În viitor fiecare vom fi celebri timp de 15 minute.
(cuvinte pe care le-am văzut pe prima pagină a unei reviste)




(acest text este contiuarea articolului: Fascinația modelelor (II))



SC Modele IRL SA

Ce fac eu acum aici? Mă joc, fac pe profesorul. E o meserie ingrată care, recunosc, nu prea mi-a plăcut. Cînd însă pot doar să mă joc de-a... , totul devine mult mai agreabil. Mă mobilizez mai lesne. Poate și cu rezultate mai bune.

Mi se pare însă că mi-a scăpat puțin firul (sau poate doar cititorii sînt mai grăbiți ca mine). Trebuie deci să le ies un pic în întîmpinare. Să-i mai domolesc. Cred că am bătut prea mult șaua pe un gen de imitație lălîie cu firma IRL – imitație cu responsabilitate limitată.

A alege un model, o persoană, o personalitate pe care să o admiri pentru realizările ei, pentru calitățile de care dă dovadă, pentru armonia sau pentru impetuozitatea caracterului său este fără discuție un lucru de dorit pentru oricine este om. Iar dacă mai ești și destul de tînăr și în formare, modelul ales te poate evident ghida în edificarea de sine.

O asemenea oportunitate, și o inițiativă pe măsura ei, ține însă de un real discernămînt în alegerea modelului și de o stăruință plină de responsabilitate în înțelegerea celor ce trebuie făcute apoi. Și, de obicei, azi nu se întîmplă așa. Ceea ce mă obligă să mai fac unele digresiuni.


Imitația debusolată

De ce totuși această dorință acerbă de a alege modele în răspăr? Pentru că, neîndoielnic, imitarea modelelor este deja un fenomen de masă, are alura unei nevoi imperioase, dacă nu mai curînd a unei ne-voi (constrîngeri, silnicii, inconștiențe), iar mass media se ocupă intens de fenomenul pe care de fapt îl potențează în propriul său interes.

În cazul alegerii unei personalități care să te ghideze în construcția de sine, esențială era diferența și distanța. Modelul, în ciuda atracției și farmecului său irezistibil, avea o strălucire îndepărtată, era impunător și impozant în superioritatea lui, își păstra autoritatea morală și rămînea mereu ceva greu de atins, un țel care trebuia urmărit cu o îndelungată perseverență și fidelitate.

Astăzi însă în aprecierea și alegerea modelului nu mai contează ponderea pe care o are realizarea de sine, ținuta și demnitatea persoanei, consistența personalității sale. Iar consacrarea este înlocuită cu reputația (adesea de proastă calitate), celebritatea cu notorietatea, vaza cu recența faimei, renumele cu influența. Iluștri necunoscuți sînt zilnic impuși pe piața modelelor de campanii publicitare alerte și abile.


Proximitatea modelului

Modelul s-a apropiat extrem de mult de cel care dorește să-l imite. Nu mai există nici distanța, nici diferența. Sau dacă ele există par doar niște bariere artificiale, lipsite de consistență, care nu mai impun respect.

Vedetele care seduc de pe sticla televizorului și de pe copertele revistelor se bucură de o ascensiune rapidă, la vîrste fragede, cu un efort minim (cel puțin din partea lor, deși investiția publicitară este de cele mai multe ori impresionantă). “Ajunse personalități de invidiat (evident aici accentul cade pe invidiat, de unde atîta personalitate) doar prin mecanismul publicitar uns atît de bine de mass-media – spune Radu Herjeu, mai versat în chestiune – adulate de milioane de oameni, sunt perisabile, ca și interesul celor care au cîștigat bani din promovarea lor.”

Publicul simte că modelul nu este departe de el, că îi seamănă ca o ființă geamănă. Sigur nu a ajuns acolo pentru că ar fi diferit, ci datorită întîmplării. Notorietatea, celebritatea nu sînt neapărat, nu atît o chestiune de calitate, cît de conjunctură.


Accesibilitatea modelului

El nu mai crede în personalitatea modelului, îi arde buza după statutul lui. Ce ar fi de imitat este succesul, reușita, vizibilitatea, banii, luxul, fîțîiala importantă și arogantă. Este vorba evident de un model de mîna doua, de un surogat, de un înlocuitor. El nu te mai îndeamnă atît să fii ca el, cît să ai ce are el.

Amatorii își spun pe bună dreptate: „Și noi sîntem la fel (chiar dacă nu pun degetul pe rană spunînd și în ce fel: la fel de rudimentari, de grobieni), ce au ei în plus? Și atunci de ce ei și nu noi?” Mai ales că starurile nu prididesc să se demaște voios. Cheeky girls nu se sfiau să recomande tuturor virtutea virtuților pe care o și afișau cu nonșalanță – tupeul, impertinența.





Se crează astfel impresia accesibilității modelului. El se găsește în proximitate și nimic nu mă împiedică să fiu ca el. Apare un fel de magie a facilului, imit ce pot, ce mi-e deja la îndemînă cu speranța că asta e de ajuns și eficace, restul vine de la sine.

Și, oricum, pînă să-mi pice premiul cel mare, o să pot beneficia de unul de consolare: sînt într-un fel ca și modelul meu, am aceeași îmbrăcăminte, aceleași gesturi, aceleași gusturi. Îl maimuțăresc la perfecție. Nimeni nu mă împiedică sa fiu fan-ul lui, să intru în clubul idolului preferat (măcar o vreme).



(va urma)


(lectura acestei serii poate beneficia copios de citirea articolului: Arhetipul încercării, mult mai laborios și mai atent întocmit)