|
Biography Leonard Tuchilatu
"Despre feciorul meu, poetul Leonard Tuchilatu, se stie mai putin, pentru ca s–a stins de tanar. A scris si el, dar nu a mai dovedit sa scrie totul, murind, fiind rapus de o boala grea." (Nadeja Tuchilatu, mama poetului)
A fost fratele poetei Leonida Lari
"... Este unul din cei mai subtili poeți români din Basarabia, un mare poet român din secolul XX. Am fost prieteni, deși nu am mers cu el la vânătoare de lei și nici nu l-am biruit împreuna pe Humbaba. L-am cunoscut când s-a întors din Armata Sovietica, unde se și imbolnavise grav. Am discutat mult cu el despre poezie si barbație. Susținea că arta poetica este cea mai bărbată din toate manifestările omenești și tocmai de aceea poetul trebuie să decimeze necruțător formele (rimele), ritmurile, armoniile, influențele și metaforele prea frumoase. Am discutat mult cu el despre poeții moderni și poeții clasici. Hotărâse ca poezia este destinul lui dupa ce l-a citit pe Eminescu. Eminescu, spunea Leonard Tuchilatu, este torentul care înaltă fruntea națiunii române, dar și a întregii "națiuni europene". Citise mult din Verlaine și Rimbaud, din Mallarme si Apollinaire. Era înaripat de curentele bâtnice ale vremii (A. Ginsberg, S. Ferlingetti, J. Keruak, A. Voznesensky), dar îi iubea mai mult pe moderniștii italieni (Quasimodo, Ungaretti, Montale). Și mai mult îndrăgise poezia modernă a românilor (N. Stănescu, M. Sorescu). Căuta cu pasiune în straturile foarte vechi ale poeziei românești, în rituri și mituri, în balade și legende, în colinde și hore... Dar știa să se opreasca la timp din lecturi, fiindca poezia începea pentru Leonard Tuchiltatu acolo unde se terminau lecturile. A fost un om pur și curajos, nu a scris nici un rând pentru a îmbuna ideologii vremii. Sora (poeta Leonida Lari), soția (poeta Marcela Bene), poeții mai tineri care l-au admirat (poetul Valeriu Matei, criticul și poetul Andrei Langa, poeta Miroslava Metleaeva, traducătoarea versurilor lui Leonard Tuchilatu în limba rusă) au editat deja câteva cărți culese din opera lui postumă, dar marea ediție critică îl așteapta și pe un George Calinescu, ca să poposeasca critic și magnific în altarul poeziei românești din Basarabia, și un sponsor binevoitor. Moartea l-a luat tot in noiembrie, 1975, pe când invăța la Institutul de literatură "M. Gorki" din Moscova, acolo unde megapolisul și tehnologiile se hârțuiau în el, în inima lui de poet modern român, cu simpla oboseala a țăranilor amărâți de la Bursuc, judetul Bălți, unde s-a născut".
A. Vartic, 14 noiembrie, 2001
|
Recommended Reading
