Imi amintesc, acum in noul mileniu ce am lasat in urma, au fost razboaie, cuceriri ale spatiului cosmic, geniale descoperiri medicale, dar au fost si oameni, personalitati, valori universale.
Desi anul 2001, anul international C. Brancusi a trecut, vreau sa ma opresc o clipa asupra acestui lucru de o importanta nationala si mondiala in acelasi timp. Pentru noi romanii trebuie sa fie un an comemorativ, trebuie sa ni-l amintim si sa-l purtam in suflet pe cel care a fost C. Brancusi.
Constantin Brancusi face parte din fiinta nationala romaneasca si din fiinta universala a umnitatii.
Nascandu-se in Romania la Hobita in 1876 si emigrand ulterior in Franta la Paris (orasul visurilor si implinirilor culturale), unde sa oprit sa moara putin in 1957, Brancusi a lasat in urma o opera atat de valoroasa si unica in lume, ceva nou, abstract, ceea ce i-a adus un loc important intre valorile sacre si spirituale.
Nu pot sa nu ma gandesc la "Poarta sarutului", "Coloana infinitului", "Masa tacerii", "Pasarea in zbor" ori "Domnisoara Pogany" etc., fiind de o frumusete profund filosofica, despre care insusi marele sculptor spunea "frumusetea este armonia absoluta". Toate creatiile brancusiene se supun frumusetii ce se naste din armonia liniilor, undelor si a diferitelor incidente in care lumina si culorile dau forma si puritatea suprafetelor genial slefuite cu maiestrie si dragoste pentru arta.
Si acest nou secol XXI este dominat de catre personalitatea sculptorului formelor pure, Constantin Brancusi, care si-a gasit nemurirea in spiritul umanitatii si cred ca merita, mai ales, atentia spirituala a neamului romanesc.