Albastru.Totul e albastru..un val rece imbratsieaza pamantul treptat.Si liniste...e liniste..toti dorm...se aude doar inim amea...doar eu o aud.Mi e teama..mi e rece si totusi mi e bine..ceva în inima mea tresaltă...ceva in mine tremură.Sunt singura.Si totul a inghetat....Totul a amuțit.Copacii nu ma simt..nimeni nu ma simte...e frig.Lacul e atat de clar...a,parca,incordat..e o oglindă pentru stele..pentru noapte..pentru suflet.
Lacul straluceste...sau nu,nu,stele stralucesc in el..si tremura..cand il ating incet,ca intr o mangaiere,tremura cu tot corpul lui...tremura ca si cum m-ar fii asteptat,ca si cum m-ar fii dorit.
Imaginea mea confuza se pierde printre stele..se tulbura atat de usor atunci cand mana mea se joaca in gesturi linistite...Oare sunt eu cea care se misca incet la fiecare unduire a apei?Oare cerul,copacii din jur sunt adevarati?Cat de departe sunt ei de mine?Cat de departe,cand ,in apa,m am pierdut printre ele?Si cata liniste poate incapea intr-o secunda?
Ma asez langa apa..picioarele mele desculte se bucura de iarba udă,rece.Candva,gandurile au incetat sa se mai foiasca in mintea mea..candva si lacul a incetat sa mai tremure..Totul te cheama la somn..liniste...linistea te cheama,vrea sa te cufunzi in ea... Si mi- e greu..mi e somn ..sunt din ce in ce mai calma..si luna parca vegheaza...si pomii parca amutesc de tot..si luna inchide ochii sa adoarma..