"Picături poetice" într-o bibliotecă

Încercam să citesc romanul lui Paul Goma “Din Calidor. O copilărie basarabeană”, care este creația majoră a scriitorului propus pentru Premiul Nobel, când mă sună Aliona, o șefă a unei filiale a Bibliotecii “B. P. Hasdeu”. Vocea ei în receptor mă anunța că este o lansare de carte a unei autoare tinere. Să vin numaidecât!
- Dacă a spus Aliona, care seamănă cu actrița Svetlana Toma, las toate baltă și mă duc.
- Dar ce faci cu temele și semnificațiile din romanul “Din Calidor”? Era glasul lăuntric. Tot el mi-a redat calmul, șoptindu-mi:
- Revii mai târziu, fiindcă Universul satului Mana cu mama, învățătoare în școala din sat, cu tatăl, dascălul de țară dedicat profesiei, cunoscător de geografie și istorie care e și constructorul școlii, arestat de propriul său elev și deportat în Siberia, mai pot să aștepte. Aceste personaje sunt déjà bine cunoscute lumii. Iar autoarea născută în comuna Rublenița, raionul Soroca, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova, cenaclul literar "Picături Poetice" de la Biblioteca “Nicolae Titulescu” au nevoie de publicitate. Așa mi-am zis și am mers la o lansare a primei cărți de poezie a Marinei Damaschin.

La Biblioteca “Nicolae Titulescu” am întâlnit mai multe fete tinere de la universitate și câțiva scriitori. Era Ion Anton, redactor-șef la revista pentru copii și adolescenșți "Florile Dalbe", erau doi vechi prieteni, azi unul este șef al unei filiale a bibliotecii municipale: Vitalie Răileanu, cunoscut critic literar, Dumitru Mircea, dar și Dumitru, Crudu, bineînțeles.

Dar să nu vă prezint oaspeții, ci autoarea și cartea ei.
Marina Damaschin a crescut ca poetă la revista „Florile Dalbe” apoi și la revista „NOI”. Era acolo și un colaborator de la revista „NOI” Elena Leah i se spune. Nu-mi imaginam să nu fie, măcar cineva, trebuia sa vină și de la această revistă, un colaborator angajat. Dar era și mama Marianei – doamna Viorica. Еа ne-a impresionat prin bogăția de bucate culinare, aduse de la Rublenița. A venit chiar și un unchi al Marinei, tocmai din orașul Bălți, un șef de catedră de la Universitatea Pedagogică din acest oraș.
Mie mi-au plăcut câteva poezii pe care am reușit să le citesc pentru prima dată. Alții au notat notele disperate în poezie, pe care eu nu le-am observat. Eram probabil prea bine dispus și nu mai doream să atarg atenția la niște „note, notițe” ca niște coșițe ale unei fetițe...
Am enumerat poeziile care m-au impresionat. Și pentru Dumneavoastră le reproduc. Doar câteva. Aici:
Alături de tine...
Alături de tine am trecut prin troiene, / Prin vânturi puternice și prin ploi , / Mai iertat și atunci când nu meritam –
În poezie Marina pledează pentru ca să păstrăm iubirea dintre noi.
Altă poezie: Mama

Pe umerii tăi – prea multe poveri, / Și ziua de mâine și ziua de ieri. / Pe umerii tăi – durere nesfârșită,
Dar durerea aceasta te face iubită. / Pe umerii tăi – greul apasă,
Dar gerul acesta te face frumoasă./ Pe umerii tăi – destinul meu,/ De care tu ai grijă mereu. / Pe umerii tăi – o viață întreagă, / De-aceea, măicuță, îmi ești cea mai dragă, afirmă Marina.

Printre cei mari la această lansare de carte s-a evidențiat și o fetiță de șase anișori, care a recitat două poezii. Și măicuța ei tot era cea mai dragă...
Iar una din poeziile recitate, pare-se, a fost chiar despre Casa părintească:
Dorul mă roade/Și mă apasă,/Simt că mă cheamă/Casa părintească. (Am redat doar o strofă).

Altă poezie de Marina Damaschin: La răscruce de-anotimpuri

S-a scurs nisipul din clepsidră...
Așa de repede, grăbit,
Încă o iarnă a trecut,
O primăvară a venit.

Așa de repede mai zboară
Aceste vremi, aceste timpuri,
Acuma, iarăși am ajuns
La răscruce de-anotimpuri.

Da, repede se duce timpul.
Azi deja e mâine,
Încă o iarnă pleacă,
O primăvară vine.
Apoi:
În grădina ta eu visam, visam,
În grădina ta am citit prima poveste, / În grădina ta bunico, copilăria mea trăiește. / În grădina ta alergam până târziu, / În grădina ta aș mai vrea să fiu, /În grădina ta eu mare am crescut...

Este adevărat - Marina Damaschin mai duce dorul după grădina în care au rămas Capra cu trei iezi și copilăria ei, și adolescența. Însă azi ea este deja studentă, și are și o primă carte de poezie. Să ne mai faci asemenea surprize plăcute și cu alte cărți, fată mare din grădina bunicuței tale, i-au urat autoarei toți cei prezenți la lansare: Aliona Nosatâi, bibliotecară, Mihaela Josan, studentă și ea, corespondent netitular la "Florile Dalbe". În poezia sa ("cu un conținut modern și tradițional prin formă" – așa a definit-o poetul Ion Anton), Marina Damaschin revine la valorile eterne: fiorul primei iubiri, dorul de satul natal, copilărie, casă părintească, destinul uman. Autoarea s-a bucurat de critici încurajatoare din partea specialiștilor: Vitalie Răileanu, Dumitru Crudu. Ultimul chiar îi diagnostichează poezia de sorginte livrească, simbolistă, drept una a doliului după iubirea pierdută. "Și dacă, despre aceasta ea a scris așa de frumos, apoi îmi este interesant cum v-a scrie despre alte iubiri, care vor fi..."
Nu am redat tot ce au spus și alții: Dumitru Mircea sau eu, fiindcă Marina are planuri frumoase pentru viitor, iar poezia, bineînțeles, va ocupa un loc importatnt în visele sale. Despre lansarea acestei cărți a scris Lica Movilă în revista "Florile Dalde", am publicat și eu ceva în "Literatura și arta" încă la 21 februarie 2013 și cred că, încă vor mai fi și alte consemnări, măcar ca aceasta, dacă nu, chiar și mai bune!