Motto:
Mântuirea mea:
Credința în Dumnezeu
și în frumusețea interioară a femeii!


Viața m-a izbit din nou de toți pereții - cenușiul lor m-a înjunghiat mișelește.
Cât , Doamne, voi mai rătăci prin lume, lăsându-mi în fiecare loc - în fiecare inimă, câte o felie de suflet, în căutarea fericirii?
Cât Doamne...?
2010-02-09




Cine mai sunt?
2010-02-09

Nici o veste de la mine: cine sunt, pe unde sunt,prin ce abisuri mai trăiesc, de ce, cât și cum?
În ce absurduri mă mai scald, prin ce coclauri mă mai petrec, din ce lacustre mă mai știu, prin ce vise mai plutesc?
Nici o veste de la mine: oare viața mă mai viețuiește?
Presupun că…
Încă.
Iubește-mă Doamne cu un prunc, strânge-mă în brațe cu femeia iubită!
Vreau o veste de la mine...
Să curgă laptele matern, să gângurească un copil!
De nu...
jur că voi face câte un parastas din fiecare zi
a (ne)vieții mele!