Ce vă povestim în continua­re, sînt aspecte pe care dvs. nu le-aÈ›i văzut la televizor. Vi le creio­năm aici, cu o emoÈ›ie specială. N-avem acreditare. Este 8,17 mi­nute È™i stăm planton la prima ba­rieră, a­colo unde jandarmi È™i cîini dresaÈ›i, preoÈ›i , femei în vîrstă, tineri cu handi­cap, lume bună, cu ifose, cu țîf­nă, dar È™i cu smerenie, aÈ™teaptă să facă pasul. # O măicuță de prin BistriÈ›a È›ine morÈ›iÈ™ să dea o pîinică biseri­cii. # 8,35. Nu contenim să spinte­căm micul văzduh în căutare de feÈ›e de-ale locului nostru È™i ia­tă că se È™i arată: conferenÈ›iarul u­ni­versi­tar, vicarul Nicolae Brînzea È™i Ion Popescu, profesor doc­tor, decanul fa­cul­tă­ții din PiteÈ™ti, vor­besc în È™oaptă, înaintînd cu paÈ™i mi­ci spre locul foarte aproape în ma­rea biserică, acolo unde însă nu in­tră oricine. # Aflu că Prea SfinÈ›itul nostru Cali­nic e sosit cu o zi înain­te. # Prin curtea în care cadrează un fel de careu-elevi de la seminar, feÈ›e bi­sericeÈ™ti, SPP-iÈ™ti È™i ziariÈ™ti, trece, din cînd în cînd, Episcopul vi­car al BucureÈ™tilor, Vasanufie (iertare de nu am scris corect numele doar auzit). E uÈ™or pus pe È™otii. ÃŽi face cu ochiul colegului Þurli È™i îl È™i repede, cu rugămintea să-i trimită pozele pe e-mail. # 8,51. Doi jandarmi îm­brăcaÈ›i în uniformă fac strajă cu arma la baionetă. # 8,53. ÃŽn difu­zoa­re, se aude parte din Evanghe­lie... „să luăm aminte...“. # La 9,17 minute intră pe culoarul oficial ma­rele boier al intelectualității ro­mâne, nimeni altul, poate cel din urmă, în persoana dlui Constantin Bălăceanu Stolnici. La 9,27 in­tră în marea curte prinÈ›ul Paul al României, nepotul regelui Carol al II-lea. PășeÈ™te alături de doam­na sa, prinÈ›esa Lia. Mi se pare pu­țin tristă. Povara ori bucuria care stau ascunse în inimile acestor nobili, te pot încurca. E mare lu­cru să le ghi­ceÈ™ti. # 9,31. Apare Corneliu Va­dim Tudor. ÃŽmi trece prin minte, nu cumva vreun grupu­leÈ› să-i ros­teas­că numele. Dar nimeni n-are cu­raj să se arate la glas cu lozinci. # 9,33. Este ora în care își face a­pa­riÈ›ia fostul preÈ™e­dinte Ion Ilies­cu. ZîmbeÈ™te. Cîțiva elevi de la se­mi­nar îi imită tuÈ™itul. Pe unii îi buf­­neÈ™te rîsul. Sînt, totuÈ™i, niÈ™te copii. Dar?! Unul dintre puÈ™ti, fru­mos îmbrăcat, nu se poate abÈ›ine È™i îi zice colegului său, un pic mîrîit... „Auzi! Măi, dragă...“. # La 9 È™i 35 de minute începe Crezul. Mi-aduc a­minte de Gigi Becali. Sar repede gîndul È™i mă concentrez, deoarece cro­nometrul arată 9 È™i 38, È›intuind jur­na­­lu­lui meu per­sonalita­tea unui alt fost preÈ™e­dinte: Emil Cons­tanti­nes­cu. ÃŽncă se rosteÈ™te Crezul. Fostul preÈ™edinte își dă seama că ar putea rotunji o im­po­liteÈ›e È™i, de aceea, el se opreÈ™te brusc, lăsînd privirea să-i pice în pămînt. Abia atunci cînd se ter­mi­nă Crezul, dl Cons­tantinescu pă­șeș­te mai departe. # 9,43. Intră, co­bo­rînd dintr-o maÈ™ină luxoasă, A­drian Năstase. Mă uit în jur È™i văd că oamenii nu au reacÈ›ii.# 9,45. Abia în acest moment, toată lumea își întoarce privirea cu simpatie spre unul dintre cele mai impor­tan­­te personaje din istoria Româ­ni­ei. Este regele Mihai. PășeÈ™te sigur È™i calm. Nici un gest nu trădează faÈ›a lui, atunci cînd rit­mul sacadat îl împinge acolo unde ce­le mai înalte feÈ›e bisericeÈ™ti pre­gă­­tesc ungerea noului Patriarh Da­niel. # 9 È™i 55. Se spune Tatăl Nostru. Văd un SPP-ist că își miÈ™că buzele. Mă gîndesc È™i zic în min­tea mea: „Uite, la domnul ăsta, bra­vo lui!“ Dar nu este aÈ™a È™i tot bravo îi spun, omul vor­­beÈ™te în È™oap­­tă, în microfonul lui ascuns. Nu e de joacă aÈ™a că vigi­len­ța e la casa ei. # La 9 È™i 57 de minute, înalt È™i spătos, intră vicepreÈ™e­din­tele Uniunii Scriitorilor, dl Vos­ga­nian, totodată ministru al Econo­mi­ei È™i FinanÈ›elor. La doar cîteva mi­nute după el, își face apariÈ›ia pre­ședintele Senatului, dl Nicolae Văcăroiu. ZîmbeÈ™te în stînga È™i în dreapta. Se vede clar că e respec­tat. ÃŽmi întîlneÈ™te privirea. Sînt sur­prins că face gestul de a întinde mîna È™i de a mă saluta. Se uită cu invidie colegii. Gestul însă îi taie calea brusc dlui Boc. ÃŽn spatele lor, primarul capitalei. #10 È™i 7 mi­nute. Sînt postat în dreptul uÈ™ii pe care scrie Ecleziarhia Ca­tedralei Patriarhale. M-am pus strategic acolo, fiindcă este poarta de intrare a personalită­ți­lor. # La 10 È™i 14 minute, co­boa­ră, în cămașă, dl Mircea Geoa­­nă. MaÈ™ina cu care a venit e un Audi, pe al cărui număr scrie PSD. Mă interesasem È™i afla­sem la cît avea să vină pre­ședintele Băsescu. Mă È™i între­bam dacă va fi punctual. Fu­se­sem anunÈ›at că la 10,30 va apă­rea. Ei bine, mă uit la ceas, mai sînt exact 25 de secunde pînă cînd preÈ™edintele își face apari­ția. ÃŽmi vine să dau cu căciula de pămînt. Punctual, mai ceva decît ceasul elveÈ›ian. Se îngră­mă­desc cameramanii È™i foto­gra­fii să-i facă poze. După 5 mi­nute, se dă citire documen­tu­lui Gramata Sinodală. Este un sul mare de hîrtie, probabil ce­rată, din cea mai bună calitate, pe ca­re scrie, cu caractere specia­le, un fel de gînd al Domnului. Re­iese din citanie, prin date precise È™i numiri, cum fostul Pa­­triarh, plecînd la cele veÈ™ni­ce, a lăsat locul vacant. Se pre­cizea­­ză că a fost ales, din trei, Daniel, noul patriarh. Se mai specifică acolo că patriarhul va primi, de acum, Gramata, Man­tia, Crucea È™i alte obiecte ritua­lice È™i, mai cu seamă, Cîrja Ar­hi­­păs­torească folositoare în a spri­jini, a îndrepta, dar È™i în si­tua­ții pentru neascultări, ca un toiag îndreptător. # La 10 È™i 49 de minute, în biserică se aude strigînd vocea celor înalÈ›i Vrednic este. # La 10 È™i 51, Patriarhul Daniel primeÈ™te Cîrja. Slujba își urmează cursul. Sîntem undeva, afară. Un cetățean doreÈ™te să treacă dintr-o parte în alta, vrînd să taie coridorul din curte, nu este lăsat. Þine în mînă pa­tru cutii de pizza. Ne bufneÈ™te rîsul. SPP-iÈ™tii sînt circumspecÈ›i. ÃŽl cunoÈ™teau pe băiat. Era de la TVR. Aproape stăm să bată de ora 12,00. E cald afară, cald È™i frumos. Ies din biserica cea mare, rînd pe rînd, Prea ÃŽnalÈ›ii È™i cinstiÈ›ii oameni ai bi­sericii. Undeva, în urma lor, în­cadrat frumos, pășeÈ™te noul Pa­triarh al României. Mă uit pe cer. ÃŽn adîncul lui, se roteÈ™te un po­rum­bel. Sînt cîteva sute de su­fle­te în marea curte. Lumea aplau­dă. Mă gîndesc că alte milioane de oameni văd la televizor È™i sigur se bucură. Inima îmi tresaltă. Mă tot uitam să îl văd pe Prea Sfin­þitul nostru Calinic. Și-l văd mer­gînd, zîmbitor È™i luminos, pe flan­cul stîng, alături de ceilalÈ›i episcopi. ÃŽmi vine să-l strig, aÈ™a, ca o înaltă bucurie. Nu o fac. Alaiul intră în sala unde ur­mează cuvinte de laudă, de îns­cău­nare, de credință într-unul nostru Dumnezeu. Gata! ÃŽmi fac cruce, aÈ™a cum își fac È™i ceilalÈ›i oameni. Nici nu mai contează dacă Tăriceanu se împacă cu Bă­sescu. Dacă Boc va juca vreodată rugby cu Geoană. Nu mă mai interesează absolut nimic. Sînt sigur că de azi, 30 septembrie, noi, păcătoÈ™i mai mult sau mai puÈ›in, vom urma în curățenie, pe atît cît putem, învățăturile Domnului.