Când am început să schițez acest anunț, am salvat documentul sub titlul ‘ Mireasa lui …’. Mireasa lui Ilorian să fie atunci. Nu, nu se însoară Ilorian, doar își lansează un alt volum de poezii intitulat Simfonie pentru spadă și crin apărut la editura Conphys din Râmnicu Vâlcea. Lansarea acestuia va avea loc la Biblioteca Județeană ’Antim Ivireanul’, Râmnicu Vâlcea, pe 17 februarie, la ora 17. Minunat este că această carte apare datorită Teei Mirescu al carei gest atât de frumos m-a uimit și bucurat, o felicit și îi mulțumesc la rândul meu.
Ilorian. Cavalerul care și-a ales drept blazon, nu întâmplător, floarea de crin a regilor Franței și spada Cavalerilor Teutoni... N-am să spun nimic despre lupta lui de zi cu zi... Nu o să spun decât că pentru prima data de ceva vreme am simțit un suflet într-un vers. Ca într-o luptă de îngeri. Ca într-o nuntă de flori. Simfonie pentru crin și spadă. Simfonie pentru inimă și gând. Între frumos și simțire...

Rândurile altei vâlcence, Cristina Hasse, aflată însă acum la sute de km distanță:

Cred că am un deja-vu. Dacă ceea ce mi se întâmplă nu este o urmare a unei confuzii personale, pot recunoaște cu un fel de liniște (paradoxal) entuziastă că scriitura lui Ilorian Păunoiu mi-a mai ajuns acum ceva ani buni în fața ochilor sub forma unei plachete din care știu că am salvat pentru mine câteva aforisme. Vag de tot îmi amintesc că cel de la care am primit placheta spre citire mi-a destăinuit că aparține unei persoane cu handicap motor. Am descoperit în ea o filosofie de viață specială, dezvoltată, ce caracterizează, fără doar și poate, omul de dincolo de starea de boală și de scaunul rulant. Cu atât mai mult mă frapează faptul că cel căruia vreau să-i adresez câteva gânduri de apreciere locuiește într-o localitate vecină cu cea a vacanțelor mele, undeva mai la vale, peste dealul Cotoșmanului, ceea ce îmi creează o senzație aparte, ca o împlinire, ca și gândul că undeva și mai la vale se află satul lui Marin Sorescu.
Regăsesc în textele lui Ilorian un vers bogat în culoare, în emoție, o lumină și o seninătate deosebite, atât de sincere, încât, făcând abstracție de situația specială în care se află autorul, nu-mi rămâne decât să cred că vin din partea unui suflet de o curățenie și sensibilitate rar întâlnite ce se împletesc incredibil de armonios cu talentul și imaginația – rod indubitabil al dragostei pentru litere și al lecturilor – hai să le numesc așa – privilegiul celui căruia timpul i s-a pus la dispozitie.

Și ne va povesti Ilorian cum :

Umbra e o stare de vis
a luminii
un fel de pânză a neființei
transparentă și posibil de dat
la o parte.

De aceea umbra ca și somnul
nu trebuie privite
intens [Umbra]

sau cum

soarele topește țigla
de pe acoperișuri.
care se scurge pe ceasurile
zilei

așa că timpul
se face roșu. [Frunza]

sau

Fiecare obiect
îngheață aerul
umplut de particule
mișcătoare

Vegetala înseninare
de după deșertul
vorbirii


Dincolo de toate acestea Ilorian È™i-ar dori foarte mult să ne cunoască. Va rugăm să luaÈ›i legatura cu Mariana pentru cazare si mai multe informaÈ›ii la adresa de email [email protected].

Vă așteptăm cu tot sufletul.