Negarea este,fara indoiala,mama(fara tutela insa)a invatarii.Negarea bantuie intr-un mod sinistru cadavrul
abandonat al doxei.Filosofia prescrie,fara popasuri,
lungul drum al doxei catre episteme,ascensiunea de la
demisolul obscur al opiniei catre vastele apartamente
ale cunoasterii adevarate.Socrate a fost cel care,
facand pe ignorantul,isi permitea sa dezlege botnita
negarii in agora,sa-si invete discipolii cum se face
maieutica fara forceps si cum se poate evita o cezariana doar recurgand la dialectica.Si toate acestea pentru a ajuta o epistema indaratnica(o putem
compara cu copilul divin al lui Pascal Bruckner,copil
care refuza sa se lase "aruncat in lume")sa iasa la
iveala din uterele sufletelor noastre.Astfel,drumul spre conoastere e pavat cu negatii bine intentionate,
cu nu-uri care detroneaza prejudecatile,musca ideologiile si utopiile de turul pantalonilor,si
instaureaza un soi de democratie epistemologica,
patronata de failibilismul cel infailibil.
Cultura postmoderna este una a negativitatii;acest
curent iconoclast si subversiv paraziteaza organismul bolnav al modernismului,il submineaza si il transforma
Postmodernismul neaga prin dezintegrare si deconstructie ,prin rasturnarea eroica a unor canoane
propavaduite de ideologia modernismului.Avem astfel
antiteza modernism/postmodernism iar aceste cateva
randuri culese"dintre ganduri",vor avea intentia sa o
lamureasca succint.
Modernismul instituie o cultura a tacerii,iar tacerea
legifereaza acea dorinta "modernista" de dezasamblare;
tacerea crediteaza astfel retragerea din sfera socialului,indepartarea de ratiune,natura si istorie,
"ruinarea" limbajului,aconventiilor si formelor artistice.Modernismul tradeaza,prin tacerea pe care si-o impune,un caracter antisocial,elitist,un ermetism
controlat,si nu in cele din urma,subiectivism,care
trebuie inteles ca o intoarcere a constiintei inspre
ea insasi.
Modernismul a inovat la nivelul formei,conservand
continutul;a facut arheologie pe santierele romantismului si simbolismului,pastrandu-se logocentric si epistemologic.Gandirea modernismului a fost racordata la un cod principal,opera in functie de modele si ierarhii bine stabilite,era totalizatoare si
sintetica,credea in posibilitatea de sondare a profunzimilor,nega aparentele si indeterminarea,facand
apel la transcendenta si metafizica.
Gasim astfel,in progamul acestui curent,urme de idealism pe care hermeneuticile negative ale lui Marx,
Nietzsche si Freud nu au reusit sa le stearga sau sa le cufunde intr-un rau al uitarii;intrbarea care se pune este daca postmodernismul depaseste idealismul propriu modernismului,sau il accepta,mascandu-l sub o alta forma.
Postmodernismul isi are,multumita lui Ihab Hassan,
simbolul sau:Orfeu.Poetul-muzician este ucis de catre
menade din invidie,iar capul si lira sa sunt aruncate
in raul Hebrus,ele continuand sa cante in cinstea post-
modernitatii noastre tarzii.Moartea lui Orfeu pune in
lumina paradoxul postmodernismului:distrugerea si dezintegrarea sunt depasite prin recuperarea unei forte creatoare,care a ramas nealterata in procesul de distrugere.Astfel,postmodernismul este un curent
"bifrons",o fata fiind cea a negativitatii iar cealalta,a pozitivitatii.
Tacerea modernitatii este depasita prin murmurul
ininteligibil al capului lui Orfeu.Modernismul este
negat si sacrificat de dialectica necrutatoare a culturii si a gandirii si a gandirii,in favoarea post-
modernismului.Gandirea postmodernismului este ludica,
fara miza epistemologica,ea accepta aparentele sau
valul Mayei si se arata insidioasa la adresa profunzimilor;sub jurisdictia aceleiasi gandiri intra
de asemenea contingentul,fragmentarul si particularul.
In acelasi timp,laicul si socialul sunt repuse in drepturi,sub privirea atenta a ironiei usturatoare.
Postmodernismul inseamna suprafata si imanenta,accident si intamplare,indeterminare si diferenta.Toate aceste caracteristici marcheaza falia care se deschide intre modernitate si postmodernitate.
In cea din urma,idealismul"metapovestilor"(Lyotard)este depasit,el fiind inlocuit cu o absenta,pe care ne pregatim sa ne-o asumam si sa o potentam.


B.C.