RA: de început ( ai pe cineva de înjurat ? )

MI: Sînt destui. Se știu ei. N-am avut o viață tocmai ușoară în “românica”, pentru că n-am acceptat regulile diverselor jocuri stupide de interese care se fac pe aici.

RA: Direct la obiect: se mai poate vorbi de fracuturism ? Este acesta la început, încă spre formare sau a avut deja perioada sa scurtă de glorie ? Eu nu văd scriitori tineri ai eului fracturat, starea “provocată de mesajele discordante ale lumii de azi”. Problema publicitățtii, artificialului cred că în principiu a fost depășită și nu mai are nicio influență asupra gândurilor din ce în ce mai sănătoase. Toate aceastea au intrat într-o normalitate și s-a făcut clar diferența între personal și outside madness. Asta pentru că vorbeai de fracturism ca stare, nu ca și curent. Fracturismul nu se asemănă cu ce va veni, ci cu bodegile din colentina sau capătu’ lu’ 14 rătăcite de boșorogi amnezici. S-a schimbat până și Argentin-ul, nu prea mult, dar oricum…

MI: Se va vorbi multă vreme despre fracturism, cred, dar el este deja istorie. Cum ai observat și tu - realitatea care l-a generat se modifică, dar asta nu înseamnă că lucrurile care s-au întîmplat în măreața noastră patrie după ‘89 (ca și cele care s-au întîmplat înainte) nu “rămîn”… Ele sînt chiar baza pe care se fac transformările pe care le vedem.

RA: Citeam pe la începutul Manifestului despre diferența mare, chiar obsesiv descrisă, dintre lumea reală, lumea poetică postmodernă și soluția fracturismului. Erau invocați acolo și câțiva scriitori, crezi că ai putea actualiza această lista acum, având în vedere diferența dintre poezia fracturistă pură, despre care vorbeați și doar influențele curentului ?

MI: Fracturismul a produs atunci mult mai puține lucruri decît produce azi. Majoritatea autorilor tineri care “contează” pe piața literară din România sînt influențați zdravăn de fracturism. După părerea mea, dacă nu vor să dea într-un fel de pășunism al acestui curent, ar trebui să caute alte direcții.

RA: Cum se diferențiaza adevărații fracturiști de cei care cad în patetic / penibil ?
“fracturismul nu e poezie, proză, filosofie etc. fracturism e să umbli beat, să fii laș și slab și murdar, mă rog, chestii oboseală, muzică grunge (sau nu), sictir, extaz și să trăiești cum scrii.” - și eu sunt de acord cu tine aici, dar singurul lucru nou care îl aduce fracturismul e acel kurt cobain pierdut ( sau nu ).

MI: Textul citat îi aparține lui Ionuț, care era pe atunci un puști mai exaltat. Fracturismul e legat într-un fel de muzica rock, de mesajele subversive ale rockului de acum 10 ani, dar această poveste s-a terminat. Acum avem o poveste mai puțin subversivă, dar mai profundă, cu jam session-urile si dj-ii ei. În sensul ăsta ar trebui să se facă azi poezie. Și sînt cîțiva autori - Răzvan Þupa, de pildă - care au intuit de mai multă vreme povestea.

RA: De ce crezi că, încă în “secolul ăsta”, se mai scrie fals ?
( pentru că adevărat, se minte ca dracu )

MI: Pentru unii literatura e doar un prilej de a arăta (sau a încerca să arate) cît de “inteligenți” sau “culți” sînt. Ei vor mai mult “gloria” decît să comunice lucruri importante.

RA: Mai e sictirul la modă ? - deja e parcă prea comercializat și de hollywood.

MI: Nu mă prea interesează ce e la modă și ce nu. Orice lucru poate fi adus în contemporaneitate și făcut să sune bine aici. Depinde de talentul autorului care o face.

RA: Se făcea o scurtă referire și la disparitia poeziei din Bucuresti. ( pe mine m-a amuzat ce-i drept ) Chiar crezi asta ?

MI: Manifestul e o glumă. Adevăratul manifest sînt anexele.

RA: Ultima întrebare legată de fracturism, Cu ce-a venit acesta nou față de punk ? - pentru că sunt sătul de atâtea comentarii din toate părțile, eu unul văd diferențele, dar…

MI: Punkul e un curent muzical britanic, iar fracturismul unul literar românesc. Pot fi comparate, dar nu se poate merge prea departe cu similitudinile dintre ele, pentru că folosesc alte mijloace de exprimare, din spații diferite.

RA: Despre literatura online ? ( cu ocazia asta îți recomand să mai lucrezi la blog-ul tău ) Ce-ai avea de spus despre diverse site-uri literare mai importante ? Ce ai obiecta ? Ce invers ?

MI: Cred că, din păcate, tendința ceaușist-pionierească, mai precis: colhozistă, e prea puternică - autorii tineri au învățat deja să facă jocuri de interese de felul celor implementate de instituțiile celor mai bătrîni. Sînt puști de douăzeci de ani care înainte să debuteze literar au cenzurat autori importanți.

RA: Când mai cititm ceva de la tine ? Și unde ?…

MI: O să scot în toamnă o carte la Vinea: “30 urmat de Ștrumfii afară din fabrică și cîteva comentarii literare ale unor distinși contemporani”.

RA: Niciun detaliu despre carte observ…
Mă enervează că cele mai multe comentarii vin de la autori la autori, fiecare cu stilul și “experiența” sa. Cum facem rost de păreri de la cititori simpli ? Nu pe ei îi vrem ?

MI: Poezia are cititorii ei “simpli”, dar ei nu se prea bagă în supele și certurile scriitorilor.

RA: E poezia pe ducă ? N-ar trebui update-ată în funcție de cerințele societății, chiar dacă implică un gram de comercial ?

MI: Sînt oameni care fac produse multimedia: yoyo, Răzvan Þupa, Leon Wahl, recte Silviu Gherman, Cezar Nicolescu - am încercat și eu ceva în sensul ăsta. Dar nu cred că s-a ajuns încă unde trebuia să se ajungă - să existe o interdependență între mijloacele de exprimare folosită. Poezia a fost mereu cenușăreasa artelor. Baudelaire avea tiraje comparabile cu ale tinerilor autori de la noi.

RA: ce vrei tu sa-mi spui…

MI: Timpul zboară.