|
Biografie George Geacar
george geacar s-a nascut la 3 februarie 1953 in produlesti, dambovita. a absolvit facultatea de limba si literatura romana din bucuresti. locuieste in targoviste si este profesor la scoala razvad. a frecventat cenaclurile amfiteatru si numele poetului. a condus cenaclul din targoviste. a debutat in amfiteatru si luceafarul in ianuarie 1979. a mai colaborat cu poezie, proza si eseuri la romania literara, ramuri, slast, tribuna, litere, ziua literara.
\"intâmplări cu creierul meu\", ed. cartea românească, 1997
\"concert pentru coarde vocale și nervi\", ed. cartea românească, 2002
\"marin preda și mitul omului nou\", ed. cartea românească, 2004
\"eu. zise el\", ed. vinea, 2005
premiul de debut al editurii cartea romaneasca
premiul de debut al asociatiei scriitorilor din bucuresti pe 1997
membru al uniunii scriitorilor
Scriitorul George Geacăr (1953–2020) este cel mai bine clasificat în cadrul Generației 2000 (cunoscuți ca „douămiiști”), aparținând în mod specific curentului postmodernismului biografist.
Deși biologic era mai în vârstă decât nucleul dur al acestei generații (născuți majoritar în anii '70 și '80), profilul său literar, debutul editorial târziu și sensibilitatea stilistică îl aliniază aproape perfect cu valul „douămiist”.
Descompunerea clasificării:
Clasificare principală: „Douămiist” asimilat
Debutul „întârziat”: Deși a publicat în reviste încă din 1979, debutul său în volum a venit mult mai târziu (Întâmplări cu creierul meu, 1997). Acest lucru i-a sincronizat cariera cu tinerii scriitori care se afirmau după căderea comunismului.
Valori comune: Împărtășește principiile de bază ale douămiiștilor: respingerea metaforelor prețioase, accentul pe „autenticitate” și dorința de a capta realitatea crudă, neșlefuită a vieții cotidiene.
Mișcare literară largă: Postmodernism (Visceral/Existențial)
Geacăr operează în interiorul postmodernismului românesc, dar distinct de cel „textualist” și extrem de teoretic al anilor '80 (Generația '80).
Biografism: Scrisul său este adânc înrădăcinat în experiența personală. Temele includ copilăria la Târgoviște (cartierele „Micro”), viața de familie și, mai târziu, o cronică lucidă a bolii și mortalității.
Minimalism: Folosește un stil direct, conversațional (adesea fără majuscule sau punctuație standard), preferând comunicarea directă în locul ornamentului stilistic.
Mărci stilistice cheie:
Luciditate și Ironie: O observare detașată, aproape cinică, a propriei suferințe.
„Poezia corpului”: Focus pe somatic — corpul ca o mașinărie biologică fragilă (ex: Concert pentru coarde vocale și nervi).
Micro-istorie: Ignoră „marea istorie” pentru a se concentra pe evenimentele mici, locale și personale.
|
Texte Recomandate
