agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-15 | [This text should be read in romana] |
Opinia Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971) despre â€Cioburile de cristal†scrise de C.P.B. între 1954-1981:
â€...Pentru mine, important e că ai luat deprinderea reflecÈ›iilor È™i că îți place să glosezi viaÈ›a È™i incidentele ei latente. (...) ÃŽnsemnarea cu furtunile de nisip e într-adevăr frumoasă È™i frumos exprimată. Dar, cum spuneam, preÈ›ios e că n-ai astâmpăr, că gândeÈ™ti È™i notezi ce-È›i sugerează viaÈ›a. Restul va veni de la sine. Și să nu uit: portretul ce mi-ai dăruit l-am aÈ™ezat pe peretele din față È™i a recoltat multe laude de la unii È™i alÈ›ii dintre vizitatori, ceea ce m-a bucurat îndeosebi. Cu fiecare zi, privindu-l, am È™i eu impresia că trebuie să cultivi È™i pictura, nu numai poeziile È™i aforismul.†(24 mai 1964) 1 N-am să-mi deplâng nicicum valoarea reflecÈ›iilor È™i a gândurilor pe care le-am notat aici, pentru motivul că nu-s nici atât de bune ca să le memorez, nici atât de rele ca să le È™terg, dar am să-mi regret de fiecare dată gândurile care mi-au venit prin minte È™i pe care, pentru motivul că nu le-am notat imediat, le-am uitat. Despre ele voi spune întotdeauna, cu neprefăcută nostalgie È™i mâhnire, că ar fi fost cele mai bune. 2 Cu cât dăruieÈ™ti mai multă înÈ›elepciune, cu atât îți creÈ™te propria-È›i înÈ›elepciune. 3 Trebuie să observi un an pentru a înÈ›elege o singură clipă. 4 Fericit ar trebui să fie acela care, în fiecare zi, gândeÈ™te cu dezinteresată dăruire cum să îmbogățească È™i să înfrumuseÈ›eze viaÈ›a, experienÈ›a È™i cunoÈ™tinÈ›ele altora, încercând să le îndrume existenÈ›a tuturor, dar ce trist este totuÈ™i că el nu-i poate face nici pe oameni mai fericiÈ›i È™i nici măcar pe sine însuÈ™i. 5 Nu înseamnă că ai prevăzut nimic dacă nu ai prevăzut È™i imposibilul. 6 Oamenii ne privesc succesele noastre cu binoclul întors È™i prin ochelari fumurii, pe când greÈ™elile ni le analizează cu lupa sau chiar cu microscopul. (1954) 7 Progresul, de obicei, este un rezultat al nemulÈ›umirii de sine, chiar È™i atunci când ai realizat un lucru bun, însă când È›i-ai propus mai înainte înfăptuirea altuia È™i mai bun, dacă se putea - desăvârÈ™it. (1954) 8 Insuccesul poate fi, câteodată, primul pas spre izbândă È™i spre glorie, dar ameÈ›eala gloriei totdeauna este preludiul insuccesului. 9 Cine se culcă pe lauri se trezeÈ™te pe urzici. 10 De È›inut minte: prostia se ascunde de multe ori sub masca inteligenÈ›ei, iar inteligenÈ›a sub masca prostiei. 11 O singură oglindă nu-È›i poate arăta decât faÈ›a, nu È™i profilul. 12 Trădarea nu râde decât tremurând de spaimă înaintea Dreptății. 13 Mierea înghiÈ›ită de viespi se transformă totdeauna în venin. Fără un ideal în viață omul este o busolă fără ac. 15 Dacă ai semănat cu mâna când bătea vântul, să nu cauÈ›i rodul în partea unde ai azvârlit seminÈ›ele. 16 ÃŽntr-o mare oricât de multe fluvii s-ar revărsa, ea nu se umple niciodată. Setea de a È™ti a omului se aseamănă mult cu �setea� mării. 17 Dragostea se agață de aparenÈ›e până le transformă în false certitudini. (1954) 18 Lumea antică reprezenta alegoric timpul sub aspectul unui car în care se afla Cronos, zeul recoltelor È™i al timpului, mânând opt cai întinÈ™i într-o fugă ameÈ›itoare. Astăzi, desigur, ar trebui ca timpul să fie înfățiÈ™at simbolic sub forma unei rachete cosmice. 19 Omul este legat de viață prin instincte È™i de moarte prin raÈ›iune. ExistenÈ›a morÈ›ii ÃŽI forÈ›ează pe om să filosofeze. 20 ViaÈ›a este o sinteză motrice a materiei inerte. 21 Cea mai mare victorie a materiei a fost viaÈ›a; cea mai mare victorie a vieÈ›ii È™i a naturii a fost omul. Iar cea mai mare descoperire a omului din toate timpurile este să afle adevărul despre existenÈ›a lui Dumnezeu. 22 Omul, într-un fel, s-a creat pe el însuÈ™i - graÈ›ie înÈ›elepciunii imprimate de forÈ›a divinității. 23 ÃŽnÈ›elepciunea este frumuseÈ›ea gândirii, bunătatea este frumuseÈ›ea sufletului. 24 Popoarele sunt organele vii ale planetei, ochii cu care ea priveÈ™te cosmosul de jur-împrejur. AÈ™a cum un corp viu are nevoie de mai multe organe pentru a trăi, la fel are nevoie Terra de toate popoarele, fără excepÈ›ie. 25 O generaÈ›ie născută È™i crescută într-o eră de pace este o generaÈ›ie mai inteligentă, mai cultă È™i mai sănătoasă decât una dezvoltată într-o perioadă în care spectrul războiului i-a întunecat orice perspectivă. 26 Pământul s-a născut din strălucitorul Soare, iar noi am evoluat din Pământ. AÈ™adar, ne-am născut din Lumină! (1955) 27 Solidaritatea între toÈ›i oamenii pământului contra răului terestru face ca această planetă mai mult lichidă să devină mai solidă. 28 Cea mai mare imposibilitate din lume este ca o fată frumoasă să nu fie iubită. 29 Dezbină-i pe cei răi È™i uneÈ™te-i pe cei buni! 30 O înÈ›elepciune cheamă pe alta. 31 Comunismul este un cadavru parfumat cu esenÈ›ele cele mai fine care ameÈ›esc spiritele celor slabi È™i le otrăvesc. 32 Schimbarea vechilor orânduiri sociale: coadă nouă la bici vechi. 33 Libertatea este înarmată cu fulgerele dreptății care, la timpul potrivit, vor trăsni È™i pe cel din urmă titan. 34 Tiranii nu trebuie lăsaÈ›i să se creadă genii. 35 RevoluÈ›iile mari produc oameni mari, iar asemenea oameni mari devin fermentul de bază ce întreÈ›ine viu spiritul revoluÈ›iei care i-a născut, dinamizând întreaga contemporaneitate prin personalitatea È™i prin exemplul lor glorios. 36 Sângele vărsat de strămoÈ™i la rădăcinile Patriei a făcut ca Patria să ni se ridice pe treptele cele mai înalte ale gloriei È™i libertății, È™i să devină mai puternică decât orice vrăjmaÈ™ pe care l-am avut vreodată. Jertfele străbunilor noÈ™tri, durerile È™i încercările lor ne-au călit È™i ne-au zămislit mai viguroÈ™i, mai înÈ›elepÈ›i È™i mai devotaÈ›i ca oricând. 37 A te jertfi pentru libertatea propriei tale naÈ›iuni este un act de nobil È™i înalt patriotism, dar a te jertfi pentru libertatea altei naÈ›iuni este gestul suprem de altruism universal, din care a izvorât marea iubire de oameni, iubirea universală însăși. (955) 38 Cine ajută pe trădător să scape, el însuÈ™i este de două ori trădător. 39 Niciodată nu devine cineva mai darnic ca atunci când dăruieÈ™te din avutul altuia. 40 Descurajarea este sora laÈ™ității. 41 Lenea se mai manifestă uneori ciudat È™i printr-o bizară dorință de a te apuca de treabă care, în acele clipe, ni se pare un fleac. Din păcate, totul se opreÈ™te aici! 42 Să fim îndrăzneÈ›i în faÈ›a duÈ™manului È™i cuviincioÈ™i în faÈ›a oamenilor de treabă. 43 IscusinÈ›a se ia la întrecere cu È™tiinÈ›a. Câteva din cărÈ›ile unor scriitori contemporani sunt asemenea norilor din verile secetoase: tună mult, dar... plouă puÈ›in. (1955) 45 ÃŽncrederea poate trage de multe ori semnul egalității între oameni. 46 Ura este uneori o iubire degenerată. Sâmburele ei, în acest caz, este gelozia. 47 Fericirea poate fi o iluzie, iluzia poate fi o fericire. 48 ÃŽndoiala în dragoste poate produce aceleaÈ™i chinuri sufleteÈ™ti pe care le produce gelozia, fiind una dintre fisurile pe unde gelozia pătrunde cu uÈ™urință. 49 Dragostea! Nemiloasa dragoste este fructul celei mai puternice autosugestii spontane, stârnită de o frumuseÈ›e reală sau aparentă, chintesență firească de blânde convingeri irezistibile È™i de închipuiri optimiste umane, când sufletul aprins È™i tânăr, căutând să evadeze din propriul lui eu, uÈ™or cade pradă sentimentelor încântătoare È™i bucolice, simÈ›indu-se, din acea clipă, mai iertător È™i mai bun ca oricând, gata de cele mai înalte jertfe pe care închipuirea le poate admite. (1955) 50 Amintirea duioasă È™i cu lacrimile se împacă întotdeauna. 51 SperanÈ›a rămâne cel mai bun stimulent al vieÈ›ii È™i al răbdării. 52 Cea mai peremptorie certitudine tot are în ea o picătură de nesiguranță. 53 Uitarea devine adesea odihna memoriei È™i mormântul suferinÈ›ei. 54 VoinÈ›a se dobândeÈ™te tot prin voință. Pe mulÈ›i lenea îi oboseÈ™te mult mai repede decât munca intensă. 56 Egalitatea ca individ nu-i de dorit È™i va fi totdeauna imposibilă; dar egalitatea ca Om întotdeauna este posibilă È™i întotdeauna necesară. 57 Curajul fricoÈ™ilor se află în călcâie, iar �bărbăția" lor creÈ™te odată cu distanÈ›a. 58 Pasiunile înalte sunt arderi fără fum. 59 Muzica este inima artei. 60 Omul nu este perfect. Niciodată el nu va putea fi perfect, închipuirea lui în ideal este însă desăvârÈ™ită. 61 Când va pieri nedreptatea, va pieri lumea. 62 Stăpânirea de sine este digul pe care virtutea È™i conÈ™tiinÈ›a omului înÈ›elegător îl ridică deasupra tuturor pornirilor negative răsărite din izvorul tulbure al inconÈ™tienÈ›ei. 63 Adevărul a fost întotdeauna atât de înalt, încât vârful pierdut în azurul ameÈ›itor al cerului, greu a putut fi zărit. Minciuna nu a ridicat astfel de probleme, fiind cu mult mai mică: ea are statura oamenilor È™i se confundă adesea cu unii dintre dânÈ™ii. 64 Prietenia se află la jumătatea drumului dintre simpla amiciÈ›ie È™i imperativul absolut al sentimentelor umane - iubirea devotată. 65 Prietenia trebuie verificată cu delicateÈ›e È™i în nici un caz într-un fel ostentativ. Nu există bucurie mai mare decât aceea de a constata că un prieten îți este într-adevăr devotat. Atunci sentimentul prieteniei se dublează. 66 Când dragostea se transformă în prietenie È™i nu mai este ceea ce a fost, adică dragoste, atunci trebuie să te aÈ™tepÈ›i ca involuÈ›ia să continue până la dispariÈ›ia completă a prieteniei însăși. 67 Tuturor geniilor pe care le-a avut omenirea până astăzi, în afară de inspiraÈ›ie, le-a fost caracteristică È™i munca titanică. Un geniu, dacă nu ar fi muncit din greu, È™i-ar fi stins singur prin aceasta scânteile divine È™i ar fi ajuns curând o povară pentru el, murind ca un anonim oarecare, în timp ce oamenii din jurul lui I-ar fi privit cu totală indiferență, necunoscându-i capacitățile excepÈ›ionale. 68 RaÈ›ionamentul unui flegmatic: Furtună, potop să vie! Vreme rea doar să nu fie... 69 Când priveÈ™ti de la lumină lucrurile ascunse în întuneric, poate nu ai să vezi cine È™tie ce, dar când priveÈ™ti de la întuneric lucrurile aflate în lumină - vezi totul. 70 Lupta cea mai grea È™i mai lungă pe care omul cu simÈ›ul datoriei o duce de-a lungul întregii sale vieÈ›i este chiar lupta cu el însuÈ™i. 71 O limbă învățată în plus echivalează nu numai cu doi ochi căpătaÈ›i în plus, dar È™i cu două urechi care, ca să zicem aÈ™a, le-ai avea în plus, deoarece, È™tiind o limbă nouă, ai ocazia să vezi, să auzi, să citeÈ™ti È™i să descoperi în fiecare clipă lucruri noi, utile È™i extrem de interesante. Știind să o vorbeÈ™ti, poÈ›i să pătrunzi totdeauna mai adânc în tainele lumii noastre È™i-n viaÈ›a altor oameni. Altfel spus, cu cât È™tii mai multe limbi, cu atât vezi mai departe È™i auzi mai mult decât restul oamenilor, cucerind un univers nou, fascinant. ÃŽn fiecare groapă pe care È›i-o sapă duÈ™manul, să plantezi câte un pom roditor sau cel puÈ›in o floare, ca să nu-i fi fost truda cu totul zadarnică. 73 Răbdarea este noianul zăpezii de pe povârniÈ™urile abrupte, care aÈ™teaptă o simplă vibraÈ›ie pentru a produce avalanÈ™a. 74 Furtuna care vrea să doboare o moară de vânt solidă, nu face altceva decât s-o ajute ca să-È™i macine boabele mai repede, mai fin È™i mai bine. 75 Troienii nu au motive spre a-È™i mai diviniza caii. 76 Măgarului chiar dacă-i scurtezi urechile È™i-i pui potcoave de aur, tot va rage ca măgarul. 77 Nepăsarea în faÈ›a durerii necunoscute a unui un om străin este o crimă. Dacă durerea i-a fost provocată de altul, iar tu ai posibilități clare să-l ajuÈ›i È™i nu o faci, este ca È™i când durerea ar fi fost provocată chiar de tine. 78 Obrajii nesimÈ›itului È™i obrajii porcului nu roÈ™esc niciodată, decât dacă-i mânjeÈ™ti de sânge. 79 Curajul este ambiÈ›ia în acÈ›iune. 80 Rănile primite în luptă sunt decoraÈ›iile vii È™i dureroase, dar falnice, ale unui luptător. Sângele care a curs din aceste răni a oprit în acelaÈ™i timp ca rănile Patriei să nu mai sângereze. 81 O revoluÈ›ie populară care a fost înfrântă continuă întotdeauna È™i ia proporÈ›ii în inima poporului asuprit până ce presiunea ei interioară o face să izbucnească din nou. Rob în lanÈ›uri de oÈ›el sau rob în lanÈ›uri de aur - tot în robie se cheamă că trăieÈ™ti. 83 PoliteÈ›ea falsă este prima manifestare a ipocriziei È™i a lipsei de educaÈ›ie. 84 Războiul este tatăl păcii È™i bunicul altor războaie. 85 FereÈ™te-te ca amorul să-È›i penduleze între sublim È™i abject. 86 Dragostea durabilă se naÈ™te încetul cu încetul È™i moare tot aÈ™a. Din fericire, fiecare È™tie care-i mormântul cel mai adânc È™i cel mai sigur unde să o poată îngropa: o nouă iubire. 87 Sinceritatea este fereastra deschisă a sufletului omenesc prin care, cel ce o posedă, lasă fără teamă ca să se poată privi înăuntrul lui È™i-ai conÈ™tiinÈ›ei. 88 Patima înseamnă subordonarea totală a omului de către o falsă plăcere chiar atunci când conÈ™tiinÈ›a strigă cel mai tare că nu are nevoie de ea. 89 Celor învinÈ™i nu Ii se dă niciodată dreptate, chiar dacă dreptatea lor ar fi mare cât universul. 90 Dacă È™i-ar cunoaÈ™te toate posibilitățile È™i aptitudinile de care este capabil, omul È™i-ar da seama că este un complex cumulard cu resorturi interioare nebănuite care, permanent întrebuinÈ›ate, i-ar fi lui È™i tuturora nespus de folositoare. Poate că în adâncul fiecărei persoane se ascunde un talent mare într-o branșă sau alta a vieÈ›ii, dar neÈ™tiindu-È™i acest lucru, individul se pierde în labirintul unor lucruri mărunte È™i inutile. De aici imperativul: să ne autocunoaÈ™tem la timp capacitățile vieÈ›ii noastre cu care să demarăm viguros È™i fără multe tergiversări! Ne-am născut pentru a lăsa urme È™i pe pământ, nu numai în pământ. 92 Față de uriaÈ™a veÈ™nicie a timpului È™i față de infinitul spaÈ›iului din univers, mileniile nu pot fi comparate nici măcar cu zecimile de secundă. 93 ExperienÈ›a de viață a scriitorului înlătură artificialul È™i subiectivismul. 94 Unii poeÈ›i vor să fie lira lui Apollo, alÈ›ii numai sunetul ei, dar pe cei mai mulÈ›i nu cade nici măcar o parte din umbra lirei apollonice. 95 Poetul este, ca să zicem aÈ™a, cel mai mare leneÈ™... activ. Ochii celor neavizaÈ›i, dacă l-ar surprinde pe poet lucrând, s-ar pripi să tragă concluzia că acesta stă mai mult degeaba. Dar câtă încordare clocoteÈ™te în mintea poetului atunci când gândeÈ™te! Ce transformări miraculoase au Ioc în capul gata să explodeze de atâtea căutări! Procesul lui de creaÈ›ie s-ar putea compara foarte bine cu căutările abstracte ale unui matematician. Și iată pentru ce �trândăvia" lui gânditoare, în realitate, nu-i decât o punte prin care coboară pe hârtie inspiraÈ›ia divină È™i nemuritoare. 96 Poetul nu poate lucra cu norma. Lui nu poÈ›i să-i delimitezi timpul punându-i o hârtie în față È™i zicându-i: �Iată această foaie. într-un sfert de ceas să-mi scrii o poezie măreață È™i vibrantă" - deoarece fiecare vers scris atunci ar fi o gravă insultă adusă muzelor. 97 Dacă n-am avea atâtea defecte, n-am sublinia cu atâta insistență calitățile noastre. 98 Drumul adevărului duce la nemurire. 99 Când George Enescu lua vioara în mână ca să-È™i interpreteze compoziÈ›iile-i fermecătoare, prin cele patru strune ale viorii sale, se făcea auzit glasul duios al României care își cânta durerile cu doine de lacrimi È™i bucuriile cu triluri de ciocârlie, umplând lumea cu ele. ÃŽn arta picturală un tablou a ajuns la desăvârÈ™ire atunci când adăugarea unui punct în plus sau, în alte cazuri, lipsa lui - face ca opera să sufere o carență pe care ochiul priceput o resimte imediat. 101 Sărăcia doboară, nevoia ridică. (1967) 102 La douăzeci de ani eÈ™ti îndreptățit să spui: astăzi o fată cu chip frumos m-a privit parcă cu interes aparte! Desigur, iar voi petrece o zi cu inima neliniÈ™tită... 103 �Dum spiro amo. Amo, ergo sum!� (Parafrazările, prin combinare, a două maxime latine: �Dum spiro, spero� È™i �Cogito, ergo sum�. (�Cât timp trăiesc, sper�. Și �Cuget, deci exist.�). 104 Femeia frumoasă se cucereÈ™te întrebuințând în faÈ›a ei o mare indiferență prefăcută. 105 Iubirea influenÈ›ează voinÈ›a? Fără îndoială! Chiar peste măsură. 106 Ce bine ar fi dacă toÈ›i tinerii ar înÈ›elege niÈ™te vorbe din bătrâni: �Corabia cu doi cârmaci se îneacă!" 107 Dacă te sperii de È™oarece, să nu te ascunzi în bârlogul lupului. 108 Timiditatea poate trăda o iubire ascunsă, un foarte mare secret sau un viciu. 109 Totul este relativ, numai relativul este absolut! Cea mai frumoasă limbă din lume este limba patriei din care eÈ™ti rupt; e limba părinÈ›ilor tăi, a moÈ™ilor È™i strămoÈ™ilor tăi. Ea este aceea care-È›i umple urechile de melodie, de fiori È™i de înălÈ›are sufletească atunci când o asculÈ›i È™i când o vorbeÈ™ti, deoarece prin ea resimÈ›i mândria naÈ›ională. 111 Entitatea umană, ca de altfel natura întreagă, se caracterizează printr-o trăsătură fundamentală: imperfecÈ›ia. Orice lucru este în mod necesar imperfect. A înfăptui perfectul ar fi o contradicÈ›ie È™i o absurditate care-ar strica un echilibru. 112 In dragoste, indiferenÈ›a din partea persoanei iubite înseamnă o lovitură infinit mai năprasnică È™i mai dureroasă decât însăși ura el. 113 Egoismul omului inteligent rar se manifestă direct. De obicei el utilizează într-un mod admirabil masca altruismului È™i a dezinteresării, ceea ce-1 face mult mai derutant. 114 Cine se plânge prea des că este invidiat de mulÈ›i se laudă indirect. 115 Femeia iubită poate fi pentru un bărbat viaÈ›a sau moartea lui. 116 Uneori chiar banalul are un farmec È™i o poezie a sa. 117 Dintr-o mică gelozie nevinovată se poate naÈ™te o dragoste puternică, dar chinuitoare. 118 Cel mai sărac om este omul fără cultură. 119 Toate păcatele s-au născut din minciună. In viață, fereÈ™te-te, mai mult de prostul care are puÈ›ină cultură decât de omul cult care face multe prostii. 121 Adevărul trebuie proclamat cu cea mai mare tărie în primul rând acolo unde el este interzis de minciună. 122 Cine respectă adevărul respectă omul; cine respectă omul, ca entitate divină, trebuie să respecte adevărul. Iată o afirmare care ne impune să pretindem că omul ar trebui să fie adevărul însuÈ™i. 123 Păsările cerului au impresia că toate statuile eroilor È™i ale oamenilor politici din oraÈ™e au fost ridicate de oficialități numai pentru ele È™i de aceea le folosesc în trei scopuri: pentru a se odihni pe capul lor, pentru a le însemna cu pete că au stat pe ele È™i pentru a le folosi ca puncte de decolare în căutarea altor statui. 124 Ura este de mai multe feluri: spontană sau cultivată; ură neîntemeiată sau întemeiată, adică nedreaptă sau dreaptă, după împrejurări. Aceasta din urmă însă nu a fost condamnabilă de societatea noastră care susÈ›ine că a urî pe drept înseamnă a iubi dreptatea. 125 Când s-a zis că e mai bine să fii obrăznicuÈ› decât timid, nu s-a exagerat prea mult. 126 Geniile sunt sori; talentele - planete, iar noi ceilalÈ›i suntem ori sateliÈ›ii ai planetelor, ori meteori efemeri. (De la nr. 126lanr. 236 sunt scrise în 1957.) 127 Cel mai mare chin pentru un geniu? A împăca într-însul prea divinul cu prea omenescul! Cea mai mare nefericire? A nu fi înÈ›eles. 128 Geniul, când nu-È™i poate armoniza idealul cu societatea È™i cu timpul în care trăieÈ™te, nu sacrifică nici societatea - căci nu poate -, dar nici idealul său, care îi este sfânt. El se sacrifică pe sine însuÈ™i È™i, în felul acesta, idealul îi va triumfa nemuritor în mijlocul oricărei societăți care, în cele din urmă, se va vedea forÈ›ată să-i accepte genialitatea fără alte menajamente. 129 Ce este geniul? O puternică personalitate cu inteligență explozivă, care, într-o direcÈ›ie generală sau particulară, a reuÈ™it să-È™i făurească, din resursele cele mai simple oferite de viață, cheia spirituală cu care a deschis minÈ›ile È™i inimile tuturor oamenilor, pătrunzând înlăuntrul lor, de unde, aproape imperceptibil, le pune la dispoziÈ›ie noul È™i utilul, È™i în acelaÈ™i timp, îi educă, îi predomină È™i îi uimeÈ™te peste veacuri. 130 Excesele durerii sfârÈ™esc prin a ne lumina; excesele fericirii prin a ne întuneca. 131 Câteodată, când dai libertate completă raÈ›iunii omeneÈ™ti, raÈ›iunea se sinucide. 132 E bun È™i omul rău la ceva; serveÈ™te drept pildă È™i unitate inferioară de măsură È™i de comparaÈ›ii pentru oamenii buni, ca aceÈ™tia să se ferească a le călca pe urme. 133 Omul care în viață n-a suferit niciodată, nu-i bun de nimic. 134 ElocvenÈ›a străluceÈ™te când răsare din iubire. 135 Dragostea È™i căsătoria au devenit, în egală măsură, atât probleme individuale, cât È™i probleme sociale, de stat. S-au semnalat atâtea cazuri în care biserica, societatea, familia sau tradiÈ›iile nu-È›i permit să iubeÈ™ti pe cineva È™i/sau să te căsătoreÈ™ti cu acea ființă proscrisă în mod abuziv. 136 Dacă ai descoperit că o femeie frumoasă te iubeÈ™te, nu te lăuda cu aceasta prietenilor tăi, mai ales dacă unii sunt mai arătoÈ™i decât tine... GraÈ›ie geloziei feminine, femeia se poate cuceri tot prin femeie. 138 Gelozia, oricât de păcătoasă È™i de nesuferită ar fi, ea este totuÈ™i un mic rezervor ascuns în inima omului, al cărui combustibil otrăvit mai poate alimenta totuÈ™i cu destul succes focul unei iubiri aflate pe punctul de a se stinge. 139 Cu toate necazurile din lumea aceasta s-ar putea umple toate oceanele de pe glob; dar cu toate bucuriile nu s-ar umple nici măcar Marea Moartă. 140 ÃŽnÈ›elepciunea este, în al doilea rând, un produs al muncii făcute cu pasiune. 141 Om modest - om civilizat. 142 Oricât am dori È™i oricât am afirma, niciodată nu ne putem adapta definitiv unei situaÈ›ii impuse de împrejurări nedorite. 143 Inadaptabilitatea este a treia natură. 144 Muzica face parte integrantă din natură, după cum uneori natura face parte integrantă din muzică. 145 ÃŽn È›ara unde dreptatea a ajuns un obiect de vânzare, nedreptatea este marele negustor È™i stăpân. 146 IgnoranÈ›a are un singur drept: să întrebe. Și o singură interdicÈ›ie fermă: să afirme. în rest trebuie să tacă. Nimic mai mult. 147 A căuta un adevăr oarecare È™i a găsi altele mai mari Ii se întâmplă numai filosofilor È™i inventatorilor. 148 Inventatorii nu au pornit de la cuvintele: �Acest lucru este imposibil de realizat!", ci de la afirmaÈ›ia demiurgică: �Acest lucru, de-acum încolo, trebuie neapărat să existe!" 149 ȘtiinÈ›a este ca un balon dirijabil: cu cât a fost umflat mai mult, cu atât s-a putut înălÈ›a mai sus, spre sferele cunoaÈ™terii. Tehnica ar fi nacela balonului care, stând atât de strâns legată de È™tiință, o urmează nivel cu nivel în nestăvilita ei ascensiune. Iar amândouă împreună - È™tiinÈ›a È™i tehnica - îl înalță È™i îl glorifică pe creatorul ei - Omul. 150 Cred că un filosof care ar privi din cosmos planeta noastră (de aici concluzia: este necesar să trimitem în cosmos È™i filosofi) È™i-ar schimba pe dată optica asupra măreÈ›iilor È™i micimilor noastre umane. De acolo, de sus, răutatea speciei căreia îi aparÈ›inem va părea totdeauna monstruoasă, nefirească È™i imposibilă, iar ideea că acolo jos, pe biluÈ›a aceea albastră, ar putea exista fiinÈ›e raÈ›ionale ce se urăsc de moarte È™i se luptă perpetuu între ele, o asemenea idee pare demonică, ridicolă È™i întru totul absurdă. Puritatea È™i armonia cosmosului reclamă ca toate componentele lui, de la supergalaxii la subdiviziunile atomice, să fie absolut pure È™i armonioase. 151 Studiind, ca amator, astronomia È™i uitându-mă mult prin lunetă ori telescop, în liniÈ™tea serilor de vară, la măreÈ›ia mirifică a cerului înstelat, nu o dată am simÈ›it, plin de fiori, cum parcă mă înălțăm singur È™i imponderabil către galaxii È™i metagalaxii, cum pământul se îndepărta încet, încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-mă la înălÈ›ime până ce mă trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmică atât de vastă È™i de înspăimântătoare încât, atunci când îmi întorceam din nou privirile ameÈ›ite pe pământ, mă uitam în jurul meu uluit, cu ochii unui extraterestru, fără a mai cunoaÈ™te aparent pe nimeni, având impresia că totul este nou. Chiar paÈ™ii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aÈ™ fi încercat să merg m-aÈ™ fi prăbuÈ™it imediat. Uneori cosmosul ne ameÈ›eÈ™te ca un vin tare, ne fascinează È™i ne metamorfozează structuralmente. 152 Nimic nu-i mai frumos în lumea aceasta ca Bucuria È™i Fericirea! într-un fel misterios, una se naÈ™te, pe rând, din cealaltă: Fericirea naÈ™te Bucurie È™i Bucuria Fericire... Ca să înveÈ›i să faci binele, îți trebuie È™i-un an întreg, dar ca să faci răul - nici o clipă. 154 Pentru omul dârz, È™i înfrângerile sunt niÈ™te trepte care-l urcă spre victorie. 155 Dacă faci parte din oamenii obiectivi È™i intransigenÈ›i cu propria-È›i persoană, când te placi tu însuÈ›i, atunci, în general, te plac È™i alÈ›ii. Dar dacă tu eÈ™ti om rău, josnic È™i cu toate acestea te autoapreciezi, dovedeÈ™ti că nu mai eÈ™ti al tău È™i, cu certitudine, ai toate È™ansele să produci dezgust pentru toată lumea. 156 Oamenii nu-s făcuÈ›i numai pentru victorii, ci È™i pentru înfrângeri, mai ales că în fiecare înfrângere există cel puÈ›in o sămânță pentru o victorie viitoare. Ea trebuie cultivată. 157 Câteodată forÈ›a este un fel de busolă care îți arată în ce parte se află adevărul. 158 Adesea răul este un bine deghizat; este un stimulent pentru foarte bine. 159 MeÈ™terului bun nu-i trebuie nici o firmă È™i nici o reclamă. 160 Rutina provine din empirism È™i este una dintre duÈ™manele aprige ale progresului È™i ale desăvârÈ™irii. 161 Când te-ai obiÈ™nuit toată viaÈ›a cu lucrul rău, lucrurile bune s-ar putea să È›i se pară suspecte. 162 Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă È™i fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu lasă decât amintiri banale, amintiri mici. 163 Dacă femeia ar fi fost aceea care ar fi avut forÈ›a bărbatului, probabil că ea ar fi preÈ›uit È™i mai mult pe bărbaÈ›i. 164 VoinÈ›a este o a doua ființă care sălășluieÈ™te într-un om, ÃŽntregindu-l. Cine are această ființă moartă în el. este doar jumătate din ceea ce ar fi trebuit să fie. 165 Nu putem delimita strict pe oameni în �oameni buni� È™i în �oameni răi�. Aceasta deoarece s-a văzut că È™i cei mai buni oameni se arată câteodată foarte răi, pe când cei mai răi ajung uneori să uimească prin câte-o faptă bună făcută cu toată inima. 166 Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adevărului. Cu cât va fi ea mai neagră, cu atât adevărul va părea mai alb. 167 A te minÈ›i pe tine însuÈ›i nu-i o soluÈ›ie potrivită pentru a-È›i masca durerile sufleteÈ™ti. Puse sub lumina realității, acestea vor izbucni cu È™i mai multă violență, chiar atunci când te vei aÈ™tepta mai puÈ›in. Și, în felul acesta, nu vei mai avea timpul necesar să te reculegi spre a para toate loviturile. De aceea nu-i bine să-È›i faci prea multe iluzii din ceea ce nu cunoÈ™ti pe deplin. 168 FrumuseÈ›ea aparentă este ucisă brusc de prima rază de lumină mai puternică. 169 Frumosul nu trebuie comparat niciodată cu ceva urât, ci tot cu un lucru frumos. 170 Iubire mai înseamnă È™i îndrăznire. 171 Ce frumoÈ™i sunt ochii iubirii! Ce visători È™i buni! Sunt întotdeauna atât de adânci, de limpezi È™i de fermecători!... Sunt mereu atât de duioÈ™i, de avizi de frumuseÈ›e È™i de încrezători, încât scânteierile lor inteligente, pline de o blândă melancolie scuzabilă, de dorinÈ›e neînÈ›elese pe care le reflectă, nu-È›i pot da nicicum de bănuit că foarte adesea aceÈ™ti ochi limpezi sunt... orbi! 172 Iubirea este cifra care pusă înaintea zerourilor vieÈ›ii noastre îi dă o valoare neînchipuit de mare, întregind-o! 173 In timpul adolescenÈ›ei se poate spune că iubirea este ca unda electronică portantă ori ca un fundal luminos, părând ceva fără început È™i fără sfârÈ™it. IubeÈ™ti chiar È™i atunci când nu iubeÈ™ti pe nimeni; iubeÈ™ti poate chiar o ființă abstractă, imaginară; iubeÈ™ti chiar È™i atunci când nu ai pe cine. Straniu, dar adevărat! Este, de fapt, un teren pregătit pentru prima persoană fizică ce va intra în colimatoarele inimii trepidante care o vor devora îmbrăcând-o în flăcări fierbinÈ›i È™i în străluciri de aur. 174 Inimile celor tineri, când trăiesc o nouă iubire, se tem de plagierea celei vechi până într-acolo încât uneori ajung să-i nege cu convingere existenÈ›a. 175 Nestatornicia în dragoste este urmarea directă a căutării ineditului. Ea provine întotdeauna din veÈ™nica goană după �mai frumos"! 176 Sunt într-adevăr de compătimit acei oameni care cerÈ™esc iubirea, insistând necontenit È™i înjosindu-se mereu chiar È™i atunci când oferta le-a fost sincer respinsă. N-au nici un fel de demnitate È™i mândrie personală în ei! 177 Față de persoana care te iubeÈ™te cu veneraÈ›ie va trebui, ca la rândul tău, să te comporÈ›i cu destulă delicateÈ›e, cu o blândă atenÈ›ie È™i, în unele cazuri - pentru a evita unele surprize tragice - cu foarte multă precauÈ›iune, chiar dacă pentru acea persoană presupunem că nu poÈ›i avea nici cea mai mică afecÈ›iune sufletească. Motivul ar fi simplu, dacă ne gândim că aÈ™a dictează legile omeniei È™i ale raÈ›iunii umane: să manifeÈ™ti gratitudine deschisă, recunoÈ™tință vizibilă, în Ioc de indiferență; înÈ›elegere sinceră în Ioc de dispreÈ› nepăsător. Oricum, la ce am face abstracÈ›ie de acest adevăr, de vreme ce este vorba de pornirile bune ale cuiva față de tine, iar nu de ceva rău? Este, în fond, o subjugare involuntară în care fiinÈ›a admiratoare a căzut - È™i nu una căutată. Căci cine te iubeÈ™te unilateral înseamnă că te apreciază din toate punctele de vedere - È™i oricâte calități È›i-ai atribui propriei persoane - È™tii prea bine că aprecierile venite nu le meriÈ›i pe deplin niciodată, oricât de mult te-ar lăuda prietenii È™i cunoscuÈ›ii. Rămâne, aÈ™adar, o lege nescrisă: iubirea care nu este reciprocă nu trebuie răsplătită în nici un caz cu dispreÈ›, cu batjocură fățișă È™i cu indiferență rece, ci cu amabilitate, cu blândeÈ›e È™i cu explicaÈ›ii sincere din care să reiasă că avem motivele noastre inevitabile de nu putem răspunde cu un sentiment egal, dar că acceptăm cu bucurie a fi o persoană pe a cărei camaraderie se poate conta o viață întreagă. 178 Cea mai frumoasă carte este aceea în care, citind, îți regăseÈ™ti o bună parte din propriul tău suflet, din propriile tale gânduri È™i experienÈ›e. 179 Scriitorul trebuie să fie mai întâi cititor. Și mai întâi cititor de suflete, apoi de cărÈ›i. 180 O frumuseÈ›e văduvită de înÈ›elepciune este un simplu ornament, un bibelou efemer, sortit ca la cea mai mică atingere să se spargă. 181 A ridica apoteoze la adresa unei femei frumoase - care, de altfel, È™tie È™i aÈ™a singură că este frumoasă - È™i a încerca prin aceasta să-i faci o declaraÈ›ie de dragoste, slăvindu-i frumuseÈ›ea fizică, este un lucru pe cât de inutil, pe atât de stupid. Este ca È™i când ai încerca să îndulceÈ™ti mierea cu zahăr. Mai degrabă îi răscoleÈ™ti inima apreciindu-i calitățile intelectuale ori dându-È›i cu părerea despre... cam ce-ar mai trebui făcut pentru a se apropia de �idealul de frumuseÈ›e", decât s-o proslăveÈ™ti în van. 182 Ultima impresie contează, iar prima perseverează. 183 VoinÈ›a celor slabi se arată a fi de gheață în faÈ›a soarelui ispitelor. Cum răsare soarele, gheaÈ›a se topeÈ™te... 184 La omul inteligent care se lasă târât de vârtejul pasiunilor oarbe, inteligenÈ›a, în lipsa voinÈ›ei, îi devine o simplă spectatoare care-l mustră È™i ÃŽI dezaprobă pe tăcute. 185 O voință mare la un om mediocru face mai mult decât inteligenÈ›a unui om deÈ™tept dar abulic, pentru că, la urma urmelor, de ce n-am recunoaÈ™te? VoinÈ›a mare este de zeci de ori mai utilă decât inteligenÈ›a nefolosită. Sofismele sunt ca portocalele din ghips: frumoase È™i asemănătoare cu cele veritabile la aspect, dar dure È™i gata să-È›i rupă dinÈ›ii când încerci să muÈ™ti din ele. 187 ÃŽnfrânarea: ancora salvatoare care opreÈ™te brusc corabia în timpul furtunii, nelăsând-o să se răstoarne sub forÈ›a furioaselor valuri ale ispitelor. 188 Timiditatea va fi totdeauna un adevărat supliciu pentru cel timid, deoarece îi dă cumplite complexe de inferioritate È™i-l determină adesea să se urască singur din cauza acestei slăbiciuni. Aceasta nu înseamnă că cei timizi trebuie să-È™i găsească neapărat prieteni obraznici, dar s-a observat că ei se lecuiesc repede când trăiesc printre oamenii descurcăreÈ›i È™i îndrăzneÈ›i. 189 A încerca să opreÈ™ti societatea în Ioc din cursul evoluÈ›iei sale fireÈ™ti este sinonim cu a încerca să opreÈ™ti Pământul din rotirea sa în jurul Soarelui. 190 PerseverenÈ›a a fost, este È™i va fi întotdeauna unicul făuritor al tuturor lucrurilor durabile săvârÈ™ite în lume. 191 Senzualitatea este mai mult voită decât spontană. Iar când este spontană, voinÈ›a noastră slabă, în Ioc să o înlăture, preferă să o păstreze, să o intensifice È™i să o agite până la paroxism. 192 La nevoie, adevărul trebuie să fie deservit cu forță, curaj È™i chiar cu obrăznicie. 193 A nu te contrazice niciodată nu-i un semn de superioritate È™i de desăvârÈ™ire spirituală. In procesul căutării noului, viaÈ›a ne sileÈ™te uneori să ne contrazicem radical È™i, din cauza aceasta, ceea ce am spus ieri putem să negăm astăzi, cu sau fără justificări. TotuÈ™i, a te contrazice la orice pas devine deja un act de mare nesiguranță È™i de alarmantă nepricepere. 194 Nu este nevoie de o memorie bună, de o inteligență extraordinară pentru a putea crea lucruri nemuritoare. E nevoie însă de multă, de foarte multă pasiune. 195 Savant poate ajunge nu acela care È™tie deja lucruri multe, descoperite de alÈ›ii, ci acela care, È™tiind un lucru aproape neînsemnat, munceÈ™te cu stăruinÈ›a È™i pasiunea de a scoate din acest lucru cât mai multe informaÈ›ii cu putință, dacă se poate până la exhaustiv, indicând totdeauna utilitatea lor practică. 196 Cine confundă erudiÈ›ia cu È™tiinÈ›a se înÈ™eală. Există oameni erudiÈ›i care habar nu au de numeroase lucruri de bază din domeniul È™tiinÈ›ei, È™i există, de asemenea, oameni ai È™tiinÈ›ei, totalmente versaÈ›i È™i renumiÈ›i în domeniul lor, fără a se putea afirma totuÈ™i despre dânÈ™ii că sunt întru totul erudiÈ›i È™i posesori ai unei culturi de excepÈ›ie. 197 Superficialitate: mobilarea inteligenÈ›ei È™i pavoazarea ei doar cu scoarÈ›ele frumoase a sute de cărÈ›i interesante, cu smalÈ›ul strălucitor, însă fragil È™i fără conÈ›inut, al operelor trainice È™i măiestre, făurite din marmora albă a celebrității. 198 ViaÈ›a pe pământ, È™i chiar globul nostru pământesc, nu-i altceva decât o �celulă" vie a universului, una din numărul infinit de �celule" care există cu sau fără È™tirea noastră în haos. 199 Numai o fire nobilă poate să înÈ›eleagă un suflet nobil. 200 Muzica lui Beethoven È™i Haendel trebuie ascultată în genunchi È™i cu fruntea la pământ! 201 Sunt convins că Beethoven avea geniul ascuns în fiecare celulă a corpului său. De aceea, tot ce a ieÈ™it din mâna lui a fost o chintesență măreață È™i inepuizabilă a geniului covârÈ™itor. Când s-a născut Beethoven, Euterpe, muza muzicii, a demisionat. 203 Din lumina stelei căzătoare geniul poate plăsmui o auroră. 204 Nu tot ce iese din gura unui geniu trebuie să fie neapărat genial! 205 Decât să ai un prieten slab, fricos È™i nepriceput în toate, mai bine să ai un duÈ™man puternic, curajos È™i inteligent. De la acest inamic aparte vei avea de învățat mult mai multe. 206 De criminali, bandiÈ›i, demoniÈ™ti, pungaÈ™i, asasini, într-un cuvânt, de neoameni, ar trebui să se ocupe teratologia, È™tiinÈ›a care studiază monÈ™trii. Căci ei nu sunt decât niÈ™te cazuri patologice, monÈ™tri! 207 Dacă È›ii o pasăre închisă într-o colivie mare de cristal, agățată într-un pom verde, în inima unei păduri, să fii sigur că tot nu-i dai iluzia libertății. 208 La început haina face pe om, dar nu după mult timp, vom descoperi imediat cine este sub ea, deoarece totdeauna omul dă valoare hainei. 209 PutinÈ›a de a descoperi frumosul ascuns depinde în primul rând de intelect. 210 �Ut pictura musica!� (�Muzica este asemenea picturii!� - parafrazare după versul lui HoraÈ›iu: �Ut pictura poesis...� (�Poezia este asemenea picturii�.) 211 Iubirea este o îmbolnăvire trecătoare a imaginaÈ›iei. 212 A fi tare în iubire înseamnă a nu te supune inimii, ci raÈ›iunii. Dar cine se supune numai raÈ›iunii când iubeÈ™te? Lacrimile de amor zice-se că nu ar sta deloc bine în ochii bărbaÈ›ilor, însă pe femei cu siguranță că le fac mai încântătoare. 214 ÃŽn frumos se află ispita. 215 Femeia frumoasă este una din podoabele mari È™i nu prea dese ale pământului. Fiecare din ele rămâne, pentru un număr limitat de ani, un admirat monument al naturii. 216 Tot ce e frumos e periculos. 217 Din însemnările unei proxenete: �Femeia care nu È™tie să trădeze - trădează tot neamul femeiesc�. 218 Multe femei sărace în frumuseÈ›e meritau să fie cele mai frumoase, după cum multe femei frumoase nu-È™i merită deloc frumuseÈ›ea. 219 Iubirea unor femei nu-i adesea decât arta de a părea îndrăgostite. 220 LinguÈ™irea este o crimă È™i o degradare a demnității umane până la ultimele trepte ale imoralității. 221 Când eÈ™ti foarte tânăr, însăși inima îți este foarte inflamabilă. Ea se poate aprinde È™i din scânteile reci ale unei simple priviri dezinteresate, dar interpretate greÈ™it. Tragedia vine însă atunci când constaÈ›i că nu o mai poÈ›i stinge cu o mare de lacrimi. 222 ÃŽntotdeauna idealul se află în noi, în interiorul sufletului È™i-al minÈ›ii noastre. în zadar îl căutăm È™i alergăm după el în afara noastră! 223 Fericirea nu se numără în ceasuri, căci este de ordinul minutelor. Numai nefericirea singură are acest drept. Ea se va socoti astfel în ore, zile, săptămâni, luni È™i chiar în ani întregi. ExcepÈ›iile sunt rare. 224 Există bucurii albe È™i bucurii negre. 225 Adevărata inteligență totdeauna este tăcută È™i modestă. Ea nu cunoaÈ™te lauda de sine, fanfaronada tumultoasă. 226 SperanÈ›a are aripile păsării Phoenix: nu încerca să i le tai, căci vor creÈ™te de două ori mai mult! 227 Când studiezi literatura, nu trebuie să înghiÈ›i orice È™i nici nu ingera mai mult decât eÈ™ti în stare să mistui la un moment dat. 228 Literatura este arta artelor. Este concentrarea vieÈ›ii într-un spaÈ›iu mic, impus de filele unei cărÈ›i. Este probabil chiar viaÈ›a însăși proiectată ca un film pe mai multe coli de hârtie. 229 Poezia - această muzică fără note, ce o auzim doar în interiorul cugetului nostru - este o subtilă mreajă care te fură un moment din realitate, pentru ca apoi să te afunde È™i mai mult în ea, spre a o trăi mai intens È™i spre a o înÈ›elege mai bine. 230 Banii sunt sângele comerÈ›ului. 231 FrumuseÈ›ii i se iartă orice, afară de lene, obrăznicie È™i necinste. 232 ÃŽnÈ›elepciunea se naÈ™te din greÈ™eală È™i pasiune. 233 De-a lungul istoriei, frumosul putem spune că a devenit �mai frumos�, deoarece înseÈ™i gusturile oamenilor au evoluat istoriceÈ™te. 234 Foamea de dragoste a celor tineri nu se potoleÈ™te niciodată cu o picătură de miere. 235 Durerea este multiplă. Există atât de multe dureri în lumea în care trăim, încât nici nu le-am putea număra. Bucuria este aproape unică. 236 Ura È™i iubirea nu-s întotdeauna echitabile: urăști È™i iubeÈ™ti adesea pe cine nu merită, pe cine nu trebuie. 237 Numai poporul trebuie considerat adevăratul creator al artei. Artistul doar o individualizează, întipărindu-È™i în ea amprenta geniului său È™i a naÈ›iunii sale, pentru a o duce la marea desăvârÈ™ire. (237-381: scrise în 1958.) 238 După ce ai scris ceva, reciteÈ™te-È›i opera de unsprezece ori: o dată cu ochi de autor È™i de zece ori cu ochi de critic. 239 Multilateralitatea cunoÈ™tinÈ›elor trebuie să constituie în primul rând fondul unei pregătiri practice desăvârÈ™ite, orientate într-o anumită ramură a vieÈ›ii, È™i nu trebuie să se afirme ca un scop în sine. Altminteri ea ar ajunge infrastructura unui savantlâc steril, gata să degenereze oricând într-o pseudoerudiÈ›ie insuportabilă pentru toÈ›i È™i plină de emfază, mai periculoasă È™i mai inutilă decât prostia. 240 De multe ori ne întrebăm cu seriozitate: care este scopul vieÈ›ii noastre? Care este rostul existenÈ›ei noastre pe pământ? Și găsim fel de fel de răspunsuri, dar nici unul de esență religioasă. Adevărul este că scopul vieÈ›ii noastre, din prima până în ultima zi ce ni s-a dat, trebuie să fie unul È™i acelaÈ™i: mântuirea! Mântuirea sufletului nostru È™i pregătirea lui pentru o existență veÈ™nică într-o deplină fericire în lumea spirituală de dincolo pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu pentru absolut fiecare din noi, dar spre care nu vrem să ne îndreptăm decât foarte puÈ›ini, cei mai mulÈ›i desconsiderând cu stupidă �superioritate� acest suprem adevăr. 241 Trecutul este ireversibil din toate punctele de vedere. Numai aparenÈ›ele căutate ne-ar putea determina să credem altfel, dar nu am fi realiÈ™ti. Reînvierea trecutului este posibilă doar în imaginaÈ›ia noastră, imaginaÈ›ie desigur abstractă ce se produce totdeauna în spaÈ›iul unui etern prezent. 242 Pasiunea, fiind legată de un ideal oarecare, aproape întotdeauna apelează la o voință încordată, pentru atingerea acelui ideal. In caz contrar, pasiunea, oricât de vie ar fi, rămâne o simplă utopie, un zadarnic vis. 243 Intre dorinÈ›a dureroasă È™i neputinÈ›a supremă de a face ceva bun È™i superior în viață, când blestemul imposibilității pare că predomină cu insistență, nu este de preferat nicidecum inexistenÈ›a, cum procedează cei disperaÈ›i, ci apelarea fără întârziere la forÈ›ele divine. Ele te vor repune pe linie È™i-È›i vor imprima un avânt atât de puternic încât vei rămâne uimit de împlinirea cu uÈ™urință a tuturor È›elurilor propuse. 244 Prea adesea fugim de realitate cufundându-ne în visări ameÈ›itoare, de cele mai multe ori irealizabile, fantastice; prea adesea urmărim, chiar È™i fără să ne dăm seama, ca viaÈ›a noastră să ne-o subordonăm ficÈ›iunilor năstruÈ™nice È™i iluziilor deÈ™arte, dar întotdeauna egocentriste, favorabile numai nouă. Fugim cât putem de realitate È™i de cele mai multe ori găsim rapid toate scuzele pentru a o eluda, pentru a acoperi adevărul È™i pentru a ne înÈ™ela în final constatările. Dacă nu am trăi atât de mult în ireal È™i fabulaÈ›ii È™i dacă nu ne-am afunda peste măsură în nirvana cea înÈ™elătoare, zeificând fantomele aparenÈ›elor, poate că am fi mai practici în viaÈ›a noastră materială, poate că am trăi mai fericiÈ›i decât am fi bănuit noi vreodată È™i, în sfârÈ™it, poate că însăși viaÈ›a noastră, unică prin ireversibilitatea È™i măreÈ›ia ei, ar fi într-adevăr rodnică È™i ni s-ar părea într-adevăr mai frumoasă. 245 Pe vârful bradului căzut se pot urca È™i cârtiÈ›ele. 246 Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor! 247 Chiar È™i munÈ›ii cu piscurile cele mai semeÈ›e au la poale prăpăstii adânci. Orice rău repetat de două ori, a treia oară devine viciu. 249 Ori spui un secret în faÈ›a unui om neserios, ori în faÈ›a unui microfon conectat la sute de difuzoare, tot una este. 250 RaÈ›iunea omului sănătos mintal este totdeauna responsabilă în manifestările exagerate de impulsivitate È™i violență față de semenii lui paÈ™nici. De aceea, individul care nu se stăpâneÈ™te nu poate fi scutit de condamnare, chiar dacă ar fi existat niÈ™te condiÈ›ii speciale în care izbucnirile lui ar fi apărut. 251 Multe omizi hidoase devin fluturi frumoÈ™i. Și cu cât se pare că s-au târât mai îndelung, cu atât vor zbura mai mult È™i mai sus. 252 Concretul este abstractul înfăptuit. 253 Critica literară trebuie să aibă rolul filtrului alb care opreÈ™te È™i arată impuritățile, fără a mânji apoi cu ele faÈ›a autorului. 254 PoeÈ›ii: barometrele È™i termometrele secolelor care arată intensitatea È™i temperatura sentimentelor omeneÈ™ti etern valabile pentru toate timpurile. 255 După moartea scriitorului, uneori opera lui se naÈ™te a doua oară. 256 FuncÈ›ia mare îmbată ca vinul tare. 257 De fiecare dată când vorbeÈ™ti pe cineva de rău, chiar sub pretextul că-i vrei binele, că doreÈ™ti să-l îndrepÈ›i, în acel moment îl urăști puÈ›in în subconÈ™tientul tău. 258 Sentimentele trezesc sentimente È™i fără să vrem, se cheamă unele pe altele, depind unele de altele, fiind legate între ele printr-un infinit lanÈ› eterogen, care se deÈ™iră aproape în întregime atunci când apucăm de o verigă. 259 Iubirea nu trebuie definită niciodată, deoarece cuvintele nu o pot exprima prea bine sau o definesc greÈ™it È™i banal. Singură inima o poate defini È™i atunci, de bună seamă, numai în interiorul ei. 260 Ochii înamoraÈ›i ocolesc defectele fiinÈ›ei iubite sau îi preÈ›uiesc fiecare defect în parte. 261 FrumuseÈ›ea este mama iubirii 262 Majoritatea pesimiÈ™tilor tineri sunt creaÈ›ii È™i victime ale iubirilor neîmplinite. 263 FrumuseÈ›ea singură, fără alte calități, poate fi privită din exterior ca un amar izvor de decepÈ›ii după ce ai gustat din el. 264 Pentru cei mai sensibili dintre noi, florile au fost întotdeauna niÈ™te fiinÈ›e intime, vii È™i apropiate nouă, ca niÈ™te copii ori ca animalele de casă. In afară de faptul că ele ne È›in adesea de urât ori că ne transmit sentimentele celor care ni le-au oferit, florile ne înfrumuseÈ›ează viaÈ›a È™i ne vorbesc prin limbajul discret al culorilor È™i al parfumurilor alese, făcându-ne să nu ne mai simÈ›im singuri atunci când nimeni nu se află lângă noi. 265 Pentru unele femei nestatornicia constituie o adevărată religie, pe altarele căreia dânsele își rezervă dreptul de a-È™i jertfi bărbaÈ›ii naivi care au fost îmbătaÈ›i mai întâi cu iluzii. 266 In trecut, căsătoria din interes începea cu jurămintele cu mâna pe cruce în faÈ›a altarului È™i se termina cu jurămintele pe cruce în faÈ›a tribunalului de divorÈ›. Cine moare pentru sine va muri pentru totdeauna, dar cine moare pentru popor va trăi pentru totdeauna. 268 O caracteristică esenÈ›ială a frumuseÈ›ii este simetria magistrală dintre trăsăturile fizice exterioare. Tocmai de aceea, între înfățiÈ™area exterioară plăcută È™i caracteristicele interioare ale sufletului ar trebuie să existe o simetrie perfectă. 269 ÃŽntotdeauna iubirea cea nouă acÈ›ionează ca un antidot față de iubirea cea veche, chiar È™i în cazul când aceasta din urmă insistă să persiste cu multă încăpățânare. 270 După opiniile celor mai mulÈ›i, ultima iubire este declarată drept cea mai puternică, cea mai mare. Aceasta probabil din cauză că inima omului, dintr-un instinct de conservare a orgoliului personal, cu sau fără voia noastră, astupă sau È™terge integral făgaÈ™urile È™i frustrările altei iubiri precedente, chiar dacă ele au fost în realitate cu mult mai profunde decât ale ultimei iubiri. 271 ÃŽn mod normal, iubirea trebuie să aibă două direcÈ›ii: dinlăuntru în afară È™i din afară înlăuntru. Numai când simÈ›i că direcÈ›iile sunt simultane È™i perfect covalente vei fi pe deplin fericit. 272 Exagerat sau nu, doar sentimentul erotic are darul de a înfrumuseÈ›a realitatea, falsificând-o în felul cel mai plăcut, fără ca cineva să protesteze din cauza vreunor adevăruri trucate. 273 Liceul: un stup de îndrăgostiÈ›i! 274 Toate rănile se vindecă repede, în afară de cele din lăuntrul inimii. Iar acestea, odată vindecate, te dor chiar È™i atunci când te gândeÈ™ti la ele. 275 Durerea seamănă cu un bulgăre de zăpadă ce se rostogoleÈ™te la vale: pe cât îl laÈ™i să se rostogolească, pe atât el creÈ™te È™i se duce mai repede spre abis. 276 Omul care a fost o viață întreagă nefericit se va teme de prea multă fericire.. 277 Dragostea, norocul, frumuseÈ›ile naturii, sănătatea perfectă, arta, închipuirea È™i rezultatul reuÈ™it al unei munci esenÈ›iale cred că sunt cele È™apte surse principale de adevărată fericire a omului. în afara lor, greu s-ar mai putea închipui o fericire integră. 278 In aÈ™teptarea fericirii mulÈ›i își închipuie că aceasta va fi deosebit de măreață È™i strălucitoare. Când soseÈ™te însă È›i se pare că este prea modestă, că nu ar fi chiar cea aÈ™teptată, È™i-È›i doreÈ™ti imediat alta mai mare. Sentimentul de nemulÈ›umire veÈ™nică este caracteristica celor ce-È™i fac prea multe iluzii. 279 De cele mai multe ori fericirea ne înconjoară de jur-împrejur ca aerul È™i suntem fericiÈ›i chiar fără să simÈ›im direct binefacerile ei, aÈ™a cum nu simÈ›im niciodată presiunea atmosferică exercitată continuu asupra corpului nostru. Abia când pierdem una din sursele fericirii invizibile (sănătatea, de pildă), abia atunci realizăm că am fost fericiÈ›i È™i că puteam să ne considerăm fericiÈ›i în continuare È™i, în consecință, regretăm tardiv acele momente pe nedrept dispreÈ›uite. 280 Nimic nu ne opreÈ™te să credem că oamenii care se află într-o continuă stare de fericire sunt indivizi nesimÈ›iÈ›i sau anormali. Ei nu pot simÈ›i È™i vedea prea multe. Spiritul lor de observaÈ›ie va fi totdeauna îngust È™i nu le va permite să cunoască altceva în afara propriei lor exaltări. Cu certitudine, doar oamenii nefericiÈ›i înÈ›eleg totul. 281 Toate pasiunile, la începutul lor, au nevoie de discreÈ›ie. 282 Pânzele de aur ale lui Nicolae Grigorescu sunt aÈ™ternute cu toate culorile sufletului românesc. Grigorescu este CoÈ™buc al picturii româneÈ™ti. 284 La È™coala vieÈ›ii atât succesul cât È™i insuccesul sunt deopotrivă de buni profesori. 285 Când eÈ™ti singur È™i începi să cugeÈ›i undeva în mijlocul naturii, simÈ›i, fără voie, că ai devenit un mic centru al universului. 286 PoeÈ›ii: un stol de păsări cântătoare, călătorind spre meleagurile nemuririi. Fiecare vrea să fie privighetoarea aleasă, aÈ™teptată de secole... Dar câți din aceÈ™ti înaripaÈ›i ai gândurilor nu-È™i frâng aripile, prăbuÈ™indu-se în Oceanul Uitării, înainte de a atinge tărâmul mult visat! 287 S-ar părea că moartea Beatricei Portinari, iubita lui Dante, l-a făcut pe marele florentin să dea viață �Divinei Comedii�. 288 Shakespeare a plăsmuit destine umane cu mult mai bine decât Fatumul mitologic È™i decât toÈ›i zeii Olimpului. Nu de geaba s-a zis că, după Dumnezeu, marele Will este al doilea creator al oamenilor. 289 Chiar È™i apa cea mai lină, când atinge marginile, devine o cascadă zgomotoasă. 290 Față de fiecare bărbat în parte o femeie È™tie să fie alta, să se metamorfozeze sub alt chip. Pentru fiecare dintre ei dânsa își împarte graÈ›iile într-un mod deosebit, totdeauna nou, dar totdeauna într-un fel original, atrăgător. Câți bărbaÈ›i cunoaÈ™te ea, chiar È™i din vedere, atâtea manifestări graÈ›ioase are. 291 Cauza nu poate fi de fiecare dată proporÈ›ională cu efectul È™i nici efectul cu cauza. Cauzele mici produc adesea efecte mari, iar efectele mari pot constitui, la rândul lor, cauzele unor alte efecte, mai mari sau mai mici. AÈ™adar, toată lumea È™tie că orice lucru din lumea noastră își are o cauză a lui care-i explică existenÈ›a. Este o lege sine qua non a cărei logică nu se mai discută. Și atunci îmi permit să le pun ateilor o întrebare pe cât de simplă pe atât de crucială: este materia efectul unei cauze? Cine ar răspunde că nu este va dovedi clar că habar nu are de logică, întrucât orice savant va răspunde că materia este tot efectul unei cauze, încadrându-se legii cauzalității! Și atunci apare a doua întrebarea firească: a cărei alte cauze dacă nu a lui Dumnezeu?! 292 Gelozia este fiara cea mai crudă, care sfâșie în bucăți spiritul uman, morfolindu-1 în sângele neputinÈ›ei È™i al răzbunării. 293 Misoginii È™i blazaÈ›ii privesc întotdeauna femeia ca pe spiralele È™urubului infinit care se învârte: deÈ™i-s mai multe spirale, ei văd în toate numai una în miÈ™care. La fel, în toate femeile, ei văd numai una singură - prototipul imaginar al unui standard inferior. 294 IndiferenÈ›a afectată poate să ascundă cea mai sinceră iubire. 295 Religia este proiectarea gândirii ascetice străvechi pe cerul plin de mistere. 296 Lucrurile simple produc complicaÈ›ii. 297 Cine nu speră nu poate trăi È™i nu se poate adapta. între speranță È™i viață se poate pune oricând semnul egalității. ToÈ›i cei care s-au sinucis n-au mai avut nici posibilitatea, nici puterea È™i poate nici ajutorul nimănui ca să mai spere în ceva. 298 Pare un paradox, dar sinuciderea nu este de fapt decât dorinÈ›a de Viață, de o viață demnă È™i normală, dar a cărei normalitate nu a mai putut fi atinsă. 299 AfecÈ›iunea pentru ceva care trebuie memorat consolidează memoria. Succesul fără satisfacÈ›ii prea mari determină căutarea unor succese totdeauna mai mari. 301 Omul nu este perfect. Niciodată nu va putea fi perfect. închipuirea lui în ideal este însă desăvârÈ™ită. 302 Simplitatea se obÈ›ine în urma unor experienÈ›e foarte complicate. 303 Impresia deosebită pe care simplitatea o lasă în sufletul nostru constă în esenÈ›a ei, care exprimă numai ceea ce este strict necesar. Simplitatea are oroare de prisos. 304 Dragostea este o datorie È™i o obligaÈ›ie a inimii normale, pe care aceasta trebuie să o ducă cu cinste până la capăt. Inimile anormale spiritualiceÈ™te nu pot iubi. 305 Scânteia nu se mai întoarce niciodată la focul care s-a stins, dar, căzând, poate produce alt foc, mai mare È™i chiar mai luminos. 306 Mediocritatea nu trebuie lăsată niciodată să producă. 307 Nicicând mediocritatea nu-È™i va recunoaÈ™te propria ei mediocritate pentru că, stând la mijloc, are impresia că elitele gravitează în jurul ei. 308 Chiar noroiul, când e luminat de soare, străluceÈ™te ca aurul. 309 A plânge pentru toate durerile din lume este o virtute. A te limita numai la atât este o condamnabilă fățărnicie. 310 Nu există nici un popor netalentat. Sărăcia materială se poate ascunde uÈ™or. însă orice încercare disperată de a ascunde sărăcia spirituală sfârÈ™eÈ™te în ridicol. 312 ÃŽntre frumuseÈ›e È™i raÈ›iune, inima o alege totdeauna pe prima, subordonându-i-se ei, pentru a o regreta mai târziu pe a doua. 313 Dacă n-ar exista aparenÈ›ele, adevărul nici n-ar mai trebui căutat, fiind evident ca lumina. Din păcate, norii aparenÈ›elor, ce devin adeseori luminoÈ™i, pot să mimeze perfect adevărul producând regretabile confuzii. 314 Atomul este oglinda întregului univers. 315 Timpul, marele necunoscut, a început tot mai des să se dea bătut, pierzând masiv în întrecerile pe care le are zilnic cu inteligenÈ›a umană. 316 Punctele tale de vedere, oricât de judicioase È™i de bine intenÈ›ionate ar fi, nu pot constitui o măsură infailibilă pentru judecarea altor oameni. 317 Omul este un cosmos infinit, tot atât de greu de străbătut de la un capăt la altul ca È™i cosmosul astronomic. 318 Autosugestia în dragoste este involuntară, intensă È™i poate chiar periculoasă. Uneori nici adevărul cel mai vizibil nu o poate înlătura dintr-o dată. 319 Sunt cazuri (nu chiar atât de rare) când fiinÈ›a iubită cu pasiune de tine iubeÈ™te la rândul ei, cu aceeaÈ™i pasiune, pe altcineva, fără ca să-È›i acorde È›ie nici cea mai mică atenÈ›ie. Iată deja subiectul unei drame care poate deveni tragedie. Dacă nu ai nici urmă de instincte criminale, în acele momente, oricât de mult ai vrea ca s-o urăști pe această ființă interpusă idealurilor tale, nu vei reuÈ™i niciodată ca să-È›i impui o ură sau o invidie totală, deoarece gelozia va fi mai mult admirativă, iar ura se poate transforma adesea într-o simpatie inexplicabilă, sinceră È™i tacită față de partea pe care o priveai cu o gelozie greu de stăpânit. ÃŽntrebuinÈ›area îndelungată a pluralului în timpul discuÈ›iilor dintre oamenii a căror vârstă È™i poziÈ›ie socială sunt aceleaÈ™i va fi totdeauna o piedică însemnată în calea prieteniei È™i apropierii lor, dar, neîndoios, în acelaÈ™i timp, un asemenea gen de politeÈ›e rămâne un mijloc excelent de a È›ine pe cineva la distanță. 321 Comportarea, ideile, felul spontan cum foloseÈ™te aceste idei, precum È™i energia pe care o degajează în viaÈ›a de toate zilele - iată ce conferă omului nimbul distinct al personalității. 322 Ideile nasc idei È™i - foarte adesea - ideile mici generează idei mari. Dar È™i invers... 323 ÃŽn ciocnirea dintre două idei, ori învinge una, ori apare o idee nouă. Altfel nu se poate. 324 Ideea umană - excelent produs al materiei - poate accelera miÈ™carea acesteia din urmă, o poate încetini sau o poate chiar transforma, dar niciodată nu va putea genera sau distruge materia. 325 Ineditul este veÈ™nic inepuizabil. El a existat È™i va exista veÈ™nic, deoarece aparÈ›ine veÈ™niciei infinite. 326 Adesea veÈ™nicia depinde de o clipă. Și este logic să fie aÈ™a, de vreme ce clipele generează veÈ™nicia. 327 ÃŽntre un om inteligent, dar leneÈ™, È™i un prost cu ambiÈ›ie, însă harnic È™i plin de voință, este de preferat al doilea, căci mulÈ›i aÈ™a numiÈ›i proÈ™ti, prin muncă susÈ›inută, se deÈ™teaptă È™i devin inteligenÈ›i. în realitate, foarte puÈ›ini se nasc proÈ™ti cu adevărat È™i atunci cel din urmă poate deveni cel dintâi! 328 CunoÈ™ti o limbă nouă - cunoÈ™ti o lume nouă. 329 ÃŽnvățând limba unui popor îți destupi urechile față de acel popor, în timp ce ochii tăi îl vor vedea È™i înÈ›elege mai bine. Cine nu È™tie decât limba țării lui va fi surd È™i mut față de cuvintele È™i de sufletul altor popoare. 330 Nu poÈ›i să urci o culme de trei ori È™i să o cobori numai o singură dată! 331 Câinii răi se îmblânzesc cu oase bune. 332 Faptele mari au câteodată dimensiuni mici. 333 Lacrimile seduc, apoi se duc... 334 Răul acÈ›ionează totdeauna ca un bumerang. 335 Rezistând minciuni, învățăm a rezista celui mai crud adevăr. 336 Câteodată răul uneÈ™te; binele dezbină. Dar È™i invers... 337 InteligenÈ›a nu este tot una cu imaginaÈ›ia. 338 Moda: îmbrăcarea oamenilor unii pentru gustul altora. 339 Pasiunea pentru sport este, pentru cei mai mulÈ›i, dorinÈ›a de a fi cunoscut imediat de o masă mare de admiratori, decât o simplă pasiune. Aceasta deoarece fiecare a crezut întotdeauna că este cu mult mai uÈ™or a deveni celebru prin intermediul sportului decât să te afirmi prin artă, prin literatură, ori prin È™tiință - unde va trebui să studiezi din greu ani îndelungaÈ›i, făcând eforturi intelectuale cu mult mai mari decât eforturile fizice ce trebuie să le facă un sportiv de performanță. 340 Dacă hoÈ›ii n-ar părea oameni atât de cinstiÈ›i, într-o singură zi ar fi prinÈ™i toÈ›i. Iar dacă i-ai pune pe toÈ›i hoÈ›ii grămadă la un Ioc, cred că ai forma cu ei o È›ară a hoÈ›ilor care vor trăi furându-se între ei. 341 Fericirea mare este o-ntâmplare. 342 Nu trebuie făcută nici o deosebire între trădarea din cauza fricii È™i trădarea premeditată. 343 Tăcerea uneori denotă ambiÈ›ie, alteori inteligență, dar de cele mai multe ori prostie. 344 Nu viitorul se îndreaptă spre prezent, cum cred unii, ci prezentul spre viitor, atâta vreme cât un fapt important din viitor poate fi decis acum a se face mai curând sau mai târziu contemporan nouă. 345 Consolările pe care È›i le aduc cunoscuÈ›ii atunci când È›i se întâmplă ceva rău, nu sunt uneori decât fraze ipocrite prin care ei caută, în acele momente, să-È›i demonstreze �superioritatea� lor asupra ta sau bucuria ascunsă că nu Ii s-a întâmplat lor ceea ce È›i s-a întâmplat È›ie. 346 Munca ar fi, într-adevăr, un mare izvor de fericire dacă ar fi făcută cu pasiune. MulÈ›i o încep poate cu reală pasiune, dar nefiind răsplătiÈ›i proporÈ›ional cu efortul depus, după puÈ›in timp, îi variază ritmul È™i calitatea în raport cu banul pe care îl câștigă. 347 Poezia bună rămâne una din cele mai subtile È™i mai concentrate forme de cunoaÈ™tere a vieÈ›ii. 348 Trebuie să citim cărÈ›i! Trebuie să citim cât mai des, cât mai multe È™i cât mai diverse ca tematică. Evident, cartea, fie ea chiar È™i mai puÈ›in spectaculoasă, îți trezeÈ™te întotdeauna gânduri È™i sentimente noi, unele nefiind scrise direct în paginile nici uneia dintre ele, dar sunt idei pe care autorul È›i le sugerează indirect - printre rânduri -, învățându-te cum să cugeÈ›i mai bine È™i cum să discerni adevărul. 349 Mândria înÈ›elepÈ›ilor, câtuÈ™i de puÈ›in recomandabilă, este totuÈ™i uneori scuzabilă. A proÈ™tilor nici atâta, pentru că ne aminteÈ™te de caprele râioase care cu cât È›in coada mai sus, cu atât lasă mai lesne să Ii se vadă dosul cel râios. 350 Dragostea este un examen pentru definirea caracterului. 351 Uneori gelozia ajunge mai mare È™i mai nebună decât însăși dragostea care a produs-o. La fel de nebună va fi È™i răzbunarea care-i urmează. 352 Cronos este totdeauna mai tare decât Eros. 353 In anumite situaÈ›ii, un sărut poate fi tot atât de primejdios ca È™i o dinamită: îți aruncă tot viitorul în aer! 354 Sărutul: paÈ™aportul de intrare în împărăția amorului. 355 De la o strângere de mână la un sărut drumul este mai lung ca de la un sărut la cucerirea totală. 356 Pentru o fată care a rămas virgină până la 20 de ani, opinia puritanilor proclamă că a rămâne astfel până la căsătorie trebuie să-i fie prima ei mare grijă È™i datorie. 357 O altă afirmaÈ›ie puritanistă: virginitatea este cea mai sfântă comoară la tinereÈ›e È™i cea mai monstruoasă anomalie la bătrâneÈ›e. 358 Pe porÈ›ile de aur ale Iubirii cel mai lesne pătrund SperanÈ›a È™i Iluzia. Când intră Realitatea, ea plăteÈ™te o vamă grea. Dar, în urma ei, adesea porÈ›ile Iubirii se prăbuÈ™esc în noroi. 359 Cei ce vor să se sinucidă nu ar trebui să se gândească doar la ziua când vor fi înmormântaÈ›i È™i când, aproape fiecare, își imaginează cu naivitate că va fi cea mai mare jale din lume, crezând că toÈ›i își vor smulge părul de durere È™i că astfel vor pedepsi pe cine È™tie ce vinovat. Aiurea! AÈ™a ceva nu se întâmplă... De obicei, în atari momente de depresii È™i false iluzii, cei care suferă profund pentru ceva, se autosugestionează, își plâng mai întâi singuri de propria lor milă, închipuindu-È™i jalnica scenă a înmormântării lor, apoi iau brusc hotărârea cea nesăbuită, care, în fond, este un gest de laÈ™itate condamnabilă; este o criză de moment a conÈ™tiinÈ›ei blocată în mod evident de forÈ›ele satanice. Apelând la ajutorul divin, ea ar fi trecut ca orice criză. Iată pentru ce, descoperindu-le intenÈ›iile poltrone, va trebui să intervenim imediat È™i să nu-i lăsăm o clipă singuri pe aceÈ™ti disperaÈ›i ai soartei. Datoria noastră ar fi să-i convingem clipă de clipă È™i să le spunem că necazul lor va trece È™i să le scoatem din cap ideea că toÈ›i vor suferi când ei vor fi înmormântaÈ›i; să-i facem a-È™i imagina mai degrabă acel timp foarte apropiat când vor fi uitaÈ›i definitiv după ce se sinucid, când vor fi bârfiÈ›i È™i numiÈ›i cu scârbă laÈ™i de gura lumii ce va discuta despre gestul lor fie la faptul divers, fie la o masă veselă È™i copioasă, unde nimănui nu-i va păsa de soarta nici unui disperat care acceptă de bună voie să semneze un contract etern cu porÈ›ile Hadesului. 360 Dragostea platonică poate genera, într-adevăr, opere de artă, È™i încă dintre cele mai reuÈ™ite, pe când erotismul frivol, plin de senzualități exagerate, nu produce decât avortonuri artistice, maculatură plastică ori literară. 361 ViaÈ›a se poate adapta chiar È™i acolo unde nici moartea nu ar putea supravieÈ›ui. 362 Există două naturi: una fictivă, eterică, paradisiacă, fantastică, plină de nopÈ›i tulburătoare, cu lumină de lună romantică, cu peisaje de codri sălbatici, trepidând de murmurul izvoarelor È™i de ecouri de privighetori, în care domneÈ™te doar poezia visurilor erotice È™i muzica nedefinită a nostalgiilor personale - È™i o altă natură reală, concretă, palpabilă, căutată cu interes de noi atunci când nu ne-o mai putem reprezenta pe prima (care, ce e drept, nici nu prea este la îndemâna oricui). Dar intrând în natura reală È™i trăind în mijlocul ei, dobândim un arsenal bogat de imagini care mai târziu se vor înmagazina spontan în mintea noastră. Toate aceste impresii frumoase se filtrează prin prisma amintirilor, se mixează, se amplifică È™i se colorează cu nuanÈ›e vii, impunătoare. Și astfel irizate, imaginile ni se vor întoarce într-o formă È™i mai pură atunci când, în închipuire, dorim să ne creăm fiecare natura lui imaginativă, dar cu totul personală, inefabilă È™i adesea incomparabil mai frumoasă decât însăși sursa reală din care a izvorât. 363 Lângă un poet, simÈ›i È™i tu că începi să devii poet. 364 Un scriitor talentat poate fi ca o locomotivă care urneÈ™te din Ioc un tren întreg de cuvinte, dinamizând limba unei naÈ›iuni È™i trăgând înainte conÈ™tiinÈ›a acelui popor. 365 Nu există repaus interior. Repausul este un echilibru relativ între două forme diferite de miÈ™care, este raportul direct dintre miÈ™carea unui obiect sau fenomen oarecare È™i miÈ™carea punctelor de reper materiale aflate în vecinătăți diferite. 366 Fiecare excepÈ›ie în parte confirmă nu atât regula cât relativitatea. 367 Acolo unde apar mai multe excepÈ›ii este vorba de o altă regulă. 368 Există o interdependență bine determinată între vid È™i materie: vidul aparÈ›ine materiei în aceeaÈ™i măsură în care materia aparÈ›ine vidului. 369 Acolo unde se termină ultimul adevăr, încep alte zece adevăruri necunoscute. 370 Individualizarea repetată duce la uniformizare, la schematism. 371 Matematica este o poezie a cifrelor a cărei muzică devine uruitul motoarelor È™i a cărei simetrie o găsim în simetria construcÈ›iilor. 372 Libertatea nu poate fi decât limitată într-un relativism pozitiv care trebuie să fie acceptabil majorității unei naÈ›iuni, deoarece eÈ™ti liber să faci numai ceea ce este necesar, util È™i bun pentru toÈ›i oamenii, fără a periclita individualitatea vreunuia din membrii societății. Ignorarea acestor limite ar duce în mod ineluctabil la libertatea anarhică, la un libertinaj periculos pentru societate, când unii indivizi s-ar apuca să facă tot ceea ce ar voi ei, punând în pericol integritatea întregului popor. 373 Muzica clasică apropie secolele între ele È™i ni-i fac contemporani pe marii compozitori dispăruÈ›i de mult. 374 ConÈ›inutul, ca noÈ›iune, presupune o pluralitate infinită de alte conÈ›inuturi, care aparÈ›in în mod obiectiv unor pluralități infinite de forme. Transformarea formei în conÈ›inut È™i invers este o chestiune de logică È™i o caracteristică esenÈ›ială a celor două conotaÈ›ii, însă în tot procesul acestor transformări, primatul conÈ›inutului asupra formei nu suferă schimbări esenÈ›iale. 375 Dacă totul este relativ în lumea noastră, fireÈ™te că È™i teoria relativității lui Einstein nu poate fi decât tot relativă! 376 Decât să gândeÈ™ti cum să modifici forma valurilor, mai bine ai întări țărmul. 377 Eventualul are prioritate în faÈ›a imposibilului. 378 Trebuie ca È™i mediul să fie adaptat omului, nu numai omul mediului. CredinÈ›a în izbândă È›ine Ioc adesea de geniu. 380 AtenÈ›ie cei ce lucraÈ›i în contraspionaj: acolo unde nu poate pătrunde un vârf de ac, pătrunde lesne o femeie! 381 In faÈ›a furtunii, mai sigur este firul de iarbă decât înalÈ›ii cedri. 382 Ar fi o naivitate să împărÈ›im armele moderne în arme defensive È™i arme ofensive. Toate pot deveni ofensive, iar teoria renunțării la armele ofensive este o formă mascată de a le extinde la scară planetară! (382-401: scrise în 1959.) 383 Cu hărnicie prea târzie, scapi cam greu de sărăcie! 384 Cele mai eficace arme de apărare ale unei femei vinovate sunt în primul rând lacrimile. Ea își ascunde vinovăția în valurile de lacrimi aÈ™a cum sepia se ascunde în norii de cerneală pe care îi secretă. 385 ÃŽn mod evident, omul este o creaÈ›ie a glandelor sale endocrine, ca individ, el fiind ceea ce sunt glandele sale endocrine. 386 Modestia cuiva indică fără greÈ™eală că bunul simÈ› îi funcÈ›ionează în mod ireproÈ™abil. 387 Veselia perpetuă poate fi de natură morbidă È™i nu caracterizează în nici un caz spiritele alese. 388 Prefer micimea celor mici decât mărinimia prefăcută a celor mari. 389 Dacă vrei să afli niÈ™te sfaturi bune în viață, cere sfat duÈ™manilor tăi È™i procedează apoi invers felului cum te-au învățat aceÈ™tia. 390 Părerile despre ceea ce este moral È™i imoral s-au schimbat în decursul istoriei omenirii È™i probabil că se vor mai schimba È™i în viitor, în aÈ™a fel încât ceea ce ni se pare acum imoral ar putea fi considerat, peste un timp oarecare, ca un lucru foarte firesc È™i acceptat de societate din toate punctele de vedere, deci perfect moral. NoÈ›iunile de moral È™i imoral diferă uneori de la o È›ară la alta, de la o cultură la alta, de la o civilizaÈ›ie veche la una nouă, È™i depind, în general, de epoca respectivă, de tradiÈ›ii, de cultura grupării etnice în cauză È™i, nu în ultimul rând, de profilul religios al societății la care ne referim. 391 ÃŽntre noi È™i pământ există un legământ tacit, o lege nescrisă, pe care, de când lumea, o respectăm cu sfinÈ›enie - È™i anume: pământul ne hrăneÈ™te toată viaÈ›a cu roadele lui, însă, în cele din urmă, ne cere să i le redăm integral prin ofranda finală a trupurilor noastre. 392 Să nu încercăm a întrece pe alÈ›ii până când nu ne-am întrecut de câteva ori propria persoană. Prin adevărata emulaÈ›ie nu înÈ›eleg decât întrecerea loială cu noi înÈ™ine. 393 Sclavia intelectuală este mai rea decât cea fizică. Este otrava mortală a spiritului omenesc. 394 A căzut prosteÈ™te È™i s-a rănit. Apoi, în luminile nopÈ›ii, când rănile nu i se cunosc bine, își arată tuturor cicatricile, spunând că-s urmele glorioase căpătate în lupta pentru idealurile mulÈ›imii. 395 Un È™oarece într-o bibliotecă cu cărÈ›i proaste este mai necesar acolo decât un tânăr care de curând È™i-a început cariera de cititor pasionat printre rafturile ei. 396 Emblema vieÈ›ii nu poate fi decât dragostea. 397 Marea este mai întinsă decât toate fluviile pe care le adună, dar nu poate fi mai sus decât ele. 398 Când sunt trist caut un om vesel, iar când sunt vesel caut un om trist. 399 FiinÈ›a iubită lasă o urmă a entității ei vremelnice în spaÈ›iul veÈ™nic dimprejur; își destramă parcă trupul È™i sufletul prin locurile pe unde a trecut, răspândindu-le ca pe niÈ™te iluzii luminoase, din orizont în orizont, ÃŽn infinitul universului. 400 ÃŽntr-un fel simultan, iubirea perfectă este pe cât de platonică pe atât de senzuală. Platonismul È™i senzualismul sunt două aspecte ale unui tot indivizibil. Primul este, dacă vreÈ›i, înfățiÈ™area exterioară a unui crin cu petale imaculate, parfumul lui atrăgător È™i discret, pe când al doilea este nectarul ascuns în profunzimile corolei, din care nu poÈ›i gusta cu plăcere fără a-i cunoaÈ™te È™i mirosul ameÈ›itor al florii. 401 Față de un sentiment curat È™i sincer, dar luat prea puÈ›in în seamă, chiar È™i cea mai mare frumuseÈ›e rămâne o simplă însuÈ™ire inferioară, fără nici un alt merit decât simetria de carne care, în asemenea cazuri, rămâne cu totul ÃŽntâmplătoare. 402 FrumuseÈ›ea femeilor intră prin ochii bărbaÈ›ilor ca o rază de lumină, se opreÈ™te la inimă È™i, de acolo, face apel la buzunare. (402-436: scrise în 1960.) 403 Când ai o decepÈ›ie în dragoste, ia-È›i ca deviză zicala românească: �Cui pe cui se scoate!� 404 Există femei care nu-s frumoase, dar lângă care bărbaÈ›ii uită cu plăcere de cele frumoase. ÃŽntr-un sărut se ascund toate promisiunile, însă ele nu trebuie amintite niciodată atunci când ÃŽI obÈ›inem. 406 Poetul caută să confere materialitate celor mai abstracte noÈ›iuni È™i să abstractizeze cele mai concrete idei. 407 Uitarea aduce iertarea. 408 FrumuseÈ›ea este sărbătoarea ochilor È™i a spiritului fiecăruia dintre noi. 409 Datorită situaÈ›iei speciale în care se complace, în individul izolat È™i antisocial cloceÈ™te cel mai cumplit egoism. Iar egoismul exacerbat va genera în mod implicit mizantropia. Individul legat de societate, de colectivitatea organizată, capătă în acelaÈ™i timp È™i aura unei personalități distincte, un statut social aparte È™i, mai cu seamă, un ideal social superior. EI va milita totdeauna pentru realizarea acestui ideal care va avea puternice nuanÈ›e altruiste. 410 ObiÈ™nuinÈ›a devine fundamentul solid al iubirii numai în cazul când sentimentul a fost puternic È™i reciproc de la început. Altminteri, după un timp, apare în acomodarea care face ca fundamentul să se sfărâme È™i ceea ce a fost construit pe el să se prăbuÈ™ească. 411 Cu cât tinereÈ›ea ne-a fost mai fericită, cu atât bătrâneÈ›ile ne vor fi mai triste, din pricina multiplelor regrete neputincioase (È™i pe care nu ni le ascultă nimeni când vrem să le împărtășim). 412 TinereÈ›ea este interpreta cea mai desăvârÈ™ită a iubirii erotice. Sentimentul erotic la bătrâni este mai mult dezgustător decât ironic. 413 Femeia păcătuieÈ™te din curiozitate sau poate din imitaÈ›ie, aÈ™a cum ar imita moda. 414 Am auzit că există femei care sunt fermecătoare atunci când înÈ™eală. Perfidia lor delicioasă nu trezeÈ™te bănuiala nici celui mai suspicios om, deoarece interpretarea rolului este desăvârÈ™ită È™i face parte din instinctul de conservare a speciei. FireÈ™te, asemenea femei sunt È™i cele mai periculoase. 415 Scopul iubirii este cel mai nobil: fericirea. Finalul ei creează viaÈ›a. Omul este deci un rezultat al iubirii, o consecință a ei. Cu alte cuvinte, dragostea creează oameni, pe când ura, reversul ei, îi ucide. Dar de unde oare atâta ură în sânul speciei umane? 416 ÃŽntr-o iubire platonică, dacă fiinÈ›a adorată ar răspunde întru totul sentimentelor celui îndrăgostit, acesta ar înceta probabil să o mai iubească pe deplin. 417 Unde nu există conÈ™tiință, trebuie să existe constrângere. 418 Adevărul este umbra credincioasă a vieÈ›ii. 419 CoincidenÈ›ele ne surprind câteodată, ne derutează altă dată, iar când se repetă ne pun pe gânduri È™i ne îndeamnă să credem în minuni. 420 Orice apariÈ›ie a fiinÈ›elor divine venite din lumea eternă a Creatorului sunt trimise de Dumnezeu cu trei scopuri precise: întâi să ne amintească nouă oamenilor că Dumnezeu există, trimițând pe Fiul Său să ne mântuiască de păcate; al doilea, că Tatăl ceresc nu ne-a uitat È™i ne iubeÈ™te pe toÈ›i chiar dacă noi II ignorăm uneori cu desăvârÈ™ire È™i, în al treilea rând, să ne avertizeze că, de vom continua să-L ignorăm È™i să trăim în păcate la infinit, având în vedere că EI este un Dumnezeu drept È™i sfânt, se va vedea în curând nevoit să ne pedepsească cumplit până ne va trezi pe toÈ›i la realitate. AtenÈ›ie mărită, cetățeni ai planetei Terra, mai ales că diversele apariÈ›ii continuă pe tot globul È™i că avertismentele sunt repetate din ce în ce mai des! 421 Mormintele nu au preferinÈ›e. 422 ÃŽntre pasiunea pentru artă È™i talent sunt aceleaÈ™i deosebiri ca între talent È™i geniu. 423 Arta trebuie să fie un sistem de vase comunicante care vehiculează frumosul de la suflet la suflet. 424 Să nu căutăm femeia ideală înainte de a găsi bărbatul ideal. 425 Iubirea apare din tainiÈ›ele necunoscute ale sufletului omenesc ca un izvor din inima muntelui. La început este un firiÈ™or timid de apă care se prelinge aproape invizibil printre pietre È™i rădăcini, apoi, își sapă încet, încet un val propriu, netezindu-È™i calea, după care porneÈ™te cu impetuozitate vesel È™i zgomotos la vale întâlnind diferite pietre È™i pietricele în calea lui. în felul acesta râuÈ™orul, izvorât din suflet, ajunge să-È™i mărească din ce în ce mai mult debitul, până când devine un fluviu clocotitor pe care nimeni nu-1 mai poate opri È™i care se liniÈ™teÈ™te îndată ce soseÈ™te în largul mării, uneori amară È™i sărată, È™i plină de furtuni înspăimântătoare. 426 Poezia poate fi comparată cu o fată frumoasă, îmbrăcată cu gust. Vestmintele ei sunt însă metaforele. Oricât de elegante ar fi acestea, dacă sunt prea multe, îmbrăcămintea devine încărcată, înzorzonată; culorile vor părea È›ipătoare, în fond, este suficient să alegem numai câteva metafore, dar să le aranjăm în restul materialului, acolo unde trebuie, È™i poezia nu va avea decât de câștigat. De obicei, cu cât vestmintele sunt mai vaporoase, mai sugerative, cu atât creează mai multă atracÈ›ie. Chiar dacă ele vor lipsi aproape complet, poezia tot nu va avea de suferit È™i nu va fi lipsită de conÈ›inut. Un conÈ›inut bun deseori se poate dispensa de metafore extraordinare. AÈ™a cum nudul unei fete frumoase nu respinge pe nimeni, poezia ametaforică se poate impune prin naturaleÈ›ea ei, prin simplitate È™i prin forÈ›a ideilor originale. 427 Talentul este îmbinarea armonioasă dintre fantezia artistică spontană È™i reflecÈ›ia îndelungată, care dintr-o sută de posibilități È™tie cum să aleagă întotdeauna pe cea mai bună. 428 Unii își descoperă propriul lor talent, alÈ›ii talentul de a-i fi înÈ›eles pe aceÈ™tia È™i, din asemenea motive, încep să se considere a fi chiar mai talentaÈ›i decât primii. Se È™tie că talentele reale nu-È™i recunosc niciodată în public virtuÈ›ile, pe când cei plini de sine È›i-ar deveni pe dată duÈ™mani dacă le-ai spune că sunt lipsiÈ›i de talent. 429 Poezia este arta de a sugera, este arta unde poetul colaborează cel mai mult cu sufletul cititorului, fără a-1 pune continuu în încurcătură ca în faÈ›a unor È™arade. 430 Fiecare înfrângere în artă va fi un stimulent al talentului, dacă într-adevăr talentul există în realitate. 431 Bunătatea sufletească nu se naÈ™te din slăbiciune, ci din tărie; nu este doar o caracteristică a firilor impresionabile, fricoase, sentimentale ci, dimpotrivă, a firilor energice, cu spirit larg, care săvârÈ™esc totdeauna binele ca o manifestare a surplusului lor sufletesc. Ca să fii bun îți trebuie multă energie spirituală, multă bogăție sufletească, de unde să ai ca să împărÈ›i È™i altora, pe când cel rău își ascunde sărăcia psihică prin duritate È™i prin fărădelegi. Ca să fii rău nu ai nevoie de nici o energie spirituală, ci este de ajuns doar puÈ›ină forță fizică È™i poate nici atât. Răutatea denotă în primul rând o manifestare a insuficienÈ›ei È™i incompetenÈ›ei spirituale, a degenerării sentimentelor umane superioare È™i, în speță, o anomalie vizibilă peste care s-a incrustat un strat gros de egoism primitiv. Dacă bunătatea reflectă un spirit perfect normal, superior, răutatea dovedeÈ™te mai întotdeauna o stare patologică alarmantă a celor pândiÈ›i de pericolul nebuniei. 432 Nu eÈ™ti fericit atunci când ai obÈ›inut fericirea, ci mai mult atunci când o cauÈ›i sau când eÈ™ti aproape de ea. 433 Ajungi la glorie urcând un milion de trepte alunecoase care adesea te rostogolesc înapoi. Dar dacă după primele zece ai obosit, mai bine întoarce-te! PreÈ›uim întotdeauna ceea ce nu avem È™i dispreÈ›uim cu inconÈ™tiență ceea ce este îndestulător. 435 Drumul cel mai lung este cel pe care-l faci singur, fără prieteni, fără întâlniri, fără cunoÈ™tinÈ›e pe parcurs. 436 Nu poÈ›i lupta pentru libertate cu sufletul senin È™i fără o multitudine de îngrijorări. Orice luptă înăspreÈ™te sufletul; mai târziu È™i chipul. (437-449: scrise în 1961.) 437 Dacă posezi simÈ›ul echilibrului, te poÈ›i aventura chiar È™i pe-o muchie de cuÈ›it. 438 ÃŽn orice operă dramatică este necesar să existe două acÈ›iuni distincte: una care se vede È™i se aude, iar alta care poate fi numai dedusă, subînÈ›eleasă. 439 Materia primă a literaturii trebuie să fie în primul rând adevărul, cu întreaga lui valoare general-umană, È™i în al doilea rând frumosul care, sub condeiele cele mai strălucite, reuÈ™eÈ™te adesea ca să devină sinonim cu adevărul. 440 Muncind, uiÈ›i de multe necazuri. Acesta este încă un motiv pentru care munca poate deveni în final încă o sursă de fericire. în general, nu poate exista fericire fără consumul unui efort. 441 Totul trebuie câștigat prin muncă cinstită. Chiar È™i iubirea! 442 Nu este obligatoriu ca fiecare iubire să se sfârÈ™ească printr-o căsătorie, dar este obligatoriu să se sfârÈ™ească cu naturaleÈ›e È™i omenie. 443 Dezinformarea este de două ori mai periculoasă decât minciuna bine elaborată. 444 A nu protesta împotriva ororilor trecutului înseamnă a le admite pe cele ale prezentului È™i a da cale liberă celor viitoare. 445 Trebuie să recunoaÈ™tem că în viață progresăm È™i datorită insucceselor noastre care ne-au supra-ambiÈ›ionat. 446 Când te desparÈ›i de un trecut urât, ruÈ™inos, trebuie să tai toate punÈ›ile din urma ta. 447 Toată civilizaÈ›ia lumii, toate sentimentele bune ale omenirii, toate gândurile È™i vorbele frumoase, toate realizările moderne, toate, toate aceste lucruri se datoresc cărÈ›ii È™i numai cărÈ›ii. 448 Atât suferinÈ›a cât È™i fericirea stimulează talentul. Prima poate mai mult. 449 Lacrimile sunt câteodată o condiÈ›ie necesară vieÈ›ii. Ele pot fi perle negre ale deznădejdii sau perle albe ale bucuriei; pot dilua veninul sufletesc, spălând povara inimilor, sau pot înveÈ™mânta bucuria în mărgăritare fluide, încălzind aceste inimi. Adesea într-o picătură de lacrimă găseÈ™ti adunată toată iubirea curată, toată sfinÈ›enia ei, care face ca această perlă lichidă a Sufletului omenesc să valoreze atunci mai mult decât grămezi întregi de aur. 450 Munca rodnică, plăcută, depusă de omul harnic, face ca È™i oboseala să fie plăcută. La cel mai mic efort, leneÈ™ii obosesc, iar odihna lor rămâne ca o zăcere greoaie, apăsătoare. {450-466: scrise în 196S.) 451 ExerciÈ›iile poetice nesfârÈ™ite? Sunt împotriva lor! Scriind doar cu conÈ™tiinÈ›a că exersezi, îți scrii de fapt opera propriu-zisă È™i ajungi inevitabil la provizorate perisabile È™i la rebuturi masive. Concepând o operă poetică, trebuie să ai de la bun început curajul È™i talentul să o porneÈ™ti ca pe o operă definitivă, de sine stătătoare; să aduci prin ea un mesaj absolut proaspăt, inedit È™i interesant pentru cei mai mulÈ›i; să fie o lucrare cu totul spontană È™i sinceră. Când scriem, trebuie să avem întotdeauna conÈ™tiinÈ›a creării serioase È™i perene, nicidecum a exersărilor superficiale. 452 Când poporul uită numele autorului unei poezii pe care È™i-a însuÈ™it-o, devenind populară, nu înseamnă că-l subapreciază ci, dimpotrivă, că È™i-l socoteÈ™te egal ca forță creatoare È™i că se identifică cu el. O asemenea asimilare pare mai degrabă un omagiu colectiv È™i nicidecum o subapreciere. 453 Soarta se poartă cu oamenii ca furtunile de nisip (ghiblis-urile) din Sahara: îngroapă o casă sau o grădină parfumată pentru a elibera o ruină sau un mărăcine uscat. 454 Singurătatea mai mult sau mai puÈ›in îndelungată în mijlocul naturii fermecătoare, sub cerul liber, reînnoieÈ™te instinctele folositoare È™i creează în om o puternică aversiune față de artificial, față de prefăcătorie È™i de superficialitate. 455 Omul se zbate veÈ™nic între dorinÈ›e È™i înfrânare. Gradul lui de civilizaÈ›ie s-ar putea măsura È™i după puterea de a se înfrâna. 456 Lăcomia de bani produce deseori mai multe necazuri decât lipsa banilor înÈ™iÈ™i. 457 Cosmosul are o finalitate: Omul! Acesta este o concretizare sintetică a cosmosului. 458 Pentru preÈ™edinÈ›ii unor state comuniste care, pe lângă faptul că, prin duritatea lor, chinuiesc poporul È™i își dau aere monarhice, fiind îmbătaÈ›i de putere È™i dovedind că râvnesc chiar È™i tronul regilor, ar trebui să existe într-adevăr un tron special: numai cel electric! 459 Dacă ar fi să comparăm literatura cu o plantă, atunci poate că ar fi logic să spunem că folclorul reprezintă rădăcinile ei, proza - tulpina, iar floarea, desigur, poezia. Arta se sfârÈ™eÈ™te totdeauna acolo unde lipsa de talent afiÈ™ează masca talentului. 461 Haina duÈ™manului nu È›ine de cald. 462 La vârsta nubilă orice poartă în pântecele ei căsătoria. 463 Adesea mocirlele negre È™i pestilenÈ›iale se acoperă cu nuferi gingaÈ™i È™i imaculaÈ›i care se întind pe cuprinsul lor ca un covor de crini strălucitori È™i plini de poezie. Tot aÈ™a, instinctul genetic al proliferării speciei omeneÈ™ti, conÈ™tient sau nu, produce vălul parfumat al iubirii platonice. 464 ÃŽntr-un fel aparte, talentul descătuÈ™ează de comun, dar numai după ce i-a înrobit pe oamenii aleÈ™i de el, subordonându-i pasiunilor celor mai nobile. 465 Fiecare trecem în viață printr-o suferință sau alta, mai mare sau mai mică. Dar s-a observat că acei oameni care au avut parte de mai multe suferinÈ›e, nu numai că s-au călit în focul lor, dar au învățat să le evite È™i chiar să le anuleze în totalitate atunci când necazurile s-au năpustit cu sălbăticie asupra lor. 466 Plânsul celor maturi este uneori o manifestare a dezechilibrului dintre tărie È™i slăbiciune, iar alteori - aceasta trebuie neapărat spus - este o dovadă de o extremă nobleÈ›e È™i sensibilitate sufletească. 467 AÈ™a cum dintr-o tonă de minereu scoÈ›i un gram de aur, dintr-o tonă de suferință scoÈ›i un gram de fericire. SuferinÈ›a nu-i dată decât pentru a simÈ›i bucuria mai intensă atunci când necazurile s-au terminat. (467-490: scrise în 1963.) 468 Unele scoici caută să scape de impuritățile supărătoare È™i iritante pătrunse între cochiliile lor, învăluindu-le într-o secreÈ›ie de mai multe straturi sidefoase care se È™tie că nu-s altceva decât preÈ›ioasele perle naturale. Și unii oameni reuÈ™esc câteodată să-È™i înnobileze viciile acoperindu-È™i fiecare cusur cu mai multe straturi de virtuÈ›i. 469 Totdeauna a fost mai uÈ™or să faci o roată de car decât o rotiță fină È™i minusculă de ceasornic. Tot aÈ™a, eu cred că pare mai uÈ™or să scrii un roman voluminos decât o schiță bună, desăvârÈ™ită. 470 Unul din momentele tragice ale existenÈ›ei omeneÈ™ti este desigur acela în care ajungi să te lauzi cu foÈ™tii tăi colegi, cu prietenii È™i cunoscuÈ›ii tăi ajunÈ™i în posturi înalte sau cu o situaÈ›ie cu mult mai strălucită decât aceea pe care o ai tu acum. Lăudându-te cu binefacerile, cu mila È™i cu atenÈ›ia arătată de ei față de tine, în momentele nenorocite în care ai fost silit de soartă să apelezi la ajutorul lor, - de ce n-am recunoaÈ™te? - nu vei face altceva decât să-È›i diminuezi propria-È›i personalitate, dovedind că n-ai avut tăria sufletească si nici forÈ›a interioară proprie de a fi tu în locul lor sau chiar deasupra lor... In loc să te mândreÈ™ti în faÈ›a altora cu asemenea personalități ridicate de lângă tine, începe încă din în această clipă să faci prima încercare ca să-i ajungi din urmă È™i apoi chiar să-i întreci! 471 Criticul literar - ca È™i orice critic de artă în genere - nu trebuie să privească È™i să analizeze opera respectivă dintr-un unghi ales la întâmplare, dintr-o optică subiectivă. Fiecare operă artistică are un fel de distanță focală a ei, diferită de altele, È™i numai de la această distanță specifică este posibilă o analiză clară È™i obiectivă, nesupusă unor tipare standardizate. 472 Lipsa de substanță îmbracă adesea formele cele mai atrăgătoare È™i mai derutante, făcând din pseudoartă un adevărat business. Astfel au apărut faimoasele kitsch-uri. 473 ÃŽnvățătura autodidactă este desigur meritorie È™i uneori de invidiat. TotuÈ™i, ea va avea extrem de rar profunzimea È™i sistematizarea celei căpătate în È™coli È™i facultăți. Este mai mult empirică, este eclectică È™i adesea superficială. De aceea, nu poate fi scutită de un exces de subiectivism È™i diletantism. 474 A fost totdeauna, desigur, mai uÈ™or să analizezi teoriile, să le compari, decât să le elaborezi personal. De aici concluzia: avem o mai mare nevoie de creatorii teoriilor decât de criticii acestora; avem, de pildă, nevoie de mai mulÈ›i scriitori È™i de mai puÈ›ini teoreticieni literari. Când într-o È›ară numărul criticilor ÃŽI depășeÈ™te pe cel al scriitorilor, putem fi siguri că viitorul acelei literaturi, pentru acea perioadă, va fi pus sub semnul întrebării. 475 Necazurile trebuie să le suferim în tăcere spre a nu le mai transmite È™i altora. Dimpotrivă, bucuriile putem să le exteriorizăm cu exuberanță, iar dacă este cazul, să facem È™i pe alÈ›ii să guste din sărbătoarea spiritului nostru. Cu o singură condiÈ›ie, însă: nu cumva, prin veselia noastră, să jignim pe cei care trăiesc o durere profundă chiar în acele momente. 476 Păcatul este adesea abaterea de la tradiÈ›iile È™i îndatoririle eclesiastice artificiale de la care... ar fi chiar păcat să nu te abaÈ›i! 477 Când un È™ef mărunt de instituÈ›ie se poartă cu cruzime È™i cerbicie exagerată față de subalterni, în numele perfecÈ›iunii sau al ordinii, È™i când acesta recurge la amenințări în numele unei datorii profesionale ori în numele unei doctrine politice, È™i când caută să demonstreze un zel exagerat, care nu i se potriveÈ™te capacităților lui, trebuie să bănuim că avem de a face cu un intrus al cărui trecut este dubios È™i de care se teme mult să nu-i fie descoperit. 478 NaÈ™terea unui nou prunc pe pământ: încă o dată Universul cel mare va fi înghiÈ›it de raÈ›iunea unui Univers mic! 479 Cel care a scăpat teafăr din gura leului nu se mai teme de câini. 480 Din rădăcinile dragostei față de propriul tău popor trebuie să se nască È™i dragostea față de omenirea întreagă. 481 Cine dă o pedeapsă nedreaptă să-È™i aducă aminte că cel pedepsit, sau dacă acesta a fost exterminat, atunci urmaÈ™ii lui, urmaÈ™ii urmaÈ™ilor lui ori susÈ›inătorii celui martirizat, mai de vreme sau mai târziu, tot se vor răzbuna, căci aÈ™a este omenirea. Orice pedeapsă nedreaptă, odată cu ea, naÈ™te o virtuală răzbunare, poate chiar o perpetuă vendeta, transmisă de-a lungul unor generaÈ›ii. 482 Un paradox economic: intensificarea exportului, practicată în ultimul timp tot mai intens de țările avansate, aduce un excedent valutar atât de mare, încât valuta parazitară apărută superfluu îmbolnăveÈ™te economia țării respective, creând crize financiare de inflaÈ›ie È™i recesiuni din ce în mai greu de eliminat. NeînÈ›elegând bine cum acest mecanism poate deteriora o economie avansată, unii economiÈ™ti dau vina pe crizele de supraproducÈ›ie, deÈ™i ele au un rol cu totul subsidiar, principala cauză fiind de fapt tot inflaÈ›ia supravalutară venită din afară. 483 Când se face reclamă excesivă unei bijuterii care pare mai strălucitoare decât aurul, trebuie să fim siguri că ea nu este de aur. 484 Cauza răului nu este instinctul cât conÈ™tiinÈ›a. 485 ToÈ›i oamenii care au fost excepÈ›ionali într-un domeniu major al È™tiinÈ›ei sau artei, au fost mediocri într-altul. 486 In vreme de pace lumea devine cu mult mai impresionabilă È™i mai sensibilă decât în vreme de război. Perioada măcelurilor sângeroase toceÈ™te sensibilitatea omului, sentimentul milei față de necunoscuÈ›i atrofiindu-se aproape complet. Dimpotrivă, îndată ce omul se obiÈ™nuieÈ™te cu pacea, cel mai mic accident întâmplat undeva sau moartea celei mai obscure persoane, poate să impresioneze puternic comunitatea umană, producând ecouri profunde, care fac să se discute mult timp despre aceasta ca despre cel mai important eveniment. De aceea, cu cât perioada de pace este mai îndelungată, cu atât sensibilitatea oamenilor este mai mare È™i cu atât teama lor de război va fi mai binevenită. Și, în acest caz, dorinÈ›a de pace va predomina tot mai mult. 487 Nici una din faptele cu totul extraordinare ale omului nu ne mai impresionează astăzi, deoarece È™tim sigur că specia umană ar putea înfăptui altele È™i mai mari. 488 Când greÈ™im, să nu încercăm a pune piedici mustrării de conÈ™tiință ca să-È™i facă datoria. Strangulând-o, ne-am pune capăt spiritului autocritic, responsabil cu purgarea personalității noastre, imediat necesară. 489 Plânsul după o greÈ™eală este începutul îndreptării. 490 Când proÈ™tii È™i nebunii încep să devină harnici - păzea! 491 Cine-È™i recunoaÈ™te sincer prostia începe să devină înÈ›elept. (491-502: scrise în 1963.) 492 Hrana speranÈ›ei este iluzia. 493 Orice răbdare este pregătirea unei explozii. 494 Cel care devine veÈ™nic mulÈ›umit de sine nemulÈ›umeÈ™te veÈ™nic pe alÈ›ii. 495 Spinii stau în calea oamenilor ca să-i menÈ›ină treji. 496 Insuccesul stimulează pe cei activi È™i îi descurajează pe cei leneÈ™i. 497 O vină trebuie judecată de două sau mai multe ori, dar pedepsită o singură dată. 498 Mânia te face negru, frica te face galben, ruÈ™inea te face roÈ™u, iar cinstea È™i tăria de caracter te lasă aÈ™a cum eÈ™ti. 499 La început pare firesc să te îndoieÈ™ti de orice, până ce descoperi adevărul. Dar tot continuând să rămâi sceptic, ajungi să te îndoieÈ™ti până È™i de adevărul durabil. 500 Când nu ai succes în cucerirea fetelor frumoase, nu încerca È™i la cele urâte, ci treci direct la cele mai frumoase, fiindcă de multe ori acestea au pretenÈ›ii È™i gusturi bizare. 501 După ce te-ai speriat de nouă ori de urs, a zecea oară îți vine să încaleci pe el. 502 Uneori impresiile noastre sunt atât de false încât lucrurile care ne stau prin definiÈ›ie împotrivă ne par favorabile, iar adevărul palpabil nu ne poate convinge în nici un fel. 503 Omul modern se îndoieÈ™te din ce în ce mai mult de existenÈ›a Satanei È™i a cohortei lui de demoni, considerând că aceste noÈ›iuni sunt niÈ™te simple reprezentări false din închipuirea oamenilor superstiÈ›ioÈ™i, deci nimic altceva decât un mit primitiv, simple superstiÈ›ii. Dar să nu uităm ce a spus poetul Baudelaire, care se È™tie că nu era străin de influenÈ›ele satanice: �Diavolul a ajuns să-i convingă pe oameni că el nici nu există�. Această disimulare este, fără îndoială, una din cele mai mari victorii ale lui... Și cu cât Lucifer este negat mai mult È™i mai �È™tiinÈ›ific�, cu atât el are un câmp mai larg de acÈ›iune, manifestându-se tot mai puternic pe întreaga suprafață a Terrei pe care ar vrea să o distrugă cu oameni cu tot spre a se răzbuna pe Creatorul care i-a limitat puterile. (503-520: scrise în 1964.) 504 Ne descoperim adesea, cu multă uÈ™urință, talentele false È™i atunci avem impresia că am dat în sfârÈ™it peste adevărata-ne vocaÈ›ie, cu care ne putem chinui după aceea toată viaÈ›a. în mod firesc, rezultatele vor fi cu siguranță mici sau nule, pe când realul talent al nostru continuă să zacă încă neÈ™tiut È™i ascuns în zonele profunde ale existenÈ›ei noastre, aÈ™teptând poate un simplu impuls din afară care întârzie să vină sau aÈ™teptând o întâmplare fericită pentru a țâșni ca un izvor de apă vie la lumină. 505 Când apăs pe nota �DO� de la pian, vor vibra instantaneu È™i nota �DO� de la harpă ori de la chitară, ceea ce, în muzică, se numeÈ™te rezonanță sonoră. în acele clipe, vor fi antrenate, într-o rezonanță similară, dar cu mult mai slabă, È™i celelalte octave ale notei �DO�, însă restul notelor rămân absolut indiferente în faÈ›a acestui sunet, ele răspunzând doar la vibraÈ›iile specifice lor, precum legile acusticei le cer. De fapt, dacă stăm să ne gândim, cam aÈ™a sunt È™i oamenii, numai că ei vibrează la un spectru mai larg: unii intră puternic în �rezonanță� față de majoritatea lucrurilor È™i fenomenelor din jurul lor, alÈ›ii, mai inerÈ›i, răspund lent la numai câteva. Acestea sunt firile cel mai puÈ›in sensibile. Dar există È™i indivizi care posedă pe deplin �rezonanță� pentru nota �DO� - ca să zicem aÈ™a - însă nu o iau serios în seamă, acordând importanță altei rezonanÈ›e slabe, din derivaÈ›ia octavică a notei respective, entuziasmându-se excesiv de ea È™i crezând că este adevărata lui vibraÈ›ie. Ei bine, cam aÈ™a se explică de ce unii oameni au talente slabe È™i neproductive, rămânând cu ele È™i neputând sări peste alte È™tachete mai înalte, oricât de harnici È™i insistenÈ›i ar fi, deoarece direcÈ›ionarea lor de la naÈ™tere era alta. 506 La urma urmei, omul nu se naÈ™te cu nici o convingere în cap. De aceea È™i convingerile politice nu-s altceva decât niÈ™te reflexe condiÈ›ionate care s-au înrădăcinat adânc în creier. Poate doar prin extirparea creierului ar mai scăpa definitiv de ele sau, poate, prin distrugerea completă a factorilor stimulatorii care le-au determinat È™i prin înlocuirea lor cu alÈ›ii mai reali È™i mai convingători. 507 Căutările aparent sterile pot aduce surprize mari. 508 Când scriem o lucrare în proză cu un subiect ceva mai încărcat, scriem ce scriem până ne trezim dintr-o dată împotmoliÈ›i într-un nod de situaÈ›ii care par fără ieÈ™ire. In aceste momente, mâna merge mai încet, rândurile se succed mai greu, doar câteva pe zi, iar uneori poate nici unul. Ștersăturile È™i revenirile apar tot mai numeroase. Schimbările pornesc să alterneze des. Tot acum începe È™i vânătoarea după noi soluÈ›ii; se declanÈ™ează insomniile, dublate de reverii, câteodată destul de plăcute, fiindcă oboseala propriu-zisă dispare aproape complet, datorită încordării creierului aflat în febra surescitaÈ›iilor È™i a căutărilor fierbinÈ›i. Când adormim, se întâmplă ca visurile să ne sară È™i ele în ajutor È™i uneori - destul de rar însă - unele visuri ne oferă soluÈ›ii miraculoase, surprinzător de logice, nebănuite în starea de veghe. Tot organismul ne este cuprins de febra creaÈ›iei È™i căutărilor insistente. Dacă, pe moment, nu găsim nici o soluÈ›ie, în nici un caz nu este bine să forțăm lucrurile sau să apelăm la rezolvări facile, ci să aÈ™teptăm răbdători È™i fără nici o grabă. Mai devreme sau mai târziu, rezolvările salvatoare vor veni spontan, chiar atunci când le aÈ™teptăm mai puÈ›in, ca dovadă că scoarÈ›a cerebrală, continuu stimulată de căutări, a dat alertă generală până a elaborat soluÈ›ia optimă salvatoare. Dar pentru a se ajunge aici a trebuit să gândim continuu; a trebuit să trecem ambiÈ›ioÈ™i peste toate eÈ™ecurile de la început. Și astfel, scăpând de aceste �noduri�, care apar firesc È™i aproape obligatoriu în procesul de creaÈ›ie, vom putea din nou să scriem cu plăcerea È™i uÈ™urinÈ›a dăruite de talentul nostru, până ce, din nou ne vom împotmoli într-un al doilea nod de situaÈ›ii, poate È™i mai greu de surmontat - È™.a.m.d. Numai aÈ™a, cu răbdare È™i cu chibzuință, se naÈ™te o operă durabilă. 509 ÃŽncepe È™i de la sfârÈ™it dacă poÈ›i, dar începe odată! 510 DeÈ™i iubirea este unică, la diferite vârste iubeÈ™ti diferit. 511 Spre erotism ne mână totul: soarele, luna, frumuseÈ›ea naturii, muzica, dansul, filmele (arta, în genere), tristeÈ›ea, durerea, bucuria, veselia, fericirea È™i nenorocirea, sănătatea È™i boala, prostia È™i înÈ›elepciunea, frumuseÈ›ea femeilor È™i a bărbaÈ›ilor, apa È™i vinul, tinereÈ›ea È™i teama de bătrâneÈ›e, disperarea È™i speranÈ›a, ambiÈ›ia deÈ™artă È™i imitaÈ›ia, sărăcia È™i bogăția, viaÈ›a scurtă È™i teama de moarte, într-un cuvânt totul, totul - È™i toate! Iar în urma acestei turme, galopând vijelios cu biciul tentaÈ›iilor în mână, - atotstăpânitoarea patimă omenească, Păcatul. Bietul om se trezeÈ™te totdeauna singur È™i dezarmat în faÈ›a atâtor ispite... Doamne, cum să le mai reziste, săracul?! 512 Nici o oaie nu-È™i cunoaÈ™te gustul brânzei pentru care este atât de apreciată. 513 IndiferenÈ›a pentru persoana care a fost cândva iubită este fisura prin care pătrunde cu iuÈ›eală o nouă iubire. 514 InteligenÈ›a omului cult îi amplifică durerile sufleteÈ™ti. Cu cât este mai cult, cu atât omul este mai sensibilizat de evenimente È™i mai conÈ™tient că suferă - È™i cu atât se consumă mai mult, îngropându-È™i suferinÈ›ele mai adânc în interiorul lui È™i exteriorizându-È™i-le mai puÈ›in zgomotos. Aceasta din cauză că un asemenea om își analizează amănunÈ›it È™i cu răbdare elementele durerii, privindu-È™i introspectiv toate reacÈ›iile organice pe care apoi È™i le extrapolează într-un fel voalat, destul de reÈ›inut. Oamenii simpli simt altfel durerile de natură spirituală, eliberându-È™i-le fără frâne. 515 Dacă am fi veÈ™nic fericiÈ›i, am degenera sau ne-am face din căutarea nenorocirilor singurele distracÈ›ii. 516 ÃŽn gura mincinosului orice adevăr pare minciună. 517 Din ură, mânie, durere, cel slab poate prinde putere. 518 Ajutată de timp, lenea poate fura foarte uÈ™or înÈ›elepciunea oamenilor. 519 Când omul se miră des, înseamnă că în capul lui încep să se ivească zorile. 520 Un singur microb sau un singur virus ar putea reduce la tăcere o mie de tunuri! 521 CreaÈ›ia este unicul piedestal al frumuseÈ›ii, înălțând-o în ochii tuturor. 522 Omul de rând vede într-un hoit înjumățit numai viermii, care-l determină să-È™i întoarcă imediat cu scârba capul È™i să-È™i È›ină respiraÈ›ia îndepărtându-se cu grabă de el, în timp ce savanÈ›ii naturaliÈ™ti, făcând abstracÈ›ie de neajunsurile lui odorante, îl privesc cu multă curiozitate È™tiinÈ›ifică. Zoologul caută specii noi de viermi, pe când anatomistul poate considera cadavrul ca o piesă de studiu interesantă, care ascunde încă multe minunății inaccesibile profanilor. 523 Dacă amesteci în părÈ›i egale parfumurile cele mai fine cu mirosurile cele mai pestilente, tot cele din urmă vor predomina, primele fiind ca È™i inexistente sau accentuând îngreÈ›oÈ™area. în aceeaÈ™i măsură, părÈ›ile bune ale oamenilor nu se vor vedea niciodată dacă sunt egalate de cele rele. 524 Am cunoscut oameni care se pretind culÈ›i sau chiar foarte culÈ›i - È™i mă refer la persoane care au terminat liceul, È™coli postliceale sau facultăți - însă care, din păcate, nu au avut răbdarea normală să lectureze ca lumea în viaÈ›a lor nici o carte beletristică până la capăt, deÈ™i declară că pot citi orice altceva (ziare, reviste, cărÈ›i cu profil tehnic ori È™tiinÈ›ific din domeniul profesiei lor etc.), dar nu È™i cărÈ›i de literatură. Unii din aceÈ™tia recunosc sincer că a citi un roman, oricât de bun. Ii se pare un adevărat chin, un mare È™i plictisitor supliciu, iar alÈ›ii maschează acelaÈ™i adevăr sub motivul că nu ar avea timp, că timpul lor este, vezi Doamne, mai preÈ›ios decât întreaga operă a lui Shakespeare, Goethe, Eminescu È™i chiar decât Biblia. Ce fel de oameni or fi aceÈ™tia este greu de spus, dar nu cred că, în realitate, ei aparÈ›in spiritelor superioare, cum se consideră, mai ales că nu suportă să citească sau să asculte nici măcar o scurtă capodoperă poetică, de una sau două strofe. Ca o consecință firească a acestei dificultăți similară dislexiei, am observat că vocabularul lor este destul de È™ters È™i de plafonat, la nivelul unor subiecte plictisitor de banale. Oricum, în mod garantat, sufletele lor se prezintă destul de goale È™i vulnerabile, dacă nu cumva de-a dreptul bolnave. Uneori nici nu prea È™tim ce ar trebui să facem cu ei - poate un bun psihiatru i-ar ajuta foarte mult - mai ales că, luaÈ›i ca indivizi separaÈ›i, mulÈ›i dintre aceÈ™ti literaturofobi pot fi, în fond, oameni buni, cumsecade È™i cu o vădită capacitate intelectuală, dar incorect folosită. 525 BilanÈ›ul unei politici nu trebuie căutat nici în cifrele statistice, nici în bugetele economice È™i nici în programele partidelor, ci numai pe mesele oamenilor È™i în saloanele spitalelor. Când politica este bună, mesele sunt pline, iar spitalele goale! 526 JustiÈ›ia adevărată nu se răzbună. Ea pedepseÈ™te dintr-o datorie sfântă, menită să distrugă răul din rădăcină È™i să menÈ›ină acul balanÈ›ei dreptății într-un perfect echilibru. 527 Să fii voinic È™i laÈ™ ar fi un nonsens È™i o insultă adusă fizicului tău. 528 Din păcate, invidia se travesteÈ™te uneori într-un fel de admiraÈ›ie născută din ură, izbucnind uneori prin declaraÈ›ii care exprimă rezerve mărunte� sau aÈ™a-zise �critici obiective�. 529 Cel mai bun profesor poate învăța câte ceva chiar È™i de la cel mai slab elev al său. 530 Capricioasele È™i copilăreÈ™tile supărări în iubire par uneori necesare atâta vreme cât conÈ›in făgăduinÈ›a sigură a unei noi regăsiri. Supărarea adaugă împăcării un surplus de iubire, făcând-o să devină mai frumoasă. 531 Dacă doreÈ™ti să luminezi minÈ›ile È™i calea altora, trimite-le razele de lumină de sus, spre a le lumina capetele, È™i nu de jos ori pieziÈ™, căci atunci fascicolele de raze le vor lumina picioarele, iar umbrele vor fi mai lungi È™i mai dese decât spaÈ›iul ocupat de lumină. 532 Nici un geniu nu s-a oprit vreodată la jumătatea drumului! 533 Nu ar fi exclus ca infinitul mare È™i infinitul mic să joncÈ›ioneze undeva într-o altă dimensiune, necunoscută încă. 534 Vorbele înÈ›elepte se târăsc printre oameni ca melcii, iar prostiile È™i glumele proaste zboară printre ei ca liliecii. 535 Simplitatea se naÈ™te din complexități. 536 Totdeauna spunem despre alÈ›ii că sunt mai fericiÈ›i decât noi, în timp ce aceÈ™tia pot avea convingerea fermă că lucrurile stau exact invers. 537 HoÈ›ii nu-s niciodată fericiÈ›i. Teama le este perpetuă È™i totdeauna mai mare decât iluzoria È™i efemera lor fericire după fiecare lovitură care îi apropie cu încă un pas de gratiile puÈ™căriilor. 538 Cea mai mare fericire cred că este să faci pe cât mai mulÈ›i fericiÈ›i. 539 Două lucruri sunt mai cu seamă greu de suportat: nenorocirea prea mare a noastră È™i fericirea prea mare a altora. 540 O naÈ›iune este cu atât mai cultă cu cât femeile ei sunt mai culte. 541 Când vom stârpi favoritismul, va dispărea atât mediocritatea cât È™i birocraÈ›ia. 542 Este mai uÈ™or să semeni fapte È™i să culegi vorbe decât să semeni vorbe È™i să culegi fapte. 543 Filmele comerciale sunt ca strălucirea policromă a focurilor de artificii: ne încântă privirea atunci când le vedem, dar nu lasă decât fum È™i le uităm repede după ce dispar. 544 După ce ai făcut un bine să nu te recomanzi nimănui. 545 Fiecare experiment poate fi începutul unei noi descoperiri. 546 Eclectismul filosofic devine adesea È™treangul originalității. 547 ÃŽntre eclectici È™i plagiatori există numeroase afinități È™i metode. 548 Dragostea are miraculoasa proprietate de a transforma durerea în bucurie, bucuria în durere sau de a le amesteca pe amândouă în aÈ™a fel încât nici nu È™tii cum să le mai spui. 549 Adevărul convinge printr-un cuvânt, minciuna se trădează prin mai multe. 550 Cine devine victima propriei minciuni va deveni în continuare victima adevărului care-1 va zdrobi. 551 Adevărul totdeauna este calm; minciuna agitată. 552 Scopul arhitecturii este să redea pământului strălucirea È™i armonia cerului. 553 In mijlocul naturii se creează oamenii, dar arta îi umanizează. 554 Un adevărat artist, care doreÈ™te să rămână în sufletul oamenilor peste veacuri, nu are voie să creeze o operă imorală. 555 MulÈ›i au o înspăimântătoare foame de aur, însă nimeni nu-l mănâncă. 556 Totdeauna amenințările cele mai mari vin din partea celui mai slab. 557 Gama admiraÈ›iei diferă după educaÈ›ia estetică a fiecăruia dintre noi È™i după cultura asimilată. Fiecare admiră ceea ce înÈ›elege, existând un prag sau o barieră în acest sens. Unii admiră mult fiindcă înÈ›eleg mai mult. Dar aceÈ™tia își exprimă odată cu admiraÈ›ia È™i rezervele, ceea ce este dreptul lor intangibil. Cei simpli admiră puÈ›in, însă totdeauna o fac cu toată pasiunea È™i fără nici o rezervă. Ei se arată foarte impresionaÈ›i de lucrurile simple, îndeosebi de cele care dau o puternică impresie de moment prin senzaÈ›ionalul È™i coloritul lor, deÈ™i calitatea acestora poate fi în realitate superficială. A adopta față de ei o atitudine persuasivă ori a-i întrerupe să admire aÈ™a ceva ar fi totuÈ™i o greÈ™eală. 558 Când admiratorii, referindu-se la autor, stau extaziaÈ›i în faÈ›a unui produs artistic întrebându-se: �cum oare o fi putut face aÈ™a ceva?� - înseamnă că acel autor stăpâneÈ™te la perfecÈ›iune principiul artei adevărate, care cere ca procedeul să nu devină niciodată vizibil. 559 Un cuvânt banal îți poate sugera o idee interesantă, după cum o idee sau o constatare comună îți pot sugera alte idei, geniale. 560 Cu cât creÈ™te grămada de bani, cu atât creÈ™te È™i conÈ™tiinÈ›a despre importanÈ›a propriei persoane a anumitor oameni. Neîndoios, este o manifestare morbidă, secondată deseori, în serie, de aroganță, mândrie, distanÈ›are È™i dispreÈ› față de pauperii din jur, iar consecinÈ›ele pot fi foarte neplăcute pentru toÈ›i aceÈ™ti indivizi infatuaÈ›i. 561 Fiecare bine al tău poate însemna răul altuia, după cum fiecare rău al lui poate însemna binele tău. (561-572: scrise în 1965.) 562 Se zice că jumătate din cei pe care îi considerăm noi oameni plini de modestie ar afiÈ™a o modestie dinainte calculată, deci - mai mult sau mai puÈ›in - falsă. Dar, chiar aÈ™a stând lucrurile, tot e mai bine să ai de a face cu aceÈ™tia decât cu oamenii îngâmfaÈ›i È™i aroganÈ›i. 563 Bucuria este de obicei mai tăcută decât durerea, deÈ™i există dureri care ne paralizează complet fiinÈ›a. 564 Cel care se pricepe bine la lucrurile mari poate să le încurce rău pe cele mici. 565 Foamea activează mai mult de jumătate din lume, pe când îndestularea o moleÈ™eÈ™te pe cealaltă. 566 Dacă există atât de mulÈ›i tineri care bat la porÈ›ile literaturii, explicaÈ›ia o găsim în iluzia facilității, în impresia falsă că ei ar poseda deosebite puteri personale de creaÈ›ie. Este o impresie derutantă căpătată în general de majoritatea tinerilor atunci când citesc o carte de excepÈ›ie despre care se grăbesc să spună în sinea lor: �Păi aÈ™a ceva puteam să scriu È™i eu...� 567 CunoaÈ™terea inexactă poate fi mai rea decât ignoranÈ›a crasă - È™i chiar mai periculoasă. 568 Uneori, în viață, eÈ™ti nevoit să suporÈ›i înfrângeri după înfrângeri, să dai deseori înapoi - È™i te resemnezi, realizând că nu ai încotro. GândeÈ™te-te atunci că È™i atletul care vrea ca să sară un obstacol schiÈ›ează exact acelaÈ™i gest în mai multe rânduri. Și el È™tie că, de fapt, cu cât dă mai mult înapoi, cu atât va avea o viteză mai mare pentru a face un salt vijelios înainte. Sau... È™i mai simplu spus: fiecare È™ut primit în spate înseamnă un pas înainte. 569 �Nu te îndrăgosti de persoana despre care bagi de seamă că te-ar face să suferi!� - spun cei mai buni sfătuitori ai tăi. Ce simplu de spus! Dar cum inima nu are de unde să È™tie dinainte ce o aÈ™teaptă, trebuie lăsată să-È™i parcurgă întregul traseu al martirizării, până se luminează de experiență È™i până se blindează ermetic. 570 Sufletul trebuie să fie întotdeauna mai mare decât trupul È™i să aibă drept ideal îmbrățiÈ™area întregii lumi materiale È™i spirituale, extinderea lui în ÃŽntregul univers! 571 Unii leneÈ™i, când îi priveÈ™ti, caută să dea impresia că sunt foarte harnici, simulând că ar fi foarte ocupaÈ›i cu vreo treabă È™i foarte activi. 572 Literele din cartea vieÈ›ii sunt, desigur, oamenii. 573 Naturile problematice se ivesc acolo unde oamenii vor să se lase într-un fel voluntar martirizaÈ›i de viață, creându-È™i inutil probleme complicate chiar atunci când nu le au. (573-583: scrise în 1966.) 574 Nici o orânduire socială nu a fost, nu este È™i nu va fi perfectă sau infailibilă, atâta vreme cât omul însuÈ™i, ca specie È™i ca individ, nu este perfect sau infailibil. 575 Toate plăcerile ieftine se obÈ›in prin mijloace necinstite. 576 Apanajul tinereÈ›ii este frumuseÈ›ea fizică, iar al bătrâneÈ›ii frumuseÈ›ea morală. 577 Secolul nostru se caracterizează printr-o luptă acerbă între libertate È™i obligativitate, din cauză că popoarele nu vor libertatea obligativității, ci obligativitatea libertății. 578 AmbiÈ›ia este singura ta călăuză care îți È™tie drumul întortocheat până la ideal, singura care te poate conduce fără greÈ™eală până la el. 579 Poezia este o cascadă muzicală de idei, care sună cu atât mai plăcut cu cât cuvintele bine alese vin de la o mai mare înălÈ›ime. 580 Sub lumina lunii totul pare frumos. Locurile care ziua sunt urâte È™i dezolante, sub razele selenare devin peisaje de basme. MărăciniÈ™urile negre sau dărâmăturile albe, cu grămezi de moloz împrejur, se transformă miraculos în locuri pline de poezie, în timp ce femeile urâte par pentru câteva momente ceva mai frumoase. 581 Cuvintele È™i ideile cele mai banale, dacă sunt scrise sau ieÈ™ite din gura unei mari personalități, vă asigur că, în mintea celor mai mulÈ›i oameni, vor căpăta rezonanÈ›e È™i semnificaÈ›ii noi, putând face pe dată ocolul pământului, în timp ce vorbele È™i ideile cele mai înÈ›elepte, venite din gura unui om oricât de înÈ›elept, dar necunoscut, rămân fără nici un ecou, strălucind ca un fulger orbitor produs în laboratoarele subterane. 582 Orice iubire se stinge uÈ™or,/ Ștergând orice urmă de dor;/ In schimb ura noastră nu piere nicicând/ Și-o ducem cu noi în mormânt!... 583 Stă mai lesne în firea oamenilor să-È™i mărturisească în față mai de grabă ura decât iubirea. 584 Omul trebuie obligat să muncească doar în raport cu pregătirea profesională È™i capacitățile lui individuale - remunerarea făcându-se pe aceleaÈ™i criterii. Dacă-i cerem mai mult decât poate, el va ajunge la rebuturi È™i va ceda fizic să mai muncească. Trebuie să fim realiÈ™ti: nu putem cere migdalului să producă dovleci, nici dovleacului să producă migdale. (584-590: scrise în 1967.) 585 ViaÈ›a oamenilor este ca un foc: uneori, arzând, ea dă multă lumină È™i căldură; alteori numai un fum înecăcios care împiedică adesea răspândirea luminii venită de la flăcările umane orbitoare din jurul nostru. 586 Astăzi ritmul istoriei a devenit atât de rapid încât într-un singur minut se pot rezolva probleme care înainte erau rezolvate de un secol întreg. 587 In timp ce se destinde spre coadă, spre cap vipera își încordează gâtul pentru a sări la atac. Deseori m-am întrebat dacă nu cumva È™i cu destinderile din situaÈ›ia internaÈ›ională se întâmplă la fel. 588 Oamenii încrezuÈ›i au sentimentul înălțării chiar È™i atunci când se scufundă. 589 Dintre toate secretele, cel mai greu de păstrat este secretul iubirii, îndrăgostiÈ›ii se trădează atât de uÈ™or în faÈ›a persoanei iubite, iar efortul de a-È™i păstra secretul necesită atâtea energii È™i subterfugii nevinovate, încât o mărturisire ar părea de prisos È™i necesară doar pentru a parafa un adevăr deja È™tiut. 590 FrumuseÈ›ea ne este întotdeauna familiară. De aceea, lucrurile frumoase ne par dinainte cunoscute, ne atrag foarte repede până ajung să ne domine. Urâțenia ne produce dintr-o dată un sentiment spontan de dezgust È™i de răceală involuntară, respingându-ne È™i creându-ne de la bun început o atmosferă străină, repulsivă, foarte greu de suportat. Cu toate acestea, fără cunoaÈ™terea urâtului nu am putea aprecia atât de mult calitățile frumosului. 591 Educându-ne pe noi, înlăturându-ne singuri propriile noastre defecte, profităm nu numai noi, dar È™i urmaÈ™ii noÈ™tri care, din punct de vedere ereditar, ne vor moÈ™teni doar calitățile nu È™i defectele. (591-600: scrise în 1968.) 592 AutoeducaÈ›ia poate fi mult mai puternică în influenÈ›e pozitive decât educaÈ›ia dată de alÈ›ii, pentru că vine impusă prin forÈ›a de selecÈ›ie a voinÈ›ei proprii. Ea poate substitui lipsa educaÈ›iei sau poate corija greÈ™elile acesteia prin capacitatea selectivă a liberului consimțământ. 593 MoraliÈ™tii ne dau o sumedenie de morale, dar nici o metodă prin care să ne înveÈ›e cum să le aplicăm în viaÈ›a practică. 594 Deviza supremă a vieÈ›ii noastre ar trebui să ne fie aceasta: CunoaÈ™te-È›i înclinaÈ›iile spontane È™i, odată cu ele, limita capacităților proprii, È™i dă apoi societății tot ceea ce poÈ›i da! 595 Orice ambiÈ›ie personală ar fi cu totul deÈ™artă dacă ar apărea în afara preocupărilor pentru progresul societății de care aparÈ›ii. 596 AdevăraÈ›ii zei ai publicului nu sunt È™i nu vor fi niciodată politicienii, ci numai cântăreÈ›ii, artiÈ™tii È™i sportivii. Din păcate, trecerea timpului, care totdeauna ne-a adus în prim-plan noi È™i noi vedete, a dovedit limpede că, după perioade de ani È™i ani, numele lor, oricât de mari È™i strălucite vor fi puse totuÈ™i în umbră de vedetele de ultimă oră, al căror stil va fi mai bine înÈ›eles de contemporanii lor. AÈ™adar, nici aÈ™trii adulaÈ›i de public astăzi, nici chiar vedetele de mâine nu vor rezista uzurii timpului. Numele lor, încet, încet, se vor afunda în negura uitării, generaÈ›iile noi fiind din ce în ce mai puÈ›in impresionate de calitățile personalității lor, indiferent cât de mari ar fi fost. Dar să nu uităm, în tot acest răstimp, Shakespeare, Beethoven, Mozart, Eminescu È™i restul geniilor, rămân la fel de strălucitori, la fel de neclintiÈ›i È™i de bine postaÈ›i la zenitul tuturor secolelor. 597 Gloria este lucrul pe care oamenii acceptă să-l împartă cel mai greu între ei. 598 Dacă geniul răului apare în capul vreunui ambiÈ›ios, care visează ca să supună lumea prin forță, strălucirea lui va avea, pentru spiritul umanității, nocivitatea radiaÈ›iilor atomice. 599 Defectele altora le suportăm mai greu decât pe ale noastre proprii, chiar È™i atunci când de fapt scăderile lor nu-s nici măcar defecte, ci simple greÈ™eli accidentale. 600 Deseori avem naivitatea să interpretăm gesturile altora, de simplă politeÈ›e È™i de respect protocolar față de noi, drept gesturi de mare apreciere, de profundă afecÈ›iune, de reală iubire, când în realitate ele nu sunt altceva decât niÈ™te artificii elaborate într-un fel magistral, din diferite interese. Confuzia aceasta se întâmplă de cele mai multe ori când avem păreri prea bune despre propria noastră persoană sau când trăim cu capul cufundat în norii unor iluzii prea mari. Mai târziu, descoperim că ne-am înÈ™elat profund È™i atunci totul sfârÈ™eÈ™te prin deziluzii tragice. 601 Năravul este ca pirul: dacă-l tai la suprafață, el creÈ™te mai puternic în adâncime. Cu alte cuvinte, el va trebui scos cu rădăcini cu tot pentru a-1 distruge definitiv. (601-622: scrise în 1969.) 602 Cel mai complicat lucru este să fii simplu. Simplitatea superioară se atinge numai atunci când reuÈ™eÈ™ti să-È›i armonizezi complexitatea unor însuÈ™iri alese, determinându-le să se valorifice una pe alta în contextul unei perfecÈ›iuni estetice prestabilite. 603 Este extraordinară impresia pe care un cântec frumos o poate lăsa în sufletul omenesc! O melodie dulce, înălțătoare, are mai multă putere de convingere È™i de pacificare decât un arsenal întreg de metode, discursuri morale ori constrângeri aplicate de cei mai mari pedagogi È™i psihiatri. 604 BrâncuÈ™i! Chiar È™i numele lui singur, pronunÈ›at cu fermitate, sună ca È™uierul daltei care muÈ™că din piatră. EI a compus o întreagă Rapsodie română, solidă È™i compactă, numai din stâncile È™i arborii munÈ›ilor CarpaÈ›i. 605 Oamenii sunt ca niÈ™te săpători ce găuresc peretele muntelui spre a-È™i făuri, prin tunel, drumul cel mai scurt care să-i conducă fără ocol spre oaza fericii vieÈ›ii lor, spre o Arcadie a idealurilor palpabile. Și totuÈ™i! Peste cei mai mulÈ›i bolta tunelului se prăbuÈ™eÈ™te, strivindu-i sau silindu-i să se retragă răniÈ›i ori schilodiÈ›i pentru toată viaÈ›a, fără a mai răzbi vreodată Dincolo... 606 Oamenii mari È™i modeÈ™ti sunt ca niÈ™te puÈ™culiÈ›e de lut, foarte simple pe dinafară, dar care ascund înlăuntrul lor un tezaur scump, strâns cu încetul de-a lungul vieÈ›ii. Abia când vitregia timpului le sparge, se observă cu uimire cât de mult aur a stat ascuns într-însele! Intr-o formă destul de vizibilă, există două feluri de oameni: care greÈ™esc des È™i uneori destul de grav, dar care se pricep de minune, prin diverse tertipuri, să-È™i ascundă cu repeziciune toate greÈ™elile - È™i oameni oneÈ™ti, ce greÈ™esc mai rar È™i mai puÈ›in, fără să dorească a-È™i ascunde vreodată greÈ™elile. AceÈ™tia muncesc înainte cu îndârjire spre a È™i le îndrepta È™i, de cele mai multe ori, le elimină în totalitate. Din păcate, cum noi judecăm adesea superficial lucrurile, îi credem pe primii pricepuÈ›i È™i poate chiar infailibili, iar pe ultimii îi socotim înainte niÈ™te bieÈ›i incapabili care nu merită prea multă atenÈ›ie. 608 Nu totdeauna când se înalță oamenii devin mari. De cele mai multe ori �altitudinea� la care ajung ei îi face să pară mici, tot mai mici în ochii mulÈ›imii care-i priveÈ™te cu răbdare, până nu-i mai vede nimeni absolut de Ioc, după care toÈ›i uită de existenÈ›a lor, fără să È™tie apoi în ce Ioc au căzut atunci când le-a venit timpul să cadă. 609 De foarte multe ori, înălÈ›area oamenilor în funcÈ›ie urmează traseul baloanelor umflate cu hidrogen: urcă cu rapiditate, dar când ating maximum de înălÈ›ime se sparg È™i vin jos ca niÈ™te cârpe netrebnice, pe care mulÈ›imea le calcă în picioare fără să se mai întrebe de unde au picat. 610 PoeÈ›ii È™i îndrăgostiÈ›ii se aseamănă, întrucât gândesc mai mult cu inima. 611 Sunt convins, că din punct de vedere fizic sau al capacității de judecată, fiinÈ›a umană contemporană a rămas absolut aceeaÈ™i ca È™i cea de acum 2000 sau 5000 de ani. Numai că, în prezent, omul secolului al XX-lea È™i al XXI-lea, are un alt peisaj în jurul lui, văzându-se înconjurat de uzine moderne, de aparate electronice complexe È™i de rachete cosmice. In rest, el nici nu a avansat, nici nu a regresat fizic (poate chiar È™i-a mai pierdut din asemenea calități), doar că a devenit incomparabil mai doct È™i mai cumulard, din punct de vedere intelectual, decât antecesorii din mileniile trecute. 612 La duÈ™man de-È›i pleci capul, el nu È›i-1 va atinge,/ Dar, din aceeaÈ™i clipă, onoarea lui se stinge! 613 Scoală-te mai de dimineață decât inamicul tău È™i culcă-te numai după ce s-a culcat el. Un prieten nesăbuit te primejduieÈ™te mai mult decât o mie de duÈ™mani periculoÈ™i. 615 Literatura modernă trebuie să fie o literatură a sugerărilor metaforice alese sau, mai bine spus, a sugerărilor voalate, - mai puÈ›in a descrierilor directe, cu luxuri de amănunte obositoare. 616 Ion Creangă rămâne în continuare enciclopedia populară È™i lingvistică a poporului român. 617 Dacă în viaÈ›a noastră nu putem lăsa urma lavei vulcanice, să lăsăm măcar urma meteoriÈ›ilor în cădere: este o urmă efemeră, evanescentă, dar foarte spectaculoasă È™i oricum ea va fi văzută totuÈ™i de destul de multă lume. 618 La alergări, când se dă startul, vedem adesea cum câțiva concurenÈ›i pornesc primii, țâșnind ca niÈ™te săgeÈ›i È™i detașându-se net È™i cu viteză sporită de grupul celorlalÈ›i, sprintând accelerat până departe, dar, după numai câteva ture, îi observăm sfârÈ™iÈ›i de oboseală È™i cum slăbesc vizibil ritmul cu care demaraseră, până ce se trezesc întrecuÈ›i brusc de coechipierii veniÈ›i din urma lor, ce-au căpătat dintr-o dată miraculoase forÈ›e noi È™i viteze sporite, plasându-i iremediabil, pe foÈ™tii lideri, pe ultimele locuri. Oare nu la fel pățesc mulÈ›i dintre copiii precoce, care devin oameni obiÈ™nuiÈ›i, dacă nu chiar mediocri, la vârsta maturității? Ciudată mai este uneori viaÈ›a! 619 Scriitorii clasici, oricât de neînsemnaÈ›i, vor fi întotdeauna mai cunoscuÈ›i decât mulÈ›i dintre cei contemporani. Numele lui Ioan Prale (1769-1847), scriitor român minor, dar citat de Eminescu în poemul �Epigonii�, va rămâne, în orice caz, mai familiar publicului cititor decât numele tuturor iXu-leÈ™tilor care umplu astăzi cu miile paginile ziarelor È™i revistelor noastre literare ori rafturile tuturor librăriilor - È™i despre care suntem siguri că nu se va vorbi niciodată mai mult ca despre �Prale, firea cea întoarsă...� 620 Cine nu iubeÈ™te literatura, cine nu citeÈ™te are sufletul sărac, are cugetul sterp È™i nu va fi niciodată în stare să cunoască marile frumuseÈ›i ale sufletului omenesc, ale cerului È™i ale pământului pe care s-a născut; È™i nu va cunoaÈ™te nici vreuna din complexele probleme ale existenÈ›ei noastre efemere pe Terra. In literatură se află comprimată spiritualitatea È™i experienÈ›a tuturor veacurilor; în ea se află pulsul întregii omeniri, visurile de viitor ale întregii umanități. Este de neînlocuit, prin puterea-i inextricabilă de abstractizare, prin cea de analiză È™i sinteză a complexității vieÈ›ii umane. Este neînlocuit ca sursă globală de informare. In paginile cărÈ›ilor aparÈ›inând diferitelor genuri - epic, liric ori dramatic - găsim modele perfecte de folosire a limbii literare, fiind un stimulent permanent al memoriei, al imagisticului, al judecăților logice de valoare È™i a proliferării fanteziei umane. CărÈ›ile ne oferă exemple vii de penetrare a sufletelor omeneÈ™ti, prin descrierea miilor de personaje care, în paginile lor, își trăiesc cu intensitate viaÈ›a pentru a ne-o îmbogăți pe a noastră. Literatura apelează la un material lingvistic bogat È™i nuanÈ›at, pe cât de plastic pe atât de precis, cu care modelează faptele È™i întâmplările unor fiinÈ›e ca noi. Ea vine mereu cu descrieri inedite de natură, înfățișându-ne tablouri impresionante, fie ele reale sau ireale, dar totdeauna splendide, incomparabile în frumuseÈ›e. Studiul literaturii ne-a pus de fiecare dată la îndemână istoria vie a reprezentărilor omeneÈ™ti de-a lungul veacurilor. In modul cel mai cert, literatura a rămas È™i va rămâne firul roÈ™u care străbate viu È™i fierbinte prin timp toate secolele, legând generaÈ›iile între ele, dezlegând multe minÈ›i, desprinzându-ne de singurătate È™i alinând multe suferinÈ›e. Dacă îndreptăm lumina cărÈ›ilor spre sufletul nostru, dacă suntem avizi de razele ei, vom face ca sufletul însuÈ™i să capete o lumină imanentă, a lui proprie, care va străluci cu tot mai multă tărie împrejur, luminând, la rândul lui, alte suflete. Nu încape dubiu că literatura poate schimba viaÈ›a unui om, civilizându-l, ÃŽmblânzindu-l; poate transforma un popor, o È›ară, o naÈ›iune, È™i poate transforma omenirea întreagă, în sensul cel mai real È™i mai pozitiv al cuvântului. In afară de muzică, nu cred să existe o magie mai mare decât magia literelor. 621 Există în România, cum s-a spus, mai în glumă, mai în serios, o reală inflaÈ›ie de poeÈ›i È™i de poezie? Foarte bine! Cantitatea aceasta de nobil compost, ce pare că prisoseÈ™te, va fi, în acest caz, ca un îngrășământ natural, răspândit pe un sol primitor, din care, odată È™i odată, tot va trebui să răsară È™i să se alimenteze măreaÈ›a floare a poeziei timpului viitor, noul Eminescu, cel atât de aÈ™teptat È™i de care avem atâta nevoie! Fiecare grăunte de �îngrășământ� poetic viu va avea atunci un rol foarte necesar, aproape istoric! 622 Operele literare cele mai proaste se scriu deseori prin folosirea cuvintelor celor mai frumoase. 623 i Precum se È™tie, Arthur Rimbaud a murit la 37 de ani, Eminescu la 39 de ani, însă cel care face cunoÈ™tință prima dată cu opera lor, cu siguranță că nu È™i-i va putea închipui niciodată altfel decât foarte tineri. Rimbaud va fi înfățiÈ™at totdeauna de către toÈ›i pictorii È™i graficienii de cărÈ›i numai sub chipul copilandrului precoce de 16 ani (căci atunci È™i-a scris el celebrele-i versuri), după cum Eminescu va apărea veÈ™nic în faÈ›a noastră nu sub figura stinsă a geniului care ne priveÈ™te trist din portretul cu mustață de la maturitate, ci sub înfățiÈ™area mândră È™i strălucitoare a Luceafărului de la 19 ani, de o frumuseÈ›e demonică È™i tulburătoare. în schimb, pe Lev Tolstoi, pe Victor Hugo ori pe Bernard Shaw, nicidecum nu ni-i vom putea reprezenta cu figura din portretele lor din tinereÈ›e (care È™tim bine că s-au păstrat, deÈ™i nu s-au impus conÈ™tiinÈ›ei posterității), ci îi avem în imagine doar ca pe niÈ™te moÈ™negi înÈ›elepÈ›i, dar bătrâni ca vremea È™i cu barba albă, fără să ne mai întrebăm dacă ei au mai fost vreodată tineri sau nu... AÈ™adar, creatorul care moare la o vârstă juvenilă, oricine ar fi el - Mozart, Rafael sau Eminescu - are un avantaj considerabil: acela că posteritatea îl va păstra în amintire sub înfățiÈ™area lui cea mai plăcută È™i mai radioasă, de tânăr nemuritor! Nemuritor ca È™i opera lui, de altfel, căreia se va ierta orice greÈ™eală, dacă ar avea-o, fiind pusă pe seama fluctuaÈ›iilor tinereÈ›ii crude È™i a vieÈ›ii scurte, vrăjmașă oricărei desăvârÈ™iri. (623-635: scrise în 1970.) ii 624 ÃŽn fiecare an, la 15 ianuarie, este aniversarea naÈ™terii marelui Eminescu. Această zi ar trebui trecută printre sărbătorile naÈ›ionale ale poporului român, zi sacră pentru neamul nostru È™i pentru cultura românească, binecuvântată de Dumnezeu cu un aÈ™a mare geniu. După câte È™tiu, danezii arborează drapelul naÈ›ional pe toate clădirile atunci când serbează naÈ™terea celui mai mare scriitor al lor, Hans Christian Andersen (n. la 2 aprilie, 1805). Iată un exemplu splendid pe care ar trebui să nu ne fie jenă a-l urma! 625 - Dacă N. Iorga, în prima parte a vieÈ›ii lui, n-ar fi fost contemporan cu Mihai Eminescu, zău că aÈ™ fi fost înclinat să cred în minuni È™i-n metempsihoză È™i să admit că spiritul Luceafărului a trecut, după dispariÈ›ia sa, în trupul marelui savant È™i istoric român. Totdeauna am avut impresia că după Mihai Eminescu, Nicolae Iorga este cea mai autentică reprezentare a geniului multilateral apărut pe solul românesc. într-un fel, mă intrigă È™i faptul că amândoi sunt botoșăneni chiar dacă spaÈ›iul geografic este o simplă coincidență. CredinÈ›a în izbândă este cheia principală a succesului. Dacă această credință lipseÈ™te, talentul va fi purtat ca niÈ™te aripi cusute È™i neînsufleÈ›ite. 627 Eminescu È™i Sadoveanu au îmbogățit peisajul românesc nu atât prin descrierea unor noi frumuseÈ›i specifice acestor locuri, cât mai ales prin sensibilizarea sufletelor noastre spre a percepe mai bine marile frumuseÈ›i deja existente ale României. 628 Oamenii mari au totdeauna în jurul capetelor lor un fel de aureolă de oameni-musculiÈ›e care se laudă cu prietenia acestora È™i care le ies inevitabil în cale pretutindeni, bâzâindu-le plăcut pe la urechi sau plictisindu-i cu ditirambule lor. 629 Unde se topeÈ™te mult aur rămâne È™i multă zgură. 630 Orice ființă care piere/ Caut-o clipă de plăcere. 631 Cel mai puternic instinct rămâne tot instinctul sexual. Intrat sub imperativele lui, omul fără voință este în stare să-È™i riÈ™te, din păcate, nu numai onoarea È™i viaÈ›a, dar chiar È™i viaÈ›a veÈ™nică (în cazul în care totuÈ™i crede în ea) pentru a È™i-l satisface pe deplin. 632 Oedip s-a orbit singur deoarece conÈ™tiinÈ›a lui a putut vedea mai bine decât i-au văzut ochii. 633 Dragostea este mai degrabă un rezultat al contrastelor decât al armoniilor. 634 Dragostea cere tot atât pe cât dă. 635 Poate că în nici un alt domeniu simÈ›ul proprietății private, al apartenenÈ›ei individuale, nu se manifestă cu atâta pregnanță ca în dragoste. De aceea, sentimentul iubirii se iveÈ™te ca un echilibru dintre altruism È™i egoism. Atunci când acest echilibru se rupe, apar riposte vehemente dintr-o parte sau alta. 636 ÃŽn dragostea oarbă È™i pătimașă, 1% din calități le are persoana iubită, iar 99 96, fără să ne mai dăm seama, i le atribuim noi. (636-703: scrise în 1971.) 637 Cuvintele �te iubesc!� sună cel mai urât È™i degradant atunci când i le spui cuiva fără ca în realitate să simÈ›i cu adevărat că iubeÈ™ti. De altfel, chiar È™i atunci când iubeÈ™ti în modul cel mai sincer, o asemenea declaraÈ›ie - mai ales în clipele când este rostită pentru prima dată - se face numai È™i numai în niÈ™te condiÈ›ii speciale. într-adevăr, sunt doar câteva momente solemne în viață, în care se pot rosti asemenea cuvinte măreÈ›e, atât de profund misterioase È™i atât de sfinte! în cele mai multe cazuri, poate că ar fi mai bine să le înlocuieÈ™ti cu dovezi gingaÈ™e È™i convingătoare - încât vorbele să nu facă altceva decât să parafeze un adevăr vizibil, impunându-se ca o concluzie firească a întregului sentiment demonstrat - decât să le repeÈ›i în gura mare fără ca nici măcar tu să crezi profund în realitatea lor. 638 Lumina... V-aÈ›i gândit vreodată ce impact au nuanÈ›ele de lumină - nu asupra ochilor, ci asupra sufletului fiecăruia din noi? Toată existenÈ›a noastră este o continuă chemare spre lumină! Spre lumina fizică È™i spre cea divină, spirituală. Ne place lumina chiar mai mult decât ne dăm seama. De fapt, lumina înseamnă viață... Ea ne arată tot ceea ce este împrejur. în întuneric ne pierdem È™i nu o dată ne înspăimântăm cumplit. Dumnezeu a creat mai multe surse de lumină - prima sursă vitală fiind soarele, apoi luna, stelele, fulgerele, aurorele boreale È™i australe - iar oamenii au creat surse artificiale: lumina focului, a lumânărilor, a lămpilor, a becurilor electrice, lumina reflectoarelor. Când se lasă seara È™i întunericul devine atotcuprinzător, ne cuprinde un sentiment ciudat de teamă ca în faÈ›a a ceva supranatural È™i necunoscut, căci atunci avem impresia unui gol negru în jurul nostru È™i începem să bănuim prezenÈ›a tăcută a ceva nevăzut È™i groaznic. Pentru câteva momente, È›i-ai putea închipui că eÈ™ti ultima ființă supravieÈ›uitoare pe această planetă, înconjurată de o pustietate îngrozitoare. Fără lumină, lumea nu ar fi altceva decât un uriaÈ™ È™i negru mormânt. Cu groază ne gândim atunci la viaÈ›a nevăzătorilor. Frica de întuneric este setea de lumină È™i atunci apelăm imediat la o sursă de lumină artificială ca să ne orientăm È™i să ne liniÈ™tim. Ce plăcut este, dimineaÈ›a, când ne trezim din pat È™i, deschizând fereastra, salutăm primele raze ale soarelui! în acele momente, lumina produce în noi sentimente de pace, de siguranță, de alinare È™i de visare... Sublimul luminii ne încântă È™i descoperim că există sute È™i mii de feluri de lumini, de fapt de nuanÈ›ele unei singure lumini. Chirurgii È™i opticienii caută lumina cea mai puternică; îndrăgostiÈ›ii lumina cea mai difuză, cu palori intime, iar pustnicii È™i călugării, când se roagă, își aleg ca sursă de lumină flacăra mistică a unei candele ori a unei lumânări fumegânde. Este un fapt indubitabil că varietatea nuanÈ›elor de lumină ne influenÈ›ează starea de spirit, deciziile È™i gândirea. O lumină neplăcută ne alungă din locul unde pâlpâie, pe când o sursă fermecătoare de lumină ne creează o atmosferă de visare, o stare contemplativă. Un spectacol care are loc pe o scenă devine mai captivant atunci când reflectoarele multicolore aleargă după fiecare artist ca să-i contureze chipul, iar regizorii de lumini È™tiu să speculeze la maximum o asemenea necesitate, creând jocuri policrome de raze. Casa noastră, camera noastră arată totdeauna altfel sub diverse feluri È™i unghiuri de lumini. AcelaÈ™i loc, acelaÈ™i peisaj capătă înfățișări diferite È™i, câteodată, schimbări foarte stranii - plăcute sau neplăcute - atunci când este scăldat de diferite surse de lumină, de diferite intensități. O poiană cu flori, înconjurată de păduri È™i de un mic lac în care se revarsă un râuleÈ› va părea tristă, într-o zi înnourată È™i uÈ™or înceÈ›oÈ™ată, când norii cenuÈ™ii de deasupra lasă cu zgârcenie să se strecoare o boare de lumină gri-cafenie peste întinderea ei, dar aceeaÈ™i poiană explodează de frumuseÈ›i irizate într-o dimineață veselă È™i însorită, când păsărelele cântă fericite È™i când florile multicolore își tremură în vânt picăturile de rouă ce închid în ele mici curcubeie, peste care aleargă zeci de albine È™i fluturi cu aripi mătăsoase făcute parcă din petalele unor flori zburătoare... Când briza adie peste tufiÈ™uri È™i crengile copacilor, jocul umbrelor È™i al luminilor peste verdele crud al ierbii devine ceva fascinant. Nimic nu pare atunci mai înălțător ca silueta copacilor proiectată pe cerul de un albastru-bleu intens! La prânz, când soarele este sus, avem parcă un alt peisaj, inundat de o lumină mai verticală È™i ceva mai violentă care nu ne impresionează atât de mult ca în momentele amurgului. Dar sub razele roÈ™cat-portocalii ale apusului de soare, lacul È™i râuleÈ›ul din poiană își transformă undele în valuri de foc lichid. Cerul însuÈ™i se umple de o splendidă diversitate de culori magistrale, cu mii de reflexii, mai cu seamă dacă la orizontul tramontan se stratifică È™i câteva trepte alungite de nori, care toÈ›i se îmbracă festiv, din strălucitoarele lor margini dantelate până în miezul lor de flăcări încremenite, unii în roÈ™u-aprins-sângeriu, alÈ›ii în violet-albăstrui ori numai în aburi de aur străveziu È™i argint orbitor, filtrând policrom evantaiul razelor solare transformate într-o harpă a tăriilor albastre sau într-o coadă cosmică de păun. Chiar È™i faÈ›a noastră, de vom fi acolo, va reflecta acest joc celest de lumini, însă adevăratul impact va fi asupra sufletului nostru care va vibra la unison cu fiecare culoare în parte. Desigur, sub lumina lunii pline, asaltată de imnul privighetorilor îndrăgostite È™i îmbătate de parfumul primăverii, aceeaÈ™i poiană va avea cu totul È™i cu totul un alt farmec, transformându-se într-un peisaj nocturn de basm, incredibil de frumos, mai ales atunci când cărările de iarbă sunt cutreierate de cârduri de cerbi È™i căprioare ce vor părea poleite È™i ele în argintul lunii... Cine pătrunde în împărăția tainică a unei asemenea naturi va păși vrăjit într-o lume nouă, uitând toate necazurile, rănindu-È™i sufletul cu flori de lumină È™i cu sublimul unor sensibilități neobiÈ™nuite, declanÈ™ate de mii de raze multicolore reflectate deopotrivă de cer È™i de pământ. Atunci vom înÈ›elege cu mai multă claritate că lumina ne vorbeÈ™te, că lumina ne cântă È™i ne încântă, că lumina vibrează în tot universul È™i că își pulsează într-un fel supranatural misterele-i indelebile ce ni le aduce direct de sub tronul Creatorului. Da, razele ei pot metamorfoza totul, ne pot schimba È™i pe noi! Și tot atunci vom simÈ›i cu adevărat cum lumina ne învăluie în fiori calzi de plăcere, infuzându-ne în trup È™i în suflet valuri de energie, de fericire, de sănătate È™i de viață deplină... 639 ÃŽndrăgostiÈ›ii au totdeauna inima mai mare decât capul. 640 Dragostea mai începe uneori È™i de la coadă spre cap... 641 Dragostea generează totdeauna viaÈ›a - aceasta fiind ea însăși o consecință a dragostei -, iar ura generează, fără îndoială, moarte. 642 Când doi îndrăgostiÈ›i se retrag în singurătate, prezenÈ›a celei de a treia fiinÈ›e (virtuale) pluteÈ™te permanent între ei. 643 Legile naturii sunt atât de perfecte încât abaterile de la acestea par să fie mai de grabă alte legi decât niÈ™te simple excepÈ›ii de la regulă. 644 AbstinenÈ›a perpetuă înseamnă constipaÈ›ie, iar constipaÈ›ia va avea nevoie în curând de medic. Sărutul face parte din meseria plătită a actorului. 646 Legile naturale, economice sau istorice sunt totuÈ™i mai tari decât oricare dintre doctrinele È™i sistemele politice cunoscute până astăzi. 647 Femeile sunt de trei feluri: doamne, domniÈ™oare È™i... divorÈ›ate. 648 Omul nu a fost niciodată timid în planuri, ci doar în realizări. 649 Lipsa de experiență È™i îngâmfarea celor prea plini de sine îi fac să creadă că vor izbândi pretutindeni în viață. Asta până la contactul direct cu realitatea. După aceea vor vedea că eÈ™ecurile se È›in lanÈ› de capul tuturor înfumuraÈ›ilor. 650 Cele mai logice scuze È™i cele mai convingătoare argumente față de alÈ›ii È™i față de noi le găsim mai cu seamă atunci când, din comoditate sau de frică, vrem să ocolim o confruntare directă pe care împrejurările vieÈ›ii ne-ar obliga să o întâmpinăm, spre a nu ne simÈ›i deloc ruÈ™inaÈ›i în caz de nereuÈ™ită. 651 Pădurea: un colÈ› de rai într-o lume de iad! 652 Cel mai greu de refăcut este un vis distrus pe care-l credeam È›elul numărul unu, visul cel mai important al vieÈ›ii noastre. 653 Din durerile mărunte ale fiecărui om se nasc marile dureri ale țării noastre È™i chiar ale omenirii întregi. 654 Ochii unei femei sunt totdeauna o carte scrisă cu un alfabet tainic pe care foarte puÈ›ini îl cunoaÈ™tem È™i de aceea nu È™tim să-i citim cum trebuie. 655 Lângă pomiÈ™orii strâmbi trebuie aÈ™ezaÈ›i țăruÈ™i drepÈ›i. 656 Dacă È›i-e milă de râme, n-ai să poÈ›i săpa pământul. 657 Exagerarea este o jumătate de minciună. 658 Orice timp pierdut înseamnă un pas sau mai mulÈ›i înapoi. 659 Dacă eÈ™ti sincer, disciplinat, cinstit, curajos È™i inteligent, nu se poate să fii străin de încă o virtute esenÈ›ială: bunătatea. 660 Ritmul comun al muzicii È™i-ai poeziei este ritmul inimii omeneÈ™ti. 661 AceiaÈ™i oameni nu văd lumea noastră la fel, chiar dacă i-ai situa în acelaÈ™i loc, deoarece un pol al omenirii este proiectat în afara noastră, într-un univers mai mult sau mai puÈ›in înalt, pe când celălalt pol se află înfipt în interiorul sufletului nostru, într-un spaÈ›iu mai mult sau mai puÈ›in profund. De aceea perspectivele de înÈ›elegere ale mediului din jur È™i ale fenomenelor vor fi veÈ™nic diferite, variind de la un individ la altul, de la un nivel de cultură la altul. 662 Copilăria noastră este frumoasă nu atât pentru motivul că, lipsit fiind de griji, copilul ar părea veÈ™nic fericit, ci pentru faptul că orice copil își clădeÈ™te cu cea mai mare uÈ™urință o lume a lui, cu visuri dintre cele mai încântătoare È™i năstruÈ™nice, unde nimic nu pare imposibil, totul petrecându-se într-un univers pe cât de specific pe atât de fantastic, care are totuÈ™i ca substrat lumea obiectivă, reală, popularizată însă cu peisaje inexistente, dar fermecătoare, văzute aievea numai de închipuirea lui infantilă È™i însufleÈ›ită de eroii îndrăgiÈ›i din basme, (cu care copilul discută totdeauna serios) ori de fiinÈ›e fabuloase în care el crede cu naivă convingere. Dacă am putea intra pentru câteva minute în sufletul unui copil, am observa că totul este văzut irizat, hiperbolizat, cu multe lucruri de neînÈ›eles, privite de jos în sus. Confuziile sunt derutante, iar sentimentele destul de instabile. Ca atare, visele urâte, micile supărări trec în câteva clipe pe planul al doilea È™i se uită toate cu repeziciune pentru că nici nu prea sunt înÈ›elese. Ceea ce este frumos persistă însă. Un cântec melodios, de pildă, îi răscoleÈ™te adânc sufletul candid al puiului de om È™i-i deschide larg porÈ›ile necunoscutului; un peisaj mirific îi apare de fiecare dată mai colorat decât în realitate; o laudă încurajatoare ia proporÈ›ii nebănuite în mintea lui, iar un cadou interesant este reÈ›inut ca un eveniment de seamă toată viaÈ›a. Bucuriile în genere îi transfigurează existenÈ›a - È™i cum părinÈ›ii, de cele mai multe ori, îi fac aceste bucurii, chipul duios al mamei, zâmbetul cald al tatălui, apar, peste vremuri, învăluite în lumini de aur. De aceea ne amintim cu atâta plăcere de copilărie, de acest paradis pierdut în care nu putem reveni decât rare ori, dar È™i atunci numai È™i numai cu imaginaÈ›ia. 663 Cea mai ieftină educaÈ›ie pare să fie educaÈ›ia bâtei. Ea duce la dresarea copiilor prin frică È™i teroare, producând serioase traume psihice, È™i nu va fi vorba în nici un caz de o educaÈ›ie propriu-zisă. 664 Trăim în epoca concretizărilor fostelor utopii. Astăzi avem dreptul să visăm chiar È™i cea mai năstruÈ™nică dintre ideile folositoare omenirii, dar nu avem dreptul să ne îndoim de posibilitatea realizării ei. 665 De multe ori anonimatul este mai folositor decât celebritatea. 666 Eroarea - umbra adevărului! 667 Moartea unei fiinÈ›e dragi nu se poate plăti cu lacrimile tuturor oamenilor de pe pământ. 668 SperanÈ›a este sora idealului. Numai cine are un ideal poate spera. 669 Intre voință È™i inteligență nu există un raport direct. Câteodată, au o voință mare oamenii mai puÈ›in inteligenÈ›i - È™i astfel, prin suplinirea carenÈ›elor intelectuale cu un surplus de muncă asiduă, unii pot deveni suficient de inteligenÈ›i - pe când oamenii cu posibilități intelectuale multiple rareori apelează la întregul lor potenÈ›ial volitiv È™i greÈ™esc profund, reducându-È™i din valoare. 670 O prietenie nu vine niciodată singură. Prietenul sau prietena pe care o ai aduc cu ei o lume a lor, o lume nouă pentru tine, formată din rude, cunoscuÈ›i ori alÈ›i prieteni care, într-un fel sau altul, vor fi raportaÈ›i È™i la existenÈ›a ta, trebuind de-acum încolo să-i respecÈ›i È™i să È›ii cont de personalitatea lor. AcelaÈ™i lucru se întâmplă È™i când te căsătoreÈ™ti: un cortegiu de rude È™i de prieteni noi vin odată cu noul partener de viață. 671 Omul este iute ca gândul, domol ca melcul, tare ca fierul È™i plăpând ca floarea de mimoză. 672 Cei mai mulÈ›i oameni sunt ca fântânile: unele sunt profunde È™i au o apă curată, altele sunt mai puÈ›in adânci, dar cu apa tulbure, iar altele sunt seci sau, mai rău, au apa amară, stătută, sărată ori sălcie. Dacă eÈ™ti însetat, va trebui să depui față de toate aceste �fântâni� un anumit efort spre a le gusta apa care, altminteri, nu ar țâșni niciodată singură la tine. PuÈ›ini oameni sunt însă ca izvoarele: să-È™i reverse prea-plinul lor oricui, săturându-i È™i răcorindu-i pe toÈ›i, fără să le ceară vreo răsplată în schimb. 673 Filosofia este fermentul care înalță aluatul efemer al fiinÈ›ei omeneÈ™ti până îl scoate din strâmtoarea formelor telurice în care se zbate zilnic. 674 Să nu spui niciodată că eÈ™ti cel mai rău sau cel mai bun din lume, cel mai nenorocit sau cel mai fericit, nici cel mai leneÈ™ sau cel mai harnic, fiindcă se vor găsi întotdeauna alÈ›ii mai răi sau mai buni, mai nenorociÈ›i sau mai fericiÈ›i, mai leneÈ™i sau mai harnici decât tine, care să te întreacă. 675 Ni se pare de aur mâna întinsă spre a ne oferi vreun dar, È™i de sârmă ghimpată mâna silită de nevoi să se întindă spre a ne cere ceva. 676 ÃŽnainte de a îngropa vreun sclav, dezleagă-i mai întâi lanÈ›urile de la mâini È™i de la picioare, iar duÈ™manului tău niciodată nu-i pune piatră de moară pe mormânt. 677 Cea mai mare crimă a omului este indiferenÈ›a față de om. 678 De multe ori aplaudăm frenetic virtuÈ›ile altora convinÈ™i că È™i noi le-am poseda în aceeaÈ™i măsură, cu singura deosebire că nu È™tim, nu vrem sau că nu ne-a sosit încă timpul spre a ni le etala în public... Atunci avem convingerea că, într-un fel, ne aplaudăm oarecum È™i virtuÈ›ile noastre. Mare nerozie am comite dacă am proceda astfel! Acestea nu sunt scuze. 679 Câteodată succesul îți paralizează toate activitățile, dar nu pentru mult timp, deoarece urmează noi izbucniri creatoare ale talentului. 680 Călătoriile îi conferă spiritului omenesc cea de a treia dimensiune: spaÈ›iul pe orizontală. Răpindu-i posibilitatea de a călători, de a merge unde vrea, în ce È›ară vrea È™i când vrea, îi răpeÈ™ti de fapt omului 99% din ceea ce numim noi cu toÈ›ii una din libertățile fundamentale, una din libertățile cele mai elementare. 681 Arta tăcerii este apanajul acelora care È™tiu să vorbească. 682 Urâtul este tentat să pună întotdeauna oglinzi strâmbe în faÈ›a frumosului. 683 Deseori, în zilele ei calde È™i însorite, admiram iarna. Când era ger È™i viscol, uneori cred că o uram, alteori mă resemnam È™i o acceptam. Acum însă È™tiu însă bine că fără neajunsurile aspre ale iernii nu aÈ™ putea simÈ›i suavitatea dulce a primăverii. Cu cât iarna este mai lungă È™i mai oțărâtă, cu atât dorim È™i iubim mai mult primăvara. Contrastele ne elevează spiritul È™i ne sublimează dragostea de frumos. 684 Nu-mi pare rău că odată cu trecerea anilor am început să uit aproape toate lucrurile rele È™i amintirile urâte, dar mă întristează tot mai mult faptul că, odată cu acestea, le uit repede È™i pe cele frumoase. Pe zi ce trece, bag de seamă că ceea ce altă dată îmi producea inefabile exaltări sufleteÈ™ti È™i mari emoÈ›ii de bucurie, de fericire copilărească, făcându-mă nu o dată să lăcrimez de atâta entuziasm, astăzi mă lasă aproape indiferent sau cu un zâmbet ironic în colÈ›ul buzelor. Desigur, cine m-ar vedea ar crede că-s foarte fericit, dar numai eu singur È™tiu cât de dezamăgit mă simt în acele momente de uscăciune sufletească! 685 Despre gusturi, într-adevăr, nu se discută. Dar gusturile scandalos de proaste sunt totdeauna discutabile. Acestea trebuie în mod obligatoriu baricadate. De la vârsta cea mai fragedă, gusturile trebuie educate È™i bine dirijate prin intervenÈ›iile cele mai energice, când încep să devieze. Să nu permitem ca erorile să se manifeste în public È™i să influenÈ›eze ulterior È™i pe alÈ›ii. 686 Mai mult decât orice critică, mai mult chiar decât opinia marelui public - È™i ea influenÈ›abilă, È™i ea destul de fluctuantă de la o epocă la alta - timpul este factorul care decide definitiv È™i irevocabil valoarea È™i durabilitatea oricărei opere de artă, a oricărui curent artistic. 687 Omul îmbătat cu iluzii politice comuniste este cu mult mai periculos decât cel îmbătat cu alcool, căci va fi în mod obligatoriu marcat de un fanatism incurabil. Pentru privilegiile lui imaginare el va proba oricând că este capabil să sacrifice orice, fără să stea prea mult pe gânduri: onoare, avere, familie, prieteni È™i, foarte adesea, chiar pe sine însuÈ™i. Singura soluÈ›ie rămâne izolarea lui definitivă din societate È™i vindecarea creierilor spălaÈ›i, pentru că maladia comunistă este în primul rând o boală a creierului. 688 Plantele, precum îndeobÈ™te se È™tie, sunt un nesecat izvor de medicamente - adevărate uzine farmaceutice ale câmpiilor È™i pădurilor noastre. Cred că nu există buruiană în lumea aceasta care să nu aibă un efect terapeutic pentru o maladie sau alta, numai că, din păcate, din cele circa 4000 de specii care trăiesc în România, nu s-au putut pune în evidență decât vreo 140 de specii. Este imposibil ca restul să fie lipsite de binefăcătoarele principii active. De aceea ne întrebăm, pe bună dreptate, de câte ori bolnavi grav, consideraÈ›i incurabili, târându-È™i picioarele printre ierburi, nu au călcat în picioare tocmai peste leacul de care aveau nevoie È™i pe care-l căutau cu disperare! Drumurile par strâmbe È™i cu multe cotituri numai atunci când le priveÈ™ti de undeva de sus. Dar când le parcurgi - È™i mai cu seamă când te apropii de cotiturile È™i curbele lor periculoase - vezi că acestea, în mod miraculos, se îndreaptă. Este poate o simplă iluzie, dar câte meandre ale oamenilor nu-È›i creează iluzia dispariÈ›iei când cunoÈ™ti mai bine fiinÈ›a lor! 690 ÃŽn general, aÈ™a cum se spune, imitaÈ›iile (mai cu seamă în artă) nu au valoare, dar pot deveni foarte valoroase din momentul în care depășesc originalul. Atunci ele capătă È™i o anumită notă de originalitate. 691 Om înseamnă muncă! 692 Numele bun al cuiva este mai valoros È™i mai înalt decât orice alt titlu nobiliar. 693 Nu uităm È™i nici nu iertăm vreodată răul pe care ni-1 face cineva, dar uităm întotdeauna repede orice bine pe care altul ni l-a făcut. 694 Nu-mi face binele cu forÈ›a dacă nu È›i l-am cerut, căci nu am acum nevoie de el È™i s-ar putea să-mi facă rău. 695 Când este vorba de efort fizic, mulÈ›i ne miÈ™căm ca melcul, dar È™i mai mulÈ›i ca melcul È™chiop. 696 Multe bucurii È™i satisfacÈ›ii �albe� lasă dâre negre. 697 Iluzia fericirii poate fi mai mare decât însăși fericirea, dar nu durează nici cât cea mai scurtă fericire. 698 Oricât ai fi de aproape de fiinÈ›a iubită, È›i se pare că nu este suficient. Contopindu-te cu ea, tot È›i se va părea că mai sunt distanÈ›e de recuperat. Secundele pot fi socotite ca niÈ™te celule ale timpului sau ca niÈ™te picături de sânge ale vieÈ›ii. Scurgerea lor ne înalță, într-adevăr, sufletul spre sferele cunoaÈ™terii superioare, dar ne trage trupul în jos. 700 Când învățăm o limbă străină, de fapt nu învățăm numai una singură. In acelaÈ™i timp, bătătorim mai multe poteci care duc È™i spre alte limbi asemănătoare cu aceea pe care ne-o însuÈ™im noi. 701 ÃŽn om există o singură latură super predominantă: NECUPRINSUL! Omul doreÈ™te totul... Absolut totul, totul! în această privință, fiinÈ›a umană este poate infinitul sintetizat în dorinÈ›e sau este poate însuÈ™i universul infinit, concentrat È™i materializat într-un efemer punct al său. 702 Geniile sunt stâlpii secolelor È™i lunetele prin care privim viitorul, făcându-ni-l contemporan. 703 Prejudecățile sunt mai tari È™i mai încăpățânate decât logica È™i de aceea câteodată ele ies învingătoare în războiul purtat contra logicii. (Următoarele numere, 704-1029, sunt scrise în anul 1972): 704 Un paradox al logicii: uneori eÈ™ti nevoit să minÈ›i pentru a scoate mai bine la iveală Adevărul. 705 �ForÈ›a� huliganului stă tocmai în lipsa totală de ripostă din partea celor din jurul său, care-l privesc cu nepăsare atunci când se desfășoară, ceea ce, în acele clipe regretabile, îi transformă pe martori din niÈ™te simpli spectatori în niÈ™te oameni laÈ™i È™i fricoÈ™i, mai josnici chiar decât huliganul însuÈ™i! 706 Creierul omenesc este ca un cosmos fără limite È™i nicidecum ca un rezervor de câțiva centimetri cubi. De aceea, să nu ne fie frică să-l umplem până la �refuz�, întrucât, în componenÈ›a sa, nu există un prea-plin sau vreo supapă de expulzare a surplusurilor. Există însă dispozitive de condensare, de înregistrare È™i numeroase �filtre� de selectare a logicii, pe care le putem dirija È™i obliga să funcÈ›ioneze totdeauna perfect. In rest, o cantitate colosală de informaÈ›ii poate încăpea foarte bine într-un singur neuron, - folosind deci un spaÈ›iu incomparabil mai mic decât al celui mai modern microprocesor - umplut astfel, neuronul funcÈ›ionează mult mai bine plin decât gol. 707 O idee cvasivedică: Soarele - o scânteie din trupul FiinÈ›ei Eterne care umple tot universul - un �nucleu atomic� din Marele Trup Infinit (?). Cine È™tie... 708 Prietenia este, neîndoios, mai mare decât dragostea. ÃŽntr-un fel, dragostea rămâne întotdeauna o mare egoistă, fiind posesivă; pe când prietenia adevărată va fi veÈ™nic o altruistă È™i va părea, oricum, mai dezinteresată, mai sinceră È™i cu mult mai obiectivă. In plus, ea trăieÈ™te mai mult. 709 Orbul care È™i-a căpătat vederea noaptea se închină la prima stea crezând că este Soarele... 710 O mică fabulă... Se zice că într-o pădure trăia o iederă firavă, înfășurată toată peste un stejar înalt È™i uscat care murise mai demult, inundându-l astfel cu verdeață. Vârful lăstarilor ei se înălÈ›ase deasupra întregii păduri, pe care o sfida zilnic. �PriviÈ›i ce înaltă sunt eu!� - striga mereu iedera. �Chiar È™i cel mai înalt copac din pădure se uită la mine în sus până ameÈ›eÈ™te...� Dar nu peste mult timp, se stârni ca din senin o vijelie cumplită, iar stejarul cel uscat se frânse cu iederă cu tot. Ruptă în bucăți, jumulită ca vai de ea, dar mulÈ›umită totuÈ™i că a scăpat cu câteva ramuri neatinse, iedera a ajuns ceea ce fusese È™i mai înainte: o biată târâtoare la rădăcina marilor stejari. 711 Pentru cel care a purtat în spinare toată viaÈ›a un munte uriaÈ™ de poveri, de care a scăpat cu greu, o stâncă de necazuri, oricât de mare, i se va părea totuÈ™i cu mult mai uÈ™oară. 712 Arta cinematografică trebuie să se bazeze în primul rând pe surprize inteligente (de scenariu, de regie, de montaj, de unghiuri, de lumini, de miÈ™cări, de gesturi etc.) care, toate la un loc, să producă în sufletul spectatorului impresia vie de real, senzaÈ›ia că a pășit, aÈ™a ca printr-un miracol, dincolo de ecran, iar în momentul când, la sfârÈ™itul filmului, se va aprinde lumina în sală, el să se întrebe uluit cum de a ajuns el oare din mijlocul unor întâmplări atât de reale într-o sală de cinematograf... 713 Invidia este recunoaÈ™terea indirectă a superiorității cuiva È™i a inferiorității invidiosului. 714 �Este demn de invidie!� - iată o expresie de-a dreptul amorală, inumană, ingrată È™i aproape ilogică, dacă nu chiar paradoxală, pe care am auzit-o sau am citit-o nu numai o dată. Adică cine poate rămâne demn când invidiază? Invidia, cum se È™tie, nu este o demnitate; nu este ceva de care poÈ›i să fii... demn, ceva la care să poÈ›i aspira! 715 Altă expresie ilogică: �Să nu mă scoÈ›i din sărite!� Va să zică omul era sărit, săracul, adică într-o situaÈ›ie anormală, iar eu... îl pot scoate din sărite, îl pot aduce, adică, la normal - È™i dumnealui se înfurie, în Ioc să zică mersi! Precum vedem, explicaÈ›iile etimologice sau cele semantice distrug mitul coerenÈ›ei logice a lexicului asamblat în unele expresii încetățenite. Ciudat lucru! 716 ÃŽnvățătura este unica hrană a inteligenÈ›ei. 717 ÃŽn faÈ›a primejdiei, ca să scape, laÈ™ul trădează, fricosul jertfeÈ™te totul, zgârcitul promite jumătate, iar omul calm, cinstit È™i cuminte, nu jertfeÈ™te nimic È™i de cele mai multe ori, datorită sângelui rece, se descurcă mai bine decât toÈ›i, scăpând neatins. 718 Uneori admiraÈ›ia cea mai sinceră față de persoana ori de opera cuiva este ca o sabie a invidiei ascunsă într-o teacă strălucitoare È™i elegantă de aprecieri. 719 Imposibilul locuieÈ™te la limitele sferei cunoaÈ™terii, noÈ›iune care ar fi ca un balon foarte elastic, umflat la maximum. Mereu ne temem că se va sparge, dar de fiecare dată constatăm că el se mai umflă încă. Sfera cunoaÈ™terii este, neîndoios, un balon solid care se poate umfla la infinit. In această situaÈ›ie, chiar È™i imposibilul este împins în spaÈ›iu È™i în timp spre infinit. Dacă, printr-o catastrofă absurdă, am admite că sfera cunoaÈ™terii ar exploda, din cel mai mic ciob al ei s-ar putea naÈ™te iarăși o altă sferă a cunoaÈ™terii, pornind de la nivelul È™i capacitatea de unde s-a distrus prima. Această a doua �sferă� ar deveni totdeauna mai mare decât prima. 720 Nu neg că OZN-urile există. Ca unul care le-am studiat ani de-a rândul, făcând numeroase anchete pe teren, m-am convins despre prezenÈ›a lor pretutindeni pe glob, inclusiv în România. în mod categoric, ele sunt reale, căci au lăsat atâtea urme doveditoare, iar din ele au apărut nu o dată fiinÈ›e umanoide, fără a fi totuÈ™i oameni. Dar mă intrigă faptul că au o manifestare atât de duplicitară, materială È™i imaterială, foarte logică uneori, ilogică alteori, frizând absurdul. Pentru mine OZN-urile au început deja să devină suspecte È™i să le pun mai puÈ›in pe seama inteligenÈ›elor extraterestre È™i mai mult pe seama unor inteligenÈ›e invizibile, cât se poate de terestre. Mai exact, am din ce în ce mai mult impresia că �farfuriile zburătoare� sunt o manifestare provocatoare a duhurilor necurate, adică o lucrare a demonilor despre care tot mai mulÈ›i înÈ›elepÈ›i susÈ›in cu tărie că există jur-împrejurul nostru. Ei își bat pur È™i simplu joc de inteligenÈ›a umană, provocând-o, punând-o la încercare È™i jucându-se cu noi de-a �v-aÈ›i ascunselea...� 721 Omul este o ființă care pipăie cu braÈ›ele gândirii lui nemărginirile cosmosului. 722 ÃŽntrebarea unui naiv: Acolo unde se termină infinitul, acolo începe Dumnezeu? Răspunsul unui flegmatic: Biblia ne spune că sufletul va înÈ›elege mult mai multe după moartea noastră. AÈ™a că... vom muri È™i vom vedea... 723 Omul a plecat în cosmos pentru a se căuta pe el însuÈ™i. 724 Necinstea nu descreÈ™te proporÈ›ional cu asprimea legilor juridice, ci cu creÈ™terea culturii È™i civilizaÈ›iei individuale. Prostul, chiar când are noroc, tot prost rămâne, fiindcă nu È™tie ce să facă cu norocul; iar dacă nu-l pierde își bate joc de el È™i se pierde el însuÈ™i. 726 Este în firea oamenilor de a-l socoti prost pe unul mai prost îmbrăcat È™i de a nu-1 lua în seamă. Oare prima condiÈ›ie ca să pari înÈ›elept este să te impui prin haine elegante? Dacă ar fi aÈ™a, atunci toÈ›i manechinii din vitrine ar trebui socotiÈ›i modele de inteligență. 727 ÃŽnÈ›eleptul își face palat de aur din ceea ce aruncă risipitorii. 728 Să nu-i vorbeÈ™ti filosofului despre preÈ›ul străchinilor È™i nici olarului despre preÈ›ul filosof iei. 729 Talentul este umbra geniului. 730 Când te abÈ›ii să faci cuiva vreun rău care-È›i stă la îndemână, ai făcut deja o faptă bună. 731 Incultul crede că incultura se referă la cultura inului (in-cultura). 732 JustiÈ›ia aplicată îndoit aceleiaÈ™i greÈ™eli este cea mai mare injustiÈ›ie. 733 Nu te arăta înÈ›elept în cercul proÈ™tilor, dar nici mai prost decât ei. 734 Absurdul este adevărul apodictic refuzat de raÈ›iune È™i sosit la lumină pe căile interzise de logica elementară. 735 Măiestria cea mai mare a minciunii este că È™tie să imite foarte bine straiele adevărului È™i deseori să apară înaintea noastră chiar mai strălucitoare, mai logică È™i mai credibilă decât adevărul. 736 Minciuna de ieri poate fi adevărul de mâine. 737 Talentul cârmaciului se vede atunci când marea este în furtună, nu când este liniÈ™tită. 738 Când conducătorul unui popor merge în urma lui È™i-l mână cu biciul autocraÈ›iei, atunci își transformă poporul într-o turmă. Conducătorul cel bun pășeÈ™te totdeauna cu demnitate în fruntea naÈ›iunii sale, de care, Ia nevoie, se sprijină ca de un zid. 739 Când o nulitate doreÈ™te să ajungă celebră, contrazice în gura mare geniile. 740 Cenzura poate opri o veste, o È™tire oricât de importantă ce nu-i convine, dar nu poate opri un trăsnet picat din senin. 741 Unii oameni primesc decoraÈ›ii, iar alÈ›ii merită să le primească. O mică/mare diferență... 742 Celebritatea artiÈ™tilor: o izbucnire de aburi, țâșniÈ›i din gheizerul fierbinte al artei către înălÈ›imile cerului. Pentru o clipă, strălucirea soarelui este acoperită, apoi aburii se risipesc încet, încet, făcând loc altei izbucniri similare. 743 In calea vieÈ›ii noastre, de la naÈ™tere până la moarte, stau zeci È™i zeci de bariere. Unele ne extenuează până le ridicăm, altele, care nu vor să se ridice deloc, ne mănâncă timpul până le ocolim... Și uite-aÈ™a ajungem vlăguiÈ›i până la ultima barieră pe care n-o mai putem trece nici unul niciodată. 744 Un singur defect poate atenua grav toate calitățile. 745 Omul este aidoma unui pârâu: curat È™i limpede ca un izvor săltăreÈ›, în copilărie, iar la bătrâneÈ›e tulbure, domol È™i plin de gunoaie la suprafață, dar cu ceva pulbere de aur în adâncime, precum arată orice fluviu înainte de vărsarea în ocean... 746 Averea îți scurtează viaÈ›a prin grijile ce È›i le produce. 747 Avarul are impresia că strânge pentru el, când, în realitate, strânge pentru cei ce-1 vor moÈ™teni după moarte. 748 Celui fericit i se vor împlini toate dorinÈ›ele; celui nefericit nici una. 749 Rădăcinile gloriei constau într-o ramificaÈ›ie de eforturi amare ce-È™i fac loc prin terenuri dure cu o perseverență crâncenă. 750 Unicul scop al existenÈ›ei Universului se pare că a fost omul, altfel spus - crearea gândirii umane. Prin această cucerire am putea pretinde că îi suntem superiori Universului inconÈ™tient. Dar... apropo: suntem chiar atât de siguri că Universul ar fi inconÈ™tient? 751 Fericirea închipuită este mai ameÈ›itoare decât fericirea reală. 752 Dragostea este o flacără ce luminează colÈ›urile din lăuntrul inimii È™i din afara ei, arătându-ne locuri nespus de frumoase, care altă dată păreau necunoscute. 753 A cerÈ™i milă în dragoste este un excelent mijloc de a-È›i atrage dispreÈ›ul È™i ura definitivă a persoanei căreia îi ceri îndurare. Va fi un dispreÈ› bine meritat. 754 Eternitatea este fiica clipei care naÈ™te alte clipe. 755 Iubirea zbuciumată naÈ™te totdeauna bănuiala; bănuiala - neîncrederea; neîncrederea - gelozia; gelozia - ura; ura - iubirea zbuciumată... Cercul vicios continuă la nesfârÈ™it. 756 Când te-a părăsit iubirea È™i când ea È›i-a zburat din suflet, ai să vezi cum se feresc de tine toate florile; ai să vezi cum fug din calea ta căprioarele, lăsând toate pădurile pustii - È™i cum luna intră grăbită în nori întunecând pământul pe unde calci. Atunci inima îți va suna plictisitor de sec, ca un clopot de iască bătrân. 757 Inima care n-a iubit niciodată este sclava zilnică a mâniei È™i va fi gata oricând să se înnegrească de ură sau să recurgă la orice crimă sângeroasă. 758 De ce È›i-e frică de moarte, omule? la spune-mi: ce-ai fost tu acum 300 de ani? Dacă răspunzi că nu ai fost nimic, căci pe vremea aceea nici nu existai, atunci te asigur că, pe acele timpuri, erai ca È™i mort! AÈ™adar, într-un fel nespus de ciudat, al naibii de paradoxal, deÈ™i absolut original, tu deja ai cunoscut moartea chiar înainte de a te naÈ™te, fiindcă a fi mort sau a fi nenăscut sunt stări extrem de asemănătoare, dacă nu chiar identice... Și atunci de ce oare te mai temi de geaba de moarte? 759 Moartea nu mă înspăimântă. Nici veÈ™nicia ei; ci mai de grabă mă indignează, deoarece ea ne aruncă un văl negru peste raÈ›iune tocmai atunci când abia începem să înÈ›elegem mai bine sensurile de bază ale vieÈ›ii È™i când suntem mai curioÈ™i ca oricând să È™tim ce oare urmează după noi. 760 - Numai datorită oamenilor cu caracter - ce e drept, cam puÈ›ini numericeÈ™te ne mai numim noi astăzi societate umană, (de la o vreme, poate mai corect spus ar fi societate umanoidă), deÈ™i din această societate o bună parte a membrilor ei este foarte lipsită de un caracter cu adevărat uman, fiind mai de grabă o societate inumană. - 761 Omul necinstit este un cimitir al tuturor faptelor bune. 762 Totdeauna, în propriul conflict cu conÈ™tiinÈ›a, când pierdem în faÈ›a conÈ™tiinÈ›ei, de fapt atunci câștigăm mai mult. 763 ConÈ™tiinÈ›a nu ne părăseÈ™te nici chiar atunci când o înÈ™elăm - È™i poate nici după moartea noastră. 764 De câte ori nu înÈ›elegi ceva clar, de atâtea ori eÈ™ti vinovat. 765 ConÈ™tiinÈ›a este glasul raÈ›iunii în inima omului, iar sfinÈ›ii ar putea spune că ea este însuÈ™i glasul Duhului sfânt care ne mustră pentru toată comportarea noastră. 766 Acel ce È™tie mai mult este mai tăcut în vorbe È™i mai grăitor în fapte. 767 Ascultă mai de grabă sfaturile înfrânÈ›ilor decât ale biruitorilor: sunt mai sincere. 768 Dacă te apuci să afirmi categoric: �cunosc bine pe cutare�, exagerezi cu siguranță È™i aceasta poate însemna că nu te cunoÈ™ti amănunÈ›it nici chiar pe tine. In realitate, nu cunoaÈ™tem bine pe nimeni, ci acumulăm numai niÈ™te impresii mai mult sau mai puÈ›in generale, mai mult sau mai puÈ›in superficiale dintr-o latură sau alta a personalității cuiva, după care le interpretăm fără a avea totalitatea necunoscutelor. Dar cine oare poate vedea È™i pătrunde cu adevărat miile de faÈ›ete ale sufletului omenesc din care, la suprafață, nu se văd, în realitate, decât doar câteva - doar acelea ce nu pot fi deloc ascunse? 769 Majoritatea statelor duc o politică �de aisberg�, în sensul că ceea ce se vede la suprafață este doar ceea ce se poate arăta. Restul se află la profunzime - È™i aceasta este partea cea mai masivă È™i mai secretă. 770 Numai când intră într-o eclipsă totală, Soarele își arată protuberanÈ›ele care toate sunt foarte labile È™i neregulate. La fel: numai în anumite situaÈ›ii defavorabile îi putem distinge omului caracterul negativ. Apele zbuciumate de valuri nu pot oglindi seninul cerului. 772 Cine nu-È™i propune cucerirea culmilor celor mai înalte acela alunecă în abisurile cele mai adânci. 773 A fi liber nu înseamnă a fi sclav al libertății. 774 Călcăm adesea pe fericire fără a o vedea. Uneori alunecăm pe ea È™i cădem în nefericire. 775 Fericirea este clipa de zbor înalt a sufletului omenesc scăpat din labirinturile banalului, labirinturi unde este silită să locuiască zilnic È™i de unde iese greu, după multe piedici È™i încurcături. De aceea ne întâmpină atât de rar. 776 Fericirea continuă este o stare anormală, patologică. Atunci când vedem un imbecil fericit, zicem cu toÈ›ii: săracul! 777 FrumuseÈ›ea externă este pieritoare, dar o poate ajuta pe cea internă să rămână veÈ™nică. 778 FrumuseÈ›ea fizică se înscrie în legea compensaÈ›iei căreia îi este supusă întreaga natură care, după ce a reuÈ™it să creeze un om frumos, oboseÈ™te È™i dă naÈ™tere la zece oameni mai puÈ›ini reuÈ™iÈ›i, dintre care unii ies de-a dreptul urâți. 779 Unii oameni joacă rolul de nicovală, alÈ›ii de ciocan. Cei mai mulÈ›i însă stau ÃŽntre ciocan È™i nicovală. 780 ÃŽndoiala față de orice presupune o marjă de inteligență. NeputinÈ›a de a scăpa din aceeaÈ™i îndoială presupune contrariul inteligenÈ›ei. 781 Cei mai mulÈ›i înaintează spre viitor cu spatele, având în faÈ›a lor o panoramă permanentă a prezentului È™i a trecutului. Foarte puÈ›ini reuÈ™esc să se întoarcă din când în când cu faÈ›a spre viitor È™i să ne spună ce văd. 782 Nu mă îndoiesc că toÈ›i avem câte un ideal major în viață, dar celor mai mulÈ›i dintre noi ne este frică să-l mărturisim, fie pentru că nu credem cu tărie în el, fie pentru motivul că nu credem în posibilitățile noastre de a-l atinge, ceea ce este È™i mai rău. 783. Ideile mari sunt verigi inoxidabile din lanÈ›ul civilizaÈ›iei. 784 Visul conferă creierului titlul de năstruÈ™nic scenarist de profesie. 785 Intr-adevăr, omul învață din greÈ™elile proprii, dar numai după ce speculează mai întâi copios greÈ™elile altora. 786 Viciile sunt răzbunările virtuÈ›ilor pierdute. 787 Când prostul începe să se creadă filosof, atunci devine agasant È™i insuportabil, căci face scandal să-i înÈ›elegi niÈ™te idei pe care nici el nu È™i le pricepe prea bine. 788 Cu cât ne depărtăm mai mult de Pământ în Cosmos, È™i cu cât Pământul pare mai mic, cu atât creÈ™te în noi impresia că îi suntem unicul stăpân. 789 Trăsnetul este înspăimântător nu numai pentru că distruge, ci pentru că durează o singură clipă. 790 �Minciunile� poeÈ›ilor sunt adevărurile inimii. 791 Sculptura este turnarea unor idei de aur în bronz sau cioplirea lor în piatră. Pictura va fi totdeauna proiectarea pe pânza maestrului a impresiilor culese din lume, nu fotografiate, ci trecute prin prizma sufletului său. 793 DorinÈ›a locuieÈ™te pe drumul spre infinit. 794 Timpul rezolvă toate, iar noi rezolvăm timpul. 795 De geaba îi dezarmăm pe viteji: ei rămân la fel de puternici. 796 Mai bine să arzi decât să fumegi. 797 Neghiobia este lenea pusă la treabă. 798 De câte ori amânăm, de atâtea ori ne anulăm! 799 Inima - marele È™i unicul palat viu al muzicii! 800 In general, proÈ™tii sunt modeÈ™ti fiindcă au È™i de ce să fie. 801 Gaura covrigului este singurul nimic folositor, nu pentru că ar ajuta la înÈ™iruirea covrigilor pe sfoară, ci pentru că arată totdeauna cât de mare este covrigul. 802 Valorile ies în evidență numai prin compararea cu alte valori. Cutare este bun sau rău afirmăm noi - din cutare motiv, dat nu arătăm în raport cu ce valoare, pentru că, în virtutea obiÈ™nuinÈ›ei, părem a fi mai de grabă interesaÈ›i să lăudăm cu interes È™i să criticăm cu patimă. De aceea rareori putem fi convingători. 803 Dacă din echipajele cosmice lipsesc poeÈ›ii È™i scriitorii de talent, abia jumătate din impresiile colosale ale astronauÈ›ilor vor fi cunoscute pe deplin de pământeni, restul fiind înregistrate de aparate de filmat ori de computere È™i trecute apoi sub haina formulelor reci, în tratatele de specialitate ale savanÈ›ilor. Miliardele de oameni însă nu vor putea retrăi sentimentele unice È™i emoÈ›iile inefabile ale călătorilor spaÈ›iali. Un poet-astronaut, în schimb, ar deveni interpretul lor nemijlocit, purtătorul lor de cuvânt absolut de neînlocuit care, prin imagini artistice alese, prin posibilitățile afective ale graiului omenesc, ar reda în mod direct È™i integral, de la faÈ›a locului, sentimentele noi ale omului plutind în univers, sentimente cu totul insolite, inimaginabile È™i extraordinare atât pentru el cât È™i pentru muritorul de rând care-i citeÈ™te impresiile. Este drept, că, prin fantezia lor, scriitorii au fost deja în cosmos cu mult înainte de folosirea rachetelor, dar trebuie să-i trimitem neapărat È™i cu trupul! 804 Misionarismul este unul dintre cele mai impresionante exemple de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu. Misionarii sunt ambasadorii lui Iisus Hristos pe Terra, desÈ›elenind cu plugul Bibliei pământurile virgine pe care aceÈ™ti mari semănători aruncă sămânÈ›a Cuvântul sfânt al Evangheliei printre popoare necreÈ™tine. Foarte adesea, misiunea lor este extrem de primejdioasă, deoarece comunitățile unde ei activează sunt net refractare ideilor creÈ™tine, motiv pentru care mulÈ›i misionari au fost schingiuiÈ›i, batjocoriÈ›i È™i uciÈ™i în mod bestial, dacă nu chiar mâncaÈ›i de triburile canibalice care se închinau la idoli È™i la demoni. Dar ei nu au È›inut seamă de asemenea primejdii È™i, cu toate piedicile întâmpinate, au mers înainte până au biruit. Și astfel, graÈ›ie lor, toată America de Nord, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania È™i o parte din Africa È™i din Asia au devenit creÈ™tine. Din fericire, lupta misionarilor nu s-a terminat căci, inclusiv în aceÈ™ti ani premergători veacului al XXI-lea, ei se zbat să-i creÈ™tineze pe evrei, pe budiÈ™ti È™i pe musulmani, popoarele cele mai rezistente È™i mai refractare creÈ™tinismului, care aproape că le interzic accesul È™i activitatea în zonele lor. Dar misionarii merg È™i de data aceasta fără frică înainte. Sub umbra crucii, au început deja să culeagă roadele frumoase ale seminÈ›elor evanghelice chiar È™i în acest zone deosebit de aride. Drept urmare, mulÈ›i adepÈ›i ai cultului mozaic, mulÈ›i închinători la Buddha ori la Mahomed au devenit fericiÈ›i că L-au descoperit pe Iisus ca Domn È™i Mântuitor al întregii omeniri. De aceea, trebuie să recunoaÈ™tem că misionarii sunt adevăraÈ›ii apostoli ai zilelor noastre, apăraÈ›i de Dumnezeu È™i de nădejdea că Hristos va fi pretutindeni biruitor absolut. 805 Dacă iubirea nu-i definitivă, nu dragostea este de vină, ci gusturile omului, impresiile lui. Pe parcursul vieÈ›ii, acestea se schimbă independent de voință. Numai ele dictează soarta iubirii. 806 Deosebit de dureros este sentimentul când vezi o frumuseÈ›e copleÈ™itoare care nu-È›i aparÈ›ine È™i la mâna căreia È™tii că nu vei avea niciodată acces. Uimirea È™i frustrarea se dublează È™i se transformă într-o revoltă mută atunci când descoperi că această frumuseÈ›e aparÈ›ine altei persoane care nu o merită câtuÈ™i de puÈ›in sau când apare alături de o ființă monstruoasă ca fizic, dar ale cărei �graÈ›ii� le admite în totalitate. 807 Naivitatea nu înseamnă numaidecât prostie, ci lipsa de experiență, dublată de o încredere prea mare în oameni superficial cunoscuÈ›i. Când înÈ›eleg mai bine viaÈ›a, foÈ™tii naivi devin mai degrabă aprigi mizantropi decât oameni înÈ›elepÈ›i. 808 Oricât de mare supărare ne-ar fi produs cineva prin răutatea dovedită față de noi, legile vieÈ›ii ne cer să nu prelungim această supărare peste moartea acelei persoane pe care mai înainte am cunoscut-o îndeaproape. In clipa trecerii ei supreme, noi va trebui să facem eforturi È™i să încercăm în mod serios a-i ierta toate greÈ™elile, fără a-i mai aduce inutile reproÈ™uri postume. 809 Nici o laudă nu trebuie înapoiată celui care È›i-a trimis-o din interes, ci despachetată elegant (È™i cu mulÈ›umiri protocolare) de poleiala-i falsă È™i apoi aruncată discret la gunoi. 810 Lauda proÈ™tilor este mai rea decât ocara înÈ›elepÈ›ilor. 811 ToÈ›i ne plângem de puÈ›in noroc, nimeni de puÈ›ină inteligență. 812 Mediocritatea străluceÈ™te numai la întuneric, ca lumânarea de seu în fundul peÈ™terii, dar lumina ei dispare complet în faÈ›a inteligenÈ›ei reale, ca orice lumânare aprinsă lângă un far puternic. 813 Ironia trebuie să fie un bisturiu fin care taie ca să vindece, nu un junghier grosolan care măcelăreÈ™te totul. 814 Unii oameni sunt foarte schimbători: aplauzele È™i le transformă repede în pălmuiri. 815 Acoperă-È›i rănile în faÈ›a tigrului. ÃŽmbătându-l de mirosul sângelui, te poate sfâșia. 816 Doctoriile cele mai amare sunt totdeauna acoperite cu un strat dulce È™i plăcut la gust. O mulÈ›ime de lucruri seamănă în viață cu aceste doctorii: viciile omeneÈ™ti, dragostea falsă, respectul invidioÈ™ilor, laudele perverse È™i orice altă prefăcătorie care nu îndrăzneÈ™te să se arate în propria-i haină. De obicei aceste hapuri îndulcite te vindecă de încrederea în oameni. 817 MulÈ›i oameni mari, deÈ™i È™i-au pus viaÈ›a întru totul în slujba omenirii, au trebuit să constate cu amărăciune că societatea în mijlocul căreia au trăit a fost destul de ingrată cu lucrările extraordinare ce le-au dat la iveală ori cu ideile formulate de dânÈ™ii, uitându-se la ele ca la niÈ™te viermi inutili. Abia după moartea lor omenirea a constatat că ideile lăsate moÈ™tenire umanității li s-au transformat în fluturi luminoÈ™i de aur. 818 Moartea nu-i deloc înspăimântătoare la chip. Zgomotul paÈ™ilor ei, când se îndreaptă spre noi, È™i pe care îi auzim din când în când, ne îngrozeÈ™te însă pe toÈ›i. 819 Deseori fuga ruÈ™inoasă este numită repliere tactică, iar curajul triumfător impertinență. 820 IertaÈ›i-mă, oamenilor, că abia acum am sosit înaintea voastră cu faptele ce le am mai bune È™i mai necunoscute vouă. Ce-am avut mai rău ajunsese deja la voi, fie ca vorbe, fie ca fapte, cu mult mai înainte de a vi le aduce eu, fiindcă văd că mi le È™tiÈ›i deja mai bine È™i mai detaliat decât mine, chiar de pe când nu mă văzurăți încă deloc la față. Secretele intime ale oamenilor sunt de obicei mai mari decât virtuÈ›ile lor. 822 Un magnet atrage un cui, cuiul o peniță, peniÈ›a un ac, iar acul, deÈ™i mic, ne înÈ›eapă rău pe toÈ›i. Dacă desprindem magnetul de cui, fiarele înÈ™iruite mai stau agățate puÈ›in, apoi cad toate ca niÈ™te tinichele moarte. Ei bine, lanÈ›ul acesta magnetic, des întâlnit în viață, este, într-un fel, un simbol clar al transmiterii de influență È™i putere de sus în jos. Datoria noastră este să-i dovedim vulnerabilitatea È™i să-l dezactivăm cu prima ocazie. 823 Deseori aproape că mi-e ruÈ™ine că nu pot plânge alături de acela care-È™i trăieÈ™te o durere mare, deÈ™i sufleteÈ™te sunt cu totul alături de el. 824 Am cunoscut oameni cu mari responsabilități politice ori de altă natură ce găsesc ordine, raÈ›iune È™i planificare judicioasă în haosul perfect, pe care chiar ÃŽI divinizează, îl întreÈ›in È™i-l recomandă, fără a recunoaÈ™te câtuÈ™i de puÈ›in că este un haos real. Ba, mai mult, găsesc în el o aÈ™a-zisă armonie interioară, care s-ar caracteriza printr-un original mod de existență echitabilă. ÃŽntr-un fel, optica afiÈ™ată de ei nici nu trebuie să ne mire prea mult: în capul lor este acelaÈ™i haos iremediabil! 825 Inima îndrăgostiÈ›ilor este o lumină interioară atât de puternică încât razele ei le țâșnesc afară din ochi. FaÈ›a le iradiază în asemenea momente. 826 Muzica încălzeÈ™te sufletele făcându-le maleabile È™i uÈ™or de modelat în cele mai frumoase forme. 827 Când mă apuc să sculptez, am impresia că aÈ™ putea crea lumea din nou, dar când sunt în toiul lucrului am certitudinea că acumulez toate imperfecÈ›iunile lumii. Din lupta cu aceste imperfecÈ›iuni iese arta mea. 828 Eminescu a fost, este È™i va rămâne veÈ™nic pâinea spirituală cea de toate zilele a poporului român, din care ne-am hrănit cu toÈ›ii în trecut È™i din care ne vom hrăni cu toÈ›ii în viitor. 829 Unii creează fericirea, dar nu o gustă, alÈ›ii o gustă din plin, dar nu È™tiu să o creeze, deoarece o iau È™i ei de-a gata de la alÈ›ii. 830 Lacomul se fereÈ™te de zgârcit, iar flămândul de amândoi. 831 ÃŽndrăgostitul căruia i se răspunde cu indiferență de către fiinÈ›a iubită, se răzvrăteÈ™te împotriva lumii întregi, fiind gata oricând de jertfe demonstrative supreme, alteori chiar de crime mai mult sau mai puÈ›in posibile. 832 Ipotezele sunt treptele scării spre adevăr. Dar pășind numai pe ipoteze false, ca pe niÈ™te trepte putrede, nu atingi niciodată adevărul È™i te poÈ›i prăbuÈ™i. 833 Matematica este ultima expresie a cristalizării ideilor abstracte omeneÈ™ti. Ea poate transforma toată omenirea, toate noÈ›iunile È™i chiar întregul univers în niÈ™te cifre sau în niÈ™te succinte formule inextricabile pentru profani, dar fundamentale pentru propulsarea civilizaÈ›iei prezente È™i viitoare, al cărei unic combustibil au fost, de fapt, numai aceste micuÈ›e formule de adevăr condensat. 834 Să nu avem impresia că natura va rămâne indiferentă la erorile esenÈ›iale ale omului față de ea. Riposta naturii deranjate apare, din ce în ce mai pregnant, categorică È™i irevocabilă. Decizia ei va fi aspră - È™i anume: suprimarea lentă a celui care o deranjează aproape în mod deliberat, adică suprimarea produsului ei cel mai de preÈ› - omul! Altă alternativă de a se autosalva, aproape că nici nu are. 835 Ceea ce numim noi în mod curent inutil, ascunde adesea surpriza descoperirii unor valori extreme, în faÈ›a cărora vom regreta apelativul impropriu, de inutil, cu care ne grăbiserăm să definim obiectul sau fenomenul respectiv. 836 A cunoaÈ™te - a voi - a trebui: iată triada goetheană de cuvinte în aria căruia omul aleargă È™i se zbuciumă până moare, căutând deseori să sară chiar È™i peste laturile fiinÈ›ei lui, în necunoscut. 837 Defectele nu dispar niciodată fără a lăsa sămânță pentru alte defecte. 838 Să cântărim oamenii È™i după gravitatea defectelor, care pot fi puÈ›ine, dar capitale, nu numai după numărul lor, care poate părea mare, dar fără consecinÈ›e grave. 839 Fără îndoială, în secolele următoare, inteligenÈ›a nelimitată È™i munca l-ar putea face pe om chiar È™i stăpân al universului, care, în acest caz, ar deveni un univers aproape ominizat. 840 Legile sunt zeitățile civilizaÈ›iei moderne, iar oamenii de astăzi sunt supuÈ™i lor, rămânând mai mult sau mai puÈ›in credincioÈ™i acestora, mai mult sau mai puÈ›in temători de ele, în măsura în care unii le privesc, protestatar, ca pe niÈ™te superstiÈ›ii scrise È™i nedemne de luat în seamă sau alÈ›ii, dimpotrivă, resignaÈ›i, le văd ca pe niÈ™te entități atotputernice È™i invulnerabile. Un mucalit a zis însă ceva mai simplu: legile sunt niÈ™te bariere în faÈ›a cărora boii se opresc aÈ™teptând la nesfârÈ™it să se ridice ca să treacă, leii sar curajos peste ele ca peste orice obstacol, iar javrele de căței se strecoară pe dedesubtul tuturor barierelor È™i aleargă înainte fără să le pese de restricÈ›ii... 841 Onoarea se pierde numai o singură dată, ca È™i viaÈ›a. 842 Să facem din cuvântul război un arhaism È™i din cuvântul paxeterna (eternă- pace) un neologism. Și să facem din armele ultramoderne piese antice de muzeu, iar din Homo sapientissimus - Homopacificus! 843 Părerea este sclava timpului. 844 ÃŽnÈ›elepciunea popoarelor este mai adâncă decât profunzimea oceanelor iar forÈ›a lor mai uriașă decât forÈ›a tuturor vulcanilor. 845 Puterea în muncă: o explozie a voinÈ›ei, mai puÈ›in a inteligenÈ›ei È™i nicidecum a muÈ™chilor. Frica omului are două surori: laÈ™itatea È™i trădarea. 847 Curajul calcă totdeauna râzând peste coasa morÈ›ii. 848 De câte ori întârziem, murim câte puÈ›in. 849 Cel mai bine înveÈ›i când nici nu-È›i dai seama că înveÈ›i. 850 După ce È›i-ai părăsit un prieten aflat în primejdie, orice scuză este ca răsucirea unui cuÈ›it în rana ce i-ai făcut-o. 851 VacanÈ›ele È™i concediile sunt totdeauna ale trupului, niciodată ale spiritului care, îndeosebi în aceste perioade, trebuie să lucreze mai mult. 852 Visarea inutilă, reveria cea mai dulce sunt stupefiante ordinare ale sufletului care te îmbată cu iluzii ameÈ›itoare, aducându-È›i la sfârÈ™it trezirea cea mai amară È™i furându-È›i timpul cel mai util acÈ›iunii. 853 IndiferenÈ›a față de suferinÈ›ele celorlalÈ›i oameni nu este numai o culme rece a egoismului, dar È™i o stare patologică. Ea arată că ceva nu funcÈ›ionează normal în sufletul celui indiferent È™i, de aceea, se tratează cu punerea acestuia în situaÈ›ia de a suferi È™i de a fi ajutat chiar de unul dintre cei care suferise înainte È™i pe lângă care el trecuse cu nepăsare dispreÈ›uindu-i toate durerile. 854 Reversul mâniei este tocmai regretul. Sunt cele două feÈ›e ale unei monede cu care nu poÈ›i cumpăra nimic altceva decât dispreÈ›ul oamenilor. 855 Tot târându-se pe scoarÈ›a negrului pământ, omul a învățat să iubească cerul atât de frumos È™i atât de albastru. Când, în sfârÈ™it, s-a avântat È™i în tăriile cerului, el a descoperit că, în realitate, cerul este negru, iar pământul albastru. Atât de frumos È™i atât de albastru... 856 După fiecare trezire din somn înviem dintr-o scurtă moarte. 857 Cred că 90% din viaÈ›a noastră este alcătuită din planuri È™i numai 10% din acÈ›iuni. Dacă era invers, ar fi fost È™i mai rău: toate lucrurile ar fi ieÈ™it anapoda, negândite! 858 Mai întâi uităm binefăcătorul, apoi binefacerea. Pe răufăcător nu-l putem uita nici dacă am avea zece vieÈ›i! 859 Nimeni nu este mai amabil decât duÈ™manul ascuns. 86 0 Un minut de inteligență poate anula prostia făcută într-o viață întreagă. 861 Te-ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă cineva ar avea ideea să-i adune grămadă, aÈ™a ca la un proces de la tribunal, pe toÈ›i duÈ™manii pe care-i ai È™i să-i pună apoi să discute numai despre tine? Doamne, ce cor de blamări veninoase ar ieÈ™i! Ce bârfe murdare! Amenințările È™i invectivele colective s-ar termina cu mugete È™i urlete de ură, întărâtându-se unii pe alÈ›ii contra ta. Ai auzi cele mai cumplite condamnări È™i acuzaÈ›ii despre cele făcute È™i nefăcute, fiecare păcat de-al tău fiind ridicat la puterea a zecea. în final, È›i s-ar cere chiar condamnarea la moarte. Iar dacă, în acelaÈ™i Ioc, i-ai aduna È™i pe toÈ›i prietenii tăi care te susÈ›in, apoi atunci cu adevărat că ai asista la cel de-al treilea război mondial între cele două tabere adverse! 862 Iubim păsările pentru gingășia lor, pentru coloritul È™i cântecul lor. Fără ele viaÈ›a pe Terra ar fi desigur cu mult mai pustie. Există cca 8700 de specii vii (alte sute de specii au dispărut) È™i s-a calculat că peste 75% din oameni se hrănesc cu păsări, ca una din hrana lor de bază, fie ele domestice ori vânate, în mod cert, aceste înaripate ne fac viaÈ›a mai frumoasă È™i mai uÈ™oară. Privim cu admiraÈ›ie la măreÈ›ia È™i îndrăzneala vulturilor, la dezinvoltura cu care struÈ›ii aleargă cu viteză prin pustiurile de nisip, la nepăsarea cu care pinguinii sfidează gerurile polare, la eleganÈ›a plutirii lebedelor, la inteligenÈ›a papagalilor care ne imită vorbirea, la felul cum pescăruÈ™ii ori albatroÈ™ii străbat prin furtuni spaÈ›iile vaste ale mărilor È™i oceanelor, la fragilitatea pitulicilor È™i a păsărilor colibri sorbind nectarul florilor ori la trilurile geniale ale privighetorii - privim la toate acestea È™i rămânem uimiÈ›i de diversitatea lumii păsărilor. Stolurile de porumbei albi, coloanele păsărilor migratoare ori zborul altor păsări la mari înălÈ›imi se repetă adesea în visele noastre. Păsările ne-au îndemnat dintotdeauna serios la visare, ne-au chemat spre înalt, ne-au stimulat mereu în dorinÈ›a noastră de a le imita. Sunt convins că dacă nu ar fi existat păsările nu È™i-ar fi bătut nimeni capul de vreo câteva secole încoace ca să inventeze planoarele, avioanele - sau, cine È™tie, ele ar fi apărut mult mai târziu; nu am fi avut în zilele noastre elicopterele, aeronavele transatlantice, rachetele ori navele interplanetare. Păsările, unicele aparate naturale È™i perfecte de zbor, rămân în continuare muzele ingineriei aviatice, chiar dacă nici până astăzi nu s-a inventat încă un corespondent al lor mecanic care să le poată imita cu desăvârÈ™ire zborul. Și să nu uităm niciodată că ele sunt îngerii vizibili ai planetei noastre! 863 Mărul pe care l-a văzut Newton căzând È™i care l-a inspirat când a descoperit legea atracÈ›iei universale, picase, de bună seamă, din pomul cunoaÈ™terii din care gustaseră Adam È™i Eva. 864 Fericirea pare totdeauna mai frumoasă înainte de a sosi È™i după ce a trecut. 865 Eroii sunt zidurile eterne ale patriei. Chiar din morminte, ei ne apără în toate timpurile. 866 A te resemna înseamnă a renunÈ›a la toate posibilitățile tale în favoarea posibilităților altuia, admițând că ar fi imposibil ceea ce înainte spuneai cu certitudine că este posibil. Resemnarea îți paralizează mândria, îți blochează voinÈ›a È™i acÈ›iunea, poruncindu-È›i ca înaintea ei să-È›i pleci capul, să-È›i îndoi genunchii È™i conÈ™tiinÈ›a. Este situaÈ›ia cea mai umilitoare pentru om, prin care, o dată sau de mai multe ori, suntem nevoiÈ›i să trecem cu toÈ›ii în viață. 867 Când ai impresia că un adevăr esenÈ›ial a mai fost rostit de cineva, că parcă l-ai mai fi auzit undeva - deÈ™i ai certitudinea că nu l-a mai rostit totuÈ™i nimeni înainte È™i că nu l-ai mai auzit nicăieri - să fii convins că acel adevăr se însuÈ™eÈ™te firesc È™i cu iuÈ›eală de fiecare om în parte, că el aparÈ›ine adevărurilor măreÈ›e È™i limpezi, acceptate fără rezerve tocmai pentru că sunt originale, utile È™i lipsite de banalități. O carte bună este scrisă o singură dată de către autor È™i - aceeaÈ™i carte - va fi rescrisă de milioane de ori de către numeroÈ™ii ei cititori, în adâncul sufletului lor. 869 Există unii scriitori... cantitativi prin excelență, ca să zicem aÈ™a, al căror scop unic pare să fie doar numărul tomurilor publicate. CocoÈ›aÈ›i pe asemenea teancuri înalte, ei speră să atingă cu orice preÈ› picioarele angelice ale Nemuririi. Dar Nemurirea È™i le fereÈ™te parcă înadins de dânÈ™ii, ridicându-se tot mai sus dinaintea lor. Deseori se întâmplă ca piedestalul acesta de hârtii să se prăbuÈ™ească sub picioarele candidaÈ›ilor la eternitate, în timp ce ei, adunându-se de pe jos, se întreabă nedumeriÈ›i cum a ajuns oare un copil de numai 16 ani, Arthur Rimbaud, să dea mâna cu Nemurirea scriind doar o singură cărticică? Dacă dumnealor ar fi trăit pe atunci, ar fi văzut-o pe zeiÈ›a veÈ™niciei coborând ea însăși pe pământ ca să se încline în faÈ›a lui Rimbaud... 870 Nu-i nevoie să-È›i cauÈ›i zadarnic talentul atunci când nu-l ai. Ar fi o inutilă pierdere de timp. Când talentul există, vine el singur la tine, chiar È™i fără să-l chemi. Oriunde ai sta ascuns, tot te va găsi: la stână, dacă eÈ™ti un simplu ciobănaÈ™, pe băncile È™colii, dacă eÈ™ti È™colar, sub pământ, dacă lucrezi într-o mină È™.a.m.d. Talentul te va căuta încă din primii ani ai vieÈ›ii. Până nu-i dai satisfacÈ›ie totală, până nu te urcă în ceruri sau până nu te coboară în mormânt, talentul nu te lasă nicidecum în pace. 871 Cel mai mare stimul al perfecÈ›iunii este greÈ™eala însăși. 872 Cine aude haita de lupi urlând să nu imite behăitul oii. 873 Omul toate ar vrea să le È™tie. Dacă ar fi cumva nemuritor, atunci poate că s-ar sinucide din curiozitate, ca să afle �ce este oare dincolo�... 874 Privită după perdeaua curcubeielor de lacrimi, iubirea pare totdeauna mai sfântă È™i mai divină decât este în realitate. 875 Lui Michelangelo nebunii îi pot sfărâma toate statuile. Numele lui, care deja este mare, deja universal, ar creÈ™te atunci mai mare decât tot universul! 876 Când iese din nămol, porcul caută să se frece de toate câte-i stau în cale, mânjindu-le. La fel bârfitorul. 877 Dacă s-ar afla că nu ai nici o pată pe conÈ™tiință, că trupul È™i sufletul îți sunt curate ca cristalul, într-o clipă ai fi înconjurat de un stol de corupători care s-ar apuca imediat de lucru. Noroc că nu suntem perfecÈ›iuni întrupate - È™i astfel suntem lăsaÈ›i în pace! 878 Cornul abundenÈ›ei a fost umplut mai mult din munca È™i darurile făcute de cei săraci. 879 ÃŽn faÈ›a unei lumini orbitoare, cei care văd bine închid ochii, iar cei care abia zăresc deschid ochii mari, bucurându-se. 880 Omul este divizibil prin el însuÈ™i. 881 Dintre localitățile legate de numele unor oameni celebri, două mi-au rămas în memorie ca absolut unice prin frumuseÈ›ea lor: Zelazova-Wola, în Polonia, locul unde s-a născut marele Chopin, È™i IpoteÈ™ti, în România, locul unde s-a născut marele Eminescu. Privindu-le, mi-am zis: asemenea colÈ›uri de rai terestru nu puteau să producă altceva decât genii! Ele aÈ™teptau demult să se nască cineva deosebit în mijlocul lor. Trebuia, în mod necesar È™i inevitabil, ca ele să dea naÈ™tere unor uriaÈ™i ai spiritului estetic! 882 ÃŽn momentul declanșării neaÈ™teptate a unor catastrofe naturale de proporÈ›ii îngrozitoare, cum ar fi, de pildă, inundaÈ›iile, furtunile distrugătoare sau cutremurele, atunci chiar È™i duÈ™manii cei mai înverÈ™unaÈ›i, surprinÈ™i de ele într-o încleÈ™tare sângeroasă pe câmpul de luptă, încetează brusc bătălia, lasă deoparte orice urmă de ură È™i, interpretând catastrofa ca un semn divin, deseori se ajută reciproc dându-È™i cu iuÈ›eală mâna ca niÈ™te copii care se împacă. Cum s-ar părea, redevin cu toÈ›ii pe dată niÈ™te oameni cuminÈ›i. Dar după încetarea calamităților, ostilitățile reîncep... 883 Există criminali care ucid cu sânge rece oameni nevinovaÈ›i, dar care sunt în stare să leÈ™ine de emoÈ›ie È™i de milă atunci când văd o găină tăiată zbătându-se. Ce È›i-e È™i cu sentimentalismul criminalilor specializaÈ›i într-o singură meserie! 884 Un viÈ›el căzu trist pe gânduri: �Și când te gândeÈ™ti că, atunci când voi creÈ™te, voi deveni un mare bou!...� 885 BeÈ›ivul se simte jignit când ÃŽI tratezi cu lapte. 886 Gândul unui spectator nu prea cultivat care aplaudă un spectacol pe care nu l-a înÈ›eles: �Primul minut aplaud È™i eu pentru că aplaudă toată lumea, restul minutelor pentru că s-a terminat mai repede.� 887 Cifra unu să nu treacă niciodată fără rost prin faÈ›a unui È™ir de zero-uri, fiindcă toate se vor considera puternice È™i valoroase în clipa când unu va ajunge în dreptul lor! 888 Cifra zero este oul nefecundat al matematicii. 889 �Fă ca mine!� îi È™opteÈ™te mieros diavolul omului. �Fă ca mine!� îi È™opteÈ™te blând îngerul. �Am înÈ›eles - răspunde omul zâmbind cu È™iretenie. Fac ca amândoi.� 890 Unii iubesc foarte mult arta tatuajului È™i chiar se lasă ca să le fie tatuată pielea de pe tot corpul cu modele considerate de ei dintre cele mai frumoase, adesea policrome. O fac pentru că vor să fie originali È™i complet diferiÈ›i de ceilalÈ›i oameni, în faÈ›a cărora vor să se impună cu încărcături decorative cutanate exterioare care, cred ei, le-ar putea ascunde în forme zis artistice (citeÈ™te kitsh-uri) goliciunea interioară. 891 Eclipsele terestro-selenare: vizite reciproce, de curtoazie, ale umbrelor Terrei È™i Lunii, una pe teritoriul celeilalte, la îndemnul luminos al Soarelui... 892 Versurile serioase, nu prea se È™tie de ce, nu pot fi puse cu uÈ™urință pe muzică, probabil pentru că au deja muzicalitatea lor intrinsecă. în schimb, versurile simple È™i cele proaste sunt îmbrăcate cu uÈ™urință în melodii frumoase care le înnobilează. O explicaÈ›ie ar fi că prostia aleargă mai bine cântând. 893 Dacă nu s-ar fi născut Shakespeare, limba engleză ar fi fost probabil o limbă tot atât de internaÈ›ională pe cât de internaÈ›ională este astăzi limba malgașă. 894 Desigur, Shakespeare a jucat un rol covârÈ™itor în dezvoltarea limbii engleze, dar pe timpul lui se È™tie că engleza nu era o limbă internaÈ›ională. în Europa acest rol ÃŽI juca, la acea vreme, limba latină, iar, din sec. al XIX-lea,până după cel de-al doilea război mondial, franceza devenise deja limba numărul unu pe Terra. Aproape brusc, odată cu ÃŽnfiinÈ›area ONU-lui în anul 1945 È™i cu stabilirea sediului acestuia la New York, franceza È™i-a pierdut prioritatea È™i limba engleză a început să se impună din ce în ce mai puternic È™i mai rapid. Dar È™i alÈ›i factori au contribuit considerabil la răspândirea ei. Este suficient să amintim numărul mare al populaÈ›iei din fostele colonii britanice, faptul că Anglia devenise regina mărilor È™i a oceanelor, iar ulterior factorul decisiv a fost lansarea dolarului ca moneda cea mai importantă a omenirii (o consecință a faptului că, devenind puterea industrială cea mai mare din lume, USA È™i-a dezvoltat È™i cele mai mari, mai puternice È™i mai numeroase bănci, de toate tipurile). Miile de filme americane È™i engleze, răspândite pe tot globul, muzica uÈ™oară din aceste țări, au contribuit de asemenea la răspândirea limbii engleze. Desigur, nu spun aici ceva absolut nou, deoarece aceste cauze sunt deja cunoscute È™i au mai fost explicate detaliat È™i de alÈ›ii înainte. S-a vorbit însă mai puÈ›in despre felul cum particularitățile lingvistice ale aceÈ™ti limbi germanice din grupul vestic au jucat, la rândul lor, un rol esenÈ›ial. Dacă am considera engleza după caracteristicile ei fonetice, ortografice È™i lexicale, ea ar fi departe de a îndeplini rolul unei limbi ideale, cu atât mai puÈ›in rolul de limbă internaÈ›ională de prim rang, mai ales dacă È›inem seama că engleza nu are reguli exacte de pronunÈ›ie, precum franceza, spaniola ori germana (practic, ea nu are reguli ferme de pronunÈ›ie, fiecare cuvânt trebuie învățat separat cum se scrie È™i cum se citeÈ™te, iar substantivele proprii, numele de persoane, denumirile geografice etc., vor trebui în mod obligatoriu spell-uite, adică dictate literă cu literă). însăși topica frazei este rigidă, căci nu prea ne permite să schimbăm, după bunul nostru plac, locul părÈ›ilor de vorbire în propoziÈ›ii È™i fraze ca în alte limbi, iar dacă ne referim la fonetică, engleza rămâne una dintre cele mai dificile de pronunÈ›at, având 9-11 vocale, numeroÈ™i diftongi È™i 22-26 consoane (opinii lingvistice diferite), 2 semiconsoane (singura, împreună cu islandeza, din grupul germanic, care a păstrat spirantele dentale surdă È™i sonoră; aspiraÈ›ia care însoÈ›eÈ™te realizarea fonetică a oclusivelor nu are nici ea rol distinctiv); accent fonologie dificil, cu pauze È™i intonaÈ›ii distinctive, o limbă foarte idiomatică, cu multe polisemantisme care, de obicei, dau mare bătaie de cap traducătorilor ce pot încurca lesne polisemiile; un idiom cu extrem de numeroase idiolecte, cu numeroase cuvinte omofone È™i omonime, cu numeroÈ™i �false friends� foarte derutanÈ›i, ce pot produce uÈ™or confuzii vorbitorilor români etc., etc. în plus, numeroÈ™i lingviÈ™ti - într-un fel exagerat sau nu - au considerat franceza, italiana È™i spaniola mai muzicale È™i mai uÈ™or de pronunÈ›at decât engleza È™i, de aceea, cu mult mai îndreptățite de a fi, oricare din ele, numărul unu pe glob. Am auzit chiar È™i afirmaÈ›ia - perfect plauzibilă - că, în cazul în care Germania hitleristă ar fi câștigat ultimul război mondial, atunci în mod categoric germana ar fi fost astăzi limba internaÈ›ională care ar fi ocupat primul loc. Realitatea este că nu s-a întâmplat aÈ™a È™i că, în pofida dorinÈ›ei anglofobilor, cu toate neajunsurile ei, de �limbă destrăbălată�, cum i-au zis unii, engleza s-a impus cu fermitate drept limba mondială a secolului al XX-lea, vorbită ca idiom matern de peste 700 de milioane de oameni, devenind preferata limbă oficială È™i de lucru a Adunării Generale a ONU, cu È™anse mari de a-È™i menÈ›ine prioritatea È™i în secolul/secolele următor/ următoare (nu este obligatoriu ca o limbă să domine toate secolele). Dar cred că, folosind din nou termeni È™tiinÈ›ifici È™i trecând peste defectele ei, una din marile cauze pentru care limba din arhipelagul britanic s-a impus cu atâta forță este acea calitate extraordinară a englezei - È™i anume caracterul ei de limbă analitică, după unele păreri, ori de limbă aglutinantă foarte economică È™i simplă, după alte păreri, tinzând spre tipul izolant (rol foarte important al auxiliarelor È™i al tuturor tipurilor de modificatori). ȘtiÈ›i ce înseamnă aceasta? înseamnă că engleza este foarte economică la vorbit È™i foarte simplă, situându-se, din punct de vedere tipologic, între caracteristicile mongolei È™i ale chinezei È™i având tendinÈ›a È™tergerii graniÈ›elor între părÈ›ile de vorbire (unele cuvinte pot trece simplu de la o parte de vorbire la alta, precum în chineza modernă). Mai înseamnă că, în cuvinte scurte È™i în fraze incredibil de con-centrate, putem spune multe È™i putem vorbi mai rapid È™i mai legat decât în alte limbi. ComparaÈ›i, de pildă, un text de aprox. cinci cuvinte englezeÈ™ti, cu traducerea lui în română sau franceză... Traducând cele cinci cuvinte în aceste două limbi, constatăm că textul apare în general cu mult mai lung, necesitând zece sau douăsprezece cuvinte pentru a acoperi exact înÈ›elesul formulat în engleză. AÈ™a se explică de ce anglofonii vorbesc destul de rapid È™i degajat, fără multe câcâieli, majoritatea vorbitorilor (mai ales dacă sunt culÈ›i) imprimându-i limbii lui Shakespeare o impresionantă muzicalitate, un ton ferm È™i bărbătesc în timpul conversaÈ›iilor. în plus, engleza dispune de un lexic foarte bogat - cca 250.000 de cuvinte simple ce pot servi ca bază pentru o pluritudine de derivate È™i de juxtapuneri, la rândul lor productive, admițând creaÈ›ii noi prin combinaÈ›ii foarte maleabile. De asemenea, gramatica este ceva mai simplă decât în alte limbi. Nu putem trece cu vederea că engleza este totodată È™i o limbă mixtă, având cca jumătate de vocabular de origine romanică, puternic influenÈ›ată de franceză, deÈ™i vocabularul esenÈ›ial este germanic, permițând în continuare împrumuturi din limbi clasice (latina, greaca) ori din multe limbi moderne: franceza, italiana, spaniola, portugheza, olandeza, iar în America din limbile amerindienilor - È™.a. InfluenÈ›a franceză asupra englezei a fost foarte mare, îndeosebi la curte, în administraÈ›ie, în învățământ, în biserică È™i literatură (să nu uităm că din 1066, timp de două secole, franceza a fost limba oficială a Angliei È™i nicidecum engleza!). Din cauza împrumuturilor multiple, engleza americană a devenit chiar È™i mai bogată decât cea britanică (The King's English), dezvoltând în paralel un slang încărcat, însoÈ›it de interesante argouri, ca să nu mai vorbim de importantele variante ale unui complex limbaj tehnic, printre care limbajul computerelor, limbaj în continuă îmbogățire È™i evoluÈ›ie, ce se foloseÈ™te exclusiv în engleză. Computer language a fost standardizat în orice È›ară a lumii numai în engleză, fără a mai fi tradus. Cert mai este că, în ciuda tuturor dificultăților, toÈ›i copiii emigranÈ›ilor veniÈ›i în America deprind limba oficială extrem de repede, ajungând până într-acolo să-È™i uite limba părinÈ›ilor. Cu alte cuvinte, engleza atrage într-un fel misterios pe toată lumea, aproape fiecare pământean dorind să o È™tie cât de cât. în acest sens, s-a vorbit despre vraja hipnotică a limbii engleze, hotărâtă de Dumnezeu ca limbă planetară. Și totuÈ™i, la orizont, apare un mare �inamic�, puternic È™i serios, al englezei, care, după unii specialiÈ™ti, ar putea-o detrona într-un viitor mai mult sau mai puÈ›in apropiat. Este vorba de limba spaniolă care se răspândeÈ™te cu o viteză incredibilă chiar în interiorul Statelor Unite. Dacă nimeni nu va putea opri asaltul spontan al spaniolei, care se dă cu putere de la sud la nord, atunci la sfârÈ™itul secolului următor sau chiar mai curând, numai 40-45% din americani vor mai vorbi englezeÈ™te. în acest caz, întreaga lume modernă s-ar putea vedea silită să-È™i aleagă o nouă �Miss Univers� între limbi, cea nouă detronând-o pe cea veche. Există È™i legi lingvistice ciudate pe care, după cum se vede, oamenii le cunosc încă prea puÈ›in. 895 Limba română este cel mai mândru È™i mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat în estul Europei. Armonia ei aminteÈ™te de dulceaÈ›a severă a limbii strămoÈ™ilor noÈ™tri latini, veniÈ›i prin aceste locuri din Roma, acum două mii de ani. Cursivitatea È™i bogăția ei nu sunt cu nimic mai prejos de cea a limbii franceze, din care fluviul lingvistic românesc s-a alimentat selectiv până la refuz. UÈ™oara ei asprime, aproape lusitană, păstrează ceva din patina idiomului geto-dac, iar sporovăiala specific românească, plină de înÈ›elepciune È™i de veselă spontaneitate, o face egală în sonorități cu incantaÈ›iile melodice ale italianei È™i spaniolei. Afinitatea ei firească față de nou È™i repeziciunea cu care adoptă toate neologismele de ultimă oră o fac tot atât de modernă, tot atât de bogată în termeni internaÈ›ionali pe cât este engleza, limba cea mai vorbită pe glob în zilele noastre. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine È™i chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate È™i exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însuÈ™ire cu care nici o altă limbă nu se poate mândri întotdeauna. 896 Filosofii idealiÈ™ti au avut întotdeauna mai multe idealuri materiale decât cei materialiÈ™ti. 897 FereÈ™te-te când se laudă prostul că È™tie să arunce bine la È›intă. 898 Găurile din cunoÈ™tinÈ›ele oamenilor au È™i rolul de a mai aerisi puÈ›in aceste cunoÈ™tinÈ›e dintre care unele sunt prea mucegăite. 899 PriviÈ›i! Statuia aceasta are mai multe calități decât a avut răposatul pe care-1 reprezintă! Și este cu mult mai mare decât el... 900 O fată frumoasă este totdeauna o poezie nescrisă, aÈ™a cum un peisaj frumos este o simfonie necântată. 901 Piticii preferă să se privească numai în oglinzi măritoare. 902 Zilele vieÈ›ii noastre sunt ca celulele fagurilor de miere: unele pline, cele mai multe goale, însă astupate elegant È™i cu grijă, ca să nu Ii se vadă goliciunea È™i ca să semene cu cele pline. La sfârÈ™it, când cuÈ›itul morÈ›ii le descăpăceÈ™te pe toate, se vede bine ce rod curge din fiecare. 903 Singura urmă pe care unii oameni o lasă în viață este doar fotografia lor în alb È™i negru. 904 Mi-am fost când stăpân, când slugă È™i nu pot zice că m-am simÈ›it mai bine în vreo postură sau alta, dar niciodată nu m-am simÈ›it mai umilit ca atunci când m-au servit alÈ›ii. Pot zice că umilinÈ›a mi-a fost cu atât mai mare, cu cât acei ce m-au servit nu aveau nici o obligaÈ›ie față de mine. 905 Unitatea de măsură a vieÈ›ii nu ar trebui să fie anul, ci faptul. Cu alte cuvinte, pentru că mulÈ›i ne plângem că îmbătrânim prea repede, să ne socotim lungimea vieÈ›ii după densitatea meritelor noastre. Cât de tineri am părea atunci! De cele mai multe ori trupul este oglinda sufletului. Dar È™i invers! 907 Când nu-È›i pasă ce vârstă ai, înseamnă că eÈ™ti copil. Când începi să regreÈ›i puÈ›in copilăria, eÈ™ti adolescent; iar când îți dai seama că nu mai eÈ™ti nici adolescent, în clipa aceea conÈ™tiinÈ›a se trezeÈ™te ca un resort È™i declanÈ™ează imediat începutul numărătorii inverse, pe care, cu trecerea anilor, o urmăreÈ™ti cu sufletul la gură, rupând cu îngrijorare foile din calendar. Fără să vrei, aduci vorba zilnic despre trecerea vieÈ›ii, părându-È›i-se că ea se accelerează cu trecerea fiecărei clipe. 908 Sătulul È™i flămândul nu se gândesc la fel când privesc în acelaÈ™i timp o pâine rumenă, abia scoasă din cuptor. 909 ÃŽnchisoarea cea mai teribilă este aceea fără gratii. 910 Cine simulează zilnic zborul nu se înalță niciodată. 911 Am căutat de mai multe ori adevărul acolo unde prorocii moderni spuneau că se află. Dar am găsit o duzină de minciuni poleite în locul lui. 912 ImperfecÈ›iunile pionieratului investigatoriu în orice domeniu al vieÈ›ii sunt poate mai meritorii decât toate perfecÈ›iunile retușărilor ulterioare, izvorâte din metode profund epistemologice, aduse de înÈ›elepÈ›ii epigoni. 913 Cine declară că urăște cotidianul È™i efemerul trebuie să înceapă a se urî primul pe el însuÈ™i. 914 In umbra biografiei operei concepute de scriitorii mari, totdeauna propria lor biografie păleÈ™te, fiind circumscrisă între fruntariile unei vieÈ›i efemere, limitate de un timp care iubeÈ™te surprizele. 915 Câștigul la loterie, conform statisticelor, se pare a fi mai puÈ›in un apanaj al celor foarte tineri. La fel pățesc oamenii È™i-n iubire: cât timp nu sunt căsătoriÈ›i, nu prea au noroc în dragoste. Abia după căsătorie încep să le răsară în cale �marile iubiri�, care vin în serie din toate părÈ›ile, tulburându-le cugetul. Mare ironie! 916 La 16 ani poÈ›i spune cu multă dezinvoltură: �Iubesc È™i nu È™tiu pe cine! Iubesc poate iubirea, marea iubire invizibilă, care încă nu a venit la mine sau pe care am văzut-o în filme ori venind la alÈ›ii...� 917 Frica are mii de argumente logice ca să justifice pericolul. 918 Amintirea zâmbetelor bune, a zâmbetelor sincere È™i fericite ale iubirii apuse sunt suficiente pentru a-i reînvia puÈ›in chipul È™ters despre care abia îți mai puteai aduce aminte. 919 Este trist È™i inuman să-È›i părăseÈ™ti fiinÈ›a iubită numai pentru motivul că ea nu place părinÈ›ilor, rudelor, cunoscuÈ›ilor sau prietenilor. AceÈ™tia din urmă nu te-au consultat niciodată pe tine în asemenea probleme sentimentale, iar pe de altă parte ar putea să fie nespus de invidioÈ™i. 920 Spleenul pare să fie o plictiseală acauzală paralizantă, când nu poÈ›i nici să speri, nici să disperi, nici să taci, nici să filosofezi. In orice caz, este plictiseala cea mai neserioasă È™i mai sterilă din câte se cunosc, care creÈ™te pe un port-altoi de proveniență nobilă cunoscut È™i sub numele românesc de lene. 921 O pagină dintr-o posibilă carte SF unde ne este înfățiÈ™at un testament sui generis: �Doresc, după decesul meu, să nu mă îngropaÈ›i nici în pământ, nici sub valurile mării... AÈ™ vrea să fiu închis într-un container ermetic È™i cu el să mă aruncaÈ›i în cosmos... Haosul să-mi fie mormântul cel etern... în haos să mă îngropaÈ›i! Să rătăcesc veÈ™nic prin univers, printre nepăsătorii aÈ™tri, ca un semn mort de întrebare, să nu È™tiu de unde vin È™i unde mă duc, căci nici în viață nu am putut afla vreodată acest mister...� �Modestul� testament ar fi cea mai originală È™i mai costisitoare înmormântare din câte s-au făcut. 922 Fantasticul este pârghia cu care se urneÈ™te din Ioc imposibilul. 923 ViaÈ›a: o scurtă zi între două nopÈ›i eterne; o mică licărire misterioasă, o scânteie vie în bezna morÈ›ii. 924 Fericirea este sănătatea sufletului. 925 Dacă nu ne putem opri învechirea trupului nostru, avem în schimb posibilitatea de a ne înnoi structura spiritului. 926 Celui ce dovedeÈ™te că poate sări peste o È™tachetă înaltă, totdeauna i se va ridica È™tacheta È™i mai sus. 927 Uneori È™i un măgăruÈ™ pirpiriu ar putea să tragă cu succes carul încărcat cu multă înÈ›elepciune. 928 O societate în care se creează mai multe centre de putere, adică o societate pluralistă, poartă inevitabil în sânul ei un conflict al vârfurilor, unde fiecare extremitate încearcă cu orice preÈ› să-È™i impună centrul cel mai influent peste capetele maselor destrămate. 929 Cine dintre voi nu È™tie să È›intească bine este liber să arunce de la distanță cel dintâi cu piatra în mine. 930 Or fi existând oameni care au orbit de propria lor strălucire? 931 Marsefflesa È™i DeÈ™teaptă-te, române: poezii minunate, împletite cu melodii nemuritoare, care au condus popoarele la luptă mai bine decât cei mai buni generali viteji. 932 Când străinii îți cântă propriul tău imn naÈ›ional, acesta sună parcă mai solemn È™i mai înălțător ca oricând. 933 ElocvenÈ›a este arta de a transforma fiecare propoziÈ›ie într-un cuvânt pătrunzător È™i fiecare frază într-o propoziÈ›ie aprinsă. 934 Cuvintele suveranilor într-ale politicii, într-ale artei sau într-ale È™tiinÈ›ei, cuvintele 5/ar-urilor din orice domeniu, oricât de banale È™i de sărăcite de sens ar fi, fac într-o clipă înconjurul pământului, în timp ce cuvintele mari ale unui bătrân înÈ›elept retras în sihăstrie, È™i care ar putea transforma radical sufletele multor oameni, într-un an de abia dacă se târăsc până la gura peÈ™terii. 935 Fiecare distinge înfățiÈ™area omenirii la lumina lui proprie. Cei care-È™i luminează drumul puÈ›in, puÈ›in văd - È™i au impresia că lumea este cam întunecată. AlÈ›ii, dimpotrivă, văd mai mult, căci ei înÈ™iÈ™i aruncă mai multă lumină împrejurul lor. Stăpânirea devine totală atunci când se extinde È™i asupra conÈ™tiinÈ›ei. 937 Cei mai mulÈ›i tineri dau năvală să mănânce toate fructele din pomul cunoaÈ™terii, ne mai È›inând cont că multe din acestea sunt verzi, necoapte sau chiar toxice. De aici crizele lor cumplite de indigestie ori simptomele clare de otrăvire spirituală. 938 Nu-i tot una mândria omului de valoare cu mândria prostului. 939 Când munceÈ™ti din greu, sudoarea frunÈ›ii cred că are aceeaÈ™i compoziÈ›ie chimică cu lacrimile unei dureri. 940 Numai cel ce sapă des È™i adânc găseÈ™te comori. 941 Sunt prăbuÈ™iri care au ceva din măreÈ›ia prăbuÈ™irii lui Icar. 942 Vulturii È™i ciocârliile nu se întâlnesc niciodată pe pământ, ci numai sus în nori. 943 Ne arătăm mai indignaÈ›i când vedem pete negre pe fond alb decât pete albe pe fond negru. 944 Când treaba altuia o începi tu, atunci te poÈ›i numi un om vrednic. Când treaba începută de tine o abandonezi fără motive în mâna altuia, atunci te asigur că eÈ™ti un mare leneÈ™. 945 Nimic nu este dărâmat de istorie mai repede ca falsa celebritate, ridicată în mod artificial de o mână de interesaÈ›i. 946 Aplaudăm oamenii care merg în mâini cu capul în jos È™i cu picioarele în sus, dar numai la circ, nu È™i pe stradă, în viaÈ›a de toate zilele. 947 Ce poate fi mai dizgraÈ›ios decât niÈ™te podoabe scumpe È™i frumoase adăugate unui chip pocit? Ele nu numai că nu se completează reciproc, dar È™i măresc contrastul dintre valori. 948 Unii conving pe alÈ›ii că un lucru nu este bun tocmai pentru a-i determina să renunÈ›e la el spre a intra ei cât mai repede în posesia lui. 949 Nu-i critica È™i nu-i pedepsi pe oameni pentru păcatele identice cu ale tale. 950 Toate petele ies. Numai ruÈ™inea nu se spală niciodată cu nimic. 951 Oamenii ieftini È™tiu să te vândă scump. 952 ÃŽnvățătura înaltă este de două feluri: cea înscrisă pe diplomă È™i cea înscrisă în cap È™i în inimă. O prefer pe ultima, întrucât este cea reală È™i cea mai valoroasă. 953 Cel mai prost judecător este mila. 954 Unii câini te muÈ™că atunci când le aduci carne, crezând că ai venit ca să le iei osul. 955 Cine stă mult între câini învață să latre, să muÈ™te, să lingă È™i să se gudure în faÈ›a stăpânilor, în mai toate împrejurările. 956 Este o mare artă să strângi sufletele multor oameni într-o singură carte, iar sufletul tău să-l împărÈ›i în mai multe cărÈ›i! 957 De câte ori râde unul urât de tine, pune-i oglinda în față È™i pe dată se potoleÈ™te. 958 Pisica iartă păcatele È™oarecelui numai după ce-l mănâncă. 959 Nu mi-e frică de amenințările lăudărosului aÈ™a cum nu mi-e frică niciodată de coarnele melcului că m-ar împunge. 960 NepricepuÈ›ii smulg grâul din jurul florilor albastre de neghină spunând că acestea sunt atât de frumoase încât nu merită să fie înăbuÈ™ite de spice. 961 Adevărul care-È›i foloseÈ™te È›ie, altuia poate fi dăunător, È™i în consecință îl va numi minciună. Dar adevărul tot adevăr rămâne. 962 Un înnebunit de durere este altceva decât un nebun adevărat. El trebuie ajutat, respectat È™i scos cu toată grija È™i afecÈ›iunea noastră din criză. 963 Dus la Polul Sud, leul - regele animalelor - va dârdâi cu coada între picioare în faÈ›a pinguinilor care-1 vor ciuguli de bot văzându-l că moare de frig. Există destui �lei� în È›ara noastră È™i în alte țări, tronând atotputernici în politica de toate zilele. Dar, când se văd un pic scoÈ™i din mediul lor, se pare că încep să înÈ›eleagă un adevăr ce nu le prea convine: orice autoritate își are limitele ei geografice È™i legislative care se pot dovedi mai puternice decât forÈ›ele fizice È™i decât cele politice care-i avantajează numai într-un anumit spaÈ›iu spiritual ori material propice lor. 964 Spune-mi ce premiu mare È›i s-a dat, ce om de seamă te-a lăudat È™i ce faptă nemuritoare ai săvârÈ™it de te-au părăsit toÈ›i prietenii care te respectau cât timp erai la nivelul lor? 965 Primul: �Dă-mi!� �Þine!� Primul: �Mai dă-mi!� �Mai ia!� Al doilea: �Dă-mi!� �Þine!" AI treilea: �Dă-mi È™i mie!" �Na È™i È›ie!" AI patrulea: �Mie nu-mi dai?" �Ba da: ia È™i tu!� AI cincilea: �Dar mie?" �Cu multă plăcere: ia È™i tu!� Al zecelea: �Dă-mi!� �Poftim!" Al unsprezecelea: �Dă-mi! Nici pe mine să nu mă uiÈ›i...� Răspuns final: �Am dat tot... Iartă-mă, dar nu mai am! Te rog frumos să nu te superi, regret, dar s-a terminat tot. Uite, îți promit că am să-È›i dau cu ocazia următoare..." AI unsprezecelea: �AÈ™a? Va să zică pe mine mă persecuÈ›i? Câinosule! Zgârcitule! Hainule fără pic de inimă! Zgârie-brânză! Știai bine în câte nevoi mă zbat! Nu e om în lume mai zgârcit decât tine! Avarule! Lacomule! Cărpănosule! Nesătulule! Discriminatorule! Banditule! Criminalule! Asasinule! Ai merita jefuit È™i ucis!" - etc., etc., etc. ... 966 Când cei fără merite, dar invidioÈ™i È™i plini de păcate, văd că ai început să păcătuieÈ™ti È™i tu È™i să te cobori la nivelul lor, ai să vezi cum Ii se înseninează chipul È™i cum se străduiesc să te iubească, fiindcă speră să rămâi mereu de-al lor. In clipele acelea toÈ›i se străduiesc să-È›i arate că È›i-au devenit cei mai buni prieteni. 967 Un lucru complicat ÃŽI pot explica mai bine înaintea a o mie de oameni decât înaintea unui singur om în faÈ›a căruia nu cred că aÈ™ fi în stare să-mi mobilizez toate energiile ca în faÈ›a unei mulÈ›imi interesate. 968 Filosofii ne-au arătat că simplitatea conÈ›ine laturi greu de înÈ›eles È™i că lucrurile complexe sunt împletite din fire extrem de simple. 969 ÃŽnvățământul nu ar trebui să fie numai o simplă tablă de materii a culturii, o listă moartă de inventar, ci o specializare în fiecare capitol component, o enciclopedie trăită cu intensitate. 970 Când înnegreÈ™ti È™i otrăveÈ™ti apa la izvor, ea ar putea rămâne aÈ™a până la vărsare. 971 Viciile sunt întotdeauna punctuale la întâlnire. Ele vin înaintea virtuÈ›ilor È™i te aÈ™teaptă de fiecare dată cu flori frumoase. Le vezi că sunt frumoase, dar nu le vezi cât sunt de otrăvite. 972 Când în urma unei pedepse răul persistă, înseamnă că nu a fost aplicată pedeapsa cea mai potrivită È™i mai eficientă. 973 Totdeauna tâlharul prins strigă mai tare decât victima lui. 974 DuÈ™manul se simte mai puternic atunci când îl are alături pe cel care te-a trădat. 975 Tâlharii care se reped la primul trecător să-l jefuiască È™i-l găsesc sărac È™i zdrenÈ›uit, fără un sfanÈ› în buzunare, se simt jigniÈ›i È™i se tem de el, văzând în acest om o piază rea. 976 Unii au nevoie de linguÈ™itori aÈ™a cum are porcul nevoie să fie scărpinat pe burtă. 977 Să te fereÈ™ti de acela care-È›i vorbeÈ™te despre faptele lui rele râzând. 978 Dacă geniul se inspiră din popor, atunci È™i poporul, recunoscător, se va inspira din geniu, ca semn că È™i l-a însuÈ™it. 979 Jertfa de sine a lui Decebal, Mihai, Horia, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ori Nicolae Bălcescu au fost tot atâtea arcuri de triumf pe sub care am trecut toÈ›i românii pentru a ne aÈ™eza pe unul dintre cele mai durabile piedestaluri ale istoriei. 980 Dacă o stea străluceÈ™te mai tare decât alta, care abia licăreÈ™te alături de ea, nu înseamnă neapărat că este mai luminoasă, ci mai apropiată. S-ar putea ca steluÈ›a cea palidă să o întreacă de sute de ori în mărime È™i în strălucire, dar tu nu poÈ›i observa acest lucru atâta timp cât eÈ™ti aÈ™ezat de mii de ori mai departe de steaua cea mai puternică decât de prima. La fel È™i oamenii necunoscuÈ›i nouă. 981 Toate intenÈ›iile rele sunt fapte neizbutite. De aceea ele nu sunt judecate numai ca intenÈ›ii, ci considerate drept fapte criminale periculoase care puteau fi realizate. 982 Porumbelul hăituit de ulii se adăposteÈ™te de frică È™i sub streaÈ™ina casei vânătorului. 983 Am auzit pe un om povestind o întâmplare tristă pe care a trăit-o el cu mai mulÈ›i ani în urmă È™i de care se căia amarnic, în felul următor: �Treceam deunăzi printr-o luncă... Pășeam gânditor prin iarbă când, drept în poteca mea, apare un mic muÈ™uroi de furnici peste care mi-a fost milă să calc. De aceea, ferind locul, am călcat puÈ›in mai alături, dar am tresărit ca ars la È›ipătul sfâșietor al unei păsări care țâșnise ca o săgeată de lângă piciorul meu. Când am privit mai atent în spatele meu, cinci puiÈ™ori golaÈ™i de privighetoare zăceau stâlciÈ›i într-un cuibuÈ™or însângerat. Călcasem pe ei È™i-i strivisem. Pe loc mi s-au muiat genunchii È™i m-am umplut de indignare È™i de mânie împotriva mea. Doamne, mi-am zis, mare ticălos e omul care, ferind viaÈ›a unor furnici, o striveÈ™te pe aceea a unor privighetori!" 984 Astăzi la limitele maxime ale cunoÈ™tinÈ›elor omeneÈ™ti nu vei mai găsi neÈ™tiinÈ›a, ci fantezia. In ultima vreme, ea dă din ce în ce mai mult impresia că este o rudă apropiată a È™tiinÈ›ei. 985 Fantezia este umbra vag conturată È™i aruncată peste prezent a unor fapte ori întâmplări netrăite care s-au interpus între noi È™i fascicolul de raze îndepărtate ce vin dinspre viitor. Trebuie să È™tim însă că nu toate faptele È™i întâmplările proiectate spre noi de luminile viitorului ajung aici pe pământ, ci numai câteva, aduse de legi precise. Restul trec numai o clipă prin faÈ›a noastră, după care se pierd în infinitul posibilităților. Unii oameni le văd chiar în acel fulgerător moment critic È™i le �prind", alÈ›ii se pricep mai mult sau mai puÈ›in să citească conturul estompat al umbrelor, grăbindu-se apoi să tragă concluzii pripite despre viitor. 986 Purtăm în suflet atât de multe năzuinÈ›e frumoase, atât de multe fapte nerealizate încât, dacă le-am înfăptui cu adevărat, când am trece pe stradă s-ar face liniÈ™te È™i toÈ›i È™i-ar rupe gâturile uitându-se după noi sau înghesuindu-se să ne vadă. Avem însă norocul că, neînfăptuindu-le, putem să mergem liniÈ™tiÈ›i... AÈ™adar, nimeni nu se omoară să ne bage în seamă! Ce pare È™i mai trist este faptul că noi suntem aceia ce ne vedem adesea siliÈ›i să ne sucim gâtul È™i să ne înghesuim spre a-1 vedea pe altul (poate cu mai puÈ›ine merite), dar care, iată, È™i-a îndeplinit el în locul nostru toate năzuinÈ›ele frumoase ce le avuseserăm noi înaintea lui È™i care, după cum se vede, lui nu i s-au părut chiar atât de imposibile... Dar È™i atunci avem repede la îndemână o consolare È™i spunem: Păi ce să facem? AÈ™a este viaÈ›a! El a avut noroc, eu nu... Oare chiar aÈ™a să fie viaÈ›a? 987 Nu există otravă intelectuală care să nu poată fi anihilată de antidotul înÈ›elepciunii È™i de cel al adevăratei culturi. 988 Cine nu munceÈ™te nu are nici greÈ™eli È™i, aparent, nici măcar păcate. De aceea le poate condamna uÈ™or pe ale celorlalÈ›i. Bârfitorii aparÈ›in îndeosebi unei asemenea categorii de critici mărginaÈ™i. AÈ™ putea să extind această observaÈ›ie referindu-mă la oamenii bogaÈ›i care, având bani mulÈ›i la dispoziÈ›ie, având totul la nas, duc o viață liniÈ™tită, fără griji È™i nu muncesc, ci își petrec timpul distrându-se la nesfârÈ™it, cultivându-se ori făcând călătorii. Când îmbătrânesc, se pocăiesc, citesc Biblia, încep să facă fapte caritabile È™i merg regulat la biserică, devenind un fel de sfinÈ›i. Săracii muncesc înainte din greu, sunt chinuiÈ›i, sunt foarte necăjiÈ›i, nu au timp să se intereseze de cele sfinte, înjură È™i-È™i blestemă viaÈ›a la orice pas. După o existență amarnică, sfârÈ™esc cel mai adesea în fel de fel de vicii, murind poate din cauza drogurilor sau a alcoolului. După felul agitat al traiului pe care-1 duc acum, în viaÈ›a de dincolo, ei nu pot fi decât candidaÈ›i siguri la chinurile cumplite ale Infernului, pe când bogaÈ›ii pocăiÈ›i, frumos spiritualizaÈ›i la vârsta senectuÈ›ii, îndeplinesc È™i acolo toate condiÈ›iile să-È™i continue fericirea terestră cu alta È™i mai mare, în locurile pline de frumuseÈ›i divine ale Paradisului. Ar fi poate nedrept! Dar să sperăm că există È™i în ceruri unele circumstanÈ›e atenuante, mai ales că Biblia ne asigură că Dumnezeu nu È›ine seama de vremurile de neÈ™tiință. (Fapte, 17;30). 989 ProÈ™tii nu ar mai face atât de multe prostii dacă nu ar fi încurajaÈ›i de râsetele inconÈ™tiente ale �deÈ™tepÈ›ilor". 990 Există È™i oameni de aur poleiÈ›i cu oÈ›el dur. 991 Adevărul este un rege care umblă prin lume fără coroană, deoarece coroana i-a fost furată de mult de Minciună ca să o poarte în orice ocazie È™i să creadă toÈ›i că are nobleÈ›ea roială a Adevărului. 992 O curiozitate a È™tiinÈ›ei este însăși echitatea ei bizară. Astfel, È™tiinÈ›a numeÈ™te savant È™i pe cel care, descoperind muÈ™chiul abductor de la peroneul puricelui, a fost propus pentru premiul Nobel (această descoperire nu revoluÈ›ionează în mod fundamental È™tiinÈ›a, totuÈ™i). Și tot È™tiinÈ›a numeÈ™te savant È™i pe cel care a inventat avionul cu reacÈ›ie, de care avem atâta nevoie, revoluÈ›ionând în mod radical tehnica È™i cu alte invenÈ›ii È™i descoperiri, fără ca nimeni să-i atribuie vreun premiu. Poate ar fi de prisos să mai spun că în cele de mai sus mă refer la savantul român Henry Coandă, pionier al aviaÈ›iei mondiale, atât de mult neîndreptățit. 993 MulÈ›i răutăcioÈ™i când ne fac nouă caricatura, se inspiră după propriul lor chip grotesc reflectat chiar de oglinda sufletului lor. 994 Ura rămâne totdeauna direct proporÈ›ională cu micimea sufletului omenesc. 995 Mare este ipocrizia bocitoarelor plătite care plâng mortul, dar È™i mai mare a acelora care le plătesc! 996 Din zece trădători cel mai ticălos este considerat acela care trădează primul. 997 Dacă pe cumpăna unui cântar ÃŽI aÈ™ezi pe trădător, iar pe cealaltă cumpănă pe criminal, acul va rămâne la mijloc. 998 Un om frumos este o operă de artă a naturii, o sculptură vie creată de natură în clipele ei de înaltă inspiraÈ›ie. 999 Deviza omului superficial este: am terminat pentru totdeauna de învățat! 1000 Razele adevărului, vizibile sau nu, sunt ca razele cosmice: trec prin orice ziduri. 1001 ParaziÈ›ii se ascund sub aripile vulturului nu pentru că sângele lui ar fi mai dulce, ci pentru că vulturul zboară cu ei mai sus. Cel mai bun mijloc de a întrece pe cineva este de a te întrece mai întâi pe tine însuÈ›i. 1003 Metafizica operează în zona de penumbră care separă partea luminoasă È™i cunoscută a È™tiinÈ›ei de partea întunecoasă, deocamdată necunoscută ei. 1004 Dacă am presupune că noaptea, pe beznă, capetele oamenilor ar lumina ca niÈ™te becuri È™i că intensitatea luminii ar fi mai mare sau mai mică, după gradul de inteligență din capul fiecăruia, să fim siguri că destui oameni s-ar izbi unul de altul într-un întuneric dens. 1005 ÃŽn jurul celebrităților în vârstă roiesc mulÈ›i admiratori care îi tot întreabă È™i îi tot descos, doar-doar vor mai afla câte ceva din secretele celebrității lor. La urma urmelor, faptul nu mi se pare chiar atât de nefiresc: când apune soarele, piticii vin nu pentru a admira măreÈ›ia apusului, ci mai mult ca să-È™i admire, la lumina lui, lungimea umbrelor. 1006 Curajul născut din înÈ›elepciune învinge; acela născut din nebunie se sinucide. 1007 A conversa cu omul care îți este superior ca nivel de cultură înseamnă, în primul rând, a tăcea È™i a-l asculta numai pe el; înseamnă, în al doilea rând, a-i mai pune când È™i când câte o întrebare, spre a nu părea complet străin subiectului abordat. în al treilea rând, înseamnă a căuta, cât mai firesc cu putință, să scurtăm conversaÈ›ia È™i să ne retragem cât mai tactic din faÈ›a sclipirii lui, având întipărit complexul inferiorității în adâncul conÈ™tiinÈ›ei noastre, promițându-ne pe viitor să ne îngrijim mai serios de cultura noastră universală, ca într-o zi oarecare să ajungem la înălÈ›imea elocvenÈ›ei lui. 1008 Fiecare om este o bucată vie din patria sa. 1009 Nu căuta pe oameni la graniÈ›ele personalității lor: niciodată nu-i poÈ›i găsi în acelaÈ™i Ioc căci, la fel ca fluxul È™i refluxul mării, graniÈ›ele aci se întind, aci se îngustează. Fruntariile marilor personalități sunt totuÈ™i într-o perpetuă expansiune. Seva extrasă din scoarÈ›a arborelui de chinină vindecă oamenii, dar copacul descojit se usucă È™i moare. EI ne oferă încă un simbol tacit al sacrificiului altruist. 1011 Fiecare interes este o undiță cu o râmă mică în vârf. 1012 Unele flori miros mai tare după ce le-ai strivit în picioare. 1013 TrăieÈ™te o viață mare numai cine È™i-a propus o cauză mare. In acest caz, viaÈ›a se măsoară nu după cât de mari sunt ambiÈ›iile tale de mărire, ci după cât de mari sunt lumina, orizonturile È™i înfăptuirile tale. Ea se măsoară nu după lungimea zilelor ori a veseliei din ele, ci după cât de mult întuneric excluzi È™i după cât de multă lumină admiÈ›i în acele zile; nu după cât de mult È™tii, ci după cât de mult crezi în ceea ce È™tii. 1014 Să nu răsădeÈ™ti niciodată un pui de stejar chiar sub coroana stejarului bătrân, căci nu va putea creÈ™te. Plantează-l puÈ›in mai încolo, printre arbuÈ™tii mărunÈ›i. 1015 Oare am putea împărÈ›i, într-adevăr, talentul în multipli È™i submultipli - talent mic, talent mijlociu È™i talent mare - cum încearcă unii să susÈ›ină? Nicidecum. Cred că divizorii talentului exagerează. Talentul este, în fond, superlativul absolut al priceperii È™i nu poate fi decât al unui începător ori al unui consacrat. Talentul îl ai ori nu îl ai, doar că trebuie cultivat, încurajat È™i dezvoltat. El este mare încă de la început, chiar dacă abia s-a manifestat printr-o realizare-două a unui copilaÈ™ naiv. Cred că Dumnezeu a pus în fiecare un anumit talent, numai că foarte puÈ›ini sunt aceia care È™i-l pot descoperi singuri, cele mai vinovate în acest sens fiind cauzele sociale ce ne dirijează viaÈ›a pe alte făgaÈ™uri de cât cele pentru care am fost creaÈ›i È™i destinaÈ›i. Foarte adesea talentele ne sunt descoperite de alÈ›ii, iar aici părinÈ›ii au un rol decisiv. Copilul poate fi mic È™i naiv, însă talentul lui există deja întreg, deÈ™i se naÈ™te treptat, aÈ™a cum s-a născut Pallas-Athena din capul lui Zeus, pe deplin înarmată. Va trebui doar împins cu încredere È™i curaj spre lumină. Dacă noÈ›iunea de talent nu presupune categorii, atunci nici între talent È™i geniu nu pot exista trepte de legătură concrete, deoarece talentul nu este, la rândul lui, un submultiplu al geniului! Se zice - È™i credem să fie adevărat - că deseori lacrimile nu pot stinge focul inimii ca apa, ci devin un combustibil foarte inflamabil care înteÈ›eÈ™te focul interior È™i-l întreÈ›in aÈ™a până ce ard inima complet, în arsuri cumplite. După aceea, nu-È›i mai simÈ›i deloc inima È™i devii un om rece, nepăsător la tot ce se întâmplă în jurul tău. într-o astfel de stare, nu mai poÈ›i fi impresionat de durerile nimănui, iar suferinÈ›ele din jurul tău le priveÈ™ti indiferent, cu zâmbetul pe buze. 1017 Când într-o societate trăiesc cu adevărat numai cei ce au fost, adică eroii lui È™i marii înfăptuitori ai unui neam, iar contemporanii doar se laudă cu ei fără a le urma prin fapte exemplul, devenind niÈ™te simpli epigoni fără valoare, acea societate este grav bolnavă È™i ameninÈ›ată cu prăbuÈ™irea. 1018 Se cunoaÈ™te că Diavolul nu È™tie să facă nici o faptă bună, iar atunci când o face va fi cu siguranță o disimulare, va fi o iscusită capcană întinsă cu măiestrie spre a distruge mai târziu fiinÈ›a umană pe care È™i-a ales-o ca victimă. întrucât Diavolul este o ființă spirituală cu puteri malefice deosebite, acÈ›ionează în primul rând asupra spiritului uman, partea cea mai vulnerabilă a speciei noastre, el fiind mare meÈ™ter în declanÈ™area sentimentului �spontan" de iubire în sufletul multor oameni. Dacă vă întrebaÈ›i cum, răspunsul este foarte simplu... Lucifer poate să-È›i aleagă dinainte o ființă de care să te îndrăgosteÈ™ti nebuneÈ™te, să o vezi în culorile cele mai frumoase cu putință, determinând-o în schimb pe aceasta să rămână absolut indiferentă È™i foarte rece la sentimentul tău (ambele stări sufleteÈ™ti sunt artificiale, dar create cu perfectă măiestrie È™i dirijate cu putere de spiritul celui rău). ConsecinÈ›a va fi dintre cele mai dureroase - un zbucium sufletesc aproape insuportabil, pe care Satana îl complică cu alte stări devastatoare: paralizia voinÈ›ei, deruta generală, accese de gelozie, sentimentul de inutilitate în societate, zădărnicia absolută a vieÈ›ii, dorinÈ›a crescândă de moarte, apoi decizia finală: sinuciderea din dragoste, destul de frecventă în asemenea situaÈ›ii. Dacă victima nu se sinucide imediat, atunci ea fie că se apucă de băut, de droguri ori de alte vicii - ca să-È™i �înece" necazurile -, fie că, turbată de gelozie, își poate ucide fiinÈ›a iubită, după care se va sinucide la rândul ei. Și uite aÈ™a, prin asemenea procedee devastatoare, devenite aproape clasice, Diavolul își mai atrage de partea lui un suflet în plus, amărând È™i sufletele celor rămaÈ™i în urmă, dintre care unii îl vor găsi vinovat pe Dumnezeu. Iar grosul opiniei publice comentează cazul la faptul divers susÈ›inând că Diavolul nu există È™i ironizându-i pe cei ce susÈ›in contrariul... 2913 Tot universul este un râu care curge clocotind spre desăvârÈ™ire. 2914 Fericirea este țărmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te pregăteÈ™ti să acostezi. 2915 ÃŽnchisorile È™i lagărele comuniste: ambasadele iadului È™i ale morÈ›ii pe pământul României încătuÈ™ate de mâinile pline de sânge ale mustăciosului veÈ™nic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubiÈ›i fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" pământul cu urmaÈ™i ca È™i el, pe care i-a semănat cu grijă pe tot spaÈ›iul mioritic al plaiurilor româneÈ™ti, pângărindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din semănăturile lui blestemate a ieÈ™it o oribilă recoltă, în acelaÈ™i timp foarte bogată È™i foarte productivă în crime sângeroase, în corupÈ›ie È™i demolări fizice È™i spirituale, rămânând valabilă până în zilele noastre ca un cancer ucigător al naÈ›iunii noastre). Analizez crimele comunismului È™i nu văd decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul roÈ™u comunist È™i-a săpat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuniÈ™ti - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, CeauÈ™escu È™.a. Steagul roÈ™u comunist este roÈ™u din cauza sângelui nevinovat vărsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminală È™i demonică. Doamne, când ne scapi România de amprentele otrăvite ale comunismului ucigaÈ™? 2916 Fiecare pumn dat de securiÈ™ti deÈ›inuÈ›ilor politici români este o lovitură criminală aplicată cu ură diabolică, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns È™i îndurerat al României Mamă. 2917 Coarnele nu sunt o povară pentru boi. Dar nici unii bărbaÈ›i nu le simt. 2918 Adeseori măgarii sunt puÈ™i să care pielea leilor vânaÈ›i. 2919 Autorul este un punct micuÈ› de lumină; creaÈ›ia sa este însă o rază strălucitoare uriașă care străbate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibilă, de la cele mai mari distanÈ›e. Chiar dacă punctul se stinge, raza poate călători în eternitate prin spaÈ›ii nesfârÈ™ite. Cine ucide un tânăr nevinovat fără copii - odată cu el ucide È™i pe toÈ›i urmaÈ™ii lui pe care trebuia să-i aibă, stopând un ciclu uman firesc È™i potenÈ›ial. Aceasta este o altă implicaÈ›ie, mai puÈ›in discutată, a crimelor. 1027 De câte ori încercăm să redevenim copii, retrăim o fericire falsă, iar copiii, văzându-ne caraghioÈ™i, râd de noi, căci nu È™tim să ne mai jucăm bine rolul, ceea ce dânÈ™ii, de bună seamă, observă cu uÈ™urință. 1028 Prietenia este de două feluri: care te caută È™i pe care o cauÈ›i. 1029 Nu eÈ™ti auzit? Poate I-ai asurzit cu prea multe vorbe È™i atunci ce pretenÈ›ie mai ai să te audă? 1030 Am găsit atât de mulÈ›i oameni căzuÈ›i în prăpastia de netrecut, încât văgăuna s-a umplut, iar noi am putut păși liniÈ™tiÈ›i peste trupurile lor dincolo, ca peste o punte... (i030-i050: scrise în 1973.) 1031 Nu există surpriză mai jenantă ca atunci când, datorită unui prilej oarecare, ajungi să-È›i dai seama că un om, pe care ÃŽI credeai prost È™i lipsit de orice valoare, îți demonstrează, prin totalitatea faptelor lui, că îți este superior din foarte multe puncte de vedere. 1032 Banalul este faza finală a originalității forÈ›ate, căutată într-un mod exagerat de insistent. 1033 De câte ori vrei să numeri oamenii pe care nu-i cunoÈ™ti bine, să începi numărătoarea chiar cu tine. 1034 Iubirea nu poate fi înÈ›eleasă niciodată dacă se studiază iubirea unui singur om, într-o singură fază a ei. 1035 ViaÈ›a uÈ™oară dusă de mulÈ›i tineri astăzi este calea sigură spre viaÈ›a grea pe care o va duce trupul lor mâine. 1036 Stilul este suportul tehnic al spiritului individual materializat într-o manifestare anumită care se poate impune prin firescul unei originalități necăutate. 1037 Amintirile scumpe sufletului nostru nu trebuie etalate niciodată în public ca într-o expoziÈ›ie. 1038 Scepticul se îndoieÈ™te de fericirea lui proprie, spunând că ea, când apare, este o ironie a soartei; pesimistul vede în orice fericire un prolog al unei viitoare nenorociri, iar optimistul consideră că nenorocirea este singura stare normală care poate deschide drumul fericirii - È™i de aceea o primeÈ™te fie cu resemnare, fie cu onoruri speciale. 1039 Un semicerc de foc alergând după un alt semicerc de foc, pentru a închide împreună golul rotund al unui cerc întreg de văpaie cu fum parfumat, în care toate răutățile ard È™i se prefac în scrum... Cam aceasta tinde să fie uneori imaginea iubirii pasionate dintre cele două sexe. 1040 Cine-È™i critică propriile lui defecte nu È™i le mai aude criticate È™i din gura altuia. 1041 Păsările cărora le cântă cucul des prin preajmă să se aÈ™tepte că vor găsi È™i câte un ou de cuc prin cuiburile lor. 1042 Când vrea să te trântească cineva tare de pământ, întâi depune eforturi să te ridice. 1043 Cu o stâncă nu poÈ›i face un zid, dar poÈ›i să dărâmi un zid. 1044 Numai arborii cu coroana bogată È™i înaltă pun în evidență tăria vântului de sus. 1045 Furtuna se luptă cu arborii puternici, nu cu firele de iarbă. 1046 Șoarecele căzut în cursa de sârmă care seamănă cu o cuÈ™că nu mai poate fi mâncat de pisică È™i, oricum, va fi acolo mai în siguranță atunci când mâța îi dă târcoale. 1047 Când pisica este alergată de câine, sare peste È™oareci fără să se mai uite la ei. 1048 Cine contrazice pe nebuni se alege cu capul spart. 1049 Cel alergat de tigru să nu-È™i caute salvarea aruncându-se în râul cu crocodili. 1050 Dacă mai mulÈ›i oameni dau peste o comoară obiÈ™nuită, când începe împărÈ›eala, se împarte È™i bucuria lor în fărâme mai mici, împuÈ›inându-se, în timp ce gâlceava È™i nemulÈ›umirile se înmulÈ›esc. Din fericire, comorile spirituale nu produc gâlceavă. Chiar dacă există unul care ar vrea să ia cât mai mult, tot mai rămân cantități infinite pentru ceilalÈ›i. 1051 Cine scoate mierea din stup trebuie să mai suporte din când în când È™i câte o înÈ›epătură, mai ales că înÈ›epăturile acestea sunt bune È™i pentru sănătate. Nu la fel se întâmplă cu cei ce caută miere în fagurii de viespi, căci nici miere nu găsesc È™i nici înÈ›epăturile lor nu sunt altceva decât un venin mai periculos decât cel de albine. (1051-1079-. scrise în 1974.) 1052 Din universul numit Om izvorăsc o mulÈ›ime de universuri fără sfârÈ™it, ai căror sori strălucesc mai puternic decât omul însuÈ™i. 1053 Norocul nu vrea să se schimbe dacă în raza lui virtuală nu se schimbă È™i omul care-l caută. 1054 Adevărul înfrumuseÈ›at cu prea multe zorzoane începe să semene cu minciuna. 1055 A-È›i ridica de la pământ duÈ™manul învins È™i a-i lega rănile înseamnă a-l învinge a doua oară, È™i-n acele clipe el îți va recunoaÈ™te superioritatea absolută. 1056 ÃŽntinzi capcana duÈ™manului È™i găseÈ™ti prins în ea... prietenul. 1057 InteligenÈ›a È™i frumuseÈ›ea se întâlnesc mai rar într-o ființă omenească, dar atunci când le găseÈ™ti prezente, cele două calități se ajută reciproc cu o forță care poate deschide toate porÈ›ile ferecate. 1058 ÃŽn dragoste prilejurile sunt ireversibile: momentul suprem odată pierdut - pierdut rămâne pentru veÈ™nicie. Nici un regret nu-l mai poate întoarce. 1059 Pârâciosul este un mic trădător în curs de calificare. 1060 Deseori, fără voia noastră, viaÈ›a ne avansează în funcÈ›ie, păstrându-ne însă vechile titluri, ceea ce determină pe oameni să ne considere la fel de neschimbaÈ›i, deÈ™i probabil că valoarea noastră socială a crescut întrucâtva, în legătură cu aceasta, iată o mică întâmplare... Cu ani în urmă, cică pe un căprar, care păzea toată ziua caprele unui om bogat, când s-a întors din armată, maică-sa l-a întrebat: �Cu ce te-ai procopsit acolo în militărie, băiatul marnei?" �Ei, acum sunt È™i eu cineva... Am ajuns căprar, măicuÈ›o..." �Aoleu, maică, păi nu te procopsiÈ™i cu nimic, fiindcă tot asta È™tiai să faci È™i când erai acasă. Și nu È›i-au dat È™i È›ie o capră acolo, măcar acum la liberare?!..." (Se È™tie că, în limbaj popular, la caporal se mai zice È™i căprar.) 1061 Omul înÈ›elept È™tie să culeagă È™i să-È™i însuÈ™ească educaÈ›ie È™i înÈ›elepciune chiar È™i de la un om needucat. Amatorismul este foarte dăunător, fiindcă amatorul poate încurca serios lucrurile. Deseori el strică treburile în aÈ™a fel, încât specialiÈ™tii repară cu cheltuieli mari ceea ce �meÈ™terul" amator a stricat; sau chiar mai rău: nimeni nu mai poate repara nimic. 1063 Cine-i prieten cu cărbunarul are È™i el mâinile negre. 1064 Câinele tău, oricât de rău ar fi, te muÈ™că mai cu milă decât unul străin. 1065 Nu pune câinele lup să păzească oile, ca să nu-1 apuce dorul de meseria strămoÈ™ului său. 1066 Cel ce cade în mare È™i nu È™tie să înoate caută să se agaÈ›e chiar È™i de coada rechinului. 1067 Intr-o conversaÈ›ie importantă, înainte de a întreba, caută să intuieÈ™ti pe cât cu putință È™i eventualul răspuns ce-l vei căpăta, ca să È™tii dinainte ce curs vei imprima tipului de întrebări pe care urmează să le pui. 1068 Vioara s-a sfărâmat! Artistul ne-a părăsit de mult, dar, iată, cântecul viorii lui, înregistrat pe discuri È™i pe benzi ori în inimile noastre, a rămas nepieritor, ca să-i reconstituie din sunete întreaga sa persoană ori de câte ori îi auzim ecoul. Pentru câteva momente, duhul lui pluteÈ™te viu printre noi iar unii îi simÈ›im prezenÈ›a aproape materializată. 1069 De câte ori te întâlneÈ™ti cu fiinÈ›a care È›i-e dragă, poartă-te cu ea ca È™i când atunci ai întâlni-o pentru ultima oară în viaÈ›a ta, căci nu È™tii ce se poate întâmpla în momentele următoare. 1070 MulÈ›i aruncă în tine, puÈ›ini te nimeresc. 1071 Șoarecele flămând voieÈ™te să-i fure brânza chiar È™i din gura pisicii. Lacomul, când mai este È™i flămând, păi să te È›ii, căci are zece burÈ›i, gâtul larg È™i mâna iute. 1073 După miere nimeni nu mănâncă usturoi. 1074 Și un câine trebuie respectat când mănâncă. 1075 Cu cât îi îngreunezi samarul, cu atât se încăpățânează măgarul. 1076 Când o bombă falsă începe să fumege, zeci de oameni aleargă înnebuniÈ›i să se ascundă È™i alte zeci È™i sute se trântesc la pământ urlând îngroziÈ›i. Dar bomba nu face decât �fâss!� È™i apoi tace. MulÈ›i oameni năvalnici sunt ca asemenea bombe false È™i ne temem în masă de ei în loc să-i eliminăm. 1077 Pentru drumul spre Infern noi nu avem nevoie de nici o călăuză, precum avusese Dan te. 1078 La război, când pierzi puÈ™ca, nimeni nu È›i-o împrumută pe-a lui, ci-È›i spune ca să-È›i procuri alta chiar de la duÈ™mani. 1079 Cu sabia în mână, Napoleon a cucerit Europa, dar a pierdut-o tot cu sabia în mână. Cu condeiul în mână, Shakespeare a cucerit întreaga lume, unde domneÈ™te de trei secole È™i jumătate până astăzi, fără ca nimeni să-l mai poată detrona vreodată în viitor. 1080 Cine È™tie puÈ›in greÈ™eÈ™te mult, iar cine nu È™tie nimic È™i nu se bagă unde nu se pricepe, nu greÈ™eÈ™te deloc È™i va fi chiar mai apreciat decât cel ce È™tie câte ceva. (1080-1100: scrise In 1975.) 1081 Când nebunul te înjură, trebuie să fii surd. Sunt unii care dimineaÈ›a mulg vaca, la prânz o pun la jug iar seara o taie È™i-o jupoaie. 1083 Dacă a scăpat teafăr, cel care a căzut de pe acoperiÈ™ se mândreÈ™te în faÈ›a celui care a căzut de pe masă. 1084 De geaba îmi întinzi mâna ca să-mi dai grăbit darul când este întuneric beznă. 1085 Dacă te numeÈ™ti Păcală, în zadar strigi: �SăriÈ›i, oameni buni, că-mi arde casa!" - că nimeni nu te crede. 1086 Când È™i când, toÈ›i ne abatem, cu sau fără vrerea noastră, de la drumul cel bun. Unii însă, din păcate, nu se mai întorc la el niciodată. 1087 - Hârtia a fost È™i este ecranul pe care s-a proiectat toată È™tiinÈ›a È™i cultura omenirii, toată istoria ei. Numai hârtia ne-a luminat capetele, ne-a È™lefuit inteligenÈ›a. Tot ea ne-a învățat să zburăm È™i în cosmos, însă nu-mi amintesc să fi închinat cineva măcar un singur vers de laudă hârtiei, aÈ™a cum au fost lăudate armele săbiile, gloanÈ›ele, tunurile. în schimb, pe faÈ›a ei s-au scris milioane de minciuni, de insulte ori de alte porcării, È™i nici măcar în mod simbolic nu i s-a adresat vreo scuză hârtiei a toate răbdătoare... Să nu credeÈ›i că, până în momentul de față, s-ar fi găsit cineva să facă aÈ™a ceva. - 1088 Pe făgaÈ™, căruÈ›a nu poate merge decât încet, dar È™tim cu siguranță că ea nu se mai răstoarnă. 1089 Cine trece pe podul de scânduri putrede aÈ™ezate la înălÈ›ime va cunoaÈ™te È™i adâncimea apei. 1090 Numai butoiul stă cuminte când are vin mult în el, nu È™i stăpânul lui. ÃŽntinde mâna È™i-È›i ghicesc ce meserie ai! 1092 Sufletul omului este întotdeauna acolo unde se află ceea ce are el mai drag pe lume. Ia-i acest preÈ›ios odor È™i atunci să nu te miri de faptul că aproape i-ai smuls sufletul omului din acel Ioc. 1093 Dacă omul ar fi avut aripi, asuprirea nu ar mai fi avut nume. 1094 Taurului chiar dacă îi tai coarnele, tot se va repezi să te împungă. 1095 Nu arunca niciodată un singur os la doi câini, dacă nu vrei să-i învrăjbeÈ™ti. 1096 Două privighetori nu se suportă să-È™i cânte una alteia pe acelaÈ™i ram din acelaÈ™i copac decât dacă una coboară cu o cracă, două mai jos. 1097 Vulpii îi vine mintea la cap abia după ce È™i-a prins laba în cursă. 1098 Nu-i nevoie să alergi prea mult după calul care fuge cu lanÈ›ul târâș în urma lui, ci doar să-i pui iute piciorul pe capul lanÈ›ului, căci îndată se opreÈ™te. 1099 La vizuina vulpii cresc murele dulci, iar la acea a ursului tufele în care păsările își fac cuibul. 1100 Pentru cămilă cocoaÈ™ele nu-i sunt o povară. 1101 Dacă vine cutremurul chiar în clipa în care cârtiÈ›a își ridică muÈ™uroiul, aceasta are impresia că numai cu miÈ™carea picioruÈ™elor ei a putut să zguduie singură întregul pământ. (1101-2539.-scrise în 1976.) 1102 Oile negre fată de multe ori miei albi. 1103 Când vede oameni mulÈ›i muncind cu spinarea, leneÈ™ul aruncă repede pe spate un sac umflat cu lână È™i, trecând gârbovit printre ei, geme cel mai tare ca să dea impresia că duce o povară covârÈ™itoare muncind cel mai din greu. Și încă unii ÃŽI laudă È™i-l numesc om harnic. 1104 Când un hamal a fost invitat la nuntă, È™i-a zis: �Precis că ăștia au ceva greu de cărat pe-acolo...� 1105 Pentru a trăi 20 de ani liniÈ™tiÈ›i la pensie, trebuie să munceÈ™ti cam 40 de ani sau mai bine înainte. De-ar fi fost invers, am fi îmbătrânit poate È™i mai de vreme. 1106 Luna plină ne impresionează când răsare, iar omul plin de lumină când apune. 1107 Omul fără nici un cusur ar fi monoton ca un câmp alb È™i neted acoperit cu zăpadă, unde nu vezi nici un movilă de pe care să te rostogoleÈ™ti râzând la vale. Noroc că nu prea există oameni fără cusur. 1108 Când îți sunt ochii È›intă după idee, îți scapă din vedere cuvintele, iar când vânezi numai cuvinte, pierzi din vedere ideea. 1109 Poetul Lucian Blaga lansa o filosofie a misterului, cerând ca misterele să fie È™i mai mult intensificate pentru a deveni vizibile È™i pentru a fi mai bine înÈ›elese. Ideea parcă ar fi luat-o de la procedeele cu care histologia studiază celulele animale È™i vegetale. PărÈ›ile greu vizibile ale celulelor sau ale secÈ›iunilor sagitale prin organe, studiate la microscop, încep să capete contur numai dacă le intensifici formele prin folosirea unor coloranÈ›i sintetici. Altminteri ar rămâne pentru toÈ›i incolore È™i transparente, greu vizibile. 1110 Dacă îți faci acoperiÈ™ mai mare decât îți trebuie È›ie, cu timpul ai să ai surpriza neplăcută să vezi cum se vâră È™i străinii sub el fără să te mai întrebe dacă-i laÈ™i sau nu. UÈ™a străinului se deschide încet în cale-È›i, iar pe pragul lui eÈ™ti obligat să-È›i È™tergi È™i ultima brumă de țărână adusă pe tălpi din patria ta, ceea ce te face într-adevăr să te simÈ›i la el de două ori mai străin È™i mai stingher decât dacă nu ar fi procedat astfel. 1112 Liliacul nu-È™i părăseÈ™te niciodată peÈ™tera întunecoasă pentru tavanele aurite ale palatelor întâlnite în zborul lui. 1113 Elefantul se uită la leu ca la un pisoi pe care l-ar putea strivi cu o singur pas pus pe grumazul lui È™i, oricât s-ar strădui, nu-1 poate recunoaÈ™te ca rege absolut al animalelor pe-acest patruped ce se crede impunător È™i care È™tie doar să ragă È™i să ucidă. 1114 Câinele bătut fără milă fuge de tine chiar È™i atunci când vrei să-l mângâi cu toată dragostea. 1115 Plânsul ochilor este plânsul sufletului care vrea să-È™i stingă durerea cea fierbinte cu ploaia lacrimilor, totdeauna la fel de fierbinte ca durerea însăși. 1116 Când plânge cerul, pământul se îneacă de lacrimi. 1117 Dacă-i moară de vânt, de ce ai construit-o, omule, acolo unde-i apă bună È™i curgătoare, È™i unde nu bate vântul niciodată? 1118 Până se gândeÈ™te deÈ™teptul, prostul deja dă trei răspunsuri incomensurabile, dar anapoda, È™i spune că mai are încă trei de rezervă. 1119 Uneori, o vorbă bună, rostită în taină, se răspândeÈ™te în mii de guri, iar acestea îi schimbă sensul È™i lasă în miezul vorbei tot veninul ucigaÈ™ de care gurile oamenilor răi sunt capabile, falsificând-o È™i transformând-o în otravă concentrată. Undeva, la începuturile lor, toate iubirile triste se aseamănă. 1121 Puterea inimii noastre este numai demnitatea. 1122 Destinul uman a avut, de-a lungul istoriei, ceva spectacular: tragismul pesimist dinlăuntrul lui a fost observat iradiind, în mod surprinzător, acea lumină optimistă ce izbucneÈ™te deseori în afara omului suprasolicitat de viață. Contrastul de la antipozii firii umane au germinat un flux continuu de idei antagonice, din ciocnirile cărora s-a aprins o nouă lumină, lumina cugetului filosofic. 1123 ConÈ™tiinÈ›a că asperitățile muncii umane istovesc în mod dureros trupul înecat în sudoare, elevând, simultan, spiritul, conferă speciei noastre frumuseÈ›ea orgoliului că există un sacrificiu înalt È™i demn de a înnobila o suferință eroică, ce poate fi transformată într-o bucurie inefabilă. 1124 Autocontrolul pasiunilor: piedestalul spiritual al tuturor virtuÈ›ilor care vor atinge cerul. 1125 Există o picătură de tristeÈ›e chiar È™i în cea mai mare bucurie. 1126 Umbra adevărului este mai luminoasă decât strălucirea minciunii. 1127 Toate pericolele trebuie considerate la fel de mari atâta timp cât scânteia cea mai mică poate aprinde pământul întreg. 1128 Nesuferitul nu te poate convinge chiar dacă vezi că are dreptate. 1129 Cea mai puternică lege rămâne tot convingerea. 1130 La scara universului infinit veÈ™nicia însăși pare efemeră. 1131 AÈ›i observat cât de demn mor mai toate animalele È™i păsările? Ele nu tremură, nu încearcă să fugă È™i nu se văicăresc în faÈ›a morÈ›ii, deÈ™i multe au această presimÈ›ire. Mieii întind cu blândeÈ›e gâtul È™i închid cu resemnare ochii în faÈ›a cuÈ›itului măcelarilor, fără să scoată un sunet măcar; bovinele, cabalinele È™i porumbeii la fel. Dacă aÈ›i vizitat un abator, aÈ›i putut vedea cât de supuse sunt majoritatea animalelor în faÈ›a morÈ›ii. Porcii nu ar guiÈ›a nici unul dacă nu ar fi apucaÈ›i dureros de urechi, de coadă, de picioare, apoi târâți È™i trântiÈ›i cu violență înainte de tăiere. în rest, aproape toate se lasă sacrificate fără jeluiri, iar câinii, pisicile, iepurii, precum È™i toate animalele È™i păsările pădurilor ori ale câmpiilor, caută un Ioc cât mai retras unde se pitesc ca să zacă È™i să moară acolo singure, în taină, neÈ™tiute de nimeni, de parcă ar cunoaÈ™te că există undeva un �dincolo" unde sunt aÈ™teptate pentru o viață eternă. Numai noi oamenii facem din moarte atâta tapaj, pentru noi ea fiind cea mai mare tragedie... Oare or fi È™tiind celelalte fiinÈ›e mai multe decât noi? 1132 Cuvintele găsesc mai greu faptele. în schimb mâinile, când muncesc, le găsesc foarte uÈ™or. 1133 Gândurile mari sunt combustibilul faptelor noastre măreÈ›e. 1134 ExperienÈ›a mea, cu experienÈ›a ta È™i cu experienÈ›a celui de al treilea, luate împreună, valorează mai mult decât un titlu academic. 1135 Mitul lui Sisif, povestit de Homer în Odisseia, este acela al potenÈ›ialului cerbiciei omeneÈ™ti care-l convinge pe om că atunci când intuiÈ›ia logică demonstrează clar existenÈ›a unei soluÈ›ii realizabile în teorie, ea trebuie să se realizeze neapărat È™i în practică, cu riscul a mii È™i mii de încercări, până la reuÈ™ita definitivă. însuÈ™i stereotipul aparent al încercărilor, silit repetate, sunt un indice matematic de diversități ale unei unități, întrucât nici o miÈ™care impusă prin penitență nu o repetă identic pe cea precedentă. - Pentru vina de a fi deconspirat, cum era cinstit, o faptă imorală a lui Zeus răpirea frumoasei Aegina de către acesta - Sisif, regele Corintului, renumit pentru viclenia sa, È™i-a atras mânia lui Zeus, fiind trimis în Hades (Infern) È™i supus unui supliciu perpetuu È™i inutil: să urce un deal împingând veÈ™nic o stâncă uriașă care, odată ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale. Imediat cazna era luată È™i reluată de la început, până la infinit, fără vreo putere de împotrivire. Scriitorul francez Albert Camus, în Le Myte de Sisyphe, identifică acest mit cu o sarcină tipic umană, aparent necesară. Noi îi putem găsi acestui mit È™i alte valenÈ›e absconse. Dacă ne gândim bine - È™i cred că Sisif a intuit dinainte această posibilitate, de vreme ce s-a resemnat acceptând executarea acestei porunci absurde - conform legilor fizicii, de care se pare că Zeus era complet străin, batjocura la care regele a fost supus nu putea rămâne nicidecum perpetuă: o stâncă de o tonă, rostogolită de circa o mie de ori în sus È™i în jos, se toceÈ™te, suferă o evidentă uzură fizică, fie ea È™i de granit. AcelaÈ™i lucru se întâmplă, de altfel, È™i cu dealul. Iar în cazul stâncii, la un ciclu de o mie de urcări È™i rostogoliri ea își va pierde aproximativ 20 de kg de sfărâmături (presupunând că stânca se rostogoleÈ™te pe pământ tare È™i nu pe rocă dură, unde s-ar toci È™i mai repede.) După câteva zeci de mii de rostogoliri, stânca ar fi ajuns o pietricică oarecare, căci Homer nu specifică nimic despre �regenerarea" ei ori a dealului, cum se întâmplase cu Prometeu, căruia ficatul, sfâșiat de vulturul trimis de Zeus, îi creÈ™tea de fiecare dată la loc. AÈ™adar, se pare că Sisif întrezărea o perspectivă de salvare, ceea ce înseamnă că Zeus va fi din nou înfrânt, ca È™i în cazul mitului prometeic, unde Prometeu a fost eliberat de Hercule! 1136 Supliciul Danaidelor, ca È™i acela al lui Sisif, este oarecum analog blestemului biblic aruncat de providență asupra Evei È™i a soÈ›ului ei Adam, în urma unor păcate grave. Danaidele erau cele 50 de fete ale regelui Danaos al Argosului. Conform legendei, Danaos fusese certat cu fratele său Aigyptos. Simulând o împăcare cu acesta, regele Argosului È™i-a îndemnat fetele să recurgă la o stratagemă, È™i anume să se logodească toate cu cei 50 de veri ai lor, cu fiii lui Aigyptos, dar ÃŽndemnându-le ca în noaptea nunÈ›ii să-i sugrume. Cu excepÈ›ia Hipermestrei, care È™i-a cruÈ›at logodnicul, pe Linceu, toate celelalte s-au conformat dorinÈ›ei tatălui lor, ceea ce a umplut de mânie pe Zeus care le-a trimis în Hades, condamnându-le să umple cu apă un butoi fără fund. Astfel Danaidele executau o muncă de Sisif. Ceea ce apropie mitului grecesc de istoria biblică a păcatului adamic este mândria Danaidelor È™i a fiului regelui Aeolus, ca È™i mândria primilor oameni, care au preferat pedepsele cerului decât să implore clemenÈ›a puterii divine absolute. Prin acceptarea unor penitenÈ›e de silnicie perpetuă, aceÈ™ti eroi mitologici se aseamănă cu Adam È™i Eva care, odată alungaÈ›i din Paradis, au continuat să rămână smeriÈ›i È™i contemplativi în faÈ›a lui Iehova-Dumnezeu, căruia totuÈ™i, ca È™i Danaidele, nu I-au cerut niciodată iertare. Biblia nu spune nicăieri că primii locuitori ai Paradisului ar fi încercat a cere iertare Creatorului, dar credem că dacă ar fi făcut-o cu insistență, în bunătatea Sa, Dumnezeu i-ar fi iertat. 1137 Seninătatea profund umană a lui Socrate (469-399 î.d.H.) în faÈ›a cupei cu otravă ce-i fusese dată de duÈ™manii săi ca să o bea cu forÈ›a, simbolizează atotputernicia înÈ›elepciunii în faÈ›a morÈ›ii, triumful libertății de a gândi în faÈ›a silniciei trufaÈ™e, conÈ™tiinÈ›a că pieirea fizică este, în unele momente, o condiÈ›ie necesară perenității spirituale. Bătrânul înÈ›elept, care a refuzat evadarea din închisoare, printr-o stratagemă foarte bine organizată de prietenul său Crito, a demonstrat adversarilor săi, cărora, ÃŽnchinându-le cupa de cucută È™i adresându-li-se blând cu apelativul �prieteni", că nici un zeu n-ar avea curajul să facă ceea ce face el ca om. Prin gestul său aproape cristic, Socrate a negat încă o dată, într-un fel magistral, valoarea adversarilor care-l martirizau. 1138 Destinul își modelează adeseori forma după tiparul faptelor noastre. 1139 Eroare È™i Adevăr: un buchet de flori la fel de frumoase. TotuÈ™i numai una este cea naturală È™i parfumată - Floarea Adevărului. Restul florilor - fără excepÈ›ie artificiale - sunt erorile care înconjoară de fiecare dată strălucitul Adevăr. De multe ori trebuie să le culegi pe toate celelalte până ajungi să o descoperi pe cea reală ascunsă bine între ele. 1140 Când a zburat gărgăriÈ›a, a sărit greierele. Când a sărit greierele, s-a speriat lăcusta; când a sărit lăcusta, s-a speriat iepurele; când a sărit iepurele, s-a speriat calul - È™i când a sărit calul, acesta È™i-a trântit călăreÈ›ul, iar călăreÈ›ul a murit... 1141 Dacă oamenii ar da viață tuturor faptelor mari de care ei sunt capabili, de bună seamă că pământul ar fi devenit atunci un uriaÈ™ glob de aur. 1142 Milioane s-a tot pregătit natura pentru ca noi să putem sta acum o singură clipă de vorbă, dragă cititorule. Astfel, noi nu eram programaÈ›i să ne întâlnim nici ieri, nici mâine, nici poimâine, ci numai acum. Vezi? Aceasta este relaÈ›ia dintre clipă È™i eternitate, iar câtul acestui raport suntem chiar noi amândoi. 1143 Nu-i face nimănui binele cu sila, ca să nu te trezeÈ™ti refuzat cu duÈ™mănie. 1144 Omul este alcătuit numai din dorinÈ›e. Unele sunt centripet-receptoare (dorinÈ›a de a primi), altele sunt centrifug-emitente (dorinÈ›a de a dărui). MăreÈ›ia omului constă tocmai în echilibrarea inteligentă È™i bine dirijată a celor două tipuri de dorinÈ›e. Cel ce trăieÈ™te numai prin dorinÈ›ele lui centripete întruchipează egoismul cumulativ. 1145 FrumuseÈ›ea femeii este totdeauna strălucitoare È™i fermecătoare - cel mai de preÈ› cadou, ciudat de reconfortant - pe care îl face ea bărbatului. Și totuÈ™i, dacă frumuseÈ›ea ei este lipsită de bunătate, seamănă cu un colier de aur strâmt care-È›i taie respiraÈ›ia È™i te sufocă. 1146 Când tăcerea ascunde gândul, ochii È™i mimica feÈ›ei pot să-l trădeze mai bine decât vorba. 1147 Femeia îndrăgostită este o iederă de flăcări înfășurată pe un pisc de munte zvelt care, odată încins, se transformă într-un vulcan impetuos de foc. 1148 Pare greu de găsit un trandafir fără spini, dar dacă-l găseÈ™ti, ai să constaÈ›i că niciodată nu are coloritul È™i parfumul celui cu spini. 1149 O fericire realizată pe nenorocirea altuia este o grădină suspendată pe marginea unei prăpăstii. 1150 Nu poÈ›i fi fericit niciodată singur. Fericirea, aÈ™a este lăsată ea de la Dumnezeu, să fie totdeauna împărÈ›ită È™i împărtășită zilnic cu altcineva. Altminteri, ea nu poate fi trăită din plin. Dacă este a ta, pentru a fi deplină, ea trebuie să fie È™i a tuturor celor dragi È›ie. 1151 PerfecÈ›iunea, aÈ™a cum o cunoaÈ™tem noi astăzi, este un produs între perfectul È™i imperfectul terestru. 1152 Ferice de tine, omule negru, că nu poÈ›i roÈ™i în faÈ›a omului alb, care are motive destule să roÈ™ească în faÈ›a ta! 1153 Fericirea pe care o doreai mai mult decât orice în viață, È™i care a venit mai curând decât o aÈ™teptai, dă totdeauna impresia că este o intrusă, un musafir ciudat È™i nepoftit. Atunci ea pare atât de falsă, atât de stranie È™i lipsită de farmec, încât nu poÈ›i nici să o recunoÈ™ti, nici să o identifici cu cea năzuită la început, dar nu poÈ›i nici să o alungi; È™i atunci o tolerezi, în speranÈ›a că va veni curând È™i cea adevărată, care, bineînÈ›eles, va fi simÈ›ită la fel de străină. 1154 Există oameni care nu-È™i mai simt nefericirea lor, deoarece ea a devenit o stare diurnă, pe cât de permanentă, pe atât de fals firească. A devenit o stare de obiÈ™nuință cu răul. Și cauza nu poate fi alta decât tristul fapt că nenorocirile le-au distrus capacitatea de a se orienta È™i de a se salva din starea în care au intrat. 1155 Sufletele bolnave sunt aÈ™a deoarece n-au cunoscut religia creÈ™tină în esenÈ›a ei È™i nici măcar raza unei filosofii curative. 1156 Totdeauna aceeaÈ™i propoziÈ›ie, rostită sau scrisă de trei ori, a treia oară iese mai bună, cu condiÈ›ia să-È›i concentrezi toată atenÈ›ia asupra necesității sau non-necesității fiecărui cuvânt. 1157 Nici un plâns nu-i mai apăsător, mai dureros È™i mai întunecat ca plânsul fără lacrimi, dinlăuntrul sufletului tău. 1158 Nu considerăm că un poet este mare ca poet decât în măsura în care își afirmă niÈ™te gânduri pe care nimeni nu le-a mai gândit vreodată înaintea lui, exprimându-È™i-le într-un stil original pe care nimeni nu l-a mai folosit vreodată înaintea lui. 1159 Originalitatea o obÈ›ine cel care a înÈ›eles clar în ce constă originalitatea altor mari creatori, încercând să-i depășească fără a imita pe nici unul. 1160 Gloria trebuie mai întâi dispreÈ›uită È™i apoi cucerită prin surprindere, declanșând o explozie de eforturi spre a fi luată cu asalt. Gloria este ecoul firesc al unei mari virtuÈ›i sau al unui mare noroc. 1162 AnumiÈ›i oameni nu suportă pentru nimic în lume să le demonstrezi vreo superioritate de-a ta înaintea lor, mai cu seamă dacă este vorba de superioritatea intelectuală. Din acea clipă se simt ca È™i provocaÈ›i la un duel pe viață È™i pe moarte, iar dacă mai au È™i vreo funcÈ›ie socială mai mare decât tine, vor apela curând la superioritatea grosolăniei lor, singura de care sunt capabili È™i cu care te-ar putea zdrobi. 1163 Un cuvânt de spirit, o expresie poetică înălțătoare, spuse în faÈ›a unui neghiob vor fi înÈ›elese ca o simfonie beethoveniană de urechile unui surd din naÈ™tere. AÈ™adar, să respectăm È™i în acest caz sfatul biblic: �Nu aruncaÈ›i mărgăritarele la porci!" 1164 Frunzele de laur, cărora gospodinele le spun simplu �foi de dafin", sunt mai de folos într-un sos picant decât atunci când ajung din eroare pe capetele celor care nu le merită. 1165 �Onoarea cavalerească" rănită, �ofensată" profund, este o umbră neagră aruncată de ambiÈ›ia cuiva asupra gloriei închipuite a altcuiva care nu a avut-o niciodată È™i care È™i-o apără prin forÈ›a pumnilor spre a dovedi că totuÈ™i ar avea-o. 1166 Oamenii gravi, indivizii permanent încruntaÈ›i, morocănoÈ™i È™i supărăcioÈ™i sunt petele sumbre de umbră care apasă asupra seninătății È™i fericirii din viaÈ›a celorlalÈ›i oameni, adăugând la nenorocirile omeneÈ™ti încă una. AceÈ™tia sunt parcă măștile crispate È™i întunecoase ale unor sfincÈ™i răi, capabili să îngrijoreze adesea sufletele tuturor oamenilor echilibraÈ›i. 1167 Grija își are ochii aÈ›intiÈ›i asupra nenorocirilor care nu s-au produs, dar pe care ea le vede bine cu mult înainte de a se produce, È™tiind apoi a se feri de ele. Gura lumii este o groapă largă, plină de nămol în care ne vine rândul la fiecare: să cădem cel puÈ›in o dată în viață È™i de unde ieÈ™im totdeauna mânjiÈ›i din cap până în picioare. 1169 Hotărârea se naÈ™te uneori de-a lungul anilor, dar trăieÈ™te câteva secunde, iar alteori se naÈ™te din secunde, dar trăieÈ™te ani întregi. 1170 Totdeauna somnul devine mai adânc È™i mai dulce cu un minut înainte de a te prăda hoÈ›ii. 1171 Fiecare instinct omenesc trebuie străjuit de zece raÈ›iuni. 1172 Pe drumul vieÈ›ii, hazardul ne iese fiecăruia în întâmpinare, făcând tot atâția paÈ™i spre noi câți facem È™i noi spre el. Deseori trecem pe lângă chipul lui fără să-l recunoaÈ™tem, iar câteodată, când suntem recunoscuÈ›i de hazard, acesta ne ia de mână prietenos È™i nu ne mai dă drumul. DeveniÈ›i prizonierii lui, din acea clipă, pe unii ne ajută să suim culmile norocului până în vârful lui, iar altora ne face vânt brusc È™i fără nici un motiv în prăpastia nenorocirilor, acÈ›ionând orbeÈ™te, ca un robot neprogramat. 1173 A insinua înseamnă a aduce acuzaÈ›ii unei oglinzi perfecte că îl arată urât pe cel care este într-adevăr urât. 1174 InvidioÈ™ii devin cu atât mai mici cu cât noi ne situăm mai sus decât ei. 1175 O ipoteză frumoasă poate înfrumuseÈ›a, până una alta, un fapt urât. 1176 Ironia exagerată È™i persistentă frizează lipsa de bun simÈ›. 1177 A fi foarte iscusit înseamnă a găsi capătul ascuns în interiorul ghemului fără a deÈ™ira tot ghemul. 1178 PretenÈ›ia absurdă a celor îndrăgostiÈ›i este să fie întotdeauna mai iubiÈ›i decât au fost vreodată alÈ›ii È™i să aibă conÈ™tiinÈ›a împăcată că sunt primii preferaÈ›i, dar È™i ultimii în acelaÈ™i timp. 1179 In fiecare zi fixează-È›i înaintea ta un punct mai departe de tine peste care să sari. 1180 ÃŽnceputul este efortul pentru deschiderea aripilor. Restul va fi plutire... 1181 Cel care nu judecă va fi judecat. 1182 �Doamne, binecuvântează trupele naÈ›iunii noastre spre biruință!� - zice soborul de preoÈ›i care stropeÈ™te cu apă sfinÈ›ită armele noastre. �Doamne, binecuvântează trupele naÈ›iunii noastre spre biruință!" - zice È™i soborul de preoÈ›i din È›ara inamică, stropind cu apă sfinÈ›ită armele duÈ™manilor noÈ™tri. Luptele încep È™i se anunță mii de victime, atât de-o parte cât È™i de alta. �Ha- ha! Ce naivi sunteÈ›i! Vă mulÈ›umesc, dragii mei, că-mi uÈ™uraÈ›i la timpul potrivit toate trebuÈ™oarele de care mi-era teamă că nu le susÈ›ineÈ›i... GraÈ›ie vouă, mi-am făcut biniÈ™or datoria până acum, mai ales că Dumnezeu nu se amestecă niciodată în războaie, ele aparÈ›inând, desigur, de meseria mea!" - zice Satana râzând. �Mai aÈ™tept încă două binecuvântări de felul acesta È™i le dau gata ambele tabere..." 1183 Noi, cu toÈ›ii, suntem niÈ™te verigi din marele lanÈ› al naturii È™i al umanității. Trebuie să fim foarte atenÈ›i È™i responsabili în ceea ce facem bine sau rău fiecare, deoarece faptele noastre influenÈ›ează în mod invizibil restul legăturilor din acest lanÈ›, dacă nu chiar întregul lanÈ› cosmic. 1184 Dacă ar exista un cântar cu două balanÈ›e, una plină cu iubirea noastră față de oameni, alta plină cu urile noastre - cei mai mulÈ›i dintre noi am rămâne dezamăgiÈ›i să constatăm cât de mulă ură zace în noi; iar dacă ar exista un aparat care să măsoare câtă iubire primim de la cei ce ne iubesc È™i câtă ură de la cei ce ne urăsc, am observa un raport direct proporÈ›ional între cantitatea de iubire pe care o emitem È™i aceea pe care o receptăm. La fel ar fi È™i cu ura. AÈ™adar, dacă iradiem în jur multă iubire, vom recepta multă iubire. Ura se înscrie aceloraÈ™i reguli. 1185 Florile imaculate ale iubirii le culeg trei oameni: cel îndrăzneÈ› È™i obraznic, cel experimentat care face pe smeritul, dar destul de È™iret în fond, È™i - abia la urmă - cel frumos. înÈ›eleptul timid nu le culege niciodată. El va fi întotdeauna marele pierzător în iubire, nerămânându-i decât să filosofeze È™i să sufere în tăcere. De aici acele nepotriviri extreme dintre multe perechi de oameni, de aici rapida destrămare a lor, de aici miile de regrete ulterioare, deoarece nici cei obraznici nu-s oameni de treabă, nici cei versaÈ›i nu-s oameni cinstiÈ›i È™i nici toÈ›i frumoÈ™ii nu-s constanÈ›i în sentimentele lor. Timizii, forÈ›aÈ›i de împrejurările vieÈ›ii, mai târziu poate că se vor schimba devenind È™i ei ceva mai îndrăzneÈ›i, dar totdeauna lor le rămâne partea la care au renunÈ›at ceilalÈ›i, adică fostele flori imaculate. Din fericire, ei se mulÈ›umesc mai mereu cu ceea ce au dobândit. 1186 Mâini pline are È™i cel care dă în serie È™i cel care primeÈ™te imediat tot ce i se dă. De multe ori, privindu-i grăbiÈ›i, confundăm pe unul cu celălalt, numai pentru că amândoi au, la un moment dat, mâinile încărcate. Va trebui deci să nu ne grăbim a analiza doar momentul strict ori secvenÈ›a de �stop-cadru" din activitatea oamenilor, ci întreaga desfășurare a miÈ™cării, până la sfârÈ™it, È™i abia apoi să tragem concluziile care se impun. 1187 Nimeni nu este fericit înainte de a se naÈ™te, dar nici nefericit. Unii își menÈ›in această stare neutră È™i după ce s-au născut, trăind aÈ™a toată viaÈ›a È™i fiind tot atât de importanÈ›i în societate ca È™i înainte de a se naÈ™te. 1188 Când un tun bubuie simultan cu plesnetul a o mie de puÈ™ti, acestea nu se mai aud. 1189 Faptul că multe eforturi mari produc deseori lucruri insignifiante nu-i o noutate absolută. Dar ceea ce pare ridicol în asemenea situaÈ›ii sunt eforturile È™i mai ridicole ale unor oameni inteligenÈ›i de a explica �valoarea" acelor eforturi mari È™i neînsemnate care nu ar merita, desigur, nici cea mai mică atenÈ›ie. 1190 Două erori nasc un adevăr. 1191 Dacă mincinoÈ™ilor le trebuie o memorie bună după ce au spus o minciună crasă, atunci iubitorilor de adevăr le trebuie una È™i mai bună pentru a-i recunoaÈ™te È™i pentru a nu-i uita pe mincinoÈ™ii cu memorie nealterată care, tocmai pentru acest motiv, pot fi periculoÈ™i. 1192 Minciuna triumfă prin formă, adevărul prin conÈ›inut. 1193 Secretul este un adevăr atât de scump È™i de sfânt încât nu trebuie vândut niciodată. 1194 Sunt secrete care valorează mai mult decât tone de aur. 1195 Adevărul devine mai măreÈ› atunci când este batjocorit de minciună. 1196 Minciuna face uneori concesii mari adevărului pentru a deruta È™i mai mult vulgul. 1197 Cine admiră totul cu uÈ™urință dă semne de nepricepere condamnabilă È™i trebuie educat pentru gusturile-i îndoielnice. 1198 AdmiraÈ›ia - ecoul infinit al geniului. 1199 Rămâi eternității prin ceea ce ai dat poporului tău; exiÈ™ti numai prin ceea ce rupi din tine, prin ceea ce ai jertfit naÈ›iunii tale fără să-È›i fi cerut nimeni aceasta. 1200 AmbiÈ›ia transformă voinÈ›a într-un tiran orgolios. 1201 Amintirile: filmul color ori în alb-negru al sufletului nostru care este proiectat printr-o lentilă aburită È™i care începe să se deruleze automat ori de câte ori îl declanÈ™ează adierea unui gând rătăcitor. Nu tot ceea ce facem noi în fiecare zi va rămâne în amintire. Memoria noastră are o putere extraordinară de selecÈ›ie a faptelor È™i întâmplărilor diurne: reÈ›ine în întregime numai pe acelea pline de contur, de originalitate, fie ele evenimente pozitive sau negative. Am convingerea că de mi-aÈ™ impune, prin voință, să-mi trec în arhiva amintirilor câteva lucruri È™i întâmplări pe care le voi trăi astăzi, memoria mi le-ar refuza categoric dacă nu ar avea în ele ceva absolut original. Amintirile sunt chintesenÈ›e pure ale autenticității. 1203 Arta a început să devină un fel de instinct modern al omului cult, cum ar fi instinctul de hrană, de pildă. 1204 Muzica, prin armonia ei, ne pune totodată în armonie cu mediul ambiant, cu natura din jurul nostru, cu universul întreg, echilibrându-ne, pentru câteva momente, întreaga fire, È™i ne dispersează sufletul într-un număr infinit de atomi spirituali care încep să comunice cu atomii tuturor frumuseÈ›ilor ce ne înconjoară. 1205 Arta este un tonic al sufletelor sănătoase È™i un medicament al sufletelor bolnave. 1206 In faÈ›a unui peisaj superb toÈ›i oamenii se pricep să exclame cu entuziasm: �vai, ce frumos este!" Dar, vedeÈ›i? Numai artistul È™tie să ne sensibilizeze, să ne traducă în cuvinte È™i-n imagini esenÈ›a acelei frumuseÈ›i, să ne-o comunice amplificată, să o îmbrace în sentimentele lui, ce încep să devină È™i ale noastre, determinându-ne să vedem acea imagine chiar È™i mai frumoasă, să-i percepem adică sublimul, inefabilul ei, pe care, altminteri, fără intermediul artistului, l-am fi sesizat într-o măsură mai mică. Artistul răscoleÈ™te cu bagheta lui magică într-un foc încins, făcând să țâșnească din ele curcubeie de lumini multicolore ce ne vor hrăni privirile È™i sufletele însetate de frumos. 1207 MulÈ›i începem să credem că avem suflete de poeÈ›i mari numai fiindcă înÈ›elegem perfect marea poezie. Dacă nu suntem poeÈ›i prin capacitatea de elaborare, prin sensibilitatea gândirii noastre creatoare, suntem poeÈ›i, în schimb, prin sensibilitatea gândirii noastre receptive, deoarece avem, în timpul lecturii, trăirile unui poet adevărat, chiar dacă am înÈ™ira niÈ™te banalități dacă ne-am apuca să versificăm. Din această cauză, unii fac chiar imprudenÈ›a să se creadă È™i creatori reali în acele momente de euforie artistică. In realitate, ei sunt niÈ™te receptori desăvârÈ™iÈ›i È™i nu trebuie să-È™i forÈ›eze propria lor notă, confundând capacitatea profund creatoare a altora cu cea profund receptoare dintr-înÈ™ii. Probabil aÈ™a se naÈ™te inflaÈ›ia de poezie scrisă È™i marile deziluzii ale multor diletanÈ›i. Și totuÈ™i... cine din noi are dreptul să oprească pe alÈ›ii să scrie poezie, din moment ce sufletul lor sensibil simte această necesitate imperioasă? Și de unde să È™tim noi că un suflet atât de receptiv, în cele din urmă, nu va da la iveală adevărate capodopere? 1208 Multă nobleÈ›e È™i măreÈ›ie adaugă bunătatea frumuseÈ›ii! O transformă în lucrul cel mai gingaÈ™ din lume. 1209 Cu cât dezvoltarea intelectuală È™i morală a omului este mai evoluată, cu atât el își trăieÈ™te durerile mai intens È™i mai interiorizate, simÈ›indu-le totodată mai apăsătoare, mai adânci, din cauză că È™i le analizează introspectiv, cu sau fără voia lui. 1210 La hotarele durerii începe indiferenÈ›a. 1211 Deseori, când sunt fericiÈ›i, unii oameni devin atât de egoiÈ™ti încât își savurează cu nebunie momentul euforiei lor È™i dispreÈ›uiesc cu nepăsare nenorocirile altora. 1212 Superioritatea striveÈ™te, iar cel strivit caută întotdeauna să muÈ™te. 1213 Un om recunoscut unanim pentru marea lui cinste, dar care a greÈ™it doar o singură dată în viață, comițând un singur act de necinste, va fi condamnat de opinia publică cu mai multă duritate decât cel mai mare borfaÈ™ È™i va fi hulit mai rău decât toÈ›i hoÈ›ii din lume. 1214 Pe hoÈ›i, pe bandiÈ›i, pe asupritorii poporului nostru È™i pe trădători, numai sfânta spânzurătoare îi poate face să stea drepÈ›i! Rămâne încă destul de greu de spus dacă cinstea profundă a unor oameni este rezultatul educaÈ›iei primite sau al fricii de pedeapsă. 1216 Poartă-te la fel de cinstit cu altul aÈ™a cum ai vrea să se poarte toată lumea cu tine. 1217 ConÈ™tiinÈ›a, factorul obiectiv al omului, se află în veÈ™nică luptă cu subconÈ™tientul, factorul subiectiv al lui. Când învinge prima, eÈ™ti stăpân; când învinge subconÈ™tientul, ajungi de obicei robul patimilor. Dar de câte ori învinge conÈ™tiinÈ›a, de atâtea ori eÈ™ti om! 1218 Convingerea prin constrângere s-a văzut că nu rezistă niciodată prea mult. A convinge prin constrângere este tot una cu a crede că un arc puternic va sta strâns È™i după ce ai încetat să mai apeÈ™i pe el. 1219 Sub fulgerul criticii, unele opere necunoscute încep să capete strălucirea fulgerului. 1220 Pe unii oameni lumina civilizaÈ›iei i-a orbit aÈ™a de mult încât acum bâjbâie prin întuneric. 1221 InteligenÈ›a nu este identică cu cultura. Este, într-un fel, palatul mai mare sau mai mic în care locuieÈ™te cultura. Deseori palatul este imens, dar nelocuit de nimeni. 1222 Fiecare om, în complexitatea personalității lui, posedă o anticameră spirituală, frumos amenajată, unde obiÈ™nuieÈ™te să-i primească pe toÈ›i vizitatorii È™i prin care face, de obicei, impresie bună. Rareori te lasă cineva să-i pătrunzi È™i-n camerele din spate, din cauză că, cei mai mulÈ›i dintre noi, avem acolo un deranj È™i o mizerie de nedescris. 1223 Unii oameni devin ridicoli pentru că vor să pară mai culÈ›i decât le permite inteligenÈ›a. 1224 Totdeauna acei care È™tiu mai mult È™i mai multe decât restul intelectualilor din jurul lor riscă a fi socotiÈ›i de aceÈ™tia fie snobi, fie pedanÈ›i, fie prea închipuiÈ›i, în cazul că încearcă să facă paradă cu ceea ce È™tiu, iar dacă tac din gură vor fi numiÈ›i indivizi mediocri sau chiar proÈ™ti. Iată pentru ce puÈ›ini aleg a doua alternativă. 1225 Nu v-aÈ›i lămurit, totuÈ™i, că, în dragoste, cu cât cunoaÈ™teÈ›i mai puÈ›in, cu atât iubiÈ›i mai mult? 1226 �CunoaÈ™te-te pe tine însuÈ›i!" De acord! Dar mai întâi recunoaÈ™te-te pe tine însuÈ›i în toÈ›i oamenii buni sau răi din jurul tău! Aceasta este o poruncă din È™tiinÈ›a vieÈ›ii. 1227 Dacă ai È™ti ce ai putea, ai lăsa totul baltă, ai părăsi imediat coada È™i ai lua-o din Ioc chiar în clipa aceasta, fugind din răsputeri ca să-È›i ocupi unul din locurile meritate din frunte, unde ai să constaÈ›i că stă unul cu capacități mai mici decât tine dar cu voință mai mare. 1228 Cei încrezuÈ›i, dacă s-ar cunoaÈ™te cu adevărat cine sunt, dacă le-am impune să se prezinte la un examen riguros care să le verifice densitatea culturii lor, cu siguranță că după aceea s-ar ruÈ™ina ori de câte ori s-ar vedea în oglindă. 1229 Frica priveÈ™te toate primejdiile È™i toate lucrurile prin niÈ™te lupe mari È™i groase pe care le È›ine cu mâinile tremurând. 1230 Primejdia, de obicei, caută pe laÈ™i È™i pe fricoÈ™i, dar se teme de cei îndrăzneÈ›i È™i de cei care vor să devină eroi pozitivi. 1231 Cununa unui nume bun este totdeauna, pentru cel care È™i-a creat-o, cu mult mai importantă È™i mai valoroasă decât toate coroanele de aur ale tuturor regilor È™i împăraÈ›ilor din lume. 1232 Pare nedemn ca un om foarte bătrân să se mai teamă de moarte atâta timp cât încercarea de a o alunga este o zădărnicie È™i o mare prostie. 1233 Frica este foarte molipsitoare; curajul mult mai puÈ›in. 1234 După ce ai săvârÈ™it o faptă urâtă, în zadar mai încerci să o acoperi cu scuze È™i fraze frumoase: prin ele răzbate murdăria ca printr-o pânză albă. 1235 Cuvintele frumoase forfotesc în jurul unei fapte sau idei bune ca albinele în jurul unui fagure cu miere. 1236 ÃŽnÈ›elepÈ›ii care totuÈ™i vorbesc prea mult riscă să pară inferiori. 1237 Omul plin de blândeÈ›e, încins de fierbinÈ›eala ideilor drepte È™i de inteligenÈ›a lor, este ca o maÈ™ină bună de călcat: netezeÈ™te totul pe unde trece, lăsând mult timp în urmă ceva din căldura sa. 1238 Avem atâtea posibilități să fim mai buni, atâtea căi spre desăvârÈ™irea omeniei din noi, izvorâte din interiorul nostru sau venite din afara noastră, atât de mare este setea omenească de dăruire generoasă față de oameni, încât puÈ›inele lucruri rele ce-ar mai rămâne pe fundul sufletului nostru ar fi strivite de această coloană imensă de aur din lăuntrul acelora care È™i-ar spori greutatea comorilor spirituale numai prin abÈ›inerea de a repeta micile noastre răutăți diurne. Numai să vrem! 1239 Nu-È›i doresc să È™tii despre mine ceea ce È™tiu eu despre tine! 1240 Nu ai fi ajuns atât de expert în analiza picăturilor negre ale metehnelor mele dacă nu-È›i cunoÈ™teai valurile metehnelor: tale în oceanul cărora înoÈ›i! 1241 Pentru cel aflat la distanță, un clopot nu valorează nici după forma lui È™i nici după metalul din care este turnat, ci după claritatea sunetului pe care-l scoate. Un clopot de bronz È™tie să sune mai frumos decât unul de aur. 1242 Unde sunt multe posibilități, trebuie să se dubleze pretenÈ›iile È™i unde se dublează pretenÈ›iile trebuie să se dubleze È™i compensaÈ›iile, iar după aceea È™i posibilitățile se vor dubla. 1243 MulÈ›i râvnesc la sume mari de bani È™i la lucruri materiale pe care nu o să le aibă nicicând; foarte puÈ›ini râvnesc la virtuÈ›ile morale ce le-ar putea dobândi oricând È™i cu cea mai mare uÈ™urință, atâta vreme cât sunt la îndemâna oricui. 1244 De obicei cantitatea dorinÈ›elor este invers proporÈ›ională cu cantitatea voinÈ›ei de a le realiza. 1245 Niciodată nu cere cu insistență de la oameni ceea ce nu vor ei cu nici un preÈ› să-È›i ofere sau să-È›i arate de bună voie. Dacă insiÈ™ti, te vei trezi cu ceea ce nu È›i-ai dorit vreodată. 1246 Neputându-se face ca ceea ce este adevărat să fie È™i frumos, lumea a impus ca tot ceea ce este frumos să fie È™i adevărat. 1247 Pentru a putea privi static o stea sau o planetă, la fiecare telescop a trebuit să fie adaptat un mecanism care să-l miÈ™te sincronic cu viteza de rotaÈ›ie a pământului È™i cu direcÈ›ia miÈ™cării aparente a corpului ceresc respectiv. Dacă am deplasat telescopul numai cu un singur grad, în obiectiv apare imediat o altă stea. De fapt însă noi nu vedem imaginea reală a stelei, ci o imagine virtuală, a poziÈ›iei în care se afla ea acum 10, 100, 1000... etc. de ani-lumină. (Vorba lui Eminescu: �Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem È™i nu e.�) Cred că la fel ar trebui să privească oamenii aÈ™a-zisul adevăr imuabil: sincronizat cu epoca. în general, omenirea își sincronizează observaÈ›ia cu evoluÈ›ia adevărului care niciodată nu a fost ceva static È™i imuabil. Ceea ce este adevărat astăzi, mâine poate să nu mai fie decât un adevăr istoriceÈ™te valabil, căci a fost înlocuit cu un alt adevăr prezent. Aceasta nu înseamnă că adevărul vechi a devenit minciună. 1248 Omul bun nu este acela care nu face nici un rău duÈ™manilor, ci acela care caută să-i pedepsească pentru a-i îndrepta È™i a-i obliga să ne respecte. în cazul că refuză - atunci pentru a le anihila definitiv acÈ›iunile rele. însă regula este ca omul bun să facă numai bine tuturor oamenilor lipsiÈ›i de răutate. 1249 Mi-am închipuit în orice împrejurare Dreptatea ca pe o zeiță a puterii, invincibilă, cu ambele mâini înarmate, în stare să arunce din ochi potop de fulgere È™i trăsnete asupra ticăloÈ™ilor care ar îndrăzni vreodată să o urască sau să o înfrunte măcar o clipă. 1250 Există niÈ™te plante uriaÈ™e care cresc È™i trăiesc o sută de ani numai pentru a face o dată în viață doar floricică mică în vârful lor. Floricica, lipsită complet de farmec, trăieÈ™te 24 de ore, după care se usucă È™i moare. Există È™i astfel de oameni. 1251 O frumuseÈ›e, oricât de mare ar fi, analizată în cele mai mici detalii, începe să-È™i piardă farmecul. Din această cauză, privită cu lupa, faÈ›a unei femei frumoase pare tot atât de �graÈ›ioasă" ca È™i spinarea unei broaÈ™te râioase. 1252 Dacă vom începe treburile noastre întâi cu lucrurile grele, vom sfârÈ™i prin a le abandona uÈ™or; dar dacă vom începe cu cele uÈ™oare, vom ajunge să realizăm toate lucrurile grele. 1253 Niciodată să nu ai încredere prea mare în fericire, fiindcă sfânta fericire este ca o femeie: îți întoarce spatele imediat după ce È›i-a zâmbit frumos. 1254 Am dorit totdeauna ca tot ce este frumos să fie È™i util. Și a fost: dar numai pentru alÈ›ii. 1255 MăreÈ›ia frumuseÈ›ii constă în simplitatea unor simetrii È™i armonii exterioare desăvârÈ™ite care le reflectă adesea pe cele interioare. 1256 Numim greÈ™eli acele fisurile mai mari sau mai mici din temelia morală a personalității umane pentru care putem fi oricând blamaÈ›i - È™i numim defecte fisurile de la suprafață. Primele, dacă nu sunt reparate la timp, pot produce prăbuÈ™iri spectaculoase. Cele de la suprafață ne dau totdeauna bătaie de cap, dar cu ele putem trăi până la sfârÈ™itul vieÈ›ii. 1257 Cine se îndoieÈ™te prea mult de sine însuÈ™i va fi prizonierul tuturor înfrângerilor. 1258 Cel ce pune cuiva pentru prima dată un condei în mână mai aprinde o lumină în lume. 1259 Dacă avem idealuri prea multe È™i în direcÈ›ii diferite, înseamnă că nu avem nici unul perfect realizabil È™i că, plecând spre toate, ne rătăcim, fără a atinge nici unul, stagnând nerealizaÈ›i. 1260 Toate ideile social-politice au într-adevăr caracter de clasă, nu însă È™i ideile È™tiinÈ›ifice care au doar implicaÈ›ii de clasă. 1261 Universul infinit este mai mic decât puterea de imaginaÈ›ie a omului, mai mic decât forÈ›a viselor lui care pot preface spaÈ›iul È™i timpul într-un simplu bulgăraÈ™ de plastilină. 1262 Cei mai schilozi oameni sunt cei analfabeÈ›i È™i inculÈ›i. Ei nu înÈ›eleg pe deplin tainele È™i farmecul vieÈ›ii; nu înÈ›eleg nici pe jumătate farmecul frumuseÈ›ilor naturale sau al celor spirituale, având o mulÈ›ime de păreri false despre ceea ce disting în jurul lor. Unii te vor privi cu superioritate dacă insiÈ™ti să-i convingi că pământul este rotund. 1263 A putea È™i a vrea! Două cuvinte magice: deseori vrem ceea ce putem, rareori putem ceea ce vrem. 1264 Prin semnul de întrebare, repetat de multe ori, omul a cucerit tainele vieÈ›ii È™i ale universului, lăsând în locurile cucerite niÈ™te jaloane ale victoriei categorice - semnele de exclamare. 1265 După ce am luat contact cu o operă de artă măreață, ne simÈ›im uneori atât de mici È™i de striviÈ›i de frumuseÈ›ea È™i de perfecÈ›iunea ei, încât multe momente după aceea, viaÈ›a ni se pare searbădă È™i falsă, venindu-ne destul de greu să ne mai întoarcem la cenuÈ™iul traiului nostru zilnic, la reacomodarea cu el. 1266 ÃŽnÈ›eleptul spune totdeauna că nu È™tie nimic; prostul se laudă că le È™tie pe toate. 1267 Pacea mondială este starea de spirit când începe să înflorească adevărata RenaÈ™tere a planetei È™i a civilizaÈ›iei unei omeniri mai umane! 1268 După ce s-a încheiat un compromis între două sau mai multe părÈ›i adverse, nici una nu mai are dreptul să afirme în public că doar datorită puterii ei s-a ajuns la încheierea acelui compromis È™i că ea ar fi singura avantajată sau superioară compromisului încheiat de comun acord. în caz contrar, partea care susÈ›ine aÈ™a ceva trebuie considerată încă în conflict. 1269 Istoria pe care È™i-o scrie o naÈ›iune este autobiografia unui popor. Istoria universală trebuie să fie deci biografia omenirii întregi. 1270 Când iei o cană cu apă dintr-un lac, nu se cunoaÈ™te nimic. AÈ™a este resimÈ›ită moartea unui om de rând. Moartea unui om mare, a unei personalități de seamă, este simÈ›ită în schimb ca ruperea unui zăgaz care înjumătățeÈ™te lacul. 1271 Omul modern, omul cult, omul adevărat este rezultatul unor examene dificile pe care el le-a trecut de mai multe ori în viață. Prezentul este alcătuit din 40% roadele trecutului, 50% ale zilelor de față È™i din 10% planuri de viitor. 1273 Când sunt îndrăgostite, fetele frumoase È™tiu să devină È™i mai frumoase. 1274 Dacă se întâmplă uneori să-È›i pierzi încrederea în tine, adu-È›i aminte că ai avut nu o dată ocazia să constaÈ›i că È›i-ai fost superior È›ie însuÈ›i; respectă-È›i È™i reactualizează-È›i acea imagine superioară È™i încearcă să o imiÈ›i acum din nou, aÈ™a cum ai putut să È›i-o închipui. încrederea îți va reveni spontan. 1275 A înÈ›elege înseamnă a deosebi, a categorisi cele deosebite, a le aproba sau a le dezaproba, a le compara È™i a trage concluzii asupra lor, adică, în două cuvinte, a analiza È™i a sintetiza cele văzute. 1276 Unii proÈ™ti săvârÈ™esc prostiile cu atâta dibăcie È™i talent, încât cu greu reziÈ™ti să nu te întrebi dacă nu cumva sunt niÈ™te oameni inteligenÈ›i care se joacă, făcând doar pe proÈ™tii. 1277 Drumurile bolovănoase È™i cu spini bănuiesc că sunt aÈ™a pentru că, în viață, ele duc mai totdeauna spre glorie. 1278 Oamenii modeÈ™ti sunt în general oameni valoroÈ™i, valoarea lor crescând cu atât mai mult cu cât, pe lângă diversele merite moral-intelectuale, ei posedă È™i talentul de a nu da în vileag toată ziua micile ori marile secrete È™i pasiuni, nici ale lor, dar nici ale altora, păstrându-le cu sfinÈ›enie È™i arătându-le numai atunci când este absolută nevoie. 1279 Valoarea celor mai multor acÈ›iuni ale noastre nu depinde numai de preÈ›ul lor bănesc, cât depinde adesea de ora, de minutul È™i chiar de secunda când le realizăm. 1280 Când pierzi totul, începe să È›i se pară mult È™i puÈ›inul pe care l-ai avut. Dacă natura ar fi inventat omul, atunci omul nu ar mai tinde să inventeze o nouă natură. 1282 Cel care munceÈ™te cu pasiune pentru el È™i semenii săi, renunțând la glorie È™i la mărire, dobândeÈ™te într-adevăr glorie È™i mărire, mai înaintea celui care È™i le-a propus ca unic scop al vieÈ›ii lui. 1283 UrcuÈ™ul ameÈ›itor spre iubire este adesea mai ameÈ›itor decât iubirea însăși. 1284 Suntem mai aproape de stele decât de perfecÈ›iune. 1285 Omul locuieÈ™te în univers, universul în om È™i amândoi în necunoscut. 1286 Ne înclinăm în faÈ›a erudiÈ›iei È™i faimei de moment a unor oameni fiindcă nu s-a găsit încă temerarul care să demonstreze valoarea lor reală. 1287 Oamenii simpli sunt curioÈ™i pentru laturile exterioare ale lucrurilor È™i fenomenelor, înÈ›elepÈ›ii pentru cele dinlăuntrul lor, mai puÈ›in vizibile. 1288 StrăduieÈ™te-te să luminezi măcar cât o pată de soare, care este totuÈ™i o pată de lumină. 1289 Există oameni viteji care se tem de È™erpi, dar se luptă cu leii. 1290 TinereÈ›ea trupului dispune de prea puÈ›in timp pentru a mai putea învăța de la tinereÈ›ea inimii. 1291 DelicateÈ›ea exagerată în faÈ›a celor puternici este considerată de aceÈ™tia ca o reacÈ›ie de teamă generată de puterea lor. 1292 Dacă Satan L-ar nega pe Dumnezeu, s-ar nega pe el însuÈ™i. Cu toate acestea, el trece peste acest adevăr È™i încearcă să-L nege, dar numai în faÈ›a oamenilor care È™tie că sunt ai lui. 1293 Câteodată, în politică, ar trebui îngăduite unele rele mai mici pentru a le preveni È™i înlătura pe altele mai mari. 1294 ÃŽndrăgostiÈ›ii își dau săruturile cu ochii închiÈ™i ca simbol că dragostea nu are nevoie să vadă prea multe, fiind mai totdeauna oarbă. 1295 Vârful piramidei sociale a fost, de-a lungul istoriei, vârful unui vulcan activ asupra căruia mulÈ›i s-au înÈ™elat când au spus că este stins. Dacă vulcanul erupe din interiorul bazei lui, vârful este aruncat în aer. 1296 PoÈ›i înnegri un ecran alb proiectând pe el umbrele cele mai negre, dar nu poÈ›i albi un ecran negru oricâtă lumină albă ai proiecta pe suprafaÈ›a lui. La fel - oricâtă bunătate ai revărsa asupra unui om rău, nu-1 poÈ›i face niciodată să devină mai bun. 1297 Uneori mâinile grădinarului trebuie să umble prin mult gunoi È™i bălegar pentru a scoate crinii cei mai frumoÈ™i È™i parfumaÈ›i. 1298 Originalitatea este o problemă mai mult de ansamblu decât de detaliu particular. 1299 Uneori valoarea unui om pare direct proporÈ›ională cu numărul duÈ™manilor lui. 1300 Nimic nu pare mai înduioșător decât un zâmbet izvorât dintr-o mare durere. 1301 Sobrietatea exagerată a unui om ajunge, cu timpul, să ne cam indispună. 1302 Important nu este ceea ce vrem noi să dăm altora din lumina spiritului nostru, ci cam ce ar dori alÈ›ii să ia singuri de la noi, fără să-i silim a le lua de la noi cu forÈ›a. 1303 Faptele ce le săvârÈ™im noi zilnic sunt trimiÈ™ii plenipotenÈ›iari ai spiritului nostru în mijlocul lumii înconjurătoare. 1304 A ne ruga lui Dumnezeu este exact momentul încărcării bateriilor noastre spirituale care se descarcă după numai câteva ore. Fără această energie divină È™i plină de puritate, ce-o primim în timpul rugăciunii, sufletul nostru nu ar putea să funcÈ›ioneze normal. De aceea este nevoie de mai multe rugăciuni de-a lungul unei zile. A ne ruga pentru alÈ›ii este ca o revărsare de raze spirituale ieÈ™ite din inima noastră - È™i acumulate acolo din prea-plinul luminii primite din cer - pe care noi le trimitem după aceea asupra celor care au nevoie de ele ca de niÈ™te medicamente întăritoare. 1305 Nu avem dreptul nici să adaptăm, nici să împrumutăm tradiÈ›ii păgâne ori de altă natură, pe care niciodată nu le-am avut, aÈ™a cum nu este igienic să împrumutăm albiturile È™i hainele cuiva ce Ii se potrivesc foarte bine numai lor. 1306 Calitățile fizice ale unui om, oricât de impunătoare ar fi ele, nu-i conferă acelui individ personalitatea. La urma urmelor, nici calitățile morale nu sunt absolut hotărâtoare în definirea personalității cuiva. Doar însuÈ™irile spirituale singure, produsele inteligenÈ›ei, impun cu adevărat personalitățile umane într-o societate. Francois Villon rămâne o mare personalitate a literaturii mondiale,deÈ™i ca persoană fizică È™i morală era cu totul detestabil. 1307 Victoria bătrâneÈ›ii asupra tinereÈ›ii, supunerea lor de către moarte - iată ce este timpul! 1308 Istoria este o cetate în care se pătrunde foarte greu. Dar cel care pătrunde în ea pe portalurile-i glorioase rămâne nemuritor. 1309 Naivitatea nu înseamnă neapărat prostie, ci graÈ›iile ignoranÈ›ei. 1310 ImperfecÈ›iunea este calea obligatorie spre perfecÈ›iune. 1311 Interesul pe care-l porÈ›i celui ce se dovedeÈ™te profund dezinteresat față de tine ar fi numit de unii un gest de veritabilă prostie, iar de alÈ›ii un frumos act de nobleÈ›e. Și poate că ar fi aÈ™a dacă, în realitate, nu ar fi decât un interes... dezinteresat. 1312 Cel mai inteligent om pare să fie acela care găseÈ™te mai multe soluÈ›ii de rezolvare a unor situaÈ›ii ce păreau a avea până atunci doar o singură soluÈ›ie categorică. 1313 Victoriile cele mai mari le obÈ›in numai aceia care au cunoscut înainte cele mai mari înfrângeri. 1314 Un om veÈ™nic posomorât nu poate crea lucruri plăcute. 1315 Sterilitatea intelectuală devine deosebit de productivă în venin când o acuzi de sterilitate. 1316 Cel mai abil om se dovedeÈ™te acela care È™tie să-È™i ascundă abilitatea. 1317 A face contemporane valorile clasice înseamnă a le re-crea pentru a alimenta cu ele valorile moderne. 1318 ReputaÈ›ia imediată se obÈ›ine uÈ™or doar prin fapte uÈ™oare È™i nedemne. 1319 In toate marile înfăptuiri materialiste trebuie să punem È™i o picătură de idealism. 1320 CirculaÈ›ia modernă nu poate fi concepută fără agenÈ›ii de circulaÈ›ie care să dirijeze traficul È™i fără semnele indicatoare necesare circulaÈ›iei. într-un fel similar, nici literatura È™i arta contemporană nu s-ar putea orienta fără îndrumările criticii, deoarece criticii sunt un fel de agenÈ›i de circulaÈ›ie ai literaturii. 1321 Excesul de lirism într-o lucrare artistică modernă începe să o volatilizeze. 1322 A îmbina savoarea lingvistică cu densitatea epică înseamnă a turna beton peste o coloană frumoasă de armături metalice solid împletite între ele. 1323 NoÈ›iunile de scriitor È™i condeier nu vor putea fi niciodată sinonime. Condeierii se vor scriitori, pe când scriitorii nu vor să fie socotiÈ›i condeieri. Unul este meÈ™ter, celălalt este calfă. 1324 Misoginul este, de obicei, un bărbat ce-a iubit cândva excesiv o femeie care i-a răspuns cu o indiferență excesivă. 1325 Nimic nu se È™tie că este adevărat dacă nu a fost tipărit sau difuzat în public pe alte căi. Uneori vocea presei este vocea lui Dumnezeu. 1326 CreaÈ›iunea despre care obiÈ™nuiam să afirmăm că este desăvârÈ™ită nu este niciodată definitivă ci, mai bine zis, este - dacă s-ar putea spune aÈ™a - o desăvârÈ™ire în proces de... supra-desăvârÈ™ire! 1327 Nimeni nu-È™i poate aprecia cu obiectivitate talentul când È™i-l apreciază singur, din perspectiva propriilor criterii. 1328 PerfecÈ›iunea artistică nu înseamnă infailibilitate. 1329 Nimănui nu-i place să fie felicitat numai pentru că suferă. Cartea este o lumină care zboară de la un suflet la altul, încălzindu-le È™i aprinzându-le. 1331 Credem greu adevărurile care nu ne convin. 1332 Psihologia este instrumentul care cântăreÈ™te È™i măsoară valoarea sufletelor omeneÈ™ti. 1333 Ne observăm mai bine norocul când nu-1 avem È™i când acuzăm imediat inexistenÈ›a lui, decât atunci când îl avem È™i când nu-l observăm deloc. De aceea ne plângem prea des de lipsa de noroc. 1334 Este în firea omului să critice lesne lucrurile bune pe care nu le poate imita. 1335 Să fim convinÈ™i că de-a lungul vieÈ›ii noastre mai mult pretindem È™i primim decât dăm. 1336 Deseori optimismul unora determină pesimismul altora, tot aÈ™a cum pesimismul unora determină optimismul celorlalÈ›i. 1337 Laudele prietenilor sunt valabile numai când È™i duÈ™manul îți recunoaÈ™te meritele. 1338 Suntem consideraÈ›i simpatici È™i oameni de spirit atunci când povestim celor din jur despre defectele È™i prostiile noastre, dar ni se spune răutăcioÈ™i È™i bârfitori antipatici dacă vorbim la fel despre alÈ›ii. 1339 Iubesc cu ardoare trecutul numai oamenii care au avut într-adevăr un trecut glorios, dar care au ajuns uitaÈ›i de toÈ›i în prezentul considerat de ei epoca ingratitudinilor. Iubesc cu speranță viitorul oamenii care nu au nici un prezent eroic, nici un trecut glorios. 1340 De vreme ce universul nu are un centru propriu-zis, fiecare este liber să se creadă centrul universului. Și, la drept vorbind, de ce n-ar face-o? Căci, în realitate, chiar È™i este! 1341 Doi ochi văd numai un colÈ› din marele Adevăr, iar o sută de ochi numai jumătatea marelui Adevăr. 1342 Omul rău care aduce deseori veÈ™ti bune este socotit om bun, iar omul bun care aduce câteodată veÈ™ti rele este socotit om rău, purtător de ghinion. 1343 Maximele bune, ca È™i intenÈ›iile frumoase, dar neaplicate în practică, sunt fapte moarte, iar faptele bune, ca È™i lucrurile frumoase rezultate din ele, sunt maxime vii. 1344 Toate cuvintele ce-È›i ies din inimă trebuie să aibă forma È™i căldura inimii tale. 1345 Operele de artă care impresionează simÈ›urile, adresându-li-se direct lor, fără dificultăți, sunt în mod explicabil mai gustate de majoritatea oamenilor decât acelea care se adresează raÈ›ionamentelor. Ele se digeră mai greu. Dar facilitățile nu îmbogățesc cultura nimănui. 1346 Fapta este măsura tuturor oamenilor, iar civilizaÈ›ia este măsura evoluÈ›iei unei societăți umane. 1347 Suntem apreciaÈ›i numai în măsura în care ne dăruim sufletul celor din jur. Trăim cu adevărat numai atâta timp cât trăim È™i pentru alÈ›ii. Restul vieÈ›ii contează mai puÈ›in. 1348 Când moare un om de seamă pare greu de crezut că atunci ar putea să cadă o stea de pe firmament, ci, dimpotrivă, că în clipa morÈ›ii lui, se mai aprinde o stea acolo sus, ca un monument de lumină pe cer. 1349 Numai greutățile vieÈ›ii ne pot arăta cât de slabi sau de puternici suntem. Obstacolele uÈ™oare ne determină să ne moleÈ™im È™i să ne apreciem greÈ™it posibilitățile. 1350 De prea multe ori părerile noastre au fost mai întâi părerile altora. 1351 Nu sta pe gânduri nedecis între imposibil È™i probabil. Mizează totdeauna pe probabil. 1352 Am observat că, de fapt, copiii preferă jucăriile simple, neînzorzonate È™i foarte puÈ›in mecanizate, deci nu pe acelea care imită perfect obiectele mari. Motivul ar fi că obiectele complicate nu mai lasă nici un pic de Ioc jocului liber al fanteziei lor atât de bogată È™i de mobilă, cu care ei simt nevoia să îmbrace goliciunea jucăriilor simple. Această manifestare infantilă față de lumea exterioară o păstrăm apoi fiecare din noi toată viaÈ›a, până la adânci bătrâneÈ›i. 1353 Zeul războiul, care cred că poartă coarne È™i copite, este atât de avid de sânge încât nu s-ar mulÈ›umi dacă ar înlocui apa tuturor mărilor È™i oceanelor de pe glob cu sângele nostru, al oamenilor de pe întreaga planetă, sânge pe care ar vrea să-l vadă tălăzuind sub furtuni È™i uragane îngrozitoare, năpustindu-se cu valuri uriaÈ™e sub un potop de fulgere dintr-un cer apocaliptic. 1354 Pacea este liniÈ™tea vieÈ›ii coborâtă ca un înger din seninurile universului peste sufletele greu încercate ale oamenilor, făcându-i să înÈ›eleagă câtă valoare poate avea zborul pieziÈ™ al unor fluturi albi ori al unor porumbei deasupra unei pajiÈ™ti înflorite,scăldată de un râuleÈ›,lângă care pasc liniÈ™tiÈ›i niÈ™te mieluÈ›i frumoÈ™i. Și iată că acolo, sub razele vesele ale unei dimineÈ›i de primăvară, vezi cum aleargă,gâlgâind de râsete,niÈ™te copilaÈ™i desculÈ›i. Pacea este morala È™i filosofia înaltă ce se poate desprinde privind acest tablou liniÈ™titor! 1355 Prejudecățile de astăzi nu mai sunt prejudecățile de ieri. Ele au evoluat atât de mult, ele s-au înnoit È™i s-au modernizat într-atâta, încât acum posedă un arsenal întreg de argumente sofisticate care să le justifice oricând schimbarea la față. TotuÈ™i esenÈ›a lor este eroarea È™i de aceea o prejudecată de astăzi pare cu mult mai rea È™i mai nocivă decât o duzină de prejudecăți vechi căci ea se poate răspândi cu viteza fulgerului. 1356 Trebuie să chibzuim o oră întreagă astăzi pentru a putea prevedea o singură clipă a zilei de mâine - È™i toată ziua de mâine pentru a prevedea clipa de poimâine. 1357 Neîncrederile È™i bănuielile reciproce dintre oameni sunt munÈ›ii È™i văile care despart întotdeauna pe oameni unii de alÈ›ii. 1358 Ingratitudinea este umbra binefacerii. 1359 Iubirea dublează imaginaÈ›ia omului È™i îi înjumătățeÈ™te spiritul de observaÈ›ie. Ura le înzeceÈ™te pe amândouă. 1360 Argintul dăruit din iubire preÈ›uieÈ™te mai mult decât aurul dăruit din interes. 1361 ViaÈ›a unui om nu trebuie judecată doar după drumul mai lung sau mai scurt pe care l-a parcurs, ci È™i după viteza cu care omul È™i-a străbătut acest drum, precum È™i după numărul popasurilor făcute de el spre a construi edificii spirituale de-a lungul acestui traseu cu sens absolut unic. 1362 Puterea însoÈ›ită de frumuseÈ›e È™i de înÈ›elepciune își împarte gloria cu veÈ™nicia. 1363 Când vrei să-È›i înfrunÈ›i duÈ™manul, bizuindu-te solitar numai pe puterea ta proprie, chiar dacă te È™tii mai puternic decât el, poÈ›i fi totuÈ™i înfrânt de acesta prin unirea lui cu alÈ›i inamici de-ai tăi sau prin cine È™tie ce alte È™iretlicuri. Când însă È™tii că reprezinÈ›i puterea poporului tău pe care te bizui, că în afară de posibilitățile tale acumulezi È™i o asemenea forță imensă, atunci nu va exista altă forță în lume în stare să te doboare È™i orice duÈ™man te va ocoli cu teamă È™i respect. 1364 Răbdarea este fără îndoială un chin destul de mare, dar graba îți poate aduce chinuri È™i mai mari. 1365 Să nu trecem totuÈ™i cu vederea că jurămintele cele mai sfinte de �iubire veÈ™nică" sunt fiicele cele mai îndrăgite ale uitării. 1366 Nimic nu se învecheÈ™te atât de repede cum se învecheÈ™te cultura unui om. Cel care era cult acum zece ani, dacă a rămas cumva la nivelul culturii de atunci, astăzi va apărea ca un ignorant ce riscă să se acopere de ridicol la prima confruntare cu oamenii informaÈ›i la zi. 1367 Vrei să fii ocolit de oameni? împrumută-i pe fiecare cu câte ceva... 1368 Când doi oameni care au fost rivali sau duÈ™mani încep să se stimeze, dacă cumva ajung să se împrietenească, atunci această prietenie ar putea avea È™anse să fie dintre cele mai durabile È™i mai adevărate prietenii. 1369 Cui îi este mereu ruÈ™ine de sine însuÈ™i nu va mai avea ocazia să-i fie vreodată ruÈ™ine de alÈ›ii. 1370 ViaÈ›a ar trebui jertfită numai pentru cineva sau ceva care într-adevăr preÈ›uieÈ™te mai mult decât viaÈ›a ta. TotuÈ™i, înainte de a se jertfi, nimeni nu stă să calculeze care sunt diferenÈ›ele de valori, nici foloasele È™i urmările jertfei, căci sacrificiile supreme făcute cu calcul matematic ar fi o absurditate prea de tot. 1371 Nu bate calul să fugă mai repede când vezi că deja aleargă. 1372 A urca È™i a coborî treptele vieÈ›ii sunt deopotrivă sacrificii. Când coborârea este silită sacrificiul devine dublu. 1373 Cum este scopul aÈ™a sunt È™i mijloacele: scopurile cinstite recurg la mijloace cinstite - È™i invers. Dar noi È™tim că excepÈ›ia confirmă regula. 1374 Sensibilitatea fiecăruia îl face pe om mai bun. Cât de impresionabil eÈ™ti, atât de bun eÈ™ti. 1375 Deseori emotivitatea se transmite ca È™i căscatul. Sunt oameni care râd cu uÈ™urință când îi văd pe alÈ›ii râzând, aÈ™a cum plâng lesne când îi văd pe alÈ›ii plângând, deÈ™i poate că participarea la bucuria È™i durerea lor poate fi mai mult sau mai puÈ›in profundă. Dar sunt È™i oameni cu inima de piatră pe care nu-i impresionează nici o bucurie È™i nici o durere străină. Ei se apropie mai mult de familia roboÈ›ilor decât de rasa umană. 1376 Deseori cine gândeÈ™te puÈ›in vorbeÈ™te excesiv de mult. 1377 O floare înrourată pare că este tristă sau că-È›i surâde printre lacrimi. 1378 Florile plâng cu ochi de rouă pentru că sunt trecătoare ca È™i oamenii. 1379 Se pare că totdeauna simÈ›im mai mult decât putem gândi. 1380 O lună de călătorii fructuoase în străinătate poate echivala cu un an de facultate. 1381 Ne impresionează puÈ›in È™i credem greu durerile È™i necazurile pe care nu le-am trăit niciodată. 1382 De la o vreme nu mai suntem demni de puritatea È™i frumuseÈ›ea naturii din jurul nostru. Ticălos pare să fie omul care nu a reuÈ™it măcar o dată în viață să iradieze puÈ›ină atmosferă poetică în jurul lui! 1384 Când fugi de cineva care-È›i place, pentru că te abÈ›ii să-l iubeÈ™ti, de fapt atunci dovedeÈ™ti că-l iubeÈ™ti mai mult. Urmarea va fi că mai târziu îl vei căuta cu ardoare. Dar va fi prea târziu. 1385 Ignorăm totdeauna sfaturile bune ale oamenilor răi È™i ipocriÈ›i. 1386 Să dăm sfaturi după cum este È™i omul, adică după cum È™tim că le va putea urma sau nu. 1387 Sinceritatea este curajul omului de a-È™i deschide, pentru câteva clipe, ferestrele sufletului pentru a ne lăsa să-i vedem tot ce are ascuns înlăuntrul lui. Aceasta ar fi calea cea mai eficientă de aerisire reală a sufletelor noastre care, destul de des, au o atmosferă toxică înlăuntrul lor. 1388 Culmile grele nu pot fi urcate decât prin serpentine abrupte. 1389 Nonvalorile sunt statui de gheață ce nu pot fi aduse în ambianÈ›a termică la care încep să se toarne adevăratele statui de bronz. 1390 LăudăroÈ™ii fac tot posibilul ca să-È™i prezinte înfrângerile ca pe niÈ™te semi-victorii, spunând că de fapt ei nici nu au urmărit mai mult. 1391 Fructele cele mai gustoase au È™i ceva din parfumul florilor din care au provenit. 1392 Când vezi un om căzut la pământ, să alergi degrabă să-l ridici, închipuindu-È›i că ai fi chiar tu cel căzut È™i că te ridici pe tine însuÈ›i. 1393 Specificul naÈ›ional È™i tradiÈ›ia alcătuiesc tulpina viguroasă care susÈ›ine cultura unui popor. 1394 Cu cât se nasc mai mulÈ›i oameni, cu atât îmi piere sentimentul de singurătate. NaÈ™terea unui pui de om mă bucură sincer tocmai din acest motiv. 1395 Totdeauna ar trebui ca fiecare să pretindă societății doar atât cât produce, nicidecum mai mult, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Sărăcia își are izvorul în puÈ›inătatea aportului persoanei noastre la bunăstarea societății. 1396 Niciodată moartea nu este o durere pentru noi, căci odată trecuÈ›i dincolo, se pare că noi suntem decuplaÈ›i de la evenimentele din această lume, fiind cuplaÈ›i cu universul unei alte dimensiuni, aproape necunoscute. Adevărata durere va fi numai pentru cei pe care-i lăsăm în urma noastră. Doar ei sunt vinovaÈ›i pentru atmosfera apăsătoare de jale pe care È™i-o creează singuri, uneori cu mijloace destul de artificiale. 1397 Clipele de la finele vieÈ›ii sunt cele mai preÈ›ioase. într-o astfel de clipă ai vrea să realizezi ceea ce nu ai putut realiza toată viaÈ›a. 1398 ViaÈ›a este scurtă numai în raport cu goana noastră spre fericire. Dacă am goni spre înÈ›elepciune, mai mult ca sigur că viaÈ›a ni s-ar părea destul de lungă. 1399 O singură dată moartea a dat viață unui singur lucru viu: filosofia. Nu încape îndoială că prima reflecÈ›ie filosofică s-a născut din misterele morÈ›ii. 1400 Orice gând de argint, dacă nu I-ar opri lenea, ar deveni o faptă de aur. 1401 Datorită imperfecÈ›iunii omeneÈ™ti viaÈ›a omului nu poate urma un drum absolut drept, ci unul de continuă căutare, adică zigzagat. Dar È™i fulgerul urmează acelaÈ™i drum. Dacă ar urma alt drum mai drept, desigur că ar lumina mai puÈ›in. 1402 După ce ai făcut o faptă bună, dacă începi să o descrii, să o comentezi È™i să o justifici amănunÈ›it în faÈ›a tuturor, atunci, oricât de frumoasă È™i nobilă ar fi fost ea, îi reduci valoarea la jumătate sau chiar la zero. 1403 Cine adună toată viaÈ›a numai bunuri materiale devine cel mai sărac om din punct de vedere al bunurilor spirituale. 1404 Nu È›in să spun că viaÈ›a oamenilor ar fi neapărat o piesă de teatru - viață-comedie, viață-tragedie sau viață-dramă - dar, oricum, ceva spectaculos È™i dramatic, combinând toate aceste genuri, există fără doar È™i poate în biografia fiecăruia dintre noi. Devenind conÈ™tienÈ›i de acest lucru, cei mai mulÈ›i urmăresc să obÈ›ină aplauze la scena deschisă, numai că vor avea dezamăgirea să constate că aplauzele întârzie să pornească; în schimb, o altă categorie de oameni își trăiesc viaÈ›a atât de firesc È™i de eroic, chiar fără să È™tie, încât, indiferent că existenÈ›a lor anonimă este când mai tragică ori când mai comică, ea ar merita totdeauna aplaudată. Dar, din cauza modestiei, tocmai aceÈ™ti oameni își joacă rolul cu cortina trasă, iar noi pierdem scenele cele mai frumoase. 1405 Toate viciile se deghizează sub haina unor necesități vitale È™i fireÈ™ti, care sunt în realitate niÈ™te inutilități anormale, absurde È™i mortale. 1406 Unii oameni valoroÈ™i sunt stăpâniÈ›i de vicii ruÈ™inoase la antipodul cărora înfloresc virtuÈ›ile glorioase. 1407 Viciile marilor personalități ne-au apărut totdeauna ca niÈ™te virtuÈ›i reprobabile. 1408 Viciile sunt dulci la începutul lor È™i amare la sfârÈ™itul lor. VirtuÈ›ile sunt amare la început È™i dulci la urmă. 1409 Lenea este o intrusă care caută adesea să strice prietenia dintre dorință È™i voință. 1410 Abilitatea este lubrefiantul tuturor acÈ›iunilor. 1411 Taie cureaua de transmisie È™i roata abuzurilor va înceta să mai strivească. 1412 Să amânăm a spune adevărul acolo unde simÈ›im că ar putea aduce mari nenorociri sau să-l punem pe un necunoscut să-l comunice după ce momentul critic a trecut. 1413 ViaÈ›a, teama de moarte, dorinÈ›a de moarte, bunătatea, răutatea, iubirea, ura, năzuinÈ›a, voinÈ›a, acÈ›iunea, lenea, viciul, virtutea, admiraÈ›ia, invidia, linguÈ™irea, orgoliul, indiferenÈ›a, sacrificiul, bucuria, tristeÈ›ea, durerea, decepÈ›ia, exaltarea, reculegerea - iată numai câteva �celule" din care este alcătuit sufletul omenesc, complexul suflet omenesc, atât de concret È™i atât de invizibil totodată. Orice om le are pe toate, dar nu în aceeaÈ™i cantitate, profilul sufletesc conturându-se din predominante È™i dintr-o ordine mai mult sau mai puÈ›in simetrică a lor. După împrejurări, fiecare parte componentă poate intra în rezonanță cu alte părÈ›i similare ale altui suflet, imprimând, în acele momente, caracteristica dominantă a eului persoanei respective, specifică fiecăruia. Nu-mi pot închipui altfel sufletul nostru, dacă este vorba să-mi concretizez noÈ›iunea lui abstractă. 1414 Imposibilul a început să devină un arhaism care face parte mai mult din vocabularul celor slabi. în nici un caz omul secolului nostru È™i al celor viitoare nu va mai zice �imposibil", decât doar atunci când glumeÈ™te sau când refuză să facă ceva. 1415 Cei răi sunt totdeauna mai temuÈ›i decât cei buni datorită abilității cu care acÈ›ionează. De aceea oamenii valoroÈ™i ar trebui să fie de două ori mai abili decât oamenii răutăcioÈ™i. 1416 Nebun este acel care încearcă să găsească logica absurdului, dar mai nebun cel care încearcă să folosească absurdul în locul logicii. 1417 Paradoxul nu are nimic absurd, nimic iraÈ›ional între un enunÈ› contradictoriu È™i opusul lui perfect demonstrabil. EI este numai o răspântie principală a logicii, deci principalul nod de comunicaÈ›ie al ei, unde îți poÈ›i da cu greu seama că toate căile adevărate par false È™i că toate căile false par adevărate. 1418 Dacă toÈ›i oamenii din lume ar fi uniÈ›i, dacă toÈ›i ar fi de acord între ei, atunci omenirea ar putea schimba până È™i sensul de rotaÈ›ie al Pământului, făcând ca soarele să răsară la apus È™i să apună la răsărit - atât de mare ar fi forÈ›a unirii È™i a concordiei dintre oameni. 1419 Critica trebuie adaptată la dialectică È™i nu dialectica la critică. 1420 Adevărul nu luminează numai înainte, ci È™i în urmă. 1421 Să nu dai niciodată ocazia să mărturiseÈ™ti adevărul cu lacrimi de vinovăție în ochi. 1422 - Ce este Adevărul? - Este ceva mai mare decât universul! Ceva mai strălucitor decât toate astrele luate la un loc... - Atunci Adevărul este Dumnezeu? - Nu. Adevărul este numai o mică parte din Dumnezeu! - 1423 AdmiraÈ›ia depinde mai întâi de cultură, abia apoi de gusturi. 1424 Prin ideile celor care au fost ne urcăm spre ideile celor care sunt. înÈ›elepÈ›ii dispăruÈ›i ne ajută deseori mai mult decât cei în viaÈ›a. 1425 Oamenii de care nu ai nevoie È™i care nu te pot ajuta cu nimic, totdeauna sunt mai săritori la nevoie decât cei de care într-adevăr aveai nevoie. Ei îți apar cel mai des în cale È™i când ai, dar È™i când nu ai nevoie de vreun ajutor. 1426 Mărinimia este un compendiu al puterii È™i al înÈ›elepciunii omeneÈ™ti. 1427 AÈ™ vrea să găsesc, în secolul acesta, pe omul îndurerat sincer de suferinÈ›ele altor oameni total necunoscuÈ›i lui, pe un om care nu È™i-ar putea savura propria lui fericire decât atunci când ar simÈ›i că È™i alÈ›ii sunt fericiÈ›i ca el. AÈ™ vrea să găsesc pe omul care este bucuros numai atunci când poate ajuta dezinteresat pe altul, ferindu-se de văzul lumii. Ca Diogene, caut demult un asemenea om cu lumânarea, ziua È™i noaptea. Nu se poate să nu-l găsesc într-o zi. 1428 ÃŽnainte de a ne arăta ce È™tiu ei să facă, oamenii aleÈ™i au darul de a părea foarte neînsemnaÈ›i. 1429 Comitem o mare eroare când afirmăm că este atins de o ambiÈ›ie morbidă, atât cel însetat de orgoliul măririi cât È™i cel însetat de realizarea unei idei morale, pline de nobleÈ›e sau de însuÈ™irea unei mari învățături. Unul este individul înfumurărilor pure, celălalt al aspiraÈ›iilor pure. 1430 Cumplit îi chinuie natura pe cei slabi în talente È™i tari în ambiÈ›ia de a È™i le etala cu orice preÈ›! Dacă mai au È™i o brumă de cultură, apoi să te È›ii... Asemenea pseudotalente vor chinui fără milă pe cei din jur, până la ultima lor suflare. 1431 Amânăm lucrurile de azi pe mâine ca să dăm impresia că prelungim ziua de azi în cea de mâine - spre a nu îmbătrâni aÈ™a curând, zicem noi. Dar îmbătrânim tocmai pentru că le tot amânăm. 1432 Anii care au trecut înghit cu tot mai multă lăcomie anii care vin. 1433 Ai dreptul să foloseÈ™ti chiar È™i mijloacele cele mai nepermise pentru a-È›i salva viaÈ›a proprie sau viaÈ›a tovarășilor tăi când ea este pusă în mare pericol de duÈ™mani. 1434 Cel care întinde mâna să-È™i ia de pe masă mănuÈ™a uitată lângă un ban străin de aur, are toate È™ansele să fie acuzat imediat de intenÈ›ii rele, chiar dacă nu a văzut banul, ci doar mănuÈ™a lui. 1435 Ordinul este glasul autorității; disciplina - ecoul ei. 1436 Cea mai mare avere din lume este tot înÈ›elepciunea. Cel mai bogat diamant din lume nu preÈ›uieÈ™te nici cât un singur miligram din creierul unui om înÈ›elept. 1437 Pentru acÈ›iunile noastre, ziua de astăzi este totdeauna mai potrivită decât ziua de mâine, chiar È™i pentru motivul că ziua de mâine s-ar putea să fie ultima sau, în orice caz, mai aproape de ultima. 1438 Nu ai dreptul să bănuieÈ™ti ceva rău sau pe cineva că a făcut ceva urât până nu cunoÈ™ti cel puÈ›in jumătate din mobilul faptelor. 1439 Copilăria este singura vârstă permanentă a omului la care ne raportăm mai mereu existenÈ›a. De fapt, ea nu-1 părăseÈ™te niciodată pe om, nici în cele mai adânci bătrâneÈ›i. Atâta doar că, odată cu vremea, copilăria se ascunde în cotloanele tot mai adânci ale sufletului nostru, de unde izbucneÈ™te când È™i când la lumină în clipele senine sau în cele de profundă nostalgie. 1440 Pentru a-i scăpa de prostie, trebuie să le faci proÈ™tilor uneori binele cu sila. Mai târziu, unii dintre ei îți vor mulÈ›umi. 1441 AÈ™a cum medicina vindecă răul cu venin, înÈ›eleptul extrage binele din orice rău. 1442 Amarul se obÈ›ine uneori din dulcele concentrat la maximum. 1443 Cine este nebun să mângâie o viperă când o vede pregătită să sară? Caracterul omului se poate schimba numai în două feluri: în bine - când îl schimbă cultura - È™i în rău - bogăția. 1445 Fugi de cei nelegiuiÈ›i È™i de sfaturile lor, chiar dacă È›i-ar spune cineva bine intenÈ›ionat că sunt sfaturile cele mai bune! 1446 După o nenorocire mare, o bucurie, oricât de mare, va părea neînsemnată. 1447 Calitățile se alterează dacă nu sunt împrospătate mereu cu vorbe È™i fapte bune. 1448 S-au văzut criminali care plâng în timp ce-È™i omoară victima, făcându-È™i crima abominabilă. Dar sunt alÈ›ii care o schingiuiesc È™i o omoară râzând, iar aceÈ™tia sunt cei mai feroce È™i mai periculoÈ™i criminali. 1449 Familia, părinÈ›ii - sunt rădăcinile caracterului; È™coala creează tulpina lui, iar însuÈ™irile ulterioare sunt roadele efortului individual. 1450 Când stâncile grele cad, firele uÈ™oare de praf se ridică în acelaÈ™i loc. 1451 După ce ai găsit, mai caută. Vei mai găsi! 1452 Celebritatea este capricioasă ca o femeie. De geaba eÈ™ti tu îndrăgostit de ea È™i o cauÈ›i cu înfrigurare, dacă ea nu este îndrăgostită de tine È™i te ocoleÈ™te! 1453 Nu am fi auzit nimic despre păduchii vulturilor dacă nu ar fi existat vulturi. 1454 Uneori îi minÈ›im pe oameni spre a-i încuraja să mărturisească adevărul. 1455 Când izbucneÈ™te o mare primejdie, din o sută de înÈ›elepÈ›i abia unul dacă va mai putea să chibzuiască clar È™i cu sânge rece. Nu toÈ›i oamenii înÈ›elepÈ›i sunt È™i curajoÈ™i. A fi înÈ›elept È™i viteaz nu-i tot una. 1456 NechibzuinÈ›a este mama tuturor nenorocirilor. 1457 Studiind mult timp un om, vei constata la un moment dat că ai ajuns posesorul cheii lui sufleteÈ™ti, singura cheie, de altfel, cu ajutorul căreia reuÈ™eÈ™ti să-i deschizi oricând porÈ›ile bine ferecate ale sufletului său. 1458 Teancurile crescânde de bani câștigaÈ›i în mod necinstit sunt trepte sigure către închisoare. 1459 Fiecare om drept este paralela altui om ca È™i el. Datorită liniei vieÈ›ii lor cu multe meandre, oamenii strâmbi, într-un fel sau în altul, au totuÈ™i puncte comune în care se întâlnesc È™i care îi sudează. 1460 Te compătimeÈ™te sincer numai omul care a trăit acelaÈ™i necaz. 1461 Nu va È™ti niciodată ce este iubirea tânăra care, stând în braÈ›ele unui bărbat, întinde mâna să-l mângâie pe altul, privind drăgăstos în ochii celui de al treilea È™i intrând în vorbă cu cel de al patrulea ca să-i transmită, prin el, sărutări celui de al cincilea... 1462 Și un fulg È›i se va părea greu ca o piatră de moară dacă te sileÈ™te cineva cu încruntări È™i cu forÈ›a să-l muÈ›i din locul lui, iar o piatră de moară o vei duce ca pe un fulg dacă faci aceasta din propria-È›i voință sau când te roagă cineva cu o voce dulce să o faci. 1463 Cine, fiind învinuit pe nedrept, se teme chiar È™i atunci când are conÈ™tiinÈ›a curată, dovedeÈ™te că este un om slab, care, de frică, ar putea să-È™i încarce conÈ™tiinÈ›a sau să facă pe dată o prostie colosală, numai spre a nu fi câtuÈ™i de puÈ›in bănuit de ceva rău È™i să nu pară cumva că ar fi un om necinstit. Asemenea oameni sunt corecÈ›i în viață nu datorită conÈ™tiinÈ›ei, ci graÈ›ie fricii. 1464 Oamenii care au mania contrazicerii vor fi consideraÈ›i întotdeauna ca niÈ™te înfumuraÈ›i incorigibili, probând mai degrabă un caracter morbid decât o proastă creÈ™tere. Din pricină că vor să treacă pretutindeni, cu orice preÈ›, atoateÈ™tiutori, ei sunt ocoliÈ›i de oamenii serioÈ™i. 1465 Inima se lasă totdeauna prima convinsă; spiritul înÈ›elepciunii totdeauna ultimul. 1466 Dacă din o mie de adevăruri mari pe care le-a afirmat gânditorul, unul singur este defectuos, piramida înÈ›elepciunii lui apare supusă pericolului de a se dărâma, prin faptul că o bucată de la temelia ei s-a sfărâmat. 1467 Noi avem un raÈ›ionament terestru care este mai mult valabil aici pe Terra decât în spaÈ›iul cosmic ori pe suprafaÈ›a altor planete, în alte presupuse lumi, aÈ™a cum un bilet passe-partout, valabil în toate direcÈ›iile cu mijloace de locomoÈ›ie terestre, nu mai poate fi deloc valabil cu mijloace de locomoÈ›ie cosmice. 1468 Nu trebuie căutat concretul în abstract, ci abstractul în concret. 1469 Darurile se dau după cum pare È™i omul. Totdeauna oamenilor de seamă li se dau daruri de seamă. 1470 Pentru o minte înÈ›eleaptă nu există nimic invizibil care să nu-È™i facă simÈ›ită cât de cât prezenÈ›a. 1471 VorbeÈ™te totdeauna despre cunoscuÈ›i ca È™i cum ai È™ti că ei se află ascunÈ™i în spatele tău, de unde È›i-ar putea auzi oricând toate cuvintele. 1472 Dacă am È™ti că ne-au mai rămas doar două zile de trăit, ne-am purta în acele zile cu atâta demnitate încât nu ne-am mai recunoaÈ™te pe noi înÈ™ine È™i am avea poate impresia că am nimerit din greÈ™eală în pielea altuia. Cine susÈ›ine invers, spunând că, dimpotrivă, în asemenea cazuri, cel proscris È™i-ar trăi viaÈ›a din plin, chiar din primele clipe È™i-ar da seama că nu ar putea face aÈ™a ceva È™i È™i-ar schimba imediat comportamentul impunându-È™i un regim decent de introspecÈ›ii interioare È™i meditaÈ›ii profunde. Dar... ce-ar fi să ne închipuim chiar acum acele două zile limită È™i să le prelungim apoi la infinit în zilele următoare, aplicând pe loc �comportamentul de alertă"... 1473 Eu sunt în fiecare din voi È™i fiecare din voi mă reprezentaÈ›i într-un fel pe mine. Văd asta din toată bunătatea È™i răutatea voastră. 1474 A descoperi mai înseamnă a da la iveală, din lucruri cunoscute, amănunte cu totul necunoscute, pe care înainte nu le bănuise nimeni. 1475 DespărÈ›irea definitivă a două fiinÈ›e care se iubesc le apropie de moarte cu încă o jumătate de viață. 1476 Desperarea este durerea turbată care nu mai poate respira decât prin răcnete. 1477 Grijulii cum sunt, oamenii au început să se teamă nu numai de soarta Terrei poluate, ci chiar È™i de soarta... întregului univers! De viitorul acestuia din urmă unii se îngrijorează chiar mai mult. Se zice că la o conferință È™tiinÈ›ifică È›inută de un astronom despre Soare, în faÈ›a unui public divers, conferenÈ›iarul a spus: �Peste 25 de miliarde de ani Soarele nostru nu va mai fi ceea ce este acum. Va fi ca È™i mort, iar viaÈ›a de pe Terra va dispărea complet!" �Peste câți ani?" a sărit ca ars un auditor din sală, È›inând mâna în dreptul inimii. �Peste 25 de miliarde de ani", a repetat astronomul. �Vai, ce m-am speriat!", s-a liniÈ™tit cel curios. �Credeam că aÈ›i spus că peste 25 de milioane de ani..." 1478 Care va fi oare destinul destinului, dacă omul modern unelteÈ™te pe toate căile să-l detroneze? 1479 Modestia este deseori confundată cu incapacitatea. 1480 Necesitatea necesităților, toate sunt o necesitate! Chiar È™i deÈ™ertăciunea eclesiastului, blamată de mii de ani, este tot o necesitate, precum viaÈ›a È™i moartea, binele È™i răul, frumosul È™i urâtul, căldura È™i frigul, ziua È™i noaptea, toate, absolut toate cele existente sub soare sunt o necesitate indispensabilă omenirii! Din lupta dintre ele izvorăsc miÈ™carea, viaÈ›a, progresul, corectitudinea. Nimic nu pare zadarnic aici în lumea noastră, nimic nu este fără rost, totul - mai cu seamă răul - este, la urma urmelor, el însuÈ™i necesar, fiind făcut de Dumnezeu să stimuleze inteligenÈ›a omului, bunătatea lui, aspiraÈ›ia umană spre desăvârÈ™ire. 1481 Reaua dispoziÈ›ie a unui om bun este totuÈ™i de temut. 1482 A nu dori înseamnă a nu avea. 1483 Dacă vrei să-l pierzi pe cineva, investeÈ™te-1 cu cât mai multe puteri. 1484 Universul este cel mai mare adevăr vizibil... universal. 1485 O iubire poate fi totdeauna contrară altei iubiri. 1486 Adevărul chiar dacă este privit de sus, pare totuÈ™i imens. 1487 Uneori pe oamenii adevăraÈ›i îi recunoÈ™ti È™i după indivizii de care au curajul să se despartă. 1488 Avem două mâini È™i o gură ca să muncim de două ori mai mult decât mâncăm. 1489 Nu este jignire mai dureroasă decât un cadou făcut cu toată dragostea È™i refuzat cu toată indiferenÈ›a. 1490 Prostia face ca omul să fie rău, iar răutatea face ca omul să fie prost. 1491 Deseori bunătatea naÈ™te bunătate, iar câteodată supra-bunătate. 1492 După ce dispare un om simplu, dar de caracter, nu rămâne din el decât amintirea caracterului È™i a bunătății lui. 1493 Cu caracterul tău nu te naÈ™ti tu; cu el s-au născut mai întâi părinÈ›ii tăi, dar depinde mult de ei cum, cât È™i în ce fel È›i I-au transmis. 1494 Omul real, omul lipsit de falsitate, este cel observat prin surprindere. 1495 Este imposibil ca omul curajos să nu posede È™i o mulÈ›ime de alte virtuÈ›i morale de bază ale vieÈ›ii. 1496 ÃŽn cercetarea È™tiinÈ›ifică este necesar să existe tot atâta curaj ca într-o bătălie care trebuie câștigată pe teritorii cât mai vaste, cu pierderi cât mai puÈ›ine. 1497 Curajul se educă întâi prin recunoaÈ™terea slăbiciunilor, apoi prin înfrângerea lor. Curajul fizic - curajul eroic - izbucneÈ™te numai după educarea complexă a curajului moral. 1498 VoioÈ™ia molipsitoare rămâne preferabilă amabilității. Amabilitatea poate fi mai degrabă un protocol, o deprindere învățată în societate. Voia bună derivă dintr-o stare sufletească spontană, care reflectă totdeauna un suflet sănătos È™i o minte ageră. 1499 Cuvintele È™i ideile sofisticate, amestecate cu puÈ›in talent, produc indigestii intelectuale greu de suportat. 1500 A îndatora pe cineva pentru a obÈ›ine mai târziu favoruri se dovedeÈ™te totuÈ™i o mică pungășie care ar trebui plătită cum se cuvine. 1501 Deoarece duÈ™manul este responsabilul voluntar cu înregistrarea defectelor noastre, pe care ni le contabilizează totdeauna cu sfinÈ›enie, nu strică să-l consultăm când È™i când, direct sau indirect, pentru a putea începe războiul cu cele din capul listei lui. 1502 Deprinderile sunt rezultatul unor programări disciplinate care funcÈ›ionează zi de zi. 1503 DispreÈ›ul manifestat prin priviri fulgerătoare, dublate de tăcere, pare într-adevăr ucigător. Atunci ochii trimit fulgere, iar tăcerea tună peste capul vinovatului. 1504 DivorÈ›ul este rezultatul unui altoi nepotrivit care nu s-a prins È™i care nici nu are È™anse să se mai prindă vreodată. Ar fi o absurditate ca să-l sileÈ™ti să rodească. Unica soluÈ›ie rămâne încercarea unui nou altoi care să rămână valabil. 1505 Trebuie să fim siguri că numai căsătoria monogamă È™i heterosexuală singură rămâne piedestalul societăților viitoare. Sociologii care cer libertăți sexuale nelimitate, militând pentru poligamie, poliandrie ori pentru căsătorii între homosexuali trebuie condamnaÈ›i cu asprime È™i trecuÈ›i în rândul criminalilor, întrucât vor să întoarcă societatea omenească în urmă cu mii de ani, la nivelul de hoardă sălbatică. 1506 Simpatia pentru sexul opus este primul pas spre dragoste È™i ultimul pas al obiectivității. 1507 Cea mai mare nedreptate este să recunoÈ™ti că cineva are dreptate È™i totuÈ™i după aceea să-l pedepseÈ™ti. 1508 Omul cu adevărat iubitor de dreptate È™i de adevăr ia parte chiar È™i duÈ™manului său dacă vede că acesta a fost crunt nedreptățit. 1509 Nu-i recunoscută, nu-i nici durabilă È™i nici impunătoare decât dreptatea înarmată cu tot ce trebuie È™i chiar agresivă cu cei nedrepÈ›i. 1510 Când duÈ™manii se împacă între ei pentru a se coaliza împotriva ta, trebuie să-È›i dublezi imediat numărul prietenilor. 1511 Oare îl putem ierta pe acela care nu a vrut să-l ierte pe altul pentru aceeaÈ™i greÈ™eală? 1512 Cu duÈ™manul să nu te împaci până ce nu declară că îți recunoaÈ™te dreptatea de care ai fost frustrat, iar dacă el are dreptate caută tu împăcarea cu el. 1513 Cine abuzează de justiÈ›ie cunoaÈ™te forÈ›a ei; cine abuzează de forță cunoaÈ™te justiÈ›ia. 1514 Exemplul - această învățătură prin fapta practică - este alfabetul universal al procesului instructiv-educativ, în mare măsură contagios, mai ales când posedă o frumuseÈ›e a lui originală È™i utilă, când posedă caracteristicile aplicabilității într-un domeniu practic al vieÈ›ii; exemplul viu, exemplul analitic sau exemplul sintetic, nu va putea fi înlocuit nici chiar de prelegerea minunată a tuturor oratorilor străluciÈ›i care ar vorbi vreodată magistral despre acel capitol al educaÈ›iei de unde a fost ales. 1515 Insulta este un cuÈ›it invizibil pe care vrăjmaÈ™ul È›i-1 răsuceÈ™te cu vorbe otrăvite în inimă. 1516 Există È™i o insolență plină de bună cuviință care se pare că place tuturor. 1517 Dacă unui hoÈ› de meserie de abia ieÈ™it din închisoare, îndelung calificat în spargeri È™i furturi de pomină, i te adresezi cu un ton serios È™i solemn cam în astfel de cuvinte: �Omule, È™tiu că eÈ™ti un escroc inteligent, care trăieÈ™te numai din furtiÈ™aguri, dar, cu toate acestea, uite, eu am încredere multă în părÈ›ile tale nobile, È™i bizuindu-mă pe ele, îndrăznesc să te rog ceva care nu aÈ™ ruga nici pe cel mai bun prieten al meu... Iată ce vreau să te rog: È›ine teancul acesta mare de bani (eu È™tiu exact câți sunt) È™i du-1 de urgență lui cutare È™i, odată cu banii, transmite-i È™i mulÈ›umirile mele, împreună cu toate scuzele că nu am putut veni personal spre a-i înapoia..." Dacă i-ai vorbi astfel chiar È™i celui mai mare ticălos, el întâi te va asculta cu neîncredere, oarecum nedumerit, dar va fi atât de mândru de confidenÈ›a unică pe care i-o rezervi, va fi atât de uluit, încât te va servi mai prompt decât un om cinstit. Aceasta pentru că încrederea ne obligă să ne simÈ›im cu adevărat oameni integri. 1518 ÃŽnfrânarea este ancora aruncată pentru ca să nu se răstoarne corabia în timpul furtunii. Cine s-a înfrânat la timp È™i-a înconjurat fiecare păcat cu zece virtuÈ›i. 1519 Epoca modernă È™i-a bătut capul ca să experimenteze fel de fel de libertăți: de colivie, de volieră È™i de È›arc. Un singur lucru a evitat a face: să lase puÈ›in întredeschisă uÈ™a acestor libertăți. 1520 DelicateÈ›ea afirmă că, în ceea ce priveÈ™te secretele È™i intimitățile omului, sunt atât de multe întrebări nepermise, încât curiozității i-a fost greu să nu apeleze la brutalitate. 1521 Prostul preferă să leÈ™ine de râs când aude glumele leÈ™inate ale altui prost, decât să asculte vorbele bune ale unui înÈ›elept. 1522 Câteodată mita e ca dinamita. 1523 Cine descifrează strategia duÈ™manului este ca È™i învingător. 1524 Când înÈ›elepciunea se odihneÈ™te o clipă, prostia îi ia imediat locul. 1525 Multe trebuie să înveÈ›e omul ca să poată să se dezveÈ›e! Dreptatea judecă cu gramul È™i pedepseÈ™te cu tona. 1527 Gura se spurcă mâncând lucruri stricate sau grăind vorbe stricate; ochii văzând lucruri stricate, iar urechile auzind lucruri stricate. Când toate aceste organe simt nevoia de a consuma numai stricăciuni, individul însuÈ™i devine o cloacă de dejecÈ›ie a tuturor descompunerilor fizice È™i morale, de care nu se mai poate apropia nici un om cu bun simÈ›. 1528 PreferinÈ›a este marea inamică a obiectivității. 1529 Jurămintele în dragoste durează ceva mai puÈ›in decât dragostea. 1530 Când te laudă un ticălos nu te mai respectă nimeni. 1531 Lauda care foloseÈ™te fraze lungi, venite prin trâmbiÈ›e de aur, pare laudă plătită. Numai lauda scurtă, zgârcită în vorbe, pare totdeauna dreaptă. 1532 LinguÈ™irea este prologul invidiei, al urii È™i al trădării. 1533 Luxul exagerat este o extravaganță a trupului în dauna spiritului. 1534 Manierele au avantajul că sunt apreciate chiar È™i dacă È™tii să le simulezi. 1535 Totdeauna ceea ce este minimum material lungeÈ™te necazurile; ceea ce este maximum scurtează fericirea È™i viaÈ›a. Numai media materială, măsura de mijloc, cumpătarea în viață, lungeÈ™te viaÈ›a È™i scurtează necazurile. 1536 Mânia poporului, ieÈ™ită din dreptate, va fi totdeauna explicabilă, potolindu-se numai când dreptatea este repusă integral în drepturile ei. FrumuseÈ›ea È™i raÈ›iunea trebuie să dea tonul modei vestimentare È™i nu invers. 1538 A fi mândru È™i modest în acelaÈ™i timp, nu se poate. Cine încearcă să-È™i acopere mândria cu modestia va deveni ridicol. 1539 ÃŽn faÈ›a laudelor trebuie să devenim surzi. 1540 Munca susÈ›inută de toată tehnologia modernă este puternicul motor al civilizaÈ›iei. Dacă am renunÈ›a acum la tehnologia finelui de secol, ne-am trezi mai curând decât credem la nivelul societății feudale, de unde am pornit acum câteva sute de ani. 1541 NerecunoÈ™tinÈ›a este un amestec cras de bădărănie cu lipsa de conÈ™tiință. 1542 Odată pierdut, numele bun se transformă în prost renume. 1543 Zgârcitul își face până È™i uÈ™a mai strâmtă ca să nu încapă prea mulÈ›i pe ea. 1544 Multe obiceiuri sunt absurde È™i fără nici un folos, din care cauză ar trebui să ne rezervăm fiecare dreptul de a nu le accepta sau de a le respinge imediat. 1545 Să nu transformăm în obiÈ™nuință decât ceea ce este frumos È™i util. Orice bizarerie va trebui alungată din habitudinile noastre diurne. 1546 Nu trebuie confundată obrăznicia cu îndrăzneala. Obraznicul se înfige la ceva bun ca să È™i-l însuÈ™ească sau vorbeÈ™te cu duritate - È™i rău face -, îndrăzneÈ›ul se înfige la ceva rău spre a-l respinge È™i, bineînÈ›eles, că procedează foarte bine. El nu se bizuie pe obrăznicie ci pe un curaj autentic. 1547 Sex-appealul nu-l poÈ›i fabrica în mod artificial. Trebuie să te naÈ™ti cu acest spirit charismatic, cu acest lipici natural, cu acest �vino-ncoace�... Cu el este ca È™i cu inteligenÈ›a: o ai sau nu o ai! 1548 Toate talentele È™i toate calitățile fizice ori intelectuale cu care te-a dotat natura sunt absolut nule È™i neavenite dacă nu eÈ™ti în primul rând om de omenie. 1549 Mama este monumentul cel mai sfânt È™i mai scump al omenirii. 1550 Oamenii care nu au copii trăiesc doar o singură viață. 1551 Fantasticul are o singură lege: să nu fie supus legilor logicii prea severe, ferindu-se tot odată de elucubraÈ›ii prea deplasate. 1552 A È™ti să accelerezi oamenii, să-i iuÈ›eÈ™ti È™i să-i dinamizezi fără a-i forÈ›a, fără a-i teroriza - este o artă demnă de un mare strateg sau de un pedagog-vrăjitor. Avem nevoie de asemenea specialiÈ™ti pretutindeni. 1553 Pilda a fost totdeauna un magnet care a atras la un pol faptele È™i a respins la celălalt pol vorbele. 1554 PoliteÈ›ea poate fi considerată ca un alfabet alcătuit din anumite gesturi, cuvinte È™i coduri destul de convenÈ›ionale uneori, pe care omul cel mai cult, necunoscându-le în toate subtilitățile lor, poate fi perceput de societatea elevată ca un primitiv inteligent de care în cele din urmă se dispensează. 1555 Prefăcătoria este modalitatea de a scăpa dintr-o cursă ori de a ademeni pe cineva într-o cursă. 1556 SperanÈ›a creÈ™te din răbdare. 1557 Cine s-a răzbunat a declanÈ™at un perpetuum mobile. 1558 Nu-l respectăm niciodată pe acela pe care nu-1 respectă nimeni. 1559 Răbdarea este procesul lent în cursul căruia se cimentează caracterul uman ce va acumula în el forÈ›e nebănuite. 1560 Oamenii mari sunt rezultatul unor răspunsuri prompte È™i înÈ›elepte pe care ei I-au dat la timp în viață. 1561 Ce eforturi lamentabile depun unii pentru a părea spirituali È™i cât de perfect reuÈ™esc ei atunci să devină ridicoli! 1562 Hohotele prelungite sunt caricatura râsului È™i par cu atât mai bădărăneÈ™ti È™i mai necioplite cu cât sunt mai afectate È™i mai fără motive serioase de râs. 1563 Zâmbetul ingenuu pe o față frumoasă sfinÈ›eÈ™te È™i luminează toate lucrurile din jur. 1564 Felul cum râde omul ÃŽI arată cât de prost sau inteligent este. Altfel spus, arată-mi cum râzi ca să-È›i spun cine eÈ™ti! 1565 Obrazul omului este ecranul pe care conÈ™tiinÈ›a proiectează lumina roÈ™ie a ruÈ™inii ca un semn de stop pus înaintea unei greÈ™eli deconspirate. 1566 Cine află secretele duÈ™manului l-a învins! Dar, în aceeaÈ™i măsură, cine-È›i află secretele tale, te-a făcut deja robul lui! 1567 Precum David l-a învins pe Goliat, la fel, prin discreÈ›ie, cel slab îl poate învinge pe cel puternic È™i lăudăros care, fiind prea încrezător în forÈ›ele lui, nu se teme să-È™i dea în vileag secretele cele mai importante chiar dacă în ele se află jumătate din puterea sa. De obicei, oamenii mici au secrete morale mari. 1569 A păstra un secret de stat înseamnă a-È›i păstra capul. Cine vinde un asemenea secret își va pierde în primul rând capul aÈ™a cum È™i-a pierdut înainte conÈ™tiinÈ›a È™i inima. 1570 Glumele bune trebuie spuse pe tonul cel mai serios, dar nu trebuie luate niciodată în serios. 1571 După o mustrare aspră făcută pe un ton dur, va trebui să dai È™i un sfat prietenesc pe tonul cel mai dulce. 1572 Cine sfătuieÈ™te pe nebuni cu lucruri bune, acela riscă totuÈ™i să nu scape totdeauna teafăr din mâinile lor. 1573 Sinceritatea prea mare asupra personalității tale îți dă adesea alura unui prost sau, în cel mai fericit caz, a unui naiv extrovertit. 1574 Uneori o vorbă bună face chiar mai mult decât o faptă bună. 1575 Când un È™ef de stat este iubit de popor, înseamnă că este un adevărat patriot È™i È™tie să comande poporul de care È™i el ascultă. Mai înseamnă că iubirii lui unice față de cei pe care îi conduce i se răspunde cu milioane de iubiri patriotice. 1576 Cine nu È™tie să numere până la o sută în gând atunci când are nervi È™i când este gata să explodeze de furie nu va È™ti nici să stăpânească pe alÈ›ii. 1577 Suntem mai de grabă admiratori platonici ai dreptății decât oameni drepÈ›i. 1578 Ca să fii cu adevărat virtuos, trebuie să fii în primul rând anonim. Când eÈ™ti deja celebru, eÈ™ti nevoit mai mult să pozezi făcând pe virtuosul. 1579 Când criticăm greÈ™elile altora, este nevoie să folosim cât mai puÈ›ine cuvinte, cam tot atâtea câte ne-ar trebui atunci când am vrea să-i lăudăm. 1580 Vorbele urâte pe care È™i le aruncă soÈ›ii reciproc în faÈ›a copiilor atunci când se ceartă, se opresc ca niÈ™te lovituri veninoase de pumnale date cu putere în sufletele lor, traumatizându-i pentru toată viaÈ›a pe aceÈ™ti martori pe cât de nevinovaÈ›i pe atât de receptivi. 1581 O încurajare venită din partea unei personalități competente contează mai mult decât un ajutor material direct. 1582 Nimeni nu încurcă lumea mai bine decât omul entuziast fără talent È™i fără simÈ› practic în faÈ›a lucrului care-l entuziasmează. 1583 Am cunoscut un tânăr inteligent care, pe când era student, obiÈ™nuia să spună: abia aÈ™tept să termin È™coala, ca să mă pot apuca È™i mai serios de învățătură È™i să-mi cultiv sufletul È™i cu alte informaÈ›ii folositoare mie, pe care toate È™colile s-au sfiit să mi le ofere. 1584 Milenii de-a rândul, necunoscutul a terorizat pe oameni mai mult decât neadevărul. Spre a scăpa de teroarea necunoscutului, unii oameni È™i-au găsit în È™tiință aliatul cel mai eficace È™i cel mai credincios în luptă cu cauza cauzelor, iar alÈ›ii în astrologie È™i în divinaÈ›ii. Dar acestea din urmă întotdeauna le-a cam jucat feste. 1585 Claritatea este mai degrabă însuÈ™irea lucrului văzut decât a vederii propriu-zise. 1586 Va fi considerat atotputernic È™i demn de toată admiraÈ›ia acela care poate demonstra ca posibil lucrul care nu este crezut de nimeni posibil. 1587 Sufletul își pierde total independenÈ›a numai atunci când prin iubire se subordonează persoanei iubite. 1588 AltruiÈ™tii care fac paradă cu altruismul lor practicându-1 ostentativ sunt cei mai autentici egoiÈ™ti. 1589 Totdeauna numărul permisiunilor este bine să fie ceva mai mic decât al interdicÈ›iilor. 1590 Eclectismul sună prea mult a amatorism, fiind aproape un peiorativ al filosofiei È™i operând cu predilecÈ›ie numai la subsolul originalității, de sub nivelul căreia nu reuÈ™eÈ™te niciodată să se ridice la suprafață. 1591 Un sfat pentru octogenari: numai spuneÈ›i niciodată că aveÈ›i 80 de ani, ci doar 18 ani de viață È™i 62 de experiență... 1592 UmilinÈ›a este de două feluri: o umilință rea, negativă, când duÈ™manii È™i restul lumii te înjosesc È™i te ofensează, bătându-È™i cât pot joc de tine, È™i o umilință pozitivă, când, renunțând la îngâmfare, la titluri de glorie È™i la alte însuÈ™iri naturale, te dezbraci de toate strălucirile dobândite în viaÈ›a, È™i te smereÈ™ti cu reală modestie în faÈ›a lui Dumnezeu. Atunci nu te vei simÈ›i degradat, ci iubit, cu sufletul purificat È™i, în final, mai înălÈ›at È™i mai onorat ca niciodată. De multe ori nu ajungi la aceasta din urmă până nu treci prin cea dintâi. 1593 A-È›i iubi aproapele tău, pe care aproape că nu-l cunoÈ™ti, È™i a-È›i ierta pe toÈ›i inamicii fără excepÈ›ie nu este deloc chiar atât de simplu, nu pentru că nu vrem, ci pentru că aparent nu putem. Dar aceasta nu este nicidecum o scuză, de vreme ce nu am încercat aÈ™a ceva niciodată în mod serios sau de vreme ce am încercat de câteva ori fără succes. Fără doar È™i poate, acest proces este o lecÈ›ie destul de dificilă care se învață treptat-treptat, numai după ce porneÈ™ti a-È›i educa cu toată severitatea sufletul, autoconcentrându-te, citind È™i experimentând zilnic în această direcÈ›ie. în cele din urmă, egoismul, dispreÈ›ul È™i urile din tine te vor părăsi pe rând, pe rând È™i vei reuÈ™i să-È›i faci din suflet un lăcaÈ™ nobil al iertării È™i al dragostei universale. 1594 Un nou tip de felicitare: �Iartă-mă că te felicit abia după o lună cu ocazia împliniri a 40 de ani de viață, dar, la vârsta asta, când îți ascunzi cu tristeÈ›e È™i abilitate numărul anilor È™i când nu mai aduci deloc vorba de timpul lăsat în urmă, È™tiu că nu-È›i face chiar atâta mare plăcere să-È›i amintesc cu insistență că ai început să îmbătrâneÈ™ti. în anii ce vin te voi felicita după două-trei luni de la ziua naÈ™terii tale sau te voi felicita pentru perioada îndepărtată, de acum două decenii, când împliniseÈ™i 20 de ani, È™i sunt convins că nu te vei supăra..." 1595 Entuziasmul este flacăra luminoasă care izbucneÈ™te din sufletele încinse la maximum de căldura È™i de forÈ›a frumuseÈ›ii, a adevărului sau a dreptății. 1596 PoeÈ›ii netalentaÈ›i găsesc totdeauna suficiente resurse intelectuale spre a-È™i ascunde sărăcia È™i banalitatea gândirii printr-o abundență de preÈ›iozități, prin alambicarea unor idei simple, până obÈ›in efectul unor extravaganÈ›e cerebrale complicate care mimează destul de bine talentul de care sunt totuÈ™i foarte departe. 1597 Nu produc aceleaÈ™i fructe fantezia nerodului cu cea a înÈ›eleptului. 1598 De când lumea, o femeie frumoasă obÈ›ine dreptatea cu mult mai repede decât una urâtă, dar o plăteÈ™te de obicei mai scump. 1599 Deseori personajele joacă scriitorilor câte o festă nebănuită. Ei le concep într-un fel în cărÈ›ile lor, iar ele apar în alt fel, cu mult mai bogate în trăsături È™i semnificaÈ›ii decât au fost plăsmuite iniÈ›ial, eliberându-se complet de sub tutela creatorilor. AÈ™a se face că unele personaje negative, elaborate cu multă aversiune de autori, capătă, independent de voinÈ›a acestora, o vitalitate dublă față de cele pozitive, bine susÈ›inute de plăsmuitorii lor. 1600 AÈ™a cum, prin traduceri, Shakespeare a fost învățat să vorbească perfect româneÈ™te, prin acelaÈ™i procedeu, Eminescu vorbeÈ™te astăzi engleza È™i alte zeci de limbi ale omenirii. Hârtia nu roÈ™eÈ™te, dar îi face pe alÈ›ii să roÈ™ească. 1602 Cine nu se admiră niciodată învinge totdeauna. 1603 Pavăza patriei trebuie să fie mereu mai tare decât spada inamicului, astfel ca din spatele ei să țâșnească fulgerător spada țării oricând mai tare decât scutul inamicului. 1604 LaÈ™itatea - sora trădării. 1605 Legea este bună, părând chiar perfectă, atunci când nu mai impune introducerea altor legi ajutătoare ei. 1606 M-am întrebat adeseori cu teamă dacă nu cumva setea mea de a È™ti totul, de a avea cât mai multe cărÈ›i, de a le devora È™i de a mai cumpăra în continuare altele È™i altele, m-am întrebat oarecum înspăimântat dacă asemenea aviditate infinită nu ascunde cumva un nou fel de avariÈ›ie, un nou fel de egoism morbid, de o esență ceva mai subtilă È™i mai nobilă (într-un fel scuzabilă), dar totuÈ™i păstrând caracteristici certe de avariÈ›ie comună È™i de egoism ordinar. 1607 Mila pasivă nu este un sentiment nobil, căci echivalează mai degrabă cu nepăsarea È™i ipocrizia. Mila trebuie să facă ceva, trebuie să ajute cu ceva, fie măcar È™i cu un sfat util, dar numai în cazul când nu generează o stare mai rea celui compătimit sau când nu afectează legile omeniei. 1608 Cine se întreabă È™i se miră des bate la porÈ›ile filosofiei. 1609 Omul este cu adevărat puternic È™i invulnerabil doar atâta timp cât este drept. 1610 Muzica È™i frumuseÈ›ile naturii nu se înÈ›eleg niciodată mai bine ca atunci când eÈ™ti îndrăgostit. Natura l-a delegat pe om să-i fie purtătorul ei de cuvânt. De aceea, omul nu ar trebui să uite niciodată că, într-un fel, înÈ›elepciunea lui este înÈ›elepciunea naturii È™i poate chiar a universului întreg. Aceasta ar fi o sarcină care presupune că omul va trebui să-È™i asume toată răspundere față de natura în mijlocul căreia trăieÈ™te, fiind avocatul ei, apărătorul ei etern È™i nu distrugătorul ei. 1612 Cel mai rău om a profitat cel puÈ›in odată de omenia È™i de bunătatea cuiva, iar atunci el a primit de fapt o înaltă lecÈ›ie morală, pe care tot nu a înÈ›eles-o. 1613 Dacă ai avut forÈ›a să-È›i sfărâmi lanÈ›urile È™i cătuÈ™ele cu care ai fost înjosit, trebuie să ai în continuare tăria È™i obligaÈ›ia morală să le sfărâmi È™i pe cele ale înlănÈ›uiÈ›ilor din jurul tău. 1614 Când ne întoarcem acasă ori în locurile natale după o călătorie îndelungată de pe tărâmuri depărtate È™i străine, atunci parcă toate lucrurile cunoscute din jurul nostru le găsim învăluite într-o atmosferă stranie, inefabilă, oarecum de nerecunoscut la prima privire. Toate ni se par fie mai mari, fie, în general, mai mici decât sunt, încât trebuie să treacă o anumită perioadă de timp pentru a ne reacomoda cu locurile de baÈ™tină. Călătoriile ne modifică spaÈ›iul interior al percepÈ›iei. 1615 In jurul oamenilor mari se È›es întotdeauna mituri interesante. De altfel, miturile înseÈ™i fac să vehiculeze mai repede celebritatea acestor oameni. 1616 Cine încearcă să adauge câteva pete de culoare pe aripile unui fluture sau pe petalele unui crin, oricât de mare talent ar avea, urâțeÈ™te sau ponegreÈ™te natura. 1617 Dragostea este cel mai subtil instrument de cunoaÈ™tere al caracterului omului, în primul rând, È™i abia în al doilea rând al naturii înconjurătoare. Orice È›ară trebuie considerată ca o verigă indispensabilă din lanÈ›ul omenirii. Ruperea acestei verigi afectează indirect sau chiar la distanță tăria întregului lanÈ›. 1619 Dreptatea înzeceÈ™te curajul È™i puterile celui slab. 1620 Sfaturile È™i mărturiile muribunzilor sunt mai sincere ca atunci când erau sănătoÈ™i. 1621 Când, într-o bucată de proză sau într-o poezie, insiÈ™ti să îi spui cititorului totul, în afară de faptul că s-ar putea să pari pedant, È™i astfel să-l plictiseÈ™ti grav, vei proba că nu-1 respecÈ›i È™i că nu ai încredere în inteligenÈ›a È™i imaginaÈ›ia lui cu care își poate duce la capăt, fără ajutorul nimănui, toate reprezentările ce È™i le-a format singur. în plus, îi jigneÈ™ti toate capacitățile lui de percepÈ›ie È™i riÈ™ti să-l dezguÈ™ti. 1622 Unii oameni plecaÈ›i în căutarea celor care s-au rătăcit se rătăcesc È™i mai rău. 1623 Când te pleci înaintea raÈ›iunii unui înÈ›elept, îți înalÈ›i propria raÈ›iune. 1624 Deseori remuÈ™carea înseamnă revizuirea, reînvierea, reprimenirea È™i reînălÈ›area conÈ™tiinÈ›ei. 1625 ViaÈ›a este un imperiu pe care fiecare om are dreptul să È™i-l guverneze aÈ™a cum crede el de cuviință că este mai bine, având însă grijă ca să nu intre în conflict cu propria lui conÈ™tiință È™i cu conÈ™tiinÈ›a majorității semenilor săi. 1626 Cele mai respingătoare femei nu sunt cele urâte, cât cele lipsite de feminitate. 1627 Adevărul rămâne scheletul virtuÈ›ii. Boala somnului... Iată o boală specială cu al cărei microb am putea potoli nebuniile multora, luptând cu deosebit succes împotriva tuturor oamenilor răi È™i a tuturor lepădăturilor pământului. De vreme ce nu avem dreptul să-i ucidem, cel puÈ›in să-i È›inem adormiÈ›i tot restul vieÈ›ii pentru crimele comise. în felul acesta i-am deposeda de timpul util pe care ei I-ar folosi în producerea faptelor rele. 1629 Totdeauna spunem că primează interesele generale ale obÈ™tii, È™i abia la urmă cele particulare, dar niciodată nu explicăm de ce. Motivul real este că interesele particulare sunt deja incluse în interesele generale. 1630 InspiraÈ›ia este ca un torent: când plouă mult, dă peste margini, iar când este secetă, seacă complet. Ca È™i ploaia, nu È™tii când vine È™i când pleacă, dar poÈ›i afla singur locurile ploioase È™i poÈ›i ocoli totdeauna locurile secetoase. 1631 Piramida lui Keops a existat mai întâi în capul cuiva, abia apoi pe malurile Nilului. 1632 Când eÈ™ti temut de unul, trebuie să te temi la rândul tău de mai mulÈ›i. 1633 AcelaÈ™i minut pare scurt pentru cei grăbiÈ›i, lung pentru cei plictisiÈ›i, sfânt È™i lăudat pentru îndrăgostiÈ›ii regăsiÈ›i È™i blestemat pentru cei care pățesc o nenorocire. 1634 Adevărul poate fi rostit oricând, dar este mai bine să aÈ™teptăm un anumit moment critic când trebuie rostit cu tărie: momentul adevărului. 1635 Pentru a scrie un singur vers bun, pe lângă talent, este necesar să fi citit înainte o mie de versuri foarte bune! 1636 Ziua care a apus astăzi trebuie să fie pentru noi ca bobul de grâu îngropat într-un pământ roditor ce-l va face să răsară mâine, purtând în el pluritatea rodniciilor ancestrale pentru viitorime. 1637 Modestia omului poate fi asemănată unui aisberg: ceea ce se vede în afară este abia o zecime din ceea ce stă ascuns în profunzime, sub valurile oceanului. 1638 Ador ciocârlia pentru că se înalță până la nori, de unde ne trimite o ploaie de triluri, dar nu dispreÈ›uiesc nici molatecul È™i modestul melc care, dintre toate vieÈ›uitoarele pământului, este singura ce lasă cu răbdare o dâră strălucitoare pe unde trece È™i singura ființă ce poate merge cu siguranță pe muchia unui brici fără să se taie. 1639 Eroii nu au nevoie de laude, dar nici de critici. Cei care încearcă să diminueze sau să înjosească faima unui erou, nu reuÈ™esc decât să o înalÈ›e tot mai sus. 1640 Caricatura strâmbă trăsăturile fizice ale oamenilor ca să le îndrepte pe cele de caracter. 1641 - Pe omul acesta, din cauza bunătății lui, o să-l calce toÈ›i în picioare È™i-o să ajungă rău, fiindcă are o fire moale ca un terci. - Da, dar fii atent, căci în realitate este terci de ciment! - 1642 Nu trebuie dispreÈ›uit rolul de bază al realului comun numai pentru motivul că nu corespunde întru totul idealului absolut. 1643 AÈ™a cum există o dragoste platonică, am văzut că există È™i o ură platonică, bine disimulată. Ea se manifestă prin actele de caritate, făcute de ochii lumii, prin comportamentul rece È™i dispreÈ›uitor al unor filantropi bogaÈ›i care nu sacrifică nici unu la mie din averea lor, dar care È™tiu să organizeze apoi coruri infinite de laude exagerate într-o mass media bine remunerată din banii plătiÈ›i de ei. 1644 Cine se simte în cireadă bine È™i fericit, zburdând de-a lungul È™i de-a latul È›arcului închis, merită să stea în cireadă, căci sfârÈ™itul tuturor vitelor va fi la abator! Unii care pozează în mari neînÈ›eleÈ™i nu au înÈ›eles nici ei nimic din clocotul vieÈ›ii din jur. 1646 Niciodată noÈ›iunea de predominat nu este inclusă sufleteÈ™te în cea de predominant, ci numai fiziceÈ™te. 1647 Nu cumva omenirea se civilizează în prezent cu viteza acului de la ceasornic care indică ora È™i se distruge cu viteza acului care indică minutele? 1648 Istoria, după câte vedem, pare a fi un mare poem al trecutului, la care contemporaneitatea îi adaugă evenimentele prezentului destinate interpretării viitorului. 1649 Lacrimile strămoÈ™ilor: roua de pe mormintele lor. 1650 Fără ambiÈ›ie, înÈ›elepciunea noastră, aptitudinile rare È™i capacitatea de muncă nefolosită nu ne vor servi la nimic. 1651 ÃŽmbujorarea obrajilor după ce ai minÈ›it este începutul sincerității. Detectorul de minciuni va fi de prisos în asemenea cazuri. 1652 Să preferăm exactitatea ideilor proprii legate de interesele noastre înainte de exactitatea ideilor străine legate de interesele lor. 1653 Comparativ cu religia creÈ™tină, filosofia È™i logica au modificat prea puÈ›in fondul naturii omeneÈ™ti; în schimb le-au modificat în mod evident forma exterioară, disciplinându-i gândirea È™i perspicacitatea. 1654 Crinii plantaÈ›i în bălegar È™tiu să transforme miasmele putrefacÈ›iei în parfumuri sublime, dar vedem că È™i unii oameni È™tiu să facă acelaÈ™i lucru din ceea ce alÈ›ii numeau deÈ™euri. 1655 Dragostea a ars în flăcările ei mai mulÈ›i oameni decât flăcările tuturor războaielor. 1656 Numai înlănÈ›uiÈ›ii È™tiu cu adevărat cât de scumpă este libertatea! PuÈ›ini au putut să-È™i transforme lanÈ›urile în aripi de oÈ›el țâșnind cu ele ca niÈ™te rachete spre cerul liber, în zboruri supersonice! 1657 Există oameni care sunt mari titani în societate, dar niÈ™te simpli sclavi neputincioÈ™i, cu totul supuÈ™i È™i cu atitudini de pigmei poltroni în faÈ›a soÈ›iilor lor care îi tiranizează acasă într-un fel care i-ar descalifica din toate poziÈ›iile sociale înalte ce le deÈ›in. 1658 Structura spirituală a literaÈ›ilor este în general analitică, cea a matematicienilor - sintetică. Din această cauză, nu o dată au existat conflicte de idei între cele două categorii intelectuale, fără ca unii sau alÈ›ii să aibă perfectă dreptate. 1659 O funcÈ›ie birocratică proliferează alte funcÈ›ii subalterne birocratice, în progresie aritmetică; iar funcÈ›iile birocratice subalterne proliferează, la rândul lor, alte funcÈ›ii subalterne, în progresie geometrică, toate fiind diriguite, de obicei, de oameni a căror competență este direct proporÈ›ională cu micimea importanÈ›ei lor, necunoscând nici o progresie. 1660 Bârfa duÈ™manilor este cea mai bună campanie pe care, fără să È™tie, ei o duc cu succes în favoarea noastră. 1661 Ce ironie pare faptul că unii se tem cumplit de moarte, deÈ™i, la drept vorbind, ei au murit spiritualiceÈ™te deja de mult, încă din timpul vieÈ›ii! 1662 A muri glorios este în primul rând datoria celor care au trăit ruÈ™inos. 1663 Religia îi spune morÈ›ii �viață veÈ™nică" È™i credem că are dreptate, întrucât Dumnezeu, care a făcut ca atomul, cu subdiviziunile lui lipsite de viață, să fie... nemuritor, nu putea ca fiinÈ›ei celei mai iubite din creaÈ›ia terestră să-i rezerve un statut atât de limitat, ci i-a destinat o existență cu două faze avatarice: una temporară, sub formă materială, È™i una eternă sub forma spirituală, din substanÈ›e necunoscute nouă, dar mult superioare atomului. 1664 Venim din È™i plecăm spre Infinit... 1665 Cu cât dimensiunea sufletească a omului este mai mică, cu atât smerenia lui în faÈ›a oamenilor atotputernici este mai mare. 1666 DispoziÈ›iile noastre sufleteÈ™ti alternează ca ziua cu noaptea. Din păcate, unii au nopÈ›ile prea lungi sau nesfârÈ™ite. 1667 MulÈ›umirea deplină seamănă întrucâtva cu desăvârÈ™irea. 1668 De multe ori câinilor blânzi Ii se pun botniÈ›e ca să nu muÈ™te È™i să se creadă că sunt răi. în plus, mai sunt È›inuÈ›i È™i legaÈ›i, iar câinilor răi Ii se dă libertatea de a umbla pe unde vor È™i de a muÈ™ca pe cine vor. 1669 Necesitatea este însăși vocea naturii. 1670 Necesitatea porunceÈ™te legii scrise, fiindcă totdeauna este mai îndreptățită decât ea. 1671 Cel care nedreptățeÈ™te își scurtează viaÈ›a. 1672 Unii urăsc dreptatea pentru că, fiind puternici, nu vor sau nu pot să o săvârÈ™ească. Nu trebuie considerat nenorocit È™i nici demn de prea multă milă acela care, trăindu-È™i nenorocirea, consimte deplin la ea. 1674 Când eÈ™ti nenorocit, să treci senin prin faÈ›a duÈ™manului care te sfidează. 1675 Nu trebuie să aprobăm nedreptatea nici chiar dacă aceasta i s-ar aplica celui mai rău dintre duÈ™manii noÈ™tri. 1676 Timpul diminuează calitățile celor care È›in neapărat să cucerească nemurirea prin expunerea îndelungată È™i fără nici o utilizare a calităților lor. 1677 Alungăm adesea cu dispreÈ› oameni de care nici nu bănuim că vom avea în curând nevoie È™i îi rechemăm apoi umilindu-ne în faÈ›a lor, deÈ™i atunci riscăm a fi refuzaÈ›i de dânÈ™ii cu demnitate. 1678 Nu există dorinÈ›e mai nelimitate decât cele ale neputinÈ›ei limitate. 1679 Dacă mulÈ›i oameni sunt nerecunoscători cu noi după ce le-am făcut un bine, acesta nu este un motiv ca să încetăm a mai face bine oamenilor de câte ori ne stă în putință a-l face. 1680 Când te îndepărtezi de pământ pătrunzând adânc în cosmos, simÈ›i fără să vrei că începi să devii un adevărat filosof ori un fel de mică planetă a Soarelui. 1681 Dacă oamenii s-ar ajuta totdeauna între ei fără condiÈ›ii, nimeni nu ar mai avea nevoie de compătimirea cuiva. 1682 Norocul care durează prea mult începe să nu mai fie simÈ›it de cel norocos. 1683 MulÈ›i am avut noroc, dar nu l-am observat decât atunci când l-am pierdut, deoarece ne-a lipsit arta de a recunoaÈ™te imediat norocul È™i de a ne folosi imediat de el când l-am avut. 1684 Nenorocirea vine adesea în urma norocului ca să îndrepte caracterele pe care acesta are obiceiul să le corupă. 1685 Norocul nu se lasă cumpărat cu bani oricât de mare sumă i-ai oferi. 1686 Să adoptăm noul ca punct de plecare È™i să apreciem vechiul ca punct de reper. 1687 Obiceiul este vadul adânc, È™i adesea foarte È™erpuit, pe care îl sapă cursul vieÈ›ii noastre È™i pe care uneori fiecare ne silim să-l mai îndreptăm puÈ›in prin locurile unde vedem că ar fi cu putință. 1688 Oamenii mici au plăcerea diabolică de a descoperi plăcerile mari ale oamenilor mari È™i de a le vâna apoi într-un fel zgomotos, cu trâmbe È™i surle, lipsit de orice stimă È™i înÈ›elegere, spre a dovedi parcă È™i mai mult micimea lor sufletească pe care au neruÈ™inarea să o numească... perspicacitate! 1689 Omul inteligent dar needucat este ca o piatră preÈ›ioasă montată pe un inel de plumb. 1690 Dezordinea din jurul È™i din exteriorul unui om, dacă persistă des, arată că aceeaÈ™i dezordine există È™i în interiorul lui sufletesc. 1691 Ordinea frânează viteza timpului È™i deseori îl învinge. 1692 Ceea ce place multora, dacă-È›i place È™i È›ie È™i nutreÈ™ti dorinÈ›a de a trece de la admiraÈ›ie la stăpânirea obiectului admirat, atunci numeroase necazuri vei avea, până ce-l vei dobândi, iar uneori chiar È™i după aceea. PerseverenÈ›a îndelungată a celui slab este cu mult mai rodnică decât orice efort mare al celui puternic. 1694 Scopul poeziei este de a contribui la elevarea sufletelor omeneÈ™ti, de a le rafina cugetul lor nemuritor È™i nu de a-i omorî pe oameni cu finalități. 1695 Este mai uÈ™or să cucereÈ™ti un popor decât să-l menÈ›ii cucerit. 1696 Anticiparea nenorocirilor te fereÈ™te de nenorocire, iar anticiparea bucuriilor viitoare grăbeÈ™te sosirea bucuriilor căci, dorindu-le necontenit tot timpul, ne hotărâm mai repede să pornim întru întâmpinarea lor. 1697 Oamenii de aur preferă să mănânce numai din vase ieftine; oamenii ieftini preferă să mănânce numai din vase de aur. 1698 Nevoia naÈ™te îndemânarea, iar de îndemânare lenea se teme mai mult ca de orice. 1699 Prilejul este puternic numai câteva momente. Și numai atunci trebuie să-l speculezi. în celelalte împrejurări, deÈ™i slab, el È›i se poate dovedi chiar duÈ™man. 1700 Cine face ce vrea greÈ™eÈ™te cât poate. 1701 Memoria leneșă este o consecință a faptului că È™i stăpânul ei a fost un mare leneÈ™. 1702 Nu te teme când leneÈ™ul te amenință: nu se va È›ine de cuvânt. 1703 Vei rămâne în urmă când zici: �Las1, pe urmă!...� 1704 Cine seamănă sămânÈ›a lui^mâine* culege fructul lui niciodată* 1705 Câinele care latră mai mult capătă fie osul cel mai mare, fie un picior în spate. 1706 Cu o lupă de gheață poÈ›i aprinde un foc de la razele soarelui. 1707 O zi în care ai realizat ceva deosebit îți mai prelungeÈ™te viaÈ›a cu un an. 1708 ÃŽn pofida tuturor piedicilor întâmpinate în cale, nu există geniu nerealizat! Aceasta pare să fie o măreață lege. Vulcanii È™i izvoarele nu pot fi oprite să izbucnească; ba mai mult: ele izbucnesc cu È™i mai mare tărie când le astupi! 1709 Munca cinstită, făcută cu tragere de inimă, este loteria la care toate numerele ies mereu câștigătoare. 1710 Cine este punctual dovedeÈ™te în primul rând că are cuvânt; cine are cuvânt dovedeÈ™te că este om cinstit. AÈ™adar, punctualitatea este cel mai adesea cartea de vizită a cinstei unui om. 1711 Uneori cuvintele de batjocură date de unii pot deveni cuvinte nobile, cu care alÈ›ii se mândresc. Americanii îi numesc pe japonezi workaholici, pentru că îi consideră ca pe niÈ™te furnici sau roboÈ›i cărora le place să muncească necontenit, fără a gândi prea mult ce fac, ceea ce nu este adevărat (work, în engleză, înseamnă muncă, iar combinaÈ›ia a ieÈ™it de la work:oholic - muncă- alcoolic, precum È™i cuvântul choc/atho/ic-mâncătoi de ciocolată). Dar japonezii nu s-au supărat, ci chiar se mândresc că sunt numiÈ›i workaholici de către americani. 1712 ÃŽn faÈ›a răcnetului de leu, furia È™i urletul lupului devin jalnice schelălăituri de frică. 1713 Ceea ce cinstea È™i adevărul nu pot să îndrepte, îndreaptă forÈ›a. 1714 Mânia întăreÈ™te forÈ›a, dar îi scurtează durata. 1715 Nu È™tii cât de bună este È™eaua până nu cumperi È™i calul. 1716 Repararea È™i reconstituirea celor È™apte minuni ale lumii antice ar fi, într-adevăr, a opta minune a lumii. 1717 Piatra cea mai moale ascute oÈ›elul cel mai tare. 1718 Mai bine te înÈ›elegi cu un măgar încăpățânat decât cu un prost-crescut. 1719 Ce n-ar da un surd ca să audă toate înjurăturile duÈ™manilor lui! 1720 Cine-È™i cotonogeÈ™te măgarul îi va căra povara sau È™i mai rău: va căra È™i măgarul, È™i samarul! 1721 Calul speriat se duce în prăpastie cu căruÈ›a È™i cu stăpânul din ea, cu tot. 1722 Decât să mă lauzi că sunt bun, mai bine să mă sfătuieÈ™ti cum pot deveni È™i mai bun. 1723 Exemplul este învățătura instantanee. 1724 Câinele de vânătoare tresare È™i este gata de acÈ›iune numai la auzul cuvântului �iepure". 1725 Puterea mulÈ›imii este o sumă imensă a tuturor forÈ›elor slabe dezlănÈ›uite simultan. 1726 Nu ai dreptul să te îndoieÈ™ti de ceva dacă nu cunoÈ™ti nimic despre acel ceva. 1727 Trecutul este dascălul prezentului. 1728 ÃŽnÈ›elepciunea este cârma vieÈ›ii. 1729 Cine suferă pentru dorinÈ›a de a cunoaÈ™te - atunci când va cunoaÈ™te ceea ce a dorit, sau nu va mai suferi deloc È™i nu va regreta că a suferit sau va suferi È™i mai mult... 1730 Când începi să È™tii câte ceva, ai impresia că È™tiinÈ›a are vastitatea unui lac pe care ai putea să-l traversezi cu uÈ™urință cu un anumit efort; când È™tii mai multe, îți dai seama că È™tiinÈ›a are dimensiunile unei mări oarecum accesibile unei călătorii, dar când te avânÈ›i pe această mare, vezi că ai nimerit totuÈ™i într-un ocean imens È™i greu de traversat. Când, în sfârÈ™it, ai ajuns să crezi că È™tii totul, te convingi că te afli de fapt în mijlocul unui cosmos infinit, plin de legi È™i de întrebări fundamentale, toate la un Ioc formând adevărata È™tiință - ȘtiinÈ›a Totală - din care această super-civilizată omenire nu a aflat nici măcar un sfert din ceea ce trebuie. Abia atunci îți dai cu tristeÈ›e seama că într-o viață efemeră de om nu poÈ›i afla mai nimic, că nu È™tii cine È™tie ce, că nimeni nu a È™tiut vreodată ceva desăvârÈ™it; că, de fapt, nici cel mai genial savant nu a È™tiut altceva decât o infimă parte din acest infinit, ceea ce seamănă mult cu un fel de nimic superior. Și, totuÈ™i, perseverăm È™i perseverăm, năzuind spre absolutul cunoaÈ™terii care este un frumos miraj la orizont, o fata morgana care ne cheamă continuu È™i în care vom persevera să credem cu È™i mai mare încăpățânare! 1731 De când È™tim cum luminează stelele, de când È™tim mecanismul propagării luminii, parcă È™i mai frumos străluceÈ™te soarele pentru noi. 1732 Unii oameni sunt ca lumina unor becuri prea puternice: cu cât strălucesc mai orbitor, cu atât se ard mai repede. De atâta incandescență, filamentul vieÈ›ii lor se consumă înainte de termenul normal. 1733 O carte de călătorii poate înlocui destul de bine o călătorie cu vaporul în jurul lumii sau o escapadă extraterestră cu o navă cosmică, transportându-ne, ca È™i aceasta, în depărtări nebănuite, la care È™tim aproape sigur că nu vom avea accesul niciodată. Ba chiar mai mult: citind acea carte, vom afla amănunte atât de interesante pe care nici călătorii care au străbătut nemijlocit acele trasee nu le cunosc cu adevărat. 1734 Cu fiecare greÈ™eală devenim mai înÈ›elepÈ›i, dar făcând numai greÈ™eli ne plasăm departe de înÈ›elepciune. 1735 Când la cârmă se află un înÈ›elept, fericiÈ›i vor fi oamenii cinstiÈ›i È™i amară viaÈ›a celor ticăloÈ™i! 1736 Pe oamenii foarte înÈ›elepÈ›i trebuie să-i menajăm cât putem È™i să-i promovăm în funcÈ›iile cele mai înalte È™i mai responsabile, fără să le stoarcem vlaga. Timpul lor trebuie economisit È™i preÈ›uit la maximum. Ei sunt cu adevărat niÈ™te comori rare ale pământului, iar înÈ›elepciunea lor trebuie făcută folositoare pentru binele naÈ›iunii È™i a întregii omeniri. 1737 Omul înÈ›elept nu se lasă impietat nici de neÈ™ansă È™i nici de noroc. 1738 ÃŽncurajându-i moral È™i material pe înÈ›elepÈ›i, îi facem È™i mai înÈ›elepÈ›i. 1739 Poate că ar cam trebui să avem un creier È™i-n inimă; sau inima să posede măcar un ochiÈ™or! 1740 Un surd prieten cu un orb nu poate fi deloc o tovărășie rea. 1741 Fără a fi bolnavi, după fiecare prostie înfăptuită, pe proÈ™ti o să-i doară mult capul. 1742 Și mâna, È™i piciorul înÈ›eleptului par a avea o inteligență a lor aparte. Nu È™tim de ce, dar există oameni care par înÈ›elepÈ›i doar în casă la ei È™i în curtea lor. Când îi scoÈ›i puÈ›in afară, îți schimbă pe dată impresia. 1744 ViaÈ›a unui mare înÈ›elept pare că preÈ›uieÈ™te mai mult decât viaÈ›a tuturor proÈ™tilor de pe pământ. Dar asta nu înseamnă că trebuie să pustiim pământul, mai ales că legile vieÈ›ii nu fac discriminări între vieÈ›ile conside-rate superioare È™i cele inferioare. ViaÈ›a este viață, iar vieÈ›ile oamenilor trebuie respectate oricum, fără discriminări eclectice. 1745 Din fericire, prostia nu este decât rareori ereditară. AÈ™a că din oameni proÈ™ti se pot naÈ™te oameni înÈ›elepÈ›i. în acest caz prostia pare folositoare, trebuind iertată, pentru că își răscumpără în modul cel mai onorabil greÈ™elile. 1746 Nu o dată critica literară a căutat să dea la iveală rodul bogat, treierând È™ure întregi de paie fără spic. 1747 Am văzut nebuni care aruncau cu pietre în soare. 1748 Oricât ar fi apa de bună, nimeni nu se osteneÈ™te să scoată apă din puÈ›ul de lângă izvor. 1749 Trebuie să creezi speranÈ›e chiar È™i când totul este pierdut. Numai speranÈ›a ne mai poate menÈ›ine în asemenea cazuri. 1750 CăinÈ›a costă foarte scump. Iată pentru ce trebuie să evităm a-i afla vreodată preÈ›ul. 1751 GreÈ™eÈ™te mai rău cel care văzându-1 pe altul greÈ™ind serios nu caută să-l îndrepte imediat. 1752 GreÈ™elile mici trebuie iertate după ce sunt îndreptate de cel care le-a făcut; greÈ™elile mijlocii trebuie considerate uneori începutul unor greÈ™eli mari, iar acestea din urmă pedepsite în raport strict cu gravitatea lor. 1753 Când cineva este vinovat, atunci ori se arată foarte timorat È™i speriat în faÈ›a celor care-l cercetează, ori foarte smerit, jucând rolul unei persoane inocente, sau chiar face pe furiosul È™i grăbitul, ca să-i intimideze pe toÈ›i È™i să fie lăsat în pace. Dar tocmai aceste comportări îi trădează vina în faÈ›a anchetatorilor de profesie. 1754 Orice greÈ™eală mică, dacă este comisă în locuri cu periclitate mare, poate fi considerată acolo o catastrofă în fașă. 1755 Vasele mari se pleacă în faÈ›a paharelor mici spre a le umple. 1756 Dintre zecile de chei de la cingătoare cea mai folosită este aceea care deschide toate uÈ™ile, pe când celelalte zornăie mult în faÈ›a fiecărei uÈ™i fără a deschide nici una. 1757 Tot lovindu-1, pământul moale se întăreÈ™te. 1758 Sfaturile oamenilor învățaÈ›i sunt ascultate mai mult după moartea lor decât în timpul vieÈ›ii. 1759 Extremele sunt rare; numai media este densă. 1760 Puii de peÈ™ti preferă apa limpede; peÈ™tii bătrâni o cam ocolesc. 1761 Geniul se naÈ™te din concizie, mediocritatea din prolixitate. 1762 Există oameni care caută fructele otrăvite cățărându-se cu eforturi mari în copacii care le produc, fiind foarte satisfăcuÈ›i atunci când au ajuns la ele. Ei își spun cu mândrie că munca le-a fost încununată de succes. 1763 Nu valorăm, de obicei, în faÈ›a lumii, nici pe jumătate cât ne autopreÈ›uim. 1764 Steagurile cele mai preÈ›uite sunt cele zdrenÈ›uite de gloanÈ›e. 1765 Când cântă ciorile, privighetorile tac. 1766 Cine îndrăzneÈ™te să zboare peste ape adânci trebuie să È™tie È™i să înoate. 1767 Taurul cu coarne mari poate fi împuns rău de cel cu coarne mici È™i ascuÈ›ite. 1768 In bătălie, sabia nu este apreciată după numărul de rubine cu care este ornat mânerul, ci numai după felul cum taie. 1769 Multe flori frumoase fac fructe amare. 1770 Câinelui prost care păzeÈ™te găinăria îi fată vulpea în coteÈ›. 1771 Când corabia grea de aur începe să se scufunde, corăbierul cel înÈ›elept își salvează viaÈ›a aruncând tot aurul în mare. 1772 Uneori È™i oile ar trebui să se îmbrace în piei de lupi! 1773 Când descoperim calitățile cuiva È™i când căutăm să le cercetăm în amănunÈ›ime, simÈ›im că ele au început să devină puÈ›in È™i ale noastre. 1774 După ce soarele apune dincolo de zare, rămâne ceva din frumuseÈ›ea lui: reflexele strălucitoare care împânzesc cerul cu splendoarea măreÈ›iei lor. Tot aÈ™a rămâne ceva frumos È™i după dispariÈ›ia luminoasă a unui om. 1775 Inima bogată doreÈ™te puÈ›in pentru ea, multe pentru cei mulÈ›i. Marginea dorinÈ›ei este o dorință mai mare. 1777 InocenÈ›a când vrea să mintă, spune minciuna învelită cu cristalul adevărului. 1778 Spune-mi ce doreÈ™ti ca să-È›i spun cine eÈ™ti! 1779 Când ne încearcă o ispită, să ne întrebăm cu cât ne apropiem de maimuÈ›e dacă o realizăm. 1780 La vremuri de răscruce trebuie oameni de răscruce! 1781 Cu cât un popor este mai cult, cu atât suportă mai puÈ›in jugul asupritorilor È™i cu atât È™i-l va scutura mai repede. 1782 Eminescu este vocea poporului român rostită prin poezii È™i poeme, fiecare din ele fiind un tub de orgă din care va răsuna veÈ™nic armoniile marii sale Simfonii lirice. 1783 Optimismul scepticilor È™i al pesimiÈ™tilor este parcă mai tonic È™i mai demn de atenÈ›ie decât al celor care, în mod obiÈ™nuit, trăiesc într-o permanentă stare de entuziasm nejustificat. 1784 Adevăr bătut măr,/ Minciună - stăpână! 1785 Copilul mic, prin inocenÈ›a lui totală, prin privirile sale candide, dezarmante È™i prin surâsul lui celest, venit parcă de undeva din transcendental, este tot ceea ce a produs pământul acesta mai frumos È™i mai pur, de-a lungul miilor de ani. Merită ca omenirea întreagă să se închine la icoana universală a Mamei cu Pruncul în braÈ›e! 1786 Ghicitorii prezic ceea ce s-ar putea să se întâmple, È™tiinÈ›a arată exact ceea ce se va realiza. Este, evident, o diferență! 1787 Cine face astăzi eforturi grele de învățare, mâine va înÈ›elege È™i va descoperi totul cu uÈ™urință, iar poimâine va avea plăcerea să-l înveÈ›e pe altul. 1788 Zilnic ne dezamăgeÈ™te câte o minciună pe care o crezuserăm ieri ca adevăr. Atât de multe adevăruri sunt îmbrăcate forÈ›at cu haina minciunii È™i atât de multe minciuni au ajuns să poarte masca adevărului, încât ne este astăzi destul de greu să le mai deosebim una de alta. Avem, deci, nevoie de niÈ™te experÈ›i în cercetarea È™tiinÈ›ei adevărului, ne trebuie poate această nouă disciplină - adevărologia - È™i, cu alte cuvinte, ne-ar trebui niÈ™te adevărologi! 1789 Cine se pricepe la toate abia ajunge să înÈ›eleagă din fiecare câte puÈ›in. 1790 Dacă criticul literar este prieten bun cu toÈ›i poeÈ›ii È™i scriitorii, va fi un critic foarte subiectiv, riscând să fie nedrept. 1791 Când te împrieteneÈ™ti cu un om rău È™i ticălos, lumea te va considera la fel chiar È™i după ce ai rupt prietenia cu el. 1792 EgoiÈ™tii nu pot avea prieteni. 1793 Prilejurile mari trebuie speculate iar cele mici provocate să se ivească. 1794 Când prilejul bun trece nefolosit, îl urmează îndată regretele cele mari, care încep să devină consilierele tuturor. 1795 Cine poate preveni prilejul bun nu poate scăpa ocazia. 1796 PuneÈ›i oameni puternici în faÈ›a primejdiilor mari È™i ele vor părea mai mici. 1797 Promisiunile noastre cele mai frumoase le fac dorinÈ›ele È™i limba, nicidecum posibilitățile È™i realitățile. 1798 Gloria aleargă după cel care o dispreÈ›uieÈ™te. 1799 DaÈ›i-i cuvântul prostului È™i își va pierde pe dată prestigiul (dacă credeÈ›i că înainte I-ar fi avut cumva). 1800 A fi puternic È™i bun înseamnă a fi de două ori puternic. 1801 Prostul care batjocoreÈ™te un om superior este un criminal care ar trebui obligat să studieze amănunÈ›it tot ceea ce a realizat acel om valoros ÃŽn viaÈ›a lui. 1802 Teme-te de reminiscenÈ›ele unei iubiri care pot creÈ™te neîncetat, ajungând mai mare decât a fost acea iubire la început. 1803 Un lucru È™tiu că este sigur: nesiguranÈ›a. 1804 O rugăciune spintecă cerul ca un bolid de foc, ca o săgeată de lumină, iar răspunsul vine sub formă de raze cuminecătoare: feedback-ul lui Dumnezeu... 1805 Se face o mare greÈ™eală când unii trag semnul egalității între civilizaÈ›ie È™i tehnologia avansată a societății contemporane. Prima noÈ›iune se referă la elevarea spiritului uman, pe când a doua la transferul unor rigide automatisme tehnice în corpusul spiritului elevat, ceea ce îi dereglează puritatea acestuia, cu care ne mândrim atât de mult. 1806 Caută întotdeauna numai căi virgine, neîncercate, dar înaintează fără teama de a te rătăci! Nu ai dreptul să te rătăceÈ™ti de fiecare dată. Tot căutând È™i căutând mereu, este exclus să nu găseÈ™ti ceva nou, revelator. Este imposibil să nu găseÈ™ti o realitate ascunsă, ce părea insurmontabilă, din care vei extrage elemente indispensabile utilului contemporan. 1807 Răul din interiorul nostru tinde să echilibreze toate relele din afara noastră. 1808 ÃŽn război, atât fricoÈ™ii cât È™i vitejii uciÈ™i de duÈ™man vor purta acelaÈ™i nobil nume: eroi. 1809 Promisiunea este mâna de fân legată de oiÈ™tea dinaintea măgarului, spre a-l îndemna să mai urce încă un deal. 1810 Nu este prostie mai mare decât a renunÈ›a la bunurile materiale prezente în favoarea bunurilor materiale viitoare pe care le consideri mai valoroase. 1811 Faptele glorioase din trecutul istoriei noastre sunt tot atât de contemporane nouă ca È™i cele care se petrec în prezent. 1812 Virtutea unui om poate birui viciile miilor de oameni. 1813 Fă-È›i astăzi toate datoriile plănuite pentru viitor, ca È™i când va trebui să-È›i închei chiar mâine rânduielile terestre. 1814 ÃŽn clipa când se naÈ™te darul donatorului, de obicei, moare conÈ™tiinÈ›a primitorului. 1815 Când prea mulÈ›i își dispută reputaÈ›ia unei păci, tot atribuindu-È™i prioritatea pacifismului, ei pot ajunge la o frumoasă păruială. 1816 Pentru unii bunul renume este cu mult mai important decât viaÈ›a însăși. 1817 Inevitabilul este de două feluri: previzibil È™i imprevizibil. 1818 De obicei sărăcia este combustibilul bogăției. 1819 Bogăția excesivă se dovedeÈ™te a fi în multe cazuri mormântul oricărei compasiuni față de restul omenirii mai puÈ›in favorizată de soartă. 1820 Nu fi avar cu altul dacă nu ai fost niciodată cu tine însuÈ›i. 1821 Cel care dă sfaturi plângând este mai lesne crezut decât acela care te sfătuieÈ™te râzând. 1822 O ființă superioară venită pe Terra dintr-o planetă unde ar acÈ›iona numai legile absurdului, va spune cu siguranță despre civilizaÈ›ia noastră: �Ce absurdă este lumea aceasta!" 1823 Omul începe, timpul sfârÈ™eÈ™te ./Iar amintirea desăvârÈ™eÈ™te. 1824 Nimeni nu crede mai mult în puterile È™i minunile vieÈ›ii ca muribundul care mai are de trăit doar un ceas. 1825 Cândva aveam obiceiul să mă uit atent la feÈ›ele tuturor oamenilor - cunoscuÈ›i, necunoscuÈ›i, rude, prieteni etc. - È™i să-mi imaginez scena morÈ›ii lor, ultimele lor clipe de viață. Poate că în secundele când îi priveam erau foarte veseli, plini de exuberanță sau triÈ™ti, gânditori, absorbiÈ›i de munca lor. Nici unul nu-È™i putea închipui prin ce prismă ciudată îl analizam eu atunci È™i ce gânduri sumbre îmi treceau mie prin minte în legătură cu finalul existenÈ›ei lui, dar îi �reconstituiam" fiecăruia viitorul abstract, văzându-i pe toÈ›i mult mai în vârstă, obosiÈ›i de alergătura vieÈ›ii, traÈ™i la față, zăcând pe un pat, fără speranÈ›e, înconjuraÈ›i de cei dragi È™i trăgându-È™i ultima suflare, plânÈ™i de toÈ›i. Niciodată nu mi i-am închipuit murind de accidente brutale ori foarte tineri, ci numai de bătrâneÈ›e, dar �văzându�-i aÈ™a, în clipele acelea mă apuca o mare milă de fiecare È™i, indiferent că îl cunoÈ™team sau nu, simÈ›eam că-mi este din ce în ce mai drag, că ceva dureros mă leagă indisolubil de soarta lui, de existenÈ›a lui unică È™i atât de efemeră pe această coajă de pământ. Ciudat, dar descoperisem o cale originală de a-i iubi pe toÈ›i oamenii, de a mă contopi cu existenÈ›a lor prezentă È™i finală, care era deopotrivă atât a lor cât È™i a mea... 1826 Pare nedemnă fericirea la care nu ai ajuns prin luptă È™i suferință. 1827 Niciodată să nu vă grăbiÈ›i cu aprecierile definitive. Aprecierea să fie ultimul cuvânt al cunoaÈ™terii. 1828 Adevărul suprem se va afla totdeauna în afara simÈ›urilor noastre. 1829 Cele cinci simÈ›uri sunt imperfecte È™i insuficiente față de atâtea alte mii de realități care le scapă. 1830 Are È™i sinceritatea o limită peste care nu-È›i este îngăduit să treci. 1831 Nu-1 lăsa niciodată singur pe cel disperat. 1832 Din singurătate perpetuă pot izvorî toate viciile. 1833 Oamenii cu intenÈ›ii rele sunt deseori volubili, plăcuÈ›i la vorbă È™i foarte sociabili până ce își văd scopul atins. 1834 In anumite cazuri, zvonurile care îi fac pe oameni fericiÈ›i ar trebui să nu mai fie împiedicate a circula liber, chiar dacă nu s-ar dovedi a fi sută la sută adevărate. 1835 SuferinÈ›a are totdeauna ambiÈ›ia să se ia la întrecere cu durata vieÈ›ii. 1836 Prostul înÈ›elege foarte bine pe alt prost È™i îi dă totdeauna dreptate. 1837 Dacă după un succes mare nu afiÈ™ezi nici un fel de mândrie, modestia face ca succesul să È›i se dubleze. 1838 Nimic nu se câștigă mai greu È™i nu se pierde mai uÈ™or ca stima È™i bunul renume. 1839 Talentul își propune totdeauna să atingă perfecÈ›iunea. Geniul se manifestă altfel, de parcă ar dori să depășească atât eternitatea cât È™i desăvârÈ™irea. 1840 Nu apreciem oamenii după câte È™tiu, ci după cum aplică ceea ce È™tiu. 1841 Talentele oamenilor zac în străfundul spiritului lor ca perlele ascunse de natură în adâncurile mării. Dar uneori vreo întâmplare neprevăzută È™i izbăvitoare scoate de sub nămolul unor pasiuni întunecate aceste perle preÈ›ioase care altminteri ar fi fost predestinate să rămână ascunse pentru totdeauna în zonele abisale ale firii omeneÈ™ti. 1842 Femeile frumoase își aÈ™teaptă cu pasivitate norocul de la frumuseÈ›ea lor, celelalte de la inteligenÈ›a, munca intensă È™i iscusinÈ›a lor în luptă cu viaÈ›a. Este una din cauzele care le determină adesea pe primele să se plângă de noroc când tinereÈ›ea le părăseÈ™te, iar pe celelalte să reuÈ™ească mai totdeauna în viață. 1843 Nirvana budistă reprezintă o singurătate apriorică a spiritului izolat în igrasia plină de beatitudinile morfeice ale neantului imaginativ. 1844 Nu sunt atât de handicapat pentru a comite numai filosofie existenÈ›ialistă, dar nici atât de indiferent pentru a nu combate materialismul vulgar È™i vulgarizat. Sunt însă destul de decis să fiu generos cu toate ideile originale care vin din profunzimi eterice spre a se asocia cu agresivitatea spiritului meu ce tinde dintotdeauna să expandeze doar pe verticalele cunoaÈ™terii. 1845 Am căutat cea mai plăcută dintre delectări È™i atunci am găsit povara sfântă a crucii lui Hristos care cu cât este mai grea, cu atât devine mai înălțătoare. 1846 Timpul distruge la suprafață, dar clădeÈ™te în interior. 1847 Oricât ar fi timpul de scurt, folosirea lui integrală, în succesiuni calculate È™tiinÈ›ific, îl va face destul de lung pentru fiecare din noi muritorii de rând. 1848 Þinta vieÈ›ii o fixează înÈ›elepciunea, iar cârma norocul. 1849 Facem mari eforturi ca să uităm lucrurile neplăcute È™i să È›inem minte pe cele folositoare. Dar, în pofida eforturilor noastre deliberate, se întâmplă tocmai invers. 1850 Abia la bătrâneÈ›e simte omul preÈ›ul ireversibil al tinereÈ›ii de care È™i-a bătut adesea joc cu o inconÈ™tientă cruzime. Abia atunci încearcă, stângaci È™i ruÈ™inat, să savureze viaÈ›a, preÈ›uidu-i adevăratele-i virtuÈ›i, printre care cele morale erau lăsate pe ultimul plan. Stingerea finală îi astupă însă gura înainte de a mai avea timp ca să dea celor tineri sfaturi inteligente. Și, la drept vorbind, chiar dacă apucă să le dea, oare câți tineri, prinÈ™i în zburdăciunea tinereÈ›ii lor, le-ar mai asculta cu seriozitate? 1851 Omul comun se pare că își rânduieÈ™te viaÈ›a 90% din planuri È™i doar 10% din acÈ›iuni. Cine oare are forÈ›a morală să inverseze acest procentaj fatidic? 1852 O, de-ar trăi oamenii buni, inteligenÈ›i È™i valoroÈ™i cât de mult trăiesc majoritatea proÈ™tilor È™i a răutăcioÈ™ilor veninoÈ™i care devin longevivi fiindcă sunt veÈ™nic fără griji È™i preocupări înalte! 1853 Tinerii văd viitorul ca pe un peisaj atrăgător, dar foarte îndepărtat, deÈ™i îl percep strălucitor, plin de promisiuni tangibile, toate privite printr-un fel de binoclu întors... Bătrânii văd, în schimb, trecutul prin cealaltă parte a binoclului vieÈ›ii, adică foarte apropiat. Din această cauză, probabil, ei preferă ca să privească totul retrospectiv, vorbind mai tot timpul doar despre vremurile apuse. Fenomenul este perfect explicabil, deoarece bătrânii își trăiesc prezentul în trecut, pe când tinerii È™i-l trăiesc pe două planuri, atât în prezent cât È™i în viitor. 1854 Prezentul este floarea răsădită în trecut È™i înflorită astăzi, spre a produce seminÈ›ele rodnice ale lui mâine. 1855 Dacă ne-am cunoaÈ™te cu exactitate viitorul, vă asigur că am înnebuni de spaimă pentru evenimentele lui rele sau ne-ar paraliza acÈ›iunile prezente prin revelarea succeselor È™i bucuriilor viitoare. Iată pentru ce este cu mult mai bine să nu ne cunoaÈ™tem viitorul personal. 1856 Dumnezeu È™i entitățile superioare din cer, trăind în afara timpului È™i spaÈ›iului terestru, nu au nevoie de aceste repere spaÈ›io-temporale, sau, mai exact, au permanent în față trecutul, prezentul È™i viitorul, care sunt locate într-o a patra (sau a n-a) dimensiune. Există fiinÈ›e omeneÈ™ti alese de divinitate spre a le comunica unele date despre viitor, atunci când cunoaÈ™terea lui este vital necesară pentru omenire. Altminteri, ferestrele viitorului sunt ermetic închise cu obloane justificat impermeabile mijloacelor noastre de cunoaÈ™tere. 1857 Există numeroÈ™i ghicitori, ghicitoare, vrăjitori, vrăjitoare, astrologi, È™amani, cititori în zodii, în stele, în cărÈ›i, în tarot, în ghioc, în cafele, spiritiÈ™ti, necromanÈ›i, chiromanÈ›i, divinatori, oameni cu aÈ™a numite puteri psihice, psihici, prezicători de viitor care cu toÈ›ii pretind că ne pot spune cu precizie viitorul - È™i există destui amatori care îi consultă cu încredere, dar puÈ›ini se întreabă cu ce forÈ›e întreprind ei asemenea sondaje în viitorul personal al nostru, iar dacă sunt întrebaÈ›i, majoritatea vor răspunde invariabil È™i cu tonul cel mai firesc: �Cu forÈ›a psihicului nostru, domnilor, căci, spre deosebire de voi, oamenii de rând, noi avem un psihic special dotat cu anumite vibraÈ›ii È™i cu forÈ›a divină pe care ne-a dat-o Dumnezeu." Și pentru a ne câștiga încrederea deplină, ei folosesc cruci, icoane, talismane È™i statuete sfinte, cărÈ›i religioase, apă sfinÈ›ită, sfere de cristal etc., recurgând, cum s-ar spune, la �magia albă", în realitate, ea tot magie neagră este. Chiar dacă ne dau câteva repere interesante asupra viitorului, puterile folosite de prezicători vin cu cea mai mare certitudine de la demoni, ceea ce este o mare blasfemie È™i ultragiere a lui Dumnezeu, din punctul de vedere al religiei creÈ™tine. ToÈ›i lucrează cu forÈ›e satanice, extrem de bine ascunse È™i perfect disimulate în nevinovate intenÈ›ii ajutătoare nouă. Dar Creatorul, prin cuvântul Bibliei, a interzis în modul cel mai categoric cercetarea acestor profesioniÈ™ti ai sondărilor în timp, iar cei seduÈ™i de dânÈ™ii vor fi desigur impresionaÈ›i È™i entuziasmaÈ›i la început de secretele aflate, însă, după aceea, toÈ›i, fără nici o excepÈ›ie, vor plăti din greu curiozitatea lor, căci, exact când nu se vor aÈ™tepta, vor fi loviÈ›i cu pedepse dintre cele mai severe pentru încălcarea poruncilor divine cu care nu este de glumit. Și - ceea ce este mai trist - ei nici măcar nu È™tiu de unde È™i din ce cauză li se trag pedepsele, care pot surveni după ani È™i ani de zile. 1858 Vina atrage totdeauna pedeapsa, ca un magnet. 1859 Câștigul luptei prin vicleÈ™ug (haideÈ›i să-l numim prin metode strategice) este tot atât de cinstit ca È™i câștigul prin forță, mai cu seamă atunci când ai de a face cu un duÈ™man periculos È™i necinstit. 1860 Paharele pline cu alcool îți umplu burta È™i capul, dar te golesc de demnitate, de inteligență, de conÈ™tiință, de judecată limpede È™i de cinste. 1861 După moarte, valorile oamenilor se dublează, iar uneori se triplează în conÈ™tiinÈ›a urmaÈ™ilor. 1862 Cele mai mari nedreptăți se fac în numele dreptății È™i cele mai mari minciuni legalizate se fac în numele sfântului adevăr. 1863 Nedreptatea foloseÈ™te cei mai iscusiÈ›i avocaÈ›i. 1864 Toate viciile se hrănesc cu cele mai frumoase scuze. 1865 �Omul acesta are prea multe virtuÈ›i, spuse înÈ›eleptul. Oare ce vicii de seamă stau ascunse în spatele lor?� VoinÈ›a È›ine adesea Ioc de putere, de inteligență È™i de noroc. Și ce este mai important, o face cu mult succes. 1867 �A voi, a vrea cu insistență, a ne forÈ›a voinÈ›a până la limitele imposibilului, până la nebunie! Trebuie să vrem È™i să încercăm din răsputeri să vrem!" Aceasta să rămână una din devizele esenÈ›iale ale vieÈ›ii noastre ce ne va transforma radical întreaga noastră existență. 1868 Frumosul este lipit cu priviri devoratoare de jur-împrejur. 1869 Cultură înseamnă a înÈ›elege tot. Starea de semidoct te face să înÈ›elegi numai jumătate din ceea ce este necesar, iar incultura este starea de a nu înÈ›elege aproape nimic din esenÈ›ele cele mai importante pe care ni le oferă viaÈ›a. 1870 Cine ne sileÈ™te să ne plecăm genunchii cu forÈ›a în faÈ›a a ceea ce nu ne place dă un semnal de alarmă raÈ›iunii noastre să se ridice imediat la înălÈ›ime È™i să decidă ce are de făcut. 1871 Jar în inimă, clocot în sânge, fum în creier, flăcări în priviri È™i aripi la picioare - iată care ar fi o ultimă definiÈ›ie, printre atâtea altele, a dragostei. 1872 Dacă adversarul care ne-a învins a avut o raÈ›iune È™i o intenÈ›ie mai bună decât noi, atunci se poate spune că am câștigat odată cu el. 1873 Dragostea este coroana superbă a naturii, alcătuită din cele mai frumoase flori, pe care ea o pune o dată sau de mai multe ori pe capul oamenilor, spre a le conferi o clipă de sublimă beatitudine. 1874 Cu cât ascunzi dragostea, cu atât ochii È›i-o trădează mai mult. 1875 A iubi în zadar pare a trăi în zadar! Dragostea este primăvara sufletului care sileÈ™te să înflorească atât crinul cât È™i ciumăfaia. 1877 Dacă s-ar vindeca dragostea cu iarbă È™i frunze, de bună seamă că pământul ar rămâne ca Sahara de pustiu. 1878 Te iubeÈ™te cu adevărat numai cine îți poate usca lacrimile izvorâte din zbuciumul inimii. 1879 Legea dragostei este întâmplarea neprevăzută. 1880 Iubirea transformă pe laÈ™i în eroi, pe eroi în laÈ™i È™i pe oameni în neoameni. 1881 In dragoste, imposibilă este doar înfrânarea. 1882 Respinge iubirea cuiva È™i te va iubi de două ori mai mult. 1883 Ridurile feÈ›ii sunt zăbrelele de după care cel bătrân nu are voie să iasă din închisoarea vârstei pentru a mai face aventuri. Dar cui îi place să stea la închisoare? 1884 Ura este lovitura de sabie a dragostei rănite. 1885 Iadul ar părea rai, alături de fiinÈ›a iubită, È™i raiul ar părea iad, alături de persoana pe care nu o iubeÈ™ti. 1886 Nu încercaÈ›i să le vindecaÈ›i iubirea acelora care vă roagă, fiindcă, odată vindecaÈ›i, s-ar simÈ›i mai rău decât erau înainte. 1887 Dacă am È™ti totul despre fiinÈ›ele adorate, nu le-am mai iubi cu aceeaÈ™i intensitate ori nu le-am mai iubi deloc. Chiar înÈ™elată vizibil, dragostea continuă să spere È™i să creadă cu naivitate că se înÈ™eală. 1889 Cine defăimează frumosul îi aduce o laudă sui generis. 1890 - Cât de mult mă iubeÈ™ti? își întreabă soÈ›ul soÈ›ia. - Exact cât mă iubeÈ™ti È™i tu... - Cum? Numai atât?! 1891 Cine este iubit se crede o ființă importantă pentru întreaga societate; cine este urât se simte umil È™i inutil tuturor. 1892 Ne mărturisim cu greu dragostea din teama că secretul odată �vândut" ne va discredita definitiv în faÈ›a persoanei cu care voiam să fim întru totul egali. 1893 A renunÈ›a total la tine în favoarea altuia înseamnă a iubi pe cel favorizat. 1894 Cine se simte al doilea în inima fiinÈ›ei iubite luptă cu disperare să ajungă primul, iar dacă ajunge primul, vrea să-l alunge definitiv pe al doilea. Legile iubirii sunt aspre, inexorabile, extrem de dure uneori. 1895 Pentru cei iubiÈ›i de toată lumea iubirea ajunge să fie ultimul lucru care îi preocupă. 1896 Lacrima unei femei frumoase topeÈ™te È™i-un gheÈ›ar. 1897 Mângâierea unei femei frumoase are mai multă forță decât pumnii unui atlet. 1898 Când dragostea se îmbolnăveÈ™te de turbare, se transformă în gelozie. 1899 Mincinosul È™i-l face cu uÈ™urință prieten pe cel gelos. 1900 Cel care are femeie frumoasă nu va È™ti niciodată cine îi este prieten adevărat. 1901 Dragostea adună în graniÈ›ele de foc ale imperiului ei toate minunile, toate ciudățeniile È™i toate contradicÈ›iile existenÈ›ei noastre: înălÈ›are È™i cădere, mister È™i amăgire, zâmbete È™i lacrimi, plăcere È™i durere, spirit exultat È™i exacerbări carnale, trăiri eterate È™i implicări abjecte, muzică È™i poezie, dramă È™i pasiune, mândrie È™i umilință, vibraÈ›ie puternică È™i apatie, trăiri intense È™i uitare, precipitare ferventă È™i regret, ardere imensă È™i stingere definitivă, facere È™i desfacere - totul urmând programarea divină materializată în dicteul imperios al hormonilor necesari perpetuării speciei; totul fiind, la urma urmelor, un joc subtil al vieÈ›ii, de altfel bine sublimat È™i transfigurat în emanaÈ›ii afective spiritualizate, cu un exces de rafinament greu de penetrat de către ochii necunoscători È™i în faÈ›a cărora natura își ascunde triumfătoare È™i cu meÈ™teÈ™ug scopurile-i precise, dar niciodată rău intenÈ›ionate. 1902 Nu poate fi adevărată afirmaÈ›ia că pe cei mai mulÈ›i iubirea îi prosteÈ™te. Dimpotrivă, le dă un plus de inteligență. In schimb, nu prea îi învață cam ce să facă cu ea în situaÈ›iile limită È™i, de aceea, o irosesc într-un singur scop: să devină È™i mai plăcuÈ›i. încercând toate variantele, ei reuÈ™esc în final să pară caraghioÈ™i. Dar aceasta este cu totul altceva. 1903 Cine a iubit de puÈ›ine ori a iubit profund È™i nu a simÈ›it niciodată animalul răbufnind din străfundul simÈ›urilor lui. Dar cine a iubit de nenumărate ori cu superficialitate, a reuÈ™it să ajungă robul animalului din el, cu care zadarnic se luptă, căci totdeauna va fi cel biruit. 1904 Este revoltător È™i nedrept - poate nedreptatea cea mai strigătoare la cer - ca, în căsătorie, din cauza unor simple ambiÈ›ii izvorâte dintr-un orgoliu morbid, să respingi persoana la care îți place să vezi un cumul de merite fizice, morale È™i intelectuale, È™i care te iubeÈ™te peste limitele normale ale sentimentului erotic, părăsind-o în favoarea altei persoane ce le posedă într-o măsură mult mai mică, lipsită fiind în plus È™i de acea putere fascinantă de a te iubi cu patimă È™i devotament până la sfârÈ™itul vieÈ›ii È™i de a te înălÈ›a până la o fericire reală pe toate planurile existenÈ›ei tale. GreÈ™eli de felul acesta devin, cu timpul, tragedii mute È™i de neînÈ›eles, aflate într-un proces de continuă accentuare. Ele sunt oarecum fatale, iar absurditatea gestului de proastă inspiraÈ›ie se plăteÈ™te cu ani grei de suferință ascunsă de ambele părÈ›i, fără ca regretele tainice ori căinÈ›ele amare să mai poată fi de vreun folos cuiva cu ceva È™i fără să mai îndrepte în vreun fel situaÈ›ia compromisă definitiv într-o existență plafonată È™i trăită aproape în zadar. 1905 Nu oricine are talentul, măiestria È™i răbdarea creatoare să formeze oameni, adică să aleagă omul potrivit pentru cauza potrivită, spre a porni cu el un experiment temerar, de înnobilare a spiritului său după chipul È™i asemănarea maestrului, fără ca el să fie propriu-zis un guru. Dacă la aceÈ™ti factori mai concură cumva È™i norocul, atunci persoana aleasă devine, cu timpul, o încununare a idealurilor celui care È™i-a propus să creeze, printr-o continuă modelare spirituală, o personalitate nouă, superioară din punct de vedere intelectual È™i etic, demonstrând încă o dată posibilitățile epistemologice È™i practice ale pedagogiei bine mânuite. Drept urmare, va fi o adevărată plăcere să cunoÈ™ti un astfel de om �recondiÈ›ionat" spiritualiceÈ™te, să vorbeÈ™ti cu el È™i să-i sondezi opiniile, care vor fi întotdeauna extrem de sincere È™i interesante. ReuÈ™ita experimentului - în care mâna maestrului puÈ›ini o întrevăd - reflectă, în acelaÈ™i timp, adevărul că, de fapt, orice persoană - chiar È™i dintre aÈ™a numitele persoane complexe È™i deosebit de culte - încăpute pe mâna unui asemenea maestru, încă se mai poate È™lefui, evoluând pe niÈ™te trepte È™i mai înalte ale perfecÈ›ionismului. Ele vor ieÈ™i din anonimat È™i vor deveni ceea ce trebuie să devină: personalități superioare de care societatea are nevoie oricând, mândrindu-se cu ele pretutindeni. Categoric, ne trebuie cât mai mulÈ›i oameni de acest gen; cât mai mulÈ›i modelatori de suflete. 1906 Iubirea este misterul care îmbină două fiinÈ›e îndepărtate, uneori total diferite. Când acest mister dispare, diferenÈ›ele È™i depărtarea apar în toată goliciunea lor, făcând ca deosebirile să se dubleze. 1907 Multe iubiri mor otrăvite de minciună. 1908 In momentul în care ai cunoscut o mare deziluzie în iubire, nu te mai poÈ›i teme de moarte. 1909 Când sentimentele iubirii depind de tine È™i le poÈ›i dirija precum vrei, atunci înseamnă că nu este vorba despre o adevărată iubire. 1910 Unii ar putea spune că iubirea pare a fi suprema operă spirituală a naturii, alÈ›ii - umbra degetului lui Dumnezeu. 1911 Se pare a fi adevărat că iubirea fără puÈ›ină otravă nu are farmec. Otrava spirituală este când un conservant al ei, când un miraculos catalizator. 1912 Dragostea este un labirint agreabil în care cei intraÈ›i preferă să nu mai iasă, căutând să se rătăcească tot mai mult prin cotloanele ei înflorite È™i pline de parfum. 1913 Iubirea ascunsă este în general resimÈ›ită ca o comoară care nu trebuie etalată vulgului. Ea rămâne, neîndoios, cea mai curată iubire È™i are adesea puterile cele mai mari. 1914 Nu există iubire absolută, care să dureze toată viaÈ›a. Iubirea perpetuă, cu nuanÈ›e platonice, rămâne o frumoasă himeră. Desigur, iluziile agreabile au totdeauna nevoie de girul È™i de aparenÈ›ele eternității, iar nouă, chiar dacă nu credem, ne place oricând să auzim refrenul muzical: �Te voi iubi o veÈ™nicie..." 1915 Dragostea È™i ura coabitează într-o zonă neutră, de penumbră; iar aceasta este gelozia. 1916 Gelozia se ascunde în tenebrele conÈ™tiinÈ›ei, de unde priveÈ™te realitatea cu ochi înspăimântaÈ›i care măresc È™i deformează totul, până ce văd că mari umbre acaparatoare È™i aparente se însufleÈ›esc È™i încep să ameninÈ›e din toate direcÈ›iile. 1917 Greu își poate păzi bărbatul urât femeia frumoasă! Femeia frumoasă este iubită de toÈ›i bărbaÈ›ii È™i urâtă., admirativ de toate femeile! 1919 Femeile urâte să nu se teamă de răutățile bărbaÈ›ilor urmăritori. 1920 Cine se ia la sfadă cu femeile a pășit deja prima treaptă a tribunalului. 1921 Femeia trebuie să fie blândă pentru un singur bărbat È™i sălbatică pentru intenÈ›iile rele ale celorlalÈ›i. 1922 Femeia bună este pentru bărbat ca o fântână cu apă rece în deÈ™ertul încins, pentru cel însetat. 1923 Când pleci de lângă fiinÈ›a iubită, nu lăsa să se acopere cu iarbă poteca pe care ai plecat, deoarece, la întoarcere, s-ar putea să găseÈ™ti făcute alte poteci. 1924 Burlăcia: braÈ›ul stâng fără cel drept. 1925 Ne supunem cu plăcere soÈ›iilor neascultătoare È™i comandăm cu asprime celor care ne ascultă. 1926 Fata căreia îi place să se plimbe mereu fără să spună unde se duce, se va plimba È™i mai mult când va fi soÈ›ie, rătăcind pe vechile-i trasee. 1927 Din trecutul È™i din prezentul părinÈ›ilor răsare viitorul copiilor. 1928 Copiii È™i părinÈ›ii nu trebuie să se invidieze vreodată între dânÈ™ii pentru unele realizări deosebite, ci să se bucure de succesele unora sau ale altora ca de propriile succese, căci, într-un fel, chiar sunt propriile succese. 1929 DulceaÈ›a È™i blândeÈ›ea inimii de mamă constituie unicul balsam în stare să îndulcească cea mai mare amărăciune a unui copil, făcând-o să dispară ca un vis urât. 1930 Văzând o femeie necăsătorită că este însărcinată, lumea va fi cum e lumea de obicei în situaÈ›ii din acestea: scandalizată È™i înclinată să-i arunce în față blamul public, adresându-i cuvinte grele È™i diatribe înjositoare. Mai toÈ›i o vor considera o ființă josnică È™i păcătoasă. Din clipa când a devenit mamă, însă, È™i când fiecare o vede cu câtă duioÈ™ie își strânge pruncuÈ›ul la piept, toÈ›i o iartă È™i se uită la ea cu înÈ›elegere ca la o nevinovată martiră. Prin miracolul purificator al maternității, blamul public dispare ca prin farmec. 1931 Maternitatea este apogeul feminității. 1932 Interesul: rădăcina omenirii; dezinteresul: rădăcina omeniei. 1933 Dacă mulÈ›i străini È™i-au dat fără ezitare viaÈ›a pentru patria noastră, atunci noi cum să nu o iubim cu patimă È™i cum să nu ne jertfim fără ezitare pentru ea? 1934 Spre deosebire de minciună, adevărul nu trebuie niciodată inventat. 1935 ÃŽngâmfarea È™i fumul vor totdeauna să se înalÈ›e cât mai sus. 1936 ÃŽnvățaÈ›i-i pe oameni să devină ceva mai sentimentali, mai receptivi la cele sfinte, È™i pacea nu va mai fi deloc periclitată. 1937 Actorul, ca individ, exercită o profesiune râvnită de mulÈ›i tineri È™i comentată divers de restul cetățenilor, însă actorul, ca interpret, exercită o funcÈ›ie etică imensă asupra unei naÈ›iuni sau chiar asupra unui grup mare de naÈ›iuni. în această privință, se poate afirma că rolul lui educativ este deseori la fel de mare ca al dascălilor din È™coli sau al preoÈ›ilor È™i pastorilor din multe biserici. 1938 Adevărul artei este verificat de inimă, adevărul È™tiinÈ›ei este verificat de formulele matematice. 1939 Amintirile urâte au tendinÈ›a să persiste mai mult decât cele frumoase. 1940 O ureche conduce adevărul spre minte, cealaltă spre inimă. 1941 Omul de bun simÈ› roÈ™eÈ™te chiar È™i atunci când prietenul îi este dojenit de un străin. 1942 Nimeni nu mai stă să numere defectele prostului. 1943 Depărtarea apropie È™i mai mult sufletele celor îndrăgostiÈ›i, iar apropierea îi îndepărtează dublu pe cei ce se învrăjbesc. 1944 ÃŽn câinele regelui nimeni nu îndrăzneÈ™te să dea cu pietre, dar orice câine simplu are curajul să-l latre zgomotos È™i chiar să-l scarmene zdravăn. 1945 Lauda prea mare a cunoscuÈ›ilor aruncă o notă vulgară asupra virtuÈ›ilor noastre, reuÈ™ind să le topească cu încetul, aÈ™a cum prea multe raze de soare reuÈ™esc să topească niÈ™te minunate statui de gheață. 1946 Cunosc un grup de oameni care au luptat asiduu pentru libertate È™i, după ce au obÈ›inut-o, se tem cel mai mult de ea. 1947 Ingratitudinea va fi totdeauna răspunsul unei binefaceri nesolicitate. 1948 Dacă nu-i poÈ›i citi gândurile în ochi, atunci vezi cam ce face cu mâinile... 1949 Chiar căzuÈ›i, nimeni nu poate îndoi stejarii cei falnici. Când te părăseÈ™te inspiraÈ›ia, îți vine iute în ajutor rutina, dar ea este duÈ™mana inspiraÈ›iei. 1951 Rechinii sunt mai preÈ›ioÈ™i aruncaÈ›i de valuri pe uscat, decât în apă, ca să-i mănânce oamenii, după cum unii oameni ar fi mai preÈ›ioÈ™i aruncaÈ›i de pe uscat în valuri - ca să-i mănânce rechinii. 1952 O cameră goală, încuiată bine vreme îndelungată, face pe mulÈ›i să creadă că înăuntru trebuie să fie numeroase obiecte de preÈ›, despre care se vorbeÈ™te cu interes È™i admiraÈ›ie. AÈ™a se nasc legendele despre falsele valori. 1953 Chiar È™i acela care nu s-a împrumutat niciodată este totdeauna dator față de cineva, într-un fel sau altul. Nu există om fără datorii! 1954 Un secol pune totdeauna o întrebare mare, fundamentală - întrebarea secolului - iar celălalt secol, mai informat, răspunde chiar È™i la întrebările nepuse. 1955 Vulcanul: poetul... Lava: poezia! 1956 Cine face eforturi să-È™i arate înÈ›elepciunea în locuri unde nu este cazul dovedeÈ™te că nu s-a lepădat întru totul de prostie. 1957 Părul alb È™i suflet negru - nepotrivit È™i odios lucru ar fi. 1958 Vai de omul care maschează nesiguranÈ›a sub aparenÈ›ele priceperii È™i ale siguranÈ›ei! 1959 Cine abia a învățat să înoate numai în apa sărată mai mult ca sigur că se va îneca în apa dulce. 1960 Când se dărâmă munÈ›ii, pier È™i nevinovatele flori, iar falnicii brazi se frâng. 1961 Am aprins flăcările cuvintelor È™i-a rămas cenuÈ™a uitării. 1962 Singura bogăție a lui Eminescu au fost luna, stelele, lacurile, izvoarele, cerul albastru, păsările È™i codrii patriei, care-i È™opteau, prin susur È™i freamăt, versurile-i eterne. Dar, mai presus de toate, Eminescu poseda bogăția graiului popular È™i a celui cult, din care a împletit cunună de aur limbii române literare, făcând-o să devină mare, sonoră, plină de sensuri figurative noi È™i de incantaÈ›ii muzicale neegalate până astăzi. 1963 Luceafărul lui Eminescu a răsărit peste România, iar acum se înalță peste fiecare È›ară în parte. Nu peste mult timp, tot globul pământesc va privi cu uimire la acest astru valah uimitor de frumos care străluceÈ™te pe zi ce trece, din ce în ce mai tare, punând stăpânire asupra întregului univers literar. 1964 Unii gândesc mai mult decât acÈ›ionează, alÈ›ii acÈ›ionează mai mult decât gândesc. Și unii, È™i alÈ›ii greÈ™esc. Intre gând È™i acÈ›iune trebuie să existe un echilibru pe care cine nu îl va obÈ›ine nu va realiza decât pe jumătate cele propuse. 1965 Mama ne poate aprofunda în gradul cel mai înalt viaÈ›a noastră spirituală. 1966 Adevărul este mai presus decât iubirea È™i chiar mai presus decât libertatea, deoarece el creÈ™te pe culmile iubirii È™i ale libertății. 1967 Tovarăși, ne-aÈ›i promis o democraÈ›ie È™i aÈ›i realizat o demoncraÈ›ie! 1968 Virtutea este lupta cu ispitele, nu È™i cu lipsa lor. 1969 Cred că destui oameni nu mai È™tiu astăzi să iubească - sau nu mai pot, ceea ce pare È™i mai grav - fie pentru motivul că au devenit prea mândri, preÈ›uindu-È™i propria persoană mai mult decât oricare alta, fie pentru motivul că Ii s-a atrofiat cu totul sensibilitatea sufletească. Știu doar să dorească o mare iubire, uneori să o simuleze cu un relativ talent, iar dacă iubirea amenință cumva să-i învăluie cu adevărat, dumnealor, evitând orice obligaÈ›ii sentimentale, fug cu laÈ™itate de ea, chiar de la început, sau o părăsesc cu vitejie la jumătate, ceea ce tot o condamnabilă dezertare este. 1970 Unii politicieni contemporani vorbesc în zilele noastre într-un limbaj cu gratii neforjate sau cu asperități de carton asfaltat iar alÈ›ii într-un limbaj vulgar cu frâul rupt în multe bucăți. Cine oare să-i mai înÈ›eleagă? 1971 Randamentul unui impuls de voință, folosit imediat, este, într-un singur minut, de zece ori mai productiv decât randamentul unei ore lucrate fără chef. 1972 ÃŽntre o minciună perfectă È™i un adevăr imperfect nu sunt prea multe deosebiri esenÈ›iale. 1973 ÃŽÈ›i trebuie multă cultură È™i tot atâta experiență ca să fii în stare a distinge minciunile moderne, perfect mascate, de marele adevăr contemporan, dar îți trebuie È™i un solid simÈ› al orientării politice. 1974 Decât să înlocuieÈ™ti răul cu ceva mai rău, lasă mai bine răul care era la început. 1975 Când două �adevăruri" se contrazic între ele acuzându-se reciproc de minciuni, atunci amândouă au dreptate. 1976 Unii naufragiaÈ›i sunt purtaÈ›i de colacul �salvator" cu atâta viteză È™i furie spre țărm, încât își zdrobesc capul de prima stâncă, după ce au înotat cu disperare ore întregi. Nu există adevăr concret È™i adevăr abstract, ci un adevăr uÈ™or inteligibil È™i altul mai greu inteligibil. Adevărul însă este Unul! 1978 Nu-i tot una să propui un compromis È™i să accepÈ›i un compromis. 1979 CărÈ›ile sunt aripi pentru spirit! 1980 Cel mai cinstit mod de a-È›i dubla zilnic suma banilor este să-i aranjezi biniÈ™or în faÈ›a oglinzii... 1981 După orice pierdere valoroasă, vin pe rând să ne consoleze: suprasaturaÈ›ia suferinÈ›ei, oboseala, apatia, uitarea... Este reacÈ›ia firească a fiinÈ›ei umane, aproape un instinct de supravieÈ›uire È™i de autoconservare. 1982 Cauzele bune trebuie susÈ›inute prin mijloacele cele mai bune È™i cele mai cinstite. 1983 Adevărul este ca È™i mort È™i aproape că nu are nici o importanță dacă nu există nimeni lângă tine să i-l spui. 1984 Un singur exces de viteză trebuie permis fără penalizări: viteza circulaÈ›iei adevărului! 1985 Nu eÈ™ti fericit în timp ce dobândeÈ™ti È™tiinÈ›a, ci după ce ai dobândit-o. Dar nu pentru mult timp, deoarece imediat îți vei da seama că orice È™tiință însuÈ™ită este introducerea la o nouă È™tiință, necunoscută, care-È›i solicită noi eforturi epuizante. 1986 Când ai dreptate, te simÈ›i curajos, dârz È™i puternic. Când nu o ai, laÈ™i tonul moale, baÈ›i uÈ™or în retragere È™i chiar începe să-È›i fie frică. 1987 Ca drojdia de bere în aluatul de pâine este entuziasmul pentru spiritul nostru. 1988 DecepÈ›ia È™i entuziasmul te fac să-È›i pierzi echilibrul. 1989 Oamenii inteligenÈ›i care È™tiu puÈ›ine lucruri le cunosc în schimb în toată profunzimea lor. 1990 Din gândurile unei fete de optsprezece ani ai putea scrie toată istoria dragostei. 1991 FrumuseÈ›ea este altarul pe care poezia jertfeÈ™te tot ceea ce are ea mai scump. 1992 Parvenitului nu îi place să i se amintească de trecutul lui, de vremea când era un om neînsemnat È™i de felul cum a ajuns sus-pus. EI te va aprecia însă mult dacă-i vei spune: �La mai mare...� 1993 Numai cei răi, prin contrast, îi pun în evidență pe cei buni. 1994 AmbiÈ›ii mari pentru lucruri mici - o meschinărie. AmbiÈ›ie mare pentru lucruri mari - o datorie! 1995 Dacă în trecut toate popoarele luptau pentru independență, astăzi ele luptă pentru interdependență. In lumea noastră modernă, nu poate exista independență fără interdependență. 1996 Celor puÈ™i să susÈ›ină balanÈ›a justiÈ›iei egală pentru toÈ›i nu trebuie niciodată să le tremure cugetul, care apoi ar face să le tremure È™i mâna. 1997 ToÈ›i suntem înÈ›elepÈ›i: unii înainte de momentul oportun, alÈ›ii chiar atunci È™i alÈ›ii după... Primii câștigă întotdeauna È™i sunt numiÈ›i foarte înÈ›elepÈ›i. 1998 Muzica populară românească, prin melosul ei foarte armonios È™i bogat, prin excepÈ›ionala diversitatea în unitate a arhivei ei sonore, exprimă o întreagă istorie a sufletului poporului nostru. 1999 CarpaÈ›ii: statui uriaÈ™e, statui minunate, statui falnice ridicate de Dumnezeu pentru miile de eroi cunoscuÈ›i È™i necunoscuÈ›i care au căzut pe tot întinsul patriei noastre de-a lungul a peste două milenii! 2000 România este o lume unică, măreață prin frumuseÈ›ea ei copleÈ™itoare, mândră prin istoria È™i cultura ei, dulce prin limba ce-o vorbeÈ™te, sfântă È™i veÈ™nică precum universul însuÈ™i. De fapt, pentru noi, România este partea cea mai frumoasă din întregul univers! 2001 Deviza fiecărui Român trebuie să fie aceasta: �M-am născut spre a spori gloria Patriei!" 2002 Mă simt mai puternic când am o idee bună în cap È™i încă mai puternic după ce am realizat-o cu succes. 2003 Sunt probleme vitale È™i de strict profesionalism în care invocând girul majorității înseamnă a recurge la influență spre a ajunge la incompetență. 2004 Nu umili, nu te umili È™i nu te lăsa umilit. 2005 Mediocritatea este ogorul sterp pe care creÈ™te însă foarte bine parvenitismul ordinar. 2006 Totul este, aÈ™adar, relativ! Dar moartea? Poate că È™i moartea... 2007 O, cât de generos eÈ™ti pentru că-mi oferi în dar această frumoasă corabie ce È™tii că se scufundă încet, încet! 2008 SperanÈ›a - aripile iubirii! 2009 Șoarecii au cucerit cursa de prins È™oareci, luându-i intrarea cu asalt... Ce victorie! 2010 Orice bombă, înainte de a exploda, a explodat mai întâi în mintea unui om. 2011 Unii devin eroi dintr-o frică imensă, trecând la fapte lăudabile în baza unui reflex automat, izvorât din instinctul de conservare. Ei leÈ™ină sau mor de frică abia când înÈ›eleg bine prin ce au trecut. 2012 Ora, folosită cu folos în prezent, este o mică piatră de diamant; cea pierdută fără rost - un kilogram de aur care ni s-a furat. 2013 ViaÈ›a este un spectacol complex, cu o singură premieră, pe care îl dăm noi pentru ca, în cele din urmă, să-i aplaudăm pe alÈ›ii, deÈ™i de cele mai multe ori, aceÈ™tia È™i-au jucat rolul chiar mai fals È™i mai prost decât noi. 2014 Gelozia este cea mai mare autopedepsire pe care, într-adevăr, gelosul È™i-o merită să È™i-o aplice. 2015 ViaÈ›a interioară, adică viaÈ›a necunoscută È™i plină de mistere, viaÈ›a invizibilă din profunzimile fiinÈ›ei noastre, este cu mult mai bogată È™i mai dinamică decât aceea din afara noastră, pe care, aparent, ne-o văd È™i ne-o cunosc toÈ›i. 2016 Adesea, când încerci să explici inexplicabilul, devii tu însuÈ›i de neînÈ›eles. 2017 Visătorii trăiesc cu o jumătate de minte în trecut È™i cu cealaltă în viitor. Numai trupul lor trăieÈ™te în prezent, lucru pe care, cu siguranță că nu I-ar È™ti dacă, din când în când, vreo altă necesitate nu i-ar mai aduce cu picioarele pe pământ. Trecutul din îndepărtata copilărie nu a depins prea mult de noi. A fost ceva întâmplător, pentru că eram copii neÈ™tiutori. Viitorul însă depinde numai de noi, deoarece avem forÈ›a fizică È™i intelectuală pentru a da viață năzuinÈ›elor din trecut. 2019 Cuvintele care ieri au zguduit lumea ne cam lasă astăzi reci, după cum s-ar putea ca anumite cuvinte rostite astăzi la rece mâine să cutremure din nou lumea. 2020 A fi veÈ™nic negativist, a o È›ine într-una aÈ™a, înseamnă a nu face nici o concesie firească vieÈ›ii È™i a nega totul fără temei. NegativiÈ™tii, de obicei, neagă realitățile din principiu chiar dacă sunt evidente pentru toÈ›i, plăcându-le să te contrazică. Ei dărâmă cu indiferență idei È™i fapte valoroase fără a clădi altceva mai bun în locul lor. 2021 Uneori un om de litere cu o puternică personalitate È™i cu mare priză la public are putere cât un guvern. 2022 Când omul va stăpâni toate tainele naturii, el va acÈ›iona în aÈ™a fel încât oricare din faptele lui deosebite va părea ceva supranatural. 2023 Pentru ochiul expert È™i mintea isteață, orice taină are È™i ceva vizibil la suprafață. 2024 Logic, pare cu neputință ca materia să gândească numai printr-un creier omenesc, nu È™i prin altceva similar lui, printr-un organ analog, inexistent pe Terra, dar foarte posibil în altă parte a cosmosului. 2025 Consider ca fireÈ™ti propriile contradicÈ›ii, nu È™i propriile contraziceri. 2026 Dacă aparenÈ›a ar fi o realitate, atunci È™i realitatea ar fi o aparență. Miturile sunt frumoase È™i destul de instructive ca poveÈ™ti, dar foarte dăunătoare când le consideri ca realitate viabilă. 2028 ÃŽÈ™i atrage dispreÈ›ul tuturora cine dispreÈ›uieÈ™te pe toÈ›i. 2029 Dacă sunt curios să aflu cine a mai venit pe la vecinii mei, atunci dau dovadă de o curiozitate meschină, de mahala. Dar dacă sunt curios ce anume mai citesc vecinii mei, atunci lucrurile se schimbă. 2030 Acei care au inventat expresiile: �Homo sum: humani nil a me alienum puto", �Primum vivere, deindephilosophari", �Menssanain corporesano� - sunt, desigur, egali în geniul inventivității cu acei mari oameni care au inventat roata È™i dinamita. - 2031 Exagerarea este o umbră mărită a obiectului sau a noÈ›iunii despre care vorbim. Dar nu toată lumea iubeÈ™te umbra. 2032 Invidie înseamnă neputință. Invidiosul este un neputincios. 2033 Cel invidiat e de lăudat. 2034 Nu încerca să desparÈ›i două vipere care se bat. 2035 Ipocritul este o altă ipostază a bârfitorului È™i a trădătorului. Tot arsenalul lui constă în linguÈ™iri josnice. 2036 Să-È›i fie mândru doar spiritul bucuros că se poate purifica de păcate, nu È™i atitudinea ori comportarea trupului nesățios. 2037 Nimeni nu poate bârfi fără pierdere. 2038 Oamenii modeÈ™ti au o mândrie interioară abia perceptibilă. 2039 Unii se mândresc chiar È™i atunci când sunt singuri - în faÈ›a oglinzii. 2040 Păunii È™i curcanii nu mai se înfoiază orgolioÈ™i în pene când zboară vulturii flămânzi pe deasupra lor. 2041 Lenea se plictiseÈ™te întotdeauna. Hărnicia niciodată. 2042 Mai totdeauna dorim ceea ce nu cunoaÈ™tem. 2043 A fi politicos înseamnă a te respecta pe tine însuÈ›i. Prin aceasta dovedeÈ™ti tuturor cum au fost părinÈ›ii tăi. 2044 Există capete seci È™i incapabile care au ca unică satisfacÈ›ie să supună prin forță capetele cele mai virtuoase. 2045 Nu-È›i vei putea îndeplini cu uÈ™urință datoriile din afara ta până nu È›i le-ai îndeplinit mai întâi pe cele dinlăuntrul tău. 2046 E prea scurtă viaÈ›a ca să mai am timp să-È›i explic de ce-i scurtă viaÈ›a. 2047 Aviditatea pentru plăceri a unor oameni este atât de mare încât toate organele lor de simÈ› Ii se par neîndestulătoare spre a acumula zeci de plăceri dintr-odată. 2048 Mare neplăcere să nu simÈ›i nici o plăcere! 2049 Câteodată trăieÈ™ti o mare fericire chiar È™i când încerci să te gândeÈ™ti la fericirile apuse, din trecut. 2050 Dacă nu ar exista dureri, în mod categoric nu am înÈ›elege fericirea È™i, neavertizaÈ›i de pericole, am muri, cu siguranță, mai de vreme. Durerea este singurul duÈ™man care deseori ne vrea binele, alertându-ne cu violență că ceva trebuie să ne reparăm de urgență. 2051 Durerea cea mai mare, cât È™i bucuria cea mai mare, se aseamănă pentru că, È™i una È™i alta, au un produs absolut identic: lacrima. 2052 Cred că ar fi o mare eroare dacă am confunda noÈ›iunea de opinie publică cu opinia comună a publicului, care este cea mai eterogenă opinie. 2053 Victoriile obÈ›inute puÈ›in câte puÈ›in pot fi chiar mai mari È™i mai durabile decât cele obÈ›inute printr-un efort brusc. 2054 Pictorul nu-È™i vede lucrările de pe pânza lui până ce nu se distanÈ›ează puÈ›in de lucrarea pe care o pictează. La fel, unii oameni nu-È™i văd greÈ™elile imediat, până nu se distanÈ›ează în timp de ele. 2055 Un artist mare nu-È™i părăseÈ™te scena nici după moarte. 2056 Femeile poartă virtual în pântecele lor viaÈ›a întregii omeniri. 2057 Uneori, când te înÈ™eală un pungaÈ™, de ruÈ™ine, nici nu îndrăzneÈ™ti să-l mai divulgi, pentru ca nu cumva legea să te socotească un copărtaÈ™ tot atât de vinovat, din moment ce ai admis târgul cu asemenea indivizi veroÈ™i. 2058 Mai degrabă nebunia este ereditară decât înÈ›elepciunea. 2059 Există epoci de nebunie colectivă când, datorită unei psihoze în masă, toÈ›i acceptă cu temenele minciuna în locul adevărului, deÈ™i È™tiu bine cu cine au de a face. CivilizaÈ›ia poate fi distrusă de oboseala inteligenÈ›ei omului, dacă acesta lasă totul pe seama inteligenÈ›ei maÈ™inilor lipsite de orice sentimente omeneÈ™ti. 2061 Părerea specialistului contează uneori mai mult decât părerea a o mie de martori oculari. 2062 Nu numai cerul de deasupra Patriei, dar chiar È™i cosmosul de deasupra acestui cer ne aparÈ›ine până în infinitul Universului! Prin acest spaÈ›iu vertical, România este încă o dată prelungită până la infinit în spaÈ›iu È™i în timp etern: o Românie cosmică! 2063 Unde încep limitele prerogativelor unor conducători duri, începe speranÈ›a de libertate a popoarelor. 2064 Un rege care a devenit patriot adevărat, renunță de bună voie la toate însemnele regale, apărând cu modestie în public, ca un cetățean de rând. Există È™i la noi un astfel de Rege! 2065 Răbdarea prostului reuÈ™eÈ™te mai degrabă decât pripeala isteÈ›ului. 2066 Dacă politicienii vor, un ban de plumb poate fi declarat că valorează cât un ban de aur, având o acoperire reală în aur, graÈ›ie unui simplu decret. Și astfel, ceea ce nu au reuÈ™it alchimiÈ™tii de-a lungul secolelor, iată că au reuÈ™it politicienii prin promulgarea unei legi obiÈ™nuite. 2067 Nimeni nu este mai jovial È™i mai popular ca un potentat politic înainte de alegeri, când își face propagandă prin public sau când, primind un picior în spate de la superiorii lui, a ajuns un jalnic muritor de rând. Dar să nu uităm cât de aferat, de încruntat È™i răutăcios era pe când avea sub el scaunul puterii. 2068 Fructele reputaÈ›iei nu sunt decât acestea: albe È™i negre, dulci È™i amare. Când nu le pot obÈ›ine pe primele, unii le preferă, din setea de popularitate, chiar È™i pe celelalte. ReputaÈ›ie să fie! Foamea de glorie: boala sufletelor tinere care doresc gloria cu orice preÈ›, fie numai È™i pentru o clipă. 2070 Uneori foamea de glorie este mai aprigă decât foamea de pâine. 2071 AmbiÈ›iosul își dispreÈ›uieÈ™te succesele mici. 2072 A doborî un om mare È™i valoros este suprema satisfacÈ›ie a oamenilor mici care nu s-au putut realiza într-o viață. 2073 Nu am văzut pe nimeni niciodată învățând copiii să împletească ramuri de măslin sau să pună mlădiÈ›e de măslin în ciocul porumbeilor albi, dar am văzut adesea pe mulÈ›i învățând copiii să È›intească la precizie cu puÈ™ca È™i să comande: �Foc!� 2074 Avem în È›ară câteva sute de legi È™i câteva milioane de oameni, fiecare cu legea lui. Iată de ce se respectă greu legile. 2075 Legile strâmbe făuresc nelegile. 2076 Oamenii slabi, ajunÈ™i în vârf, decretează legi puternice, dar cei puternici nu le respectă. 2077 Unde nu pătrunde lumina È™tiinÈ›ei, pătrunde, cu siguranță, întunericul superstiÈ›iilor. 2078 Unde superstiÈ›iile apar să mototolească È™i să strâmbe conÈ™tiinÈ›ele oamenilor, trebuie imediat trimisă È™tiinÈ›a să vină cu răbdare pe urma lor ca să netezească tot ce a fost deformat. 2079 Dogmele È™i superstiÈ›iile se aseamănă uneori. Nu există numai suflete pervertite, ci È™i ochi pervertiÈ›i, după cum nu există numai pervertitori de suflete, ci È™i pervertitori de ochi. AceÈ™tia nu sunt cu nimic mai primejdioÈ™i decât primii care atacă direct, deoarece ochii sunt ferestrele sufletului. 2081 Filosoful trebuie să se ridice cu mândrie deasupra tuturor mizeriilor È™i vicisitudinilor vieÈ›ii omeneÈ™ti, fiind silit adesea să facă abstracÈ›ie de ele, mai cu seamă după ce a fost obligat să le cunoască amănunÈ›it pe toate. 2082 ConfidenÈ›ele evulsate din inimă nu trebuie făcute decât numai între egali. 2083 Celor mai mulÈ›i oameni le sunt de ajuns câteva minute spre a putea scrie pe o coală albă de hârtie tot ceea ce au făcut bun în viaÈ›a lor, dar nu le-ar ajunge ore È™i caiete întregi să noteze ceea ce au făcut rău. De altfel, nici memoria nu i-ar mai ajuta. 2084 ProÈ™tii sunt pe zi ce trece tot mai mulÈ›umiÈ›i de propria lor persoană, fiind convinÈ™i că ei deja cunosc tot ceea ce este necesar È™i că ceea ce È™tiu este absolut suficient. 2085 CivilizaÈ›ia omului nu a atins încă piscul muntelui cunoaÈ™terii de pe care È™i-ar lua zborul spre alte planete spre a le popula. Suntem abia la jumătatea masivului. 2086 Eternitatea dinapoi ne apasă din ce în ce mai mult, iar cea dinainte ne opune din ce în ce mai dârză rezistență, încât orice efort al vieÈ›ii noastre de a înlătura rezistenÈ›a ne epuizează în întregime. Aceasta este numai o secvență din lupta vieÈ›ii, căci omul se află între imensitatea timpului dinaintea naÈ™terii È™i imensitatea timpului de după dispariÈ›ia noastră, ca între ciocan È™i nicovală. 2087 Omul are mai multe idei decât putere de a le memora È™i discerne. Nimeni nu s-a transformat într-un scafandru al sufletului omenesc căruia să-i atingă străfundurile cele mai profunde. 2089 Cu limitele spiritului uman lucrurile stau la fel ca È™i cu limitele universului. Mărginite sunt doar posibilitățile de cunoaÈ™tere ale acestui spirit. 2090 Omul gândeÈ™te în trei feluri: în cuvinte, în imagini-simboluri (cifre, formule matematice, formule chimice, formule logice, cliÈ™ee dinamico-statice etc.) È™i în fraze muzicale. Cine afirmă că omul gândeÈ™te decât numai cu ajutorul cuvântului, greÈ™eÈ™te. 2091 Dacă conÈ›inutul romanelor nu redau totdeauna o acÈ›iune adevărată, atunci aceste romane să devină cel puÈ›in niÈ™te simboluri ale adevărului. 2092 MulÈ›i oameni au învățat atât de perfect arta de a-È™i afiÈ™a un spirit fals, care a început să li se potrivească din ce în ce mai mult, substituindu-l pe cel real, încât atunci când vor să devină sinceri nu prea le mai stă bine È™i ni se par străini fiindcă nu mai disimulează. 2093 Gusturi au toÈ›i oamenii. Bun-gust au numai unii. 2094 Gusturile oamenilor se schimbă mai repede decât firea lor. 2095 Oamenii cu gusturile prea rafinate cad uÈ™or pradă snobismului. 2096 Gustul este un produs al mediului, al tradiÈ›iei etnice precum È™i al educaÈ›iei, nimic mai mult. Caracterul istoric nu i se poate deci nega. Dirijat însă cu mare artă, el se poate forma, sărind peste orice tipare. 2097 Polemica dintre doi esteticieni în privinÈ›a bunului gust se aseamănă cu discuÈ›ia dintre doi cheflii în jurul sticlei cu vin ajunsă la jumătate, când unul susÈ›ine că sticla este jumătate plină, iar celălalt că e jumătate goală. Trebuie să intervină al treilea care să le spună că fiecare are dreptate doar pe jumătate. 2098 Oamenii sunt câștigaÈ›i mai uÈ™or de acei care răspândesc prostul gust strălucitor decât de propagatorii bunului gust plin de sobrietăți serioase. 2099 GraÈ›ia este atitudinea necăutată a frumuseÈ›ii în miÈ™care. Chiar È™i durerea are graÈ›iile ei. 2100 A avea personalitate înseamnă a-1 face pe fiecare om să se gândească mult timp la tine după ce ai plecat din faÈ›a lui. 2101 Unde există prea multe reguli împotriva erorilor, apar È™i mai multe erori. 2102 Formalismul poate fi un rezultat al pisălogelilor care nu se mai termină. 2103 Politica poate dezbina popoarele, la fel ca È™i religiile. Arta niciodată. 2104 Galaxiile È™i metagalaxiile din univers sunt semănate cu multă artă; sunt puse parcă cu mâna de Cineva - È™i numai aparenÈ›ele ne fac să credem că ar fi vorba de haos. în realitate, ele sunt poziÈ›ionate într-o ordine È™i simetrie perfectă, care nu pot fi percepute din perspectiva noastră, de entități minuscule, incluse în miezul lor de foc. Dacă ar fi posibil să concentrăm tot universul într-o cameră, observând luminile lui aranjate într-o textură impecabilă, am rămâne uimiÈ›i de forma lui perfect rotundă, cu materie astrală perfect ordonată È™i cu miÈ™cări la fel de perfecte. 2105 PoeÈ›ii trebuie traduÈ™i idee cu idee, nu cuvânt cu cuvânt. 2106 Poezia È™i iubirea / Recreează omenirea! Literatura unui popor care-È™i zăngăne lanÈ›urile robiei va fi deosebită de cea a popoarelor care-È™i fâlfâie aripile libere. 2108 Marii poeÈ›i È™i scriitori schimbă totdeauna tiparul unei limbi ce părea turnat pentru veÈ™nicie, creând forme noi care revoluÈ›ionează nu numai lexicul, dar atât stilul cât È™i spiritul limbii în cauză. 2109 Să nu-i compătimim pe poeÈ›ii È™i scriitorii geniali care au trăit în mizerie, ci mai de grabă pe oamenii nepăsători care spun că nu au timp sau curiozitatea să le citească operele. 2110 Un poet este un om care spune prin rime È™i imagini surprinzător de frumoase ceea ce restul oamenilor gândesc în proză, fără a putea îmbina cu măiestrie gândurile lor. 2111 O operă literară bună, din moment ce este publicată, se caracterizează prin aceea că nu mai aparÈ›ine creatorului ei, ci întregului popor din care s-a detaÈ™at autorul sau aparÈ›ine lumii întregi. 2112 Locurile comune, chiar puÈ›ine la număr, atunci când le descoperim într-o poezie frumoasă, sunt ca florile de hârtie colorată aranjate din greÈ™eală într-un splendid buchet de flori naturale. 2113 Prozatorii spun despre critici că sunt prozatori nerealizaÈ›i, iar criticii spun despre prozatori că sunt critici nerealizaÈ›i. 2114 Toate operele proaste au ceva tragic în ele. 2115 Filmele È™i piesele de teatru bune sunt statui ale culturii înălÈ›ate publicului. 2116 Unii critici se hrănesc cu disecarea operelor scriitorilor despre care dau de înÈ›eles că le produce totuÈ™i greață. Un singur vers de Eminescu valorează cât toate paginile de critici negative aduse lui. 2118 Numai când va exista o singură rasă umană va exista È™i o singură limbă mondială, celelalte ajungând ca niÈ™te limbi clasice sau moarte. 2119 TendinÈ›a oricărei limbi este de a abstractiza toÈ›i termenii concreÈ›i. 2120 O limbă desăvârÈ™ită, capabilă să exprime toate ideile È™i sentimentele noastre, este poate numai muzica. 2121 Oricât s-ar feri un autor să le împrumute eroilor ceva din propria lui personalitate, în cele din urmă ajunge ca, în gândurile È™i în comportarea tuturor personajelor lui, să se înfățiÈ™eze parÈ›ial sau total, pe sine însuÈ™i. 2122 O minte bună poate înÈ›elege ceva dintr-o carte proastă, dar invers nu se prea poate întâmpla. 2123 A citi de frică o carte bună, pentru că È›i-a fost impusă cu forÈ›a de cineva, înseamnă a nu o înÈ›elege integral È™i a È›i-1 face antipatic pe bietul autor care, desigur, că nu are față de tine nici o vină. 2124 O bibliotecă bogată în casa unui om face ca acea casă să aibă o mie de ferestre luminoase deschise spre întreaga lume. 2125 Trăsnetele nu preferă linia dreaptă, dar își ating totdeauna È›inta. 2126 OpulenÈ›a moleÈ™eÈ™te vigilenÈ›a. 2127 Ce tragedie pe capul bietului om, în care se luptă toate legile biologice cu sufletu-i nobil, dar slab în faÈ›a tentaÈ›iilor din jur, neputând ca raÈ›iunea să-i ajute prea mult nobleÈ›ei lui spirituale! Unii își trăiesc viaÈ›a din plin, iar noi le-o comentăm defavorabil, după cum reuÈ™im să fim ca ei sau nu. Criticându-i, încercăm în taină să-i imităm È™i de fiecare dată când reuÈ™im aceasta, îi lăudăm numai în sinea noastră, dar nu È™i cu voce tare, căci vorbele ne-ar fi mereu răutăcioase. 2129 FuncÈ›iile de unde se poate comanda, ca È™i compania femeilor frivole, vindecă cu succes timiditatea. 2130 Cine pretinde absolutul de la viață obÈ›ine amara deziluzie a realității. 2131 Adevărul absolut este totdeauna invocat de oamenii cei mai relativi. 2132 Stăpânii politicii sunt sclavii ei. 2133 Dacă viaÈ›a pe Terra este cumva un unic accident petrecut în cosmosul infinit, atunci moartea ar fi al doilea mare accident. 2134 Există oameni paÈ™nici È™i buni, dar siliÈ›i să îndeplinească funcÈ›ii dure È™i represive. în cele din urmă acestea le vor contorsiona comportamentul. 2135 Cenzura: litere puse în lanÈ›, după zăbrele politice. 2136 Doar oamenii lipsiÈ›i de personalitate cred cu atâta resemnare în hazard, în vrăji È™i în ghicitori. 2137 Cu cât ai mai multe calități sufleteÈ™ti, cu atât te adaptezi mai uÈ™or unui mediu ostil. 2138 CorupÈ›ia va domni atotstăpânitoare acolo unde funcÈ›ia întrece capacitatea morală a personajului care o îndeplineÈ™te. 2139 PeniÈ›a de scris este o armă mai mică decât un glonÈ›, dar uneori mai teribilă decât toate armele atomice È™i neutronice luate la un Ioc. 2140 Ne plângem deseori de criza de timp, deÈ™i suntem absolut liberi să nu facem nimic din ceea ce ar trebui să facem, probabil din cauză că activitatea reală se consumă în interiorul fiinÈ›ei noastre, sub imperativul tuturor grijilor permanente, fiindu-ne solicitat întregul sistem nervos. în creierul nostru există arderi ce declanÈ™ează, clipă de clipă, o imaginaÈ›ie bogată, cu proiecte măreÈ›e, cu vise greu realizabile È™i cu o prea mare încărcătură de orientări È™i judecăți introspective asupra celor ce am avea de făcut. Aceste griji È™i arderi intime, foarte intense, ne epuizează È™i ne creează impresia, oarecum justificată, a unei crize de timp care pare imposibil de rezolvat. 2141 A fi generos cu cel nedrept înseamnă a fi tu însuÈ›i cel mai nedrept. 2142 Răzbunarea este numită câteodată replica meritată È™i necesară a răului deliberat. 2143 InteligenÈ›a sclipitoare este, desigur, un mare dar, oferit gratis de natură, cu condiÈ›ia să te fi născut într-adevăr norocos cum puÈ›ini s-au născut. 2144 Cred ca va fi greu să convingi pe cineva că duÈ™manul urât de el are totuÈ™i È™i unele merite incontestabile. 2145 Deseori căpătăm drepturi pe care nu le-am cerut, refuzându-ni-se acelea pe care le cerem. 2146 Numai răii È™i neghiobii mor. Oamenii buni È™i valoroÈ™i nu vor muri niciodată în amintirea noastră. 2147 Există destui oameni simpatici prin înfățiÈ™are È™i antipatici prin comportare, dar È™i invers. Carismele au È™i ele ciudățeniile lor. 2148 VeÈ™nicia este ca o cocă moale care imediat se întăreÈ™te dacă ai reuÈ™it să-È›i imprimi pe ea o urmă viguroasă de valoare autentică. 2149 Există un infinit în interiorul omului È™i altul în exteriorul lui. 2150 Veacul al XVII-lea: veacul literaÈ›ilor È™i al pictorilor; al XVIII-lea al muzicii È™i al marilor edificii arhitecturale clasice; al XIX-lea - al invenÈ›iilor; al XX-lea al revoluÈ›iilor de tot felul (sociale, industriale, artistice etc.). Secolul al XXI-lea va fi secolul supremelor schimbări ale Terrei, pentru a introduce pe pământ recondiÈ›ionarea dureroasă, dar totală (!) a omului, turnat cu forÈ›a de Dumnezeu în tipare spirituale noi, spre a fi desăvârÈ™it cum a fost el la începutul creaÈ›iei. 2151 Intr-adevăr, mare este omul care are simÈ›ul critic È™i curajul de a rupe vălul mitului artificial care înconjoară pe falÈ™ii oameni mari! 2152 PesimiÈ™tii își fondează viaÈ›a pe ruinele idealurilor care le-au avut. 2153 Nu poate exista fericire colectivă dacă nu există mai întâi fericire individuală. 2154 Nimic nu este mai inutil È™i mai de plâns ca revolta pasivă, ca revolta în genunchi. 2155 Omul modern are o mare sete de a asculta discursurile unor oratori mari care, din păcate, sunt extrem de greu de găsit astăzi, arta aceasta fiind poate transferată în predicile religioase ale unor predicatori de înaltă È›inută intelectuală È™i morală. In rest, marea artă oratorică a murit, fiind înlocuită de surogatele lansate de mass media contemporană. Dar ele nu pot sensibiliza nici pe departe sufletele omeneÈ™ti precum vorbele înflăcărate ale genialilor oratori de odinioară. 2156 Există oameni care È™tiu crea È™i răspândi fericirea numai din cuvinte. Există, în acelaÈ™i timp, È™i naivi dispuÈ™i să se lase ameÈ›iÈ›i de astfel de cuvinte narcotizate È™i �fericiÈ›i" de aromele lor artificiale. 2157 Nu contează câte principii bune ai; contează dacă numai câteva din ele obiÈ™nuieÈ™ti să le armonizezi cu viaÈ›a privată pe care o duci. 2158 NuanÈ›ele fine ale sentimentelor înalte nu pot fi redate niciodată prin cuvinte, oricât de bine alese vor fi ele. Subtilitățile sufleteÈ™ti de valoare sunt inefabile. Celelalte sentimente, îndeosebi cele rele È™i josnice, indiferent de nuanÈ›ele lor semantice, găsesc oricând posibilități terifiante de transpunere lexicală. 2159 Cu cât ai visat la mai multe idealuri pure în tinereÈ›e, cu atât mai târziu te scârbeÈ™ti de biologia brutală a vieÈ›ii ordinare de zi cu zi. 2160 In fiecare din noi există două voinÈ›e polarizate: voinÈ›a de a face È™i voinÈ›a de a nu face ceva. 2161 Orice ispită cedează în faÈ›a durerii. 2162 Avem neapărată nevoie de niÈ™te filosofi sociologi. Filosofia prea a lucrat independent de sociologie, deÈ™i pretinde că ar fi rămas pusă È™i în slujba ei. De aici unele rătăciri reciproce când a fost vorba de pragmatismul ambelor È™tiinÈ›e. 2163 Există oameni cu capacități mari, dar cu metode de punerea lor în valoare mici. 2164 Ura s-a dovedit adesea mai lungă decât moartea. 2165 Totdeauna să te străduieÈ™ti să întreci bunătatea celor din locul unde te afli. Mediocritatea È™i superficialitatea sunt niÈ™te situaÈ›ii foarte convenabile pentru cei mai mulÈ›i oameni, deoarece poziÈ›ia lor de neutralitate invulnerabilă evită totdeauna toate conflictele prin care oamenii valoroÈ™i trec în mod obligatoriu. 2167 Prostul, tăcând È™i luându-È™i o alură visătoare, mimează bine pe omul inteligent care cugetă adânc. 2168 Viciile se îngăduie reciproc È™i se împacă uÈ™or între ele, făcându-È™i unul altuia loc, recurgând la concesii È™i complimente sau primind cu multă pompă È™i bucurie viciul nou venit care, plin de entuziasm, va chema alte vicii mai mari spre a convieÈ›ui în pace È™i armonie până ce distrug ca un virus întreaga personalitate umană. 2169 Când timidul își dă seama că are forță È™i că cei din jurul lui ÃŽI simpatizează, devine surprinzător de îndrăzneÈ›. 2170 Este greu să-i ierÈ›i pe cei ce te-au lovit intenÈ›ionat regretând că nu te-au lovit altă dată mai tare, dar iertându-i, te ridici imens deasupra lor. 2171 Suntem creaÈ›i din contradicÈ›ii perfecte, însă armonizate între ele printr-un impresionant angrenaj ancestral È™i, în plus, învelite într-o piele comună la care È›inem foarte mult. 2172 InteligenÈ›a este o concesie făcută de natură în fiecare zi unor oameni norocoÈ™i. Genialitatea este însă un cadou măreÈ› È™i unic pe care Dumnezeu, prin mama natură, îl face omenirii doar odată la câteva sute de ani. 2173 Există oameni cu inteligenÈ›a compartimentată, iar alÈ›ii cu sufletul fragmentat într-un mozaic ce nu se îmbină într-o formă spirituală plauzibilă oricât ai încerca. 2174 Nu consider căsătoria ca o �funcÈ›ie fiziologică È™i o coaliÈ›ie de necesități reciproce", cum susÈ›in foarte mulÈ›i, ci în primul rând o dorință absolută de armonie sufletească È™i trupească de care depinde o viață socială superior organizată. 2175 Prostul care trăieÈ™te mult timp printre oameni inteligenÈ›i, fie că sfârÈ™eÈ™te să creadă că este È™i el inteligent, fie că se va crede mai prost decât este în realitate. 2176 Palavragiii-bolborositori care conduc totul, dar citesc silabisind texte kilometrice, exasperant de banale, după hârtii scrise de alÈ›ii È™i bătute la maÈ™ină de persoane oficiale cu stele pe umăr, le-au luat locul marilor oratori de altă dată. Þara își astupă îngrozită urechile când încep aceÈ™tia să cuvântărească. 2177 PoÈ›i deveni totuÈ™i un om original imitând ceea ce are bun fiecare om. 2178 Nu ar trebui niciodată să pretinzi că-1 cunoÈ™ti bine pe nici unul dintre acei despre care în mod obiÈ™nuit afirmi că îl cunoÈ™ti foarte bine. 2179 In general, suntem ceea ce este ambiÈ›ia noastră. 2180 Gelozia È™i invidia se stimulează reciproc pentru că se nasc È™i mor împreună. 2181 Ura joacă deseori cu mult talent rolul prieteniei dezinteresate. 2182 Eu sunt un fir de iarbă de pe plaiurile româneÈ™ti. 2183 Cine a mai inventat È™i metoda asta, de import rusesc, cu autocritica? Să fim serioÈ™i: există cineva să-È™i facă autocritica de bună voie, dacă nu ar fi forÈ›aÈ›i de anumiÈ›i reprezentanÈ›i ai autorităților împotriva conÈ™tiinÈ›ei lor? Sau există vreo autocritică sinceră È™i curativă? Ea va fi în orice caz o declaraÈ›ie formală alcătuită din false păreri de rău pentru unele greÈ™eli recunoscute forÈ›at, urmată apoi de promisiuni È™i angajamente standard că totul va fi bine în viitor... Cel silit să-È™i facă public asemenea procese de conÈ™tiință va È™ti pe viitor să-È™i mascheze È™i mai bine greÈ™elile È™i va fi învățat să se perfecÈ›ioneze în arta ipocriziei. 2184 ÃŽn general, îngâmfaÈ›ii aparÈ›in categoriei oamenilor mediocri. Cei cu adevărat inteligenÈ›i nu-È™i permit niciodată să devină îngâmfaÈ›i. 2185 Există oameni submediocri È™i mediocri care au învățat destul de bine să joace rolul unor indivizi inteligenÈ›i. în faÈ›a celor care nu-i cunosc, ei pot să pară chiar deosebit de isteÈ›i. 2186 Tragică situaÈ›ie când, în teatru, publicul alcătuit din blânzii spectatori de rând este înlocuit cu specialiÈ™tii-vânători de greÈ™eli. 2187 Când ne aflăm într-o stare de superioritate, meritată sau nu, este destul de greu să mai învățăm alfabetul valorii sentimentelor. în general, funcÈ›iile mari devin incompatibile cu stările sentimentale È™i cu duioÈ™ii lacrimogene față de aproapele nostru. 2188 Geniul poate fi copilul unui mediocru, după cum un om mediocru poate fi copilul unui geniu, iar acesta din urmă își preÈ›uieÈ™te odrasla mai mult decât îl preÈ›uieÈ™te pe el însuÈ™i întreaga omenire. 2189 Pe cel onest elogiile îl tulbură È™i îl agasează, impresionându-l în modul cel mai neplăcut, iar uneori îl dezorientează sau îl ruÈ™inează într-atâta încât se vede silit să fugă de ele. 2190 Deseori chibzuință îndelungată în clipele când este nevoie de intervenÈ›ii rapide (fie ele È™i mai puÈ›in inspirate), chiar dacă găseÈ™te soluÈ›iile cele mai bune, acestea pot fi prea tardive spre a mai folosi la ceva. în asemenea cazuri sunt preferabile unele soluÈ›ii pe jumătate eficiente în locul revelaÈ›iilor optime dar venite prea târziu. Orice iubire prea exteriorizată prin gesturi È™i cuvinte pompoase își pierde din farmec È™i o coboară chiar È™i în ochii celor ce fac concesii cu uÈ™urință. 2192 Judecata, împărÈ›ită drept, renaÈ™te încrederea oamenilor în frumuseÈ›ea È™i demnitatea vieÈ›ii umane, în forÈ›a adevărului, făcându-i pe oameni să iubească dreptatea cu È™i mai multă dăruire, să o propovăduiască È™i să o apere la nevoie ca pe propria viață. 2193 ImaginaÈ›ia noastră înfrumuseÈ›ează È™i desăvârÈ™eÈ™te ceea ce, în realitate, nu este nici prea frumos, nici desăvârÈ™it. 2194 Bârfitorul de profesie È™tie, printr-o suită de ponegriri, să strecoare È™i câte o mică laudă despre calitățile ce le are persoana bârfită, spre a-È™i convinge ascultătorii că este obiectiv. 2195 Există unii oameni care nu ar mai fi simpatici dacă nu ar mai face È™i câte o mică prostie. 2196 Avarul: un pasionat numismat care colecÈ›ionează numai monedele puse în circulaÈ›ie, È›inând la ele atât de mult încât atunci când moare îmbogățeÈ™te pe vreun necunoscut la care nici nu se gândea È™i care-i va stăpâni fără nici un efort toată agoniseala. 2197 Pentru faptele lor bune, bătrânii trebuie lăudaÈ›i de trei ori, adulÈ›ii de două ori, iar copiii o dată, spre a le stimula È™i alte fapte de viitor. 2198 Oamenii mici la suflet au în schimb defecte mari. 2199 Fiecare vârstă cu defectele ei, care toate sunt trecătoare - în ultima zi de viață. 2200 Interese multiple avem cu toÈ›ii, dar reuÈ™eÈ™te cu adevărat în viață numai cine È™tie să si le coordoneze cu cele ale societății în care trăieÈ™te. Firea È™i cunoÈ™tinÈ›ele omului nu pot fi statornice dacă le raportăm la o curbă a vieÈ›ii fiecăruia. 2202 Zgârcenia nu este tot una cu economia. Cine economiseÈ™te se gândeÈ™te, de fapt, să folosească cele agonisite într-un anumit scop imperios necesar, pe când zgârcitul este un simplu colecÈ›ionar de bunuri fizice care se gândeÈ™te cum să nu afle nimeni nimic despre bogățiile pe care le posedă, ca atunci când sunt cerute să spună că nu le are. 2203 Fiecare om È™tie, în felul său, ceva ce nu mai È™tie nici un om de pe Terra. Foarte important este dacă ceea ce È™tim noi în unicat pare un fleac sau un lucru de folos. Nu mai puÈ›in important ar fi dacă am încercat vreodată să-i dăm un sens practic acelui lucru unic pe care numai noi îl È™tim. 2204 ProÈ™tii reuÈ™esc mai întotdeauna când perseverează a face un rău. 2205 Am auzit despre fumători È™i beÈ›ivi învederaÈ›i care pe patul de moarte nu regretau că se despart de viață, ci de viciul lor. Există deci oameni care își preÈ›uiesc viciul mai mult decât propria lor viață. 2206 Animalele sălbatice nu au vicii. Trăind însă în preajma omului È™i domesticindu-se, s-a observat că, încet, încet, învață să devină leneÈ™e, hoaÈ›e, viclene, încăpățânate, după cum se comportă È™i îmblânzitorul cu ele. 2207 IndiferenÈ›a pare să locuiască pe terenul neutru dintre dragoste È™i ură. 2208 DovedeÈ™te că este cu adevărat harnic doar omul care atunci când este singur munceÈ™te cu aceeaÈ™i tragere de inimă ca È™i atunci când s-ar È™ti privit de o mulÈ›ime imensă ce i-ar admira miÈ™cările cu un interes deosebit. 2209 Nu există o mai tragică moarte ca a eroului care cade la datorie exact cu o clipă înainte de victorie, fără să fi avut bucuria de a vedea că eroismul i s-a soldat cu un imens succes. RuÈ™inea este glasul tăcut al conÈ™tiinÈ›ei care ne mustră fără vrerea noastră. 2211 Unii oameni fac eforturi de a părea virtuoÈ™i numai în momentele în care, pierzând controlul asupră-le, au lăsat să li se vadă vreunul din marele defecte. 2212 Pentru un stat mic (sau chiar pentru un stat mare), autarhia este asemănătoare cu ambiÈ›ia de a cultiva, în cel mai scurt timp - într-o curticică de câțiva metri pătraÈ›i - È™i cereale, È™i legume, È™i fructe; de a face acolo È™i zootehnie modernă, È™i o industrie modernă diversă, pe deplin competitivă, È™i servicii administrative, iar toate acestea, puse la un Ioc, să ofere o variată cantitate de produse necesare stăpânilor curÈ›ii care, odată îndestulaÈ›i, să vândă vecinilor abundenÈ›a colosală a surpluselor... AÈ™a ceva nu se poate; aÈ™a ceva este o aberaÈ›ie. Statele care au încercat autarhia au fost de la început falimentare, căci autarhia este o himeră ca È™i comunismul care nu o dată a practicat-o. Secolul în care trăim este prin excelență secolul colaborărilor multiple dintre un stat È™i restul celorlalte. 2213 Nu-i tot una să dăruieÈ™ti È™i să te dăruieÈ™ti, după cum nu-i tot una să dai, să dai cu împrumut È™i să dai cu camătă! 2214 Celui căruia i-ai făcut un bine nu-i aminti prea des de aceasta, spre a nu È›i-1 face un duÈ™man ce-È›i poate riposta prin ceva rău. 2215 Orice lucru foarte frumos, când începi să-i despici firul în patru, analizându-i amănunÈ›it în ce-i constă frumuseÈ›ea, aceasta parcă își pierde dintr-o dată tot farmecul. Lucrurile frumoase pot fi înÈ›elese foarte bine È™i fără să fie amănunÈ›it disecate, numai printr-o admiraÈ›ie mută. 2216 IndiferenÈ›a are puterea de a respinge cu scopul de a câștiga ceea ce a respins. 2217 Nu există om mai periculos È™i mai pervers decât cel ce se umileÈ™te des. Să nu ne risipim deodată toată tinereÈ›ea, căci putem să mai economisim puÈ›in din ea, ca să ne ajungă È™i la bătrâneÈ›e. 2219 Aducând cuiva o laudă nemeritată, te degradezi È™i tu, È™i-l degradezi de tot È™i pe cel pe care l-ai lăudat. 2220 FericiÈ›i cei ce È™tiu să evite a deveni plicticoÈ™i! 2221 NesimÈ›iÈ›ii nu simt că sunt nesimÈ›iÈ›i. 2222 InteligenÈ›a unora nu ne arată totdeauna ceea ce sunt, dar ne arată cu certitudine ceea ce pot fi. 2223 Nici unui om cu adevărat cinstit nu i se urăște cu cinstea lui. 2224 DecepÈ›ia în iubire a femeilor nu provine din faptul că au dăruit cât trebuia, ci din faptul că au dăruit mai mult decât trebuia È™i cui nu trebuia. 2225 Există oameni care par mari È™i care se impun tuturor fără a avea vreo funcÈ›ie deosebită în viaÈ›a socială. 2226 La urma urmelor, ce este un om inteligent? Este acela care înÈ›elege totul cu uÈ™urință, reÈ›inând ceea ce a înÈ›eles, comparând cu ceea ce È™tia dinainte È™i făcând judecăți de valoare prin concluzii dintre cele mai juste. Angrenându-se perfect în relaÈ›iile cu oamenii, el va putea elabora cu promptitudine soluÈ›ii practice pentru problemele întâmpinate È™i va putea explica cu claritate È™i altora ceea ce È™tie; în sfârÈ™it, o persoană inteligentă poate prevedea oricând desfășurarea posibilă a evenimentelor într-un timp util, înainte ca ele să se producă, grăbind sau oprind declanÈ™area lor. 2227 Unii oameni recunosc că sunt timizi pentru a nu recunoaÈ™te că, de fapt, sunt fricoÈ™i. Cunosc bârfitori care pot spune că au un suflet bun, dar nu se pot abÈ›ine să nu bârfească cumplit pe toată lumea din jur, iar când nu au pe cine încep să-È™i bârfească membrii familiei sau chiar È™i pe ei înÈ™iÈ™i. De ce? AÈ™ putea răspunde simplu: pentru că aceasta le-a fost È™i le este pasiunea lor meschină, însă treburile sunt niÈ›eluÈ™ mai complicate... în realitate, ei suferă de o clară îmbolnăvire a psihicului pe care nu È™i-l pot coordona, simptomul fiind foarte asemănător cu al acelora care colportează vorbele de la unii la alÈ›ii; ei au o puternică dereglare È™i instabilitate emoÈ›ională ce ar putea fi rezolvată în timp de un bun medic psihiatru. Dar atâta ne-ar trebui! - să le recomandăm un medic psihiatru... 2229 Cineva a încercat să alcătuiască cele zece porunci ale dragostei, iar una dintre ele spunea că în dragoste ar fi totdeauna de preferat un tânăr urât unui bătrân frumos, dar curând a constatat că tocmai această poruncă era una dintre cele mai des încălcate. 2230 Cine se crede stăpânul universului trebuie trimis imediat la medic pentru că nu este stăpân nici pe facultățile lui mintale. 2231 �TinereÈ›ea ne trece repede", ne plângem noi cu regret. �Noroc că bătrâneÈ›ea, plină de atâtea neajunsuri, trece È™i mai repede!" - se consolează bătrânii. - 2232 A divulga cuiva secretul altuia care te-a rugat să i-1 păstrezi este aproape un caz penal. 2233 Lenea este portarul viclean al unor suflete omeneÈ™ti care, plin de È™iretenie, invită fiecare viciu să intre ilegal în cetatea sufletului nostru, ori de câte ori ÃŽI vede prin apropiere. Caracterele ferme au însă doi paznici de nădejde la porÈ›ile sufletului: VoinÈ›a È™i Hărnicia, care nu deschid intrarea decât numai virtuÈ›ilor alese. 2234 Toate plăcerile se termină cu o durere, după cum toate durerile se sfârÈ™esc cu plăcerea trecerii lor. Nu poate exista niciodată o independență totală a sufletului omenesc! Sufletul este cel mai dependent element din întregul univers. 2236 MulÈ›i nu doresc să ajungă atât de fericiÈ›i pe cât mai de grabă se străduiesc să pară fericiÈ›i în faÈ›a celor pe care vor să-i umilească. 2237 Tinerii se conduc mai mult după sentimente, maturii după raÈ›iune, iar majoritatea bătrânilor se conduc în viață îmbinându-le într-o frumoasă armonie pe amândouă. 2238 Cine descoperă un abuz È™i nu-l denunță subscrie la el. 2239 Nu există abuz necesar. 2240 Un adevăr formulat eronat poate fi mai derutant È™i mai periculos decât o minciună. 2241 RaÈ›iunea este, de bună seamă, stimulată de mistere, de enigme È™i, în general, de necunoscut. 2242 Dacă cineva ne confundă cu un om foarte inteligent È™i foarte cinstit, atunci să facem toate eforturile să nu-l dezamăgim; ba mai mult: să i-o confirmăm cu ceva în plus. 2243 Cine se luptă din răsputeri cu mediocritatea vă asigur că scapă de ea, cu o condiÈ›ie: să persevereze în luptă până obÈ›ine superioritatea pe toate planurile. în schimb, cine se bazează numai pe inteligență, fără a face alte eforturi în viață, va cădea cu siguranță în mediocritate. 2244 Șiretenia fără forță È™i un pic de inteligență nu-È™i poate păstra prea mult cuceririle. ForÈ›a este cu atât mai respectată cu cât pare mai puÈ›in vizibilă. 2246 Nimic nu înspăimântă pe cei răi decât forÈ›a unită cu inteligenÈ›a. 2247 Există o forță concretă È™i una abstractă care pare a fi mai temută decât prima. 2248 Extraordinarii nu preferă pe ordinari. 2249 Trecutul romantic devine cu adevărat frumos È™i nostalgic doar atunci când îl descriem înveÈ™mântat în imagini artistice. 2250 ÃŽmi plac scriitorii care scriu mult în cuvinte puÈ›ine, modelând din cuvinte vechi idei cu totul noi. 2251 Nu încerca să-l lecuieÈ™ti pe nebunul care se simte fericit, căci fericirea aceea, falsă ori reală, poate fi singura compensaÈ›ie a nenorocirii lui. 2252 Există È™i oameni care par urâți la făptură numai din vina lor. 2253 Cosmetica este într-adevăr un cuvânt care se aseamănă cu cuvântul cosmos, iar asemănarea aceasta ar trebuie să nu fie doar aÈ™a, întâmplătoare: întrucât cosmosul este o frumuseÈ›e extinsă la scară cosmică, cosmetica trebuie să creeze o frumuseÈ›e valabilă la scară terestră. 2254 ÃŽnvingătorii timpului devin cuceritorii demni ai gloriei. 2255 Limita evoluÈ›iei în univers este o formă necunoscută a energiei. 2256 La scara universului, independenÈ›a ar duce la cea mai mare catastrofă cosmică. 2257 Legile continuă să acÈ›ioneze chiar È™i atunci când nu mai au asupra cui. (AcÈ›iune virtuală, în abstract.) 2258 Oamenii cu profesiuni È™i preocupări serioase, abstracte È™i grele, au ca pasiuni în timpul liber preocupări ce pot părea, la prima vedere, de-a dreptul meschine. 2259 Cumpăratul cărÈ›ilor din librării ar trebui să se facă oarecum după aceleaÈ™i criterii cu care cumpărăm căciulile È™i pălăriile: unele se potrivesc bine pentru capul anumitor persoane, dar nu se potrivesc la fel de bine pentru capul altora. AÈ™adar, atenÈ›ie când cumpărăm cărÈ›i pe care vrem să le facem cadou! 2260 A fi inteligent înseamnă a înÈ›elege uÈ™or esenÈ›ele. A fi cult înseamnă a putea deosebi uÈ™or valorile, ierarhizându-le È™i comparându-le aproape spontan, pe baza unor acumulări anterioare deosebit de complexe È™i de diverse. 2261 Când laudele îi sunt adresate în public, vanitosul nu mai face deosebire între laudele sincere È™i cele nesincere. 2262 Suntem din ce în ce mai convinÈ™i că nici unul din alimentele mâncate de om de-a lungul istoriei existenÈ›ei umane nu a fost cel potrivit sută la sută organismului său. De fapt, nici în prezent oamenii nu È™i-au găsit un aliment perfect. Peste 75% din ei mănâncă alimente cu totul neadecvate. De aici originea atâtor maladii - digestive, coronariene, excretorii etc. -, È™i tot de aici viaÈ›a relativ scurtă a omului, complexată de diverse vicisitudini. Există o mare speranță în alimentele viitorului apropiat, când se va descoperi hrana ideală, visată de È™tiinÈ›a alimentaÈ›iei moderne care încă de pe acum apelează din ce în ce mai mult la biologie, genetică È™i la chimie. 2263 Există o È™tiință a conducerii (management) È™i un simÈ› al conducerii. Pe prima o dobândeÈ™ti în È™coli, dar pe al doilea, dacă nu-l ai din naÈ™tere, management-ul învățat în È™coli nu-È›i va fi de prea mare folos. 2264 Desperarea fără speranță este cu mult mai rea decât moartea. 2265 i Am văzut unii oameni fericiÈ›i care se considerau nenorociÈ›i fără nici un motiv, trăind astfel până au dat de adevărata nenorocire, când s-au văzut siliÈ›i să recunoască starea bună pe care o pierduseră. Când nemulÈ›umitului se ia darul, el se-ntâlneÈ™te cu amarul. ii 2266 Mila oamenilor se manifestă mai mult prin vorbe decât prin gesturi generoase. 2267 Bunătatea È™i inteligenÈ›a ÃŽI fac È™i mai frumos pe omul frumos. 2268 Cei foarte automulÈ›umiÈ›i de toate nu pot progresa datorită spiritului de observaÈ›ie atrofiat de atâtea automulÈ›umiri. 2269 Cele mai mari armonii ale complexității sunt întrecute de candoarea simplității. 2270 Un adevăr care are nevoie de prea multe dovezi È™i explicaÈ›ii nu mai pare un adevăr. 2271 Cei umiliÈ›i des, chiar dacă erau cândva orgolioÈ™i, încep să-È™i piardă orice urmă de orgoliu. 2272 Atâta venin È™i ură pun unii oameni răi când fac un rău cuiva, încât, la fel ca viespile care mor după ce înÈ›eapă, È™i ei își topesc toată vlăguirea, pierind satisfăcuÈ›i că s-au răzbunat È™i că È™i-au împlinit neagra lor datorie. 2273 Sunt romane lungi care plictisesc. Dar È™i viaÈ›a este un roman lung care, chiar dacă deseori ne plictiseÈ™te, l-am dori È™i mai lung. 2274 Talentul nu se naÈ™te din inteligență, după cum nici inteligenÈ›a nu se naÈ™te din talent. 2275 Adevărul este axa în jurul căreia se învârteÈ™te întregul univers. 2276 Multe laude seamănă mai degrabă cu niÈ™te compătimiri. 2277 Când lauda este mai mare decât fapta, lăudătorul devine mai mic decât amândouă. 2278 Cel mai preÈ›ios timp în viață îl pierdem sperând È™i făcând planuri irealizabile. 2279 O minunată poiană cu flori, primăvara, parcă nu are farmec dacă nu se află acolo È™i o fată frumoasă de optsprezece ani care să stea în iarbă È™i să suspine fără să È™tie de ce. 2280 Două excese de care să ne ferim: zgârcenia È™i dăruirea nesăbuită. 2281 Oamenii veÈ™nic veseli par să ia viaÈ›a în neserios. 2282 Dă darul în aÈ™a fel încât să nu se vadă interesul. 2283 Vorbirea este mai plină de imperfecÈ›iuni decât bogăția ideilor. 2284 InteligenÈ›a omului poate deveni infinită ca È™i universul, cu condiÈ›ia să-i oferim pacea absolută - o condiÈ›ie sine qua nori - spre a ajunge la o asemenea maturitate. 2285 Un război atomic nu ar fi numai un război atomic, ci o crimă È™i o descompunere atomică imensă, cea mai mare crimă din istorie, împotriva omenirii, împotriva naturii mamă, împotriva universului, împotriva lui Dumnezeu; un eveniment abominabil È™i dement pe care nici o istorie nu-l va mai comenta sau consemna nici măcar în treacăt - căci nu va mai avea cine. Bombele atomice de la Hiroshima È™i Nagasaki ne-au demonstrat clar ce înseamnă forÈ›a distrugerilor atomice, dar dacă acelea nu ar fi fost folosite, poate că marile puteri ar fi declanÈ™at chiar în zilele noastre un uriaÈ™ È™i final război atomic, cu consecinÈ›e catastrofale pentru întreaga omenire, nimeni neputându-È™i imagina prea bine, din punct de vedere practic, urmările terifiante ale unui război atomic. De aceea suntem tentaÈ›i să spunem că înseÈ™i bombele atomice aruncate în Japonia, prin frica universală de asemenea catastrofe planetare, prin jertfele mari de acolo, au fost principalele frâne care au împiedecat declanÈ™area celui de al treilea război mondial. TotuÈ™i teama de exploziile atomice continuă să subziste, atâta vreme cât numeroase organizaÈ›ii È™i state teroriste se străduie în continuare să pună mâna pe această cumplită armă. 2286 Lucrurile învățate din cărÈ›i se uită primele; cele învățate din viață niciodată. 2287 ProÈ™tii se pricep mai lesne să dea tot felul de poveÈ›e decât oamenii inteligenÈ›i. Vorba este... unde ajung cei care le ascultă? 2288 RaÈ›iunea cuminte È™i ireproÈ™abilă a unor tineri merită adesea mult mai mult respect decât vârsta consumată în nimicuri a unor bătrâni neserioÈ™i. 2289 Nu avem dreptul să-l silim pe cineva a deveni fericit conform principiilor noastre, dacă el ne refuză categoric acest fel de fericire. 2290 Majoritatea celor severi se consideră oameni drepÈ›i, acÈ›ionând în virtutea unor împuterniciri legale ori din firea lor austeră, deÈ™i a fi sever a ajuns să însemne, de cele mai multe ori, a fi rău È™i închipuit, È™i numai rareori a fi drept. 2291 Iubirea se consideră jignită când aceea care vrea să o conducă este mila. Cei care cred în minuni, în lipsa constatării lor, se mulÈ›umesc să considere minuni È™i întâmplările banale mai bizare. 2293 Când cineva îți încredinÈ›ează de bună voie o taină mare este semn că te preÈ›uieÈ™te în mod special, ceea ce presupune că nu trebuie să-i înÈ™eli în nici un fel deosebita încredere ce È™i-a pus-o în tine. 2294 Dacă cineva ne înfățiÈ™ează detaliat zece aspecte necunoscute ale unui lucru pe care noi ÃŽI considerăm foarte cunoscut, înseamnă că acel �cineva" este un mare specialist sau chiar un savant; dar dacă ne spune o mie de necunoscute, s-ar putea să fie ori un pisălog ori un filosof. 2295 ÃŽnfumuraÈ›ii nu pot recunoaÈ™te vreun judecător competent pentru oricare din ideile afirmate de ei. 2296 Excesul de erudiÈ›ie, chiar când erudiÈ›ia este reală, poate agasa în aceeaÈ™i măsură ca È™i excesul de prostie. 2297 ÃŽntâlnim din ce în ce mai des piese de teatru scrise pentru a fi jucate È™i piese pentru a fi citite printre rânduri. Marii regizori par astăzi mai tentaÈ›i de ultimele pentru a le pune în scenă sau pentru a le ecraniza, întrucât sunt o bogată sursă de inspiraÈ›ie ce le permit o mai mare flexibilitate a interpretărilor personale. 2298 Sufletul multor oameni seamănă cu o cameră cu pereÈ›i de oglinzi: crezi că este vastă când o priveÈ™ti fără atenÈ›ie, dar te izbeÈ™ti de strâmtoarea pereÈ›ilor lucioÈ™i È™i înÈ™elători atunci când o cercetezi îndeaproape. 2299 Numai mediocritatea are curajul să imite geniul. 2300 PuÈ›ini oameni înÈ›elepÈ›i sunt È™i virtuoÈ™i! 2301 Dacă eÈ™ti inteligent, cinstit, prezentabil, cu o voință È™i cu o memorie straÈ™nică, poÈ›i porni imediat să cucereÈ™ti lumea, deoarece norocul te va împinge cu putere de la spate. 2302 Nu poate deveni lăudăros omul pe care îl laudă toÈ›i, ci numai acel pe care nu-l laudă nimeni. 2303 MulÈ›i susÈ›in că a fi naiv înseamnă a fi prost sau marcat de o inocență stupidă, ceea ce s-ar potrivi poate numai în cazul când ne-am referi la naivitatea politică a oamenilor foarte simpli. Dar, în general, acuzaÈ›ia de naivitate este direcÈ›ionată spre vârsta copiilor ori a celor tineri, lipsiÈ›i de experienÈ›a vieÈ›ii. Naivitatea unui copil mic este totdeauna de o dulceață cuceritoare. Când ne referim la naivitatea adolescenÈ›ilor, facem în primul rând referiri la relaÈ›iile dintre sexe. Eu cred că naivitatea nu are totuÈ™i nimic de a face cu prostia È™i nici cu lipsa de cultură, deoarece viaÈ›a a arătat că tânărul naiv posedă în genere un suflet pur; el este un individ curat sufleteÈ™te, deÈ™i lipsit de multe experienÈ›e. Un asemenea om nu va rămâne în nici un caz toată viaÈ›a un naiv, ci, în viitor, va fi chiar cu mult mai descurcăreÈ› decât mulÈ›i din cei ce-l învinuiesc acum de naivitate. 2304 Orice evoluÈ›ie se poate transforma în involuÈ›ie când în procesul evolutiv este introdus din afară un element-surpriză, de blocaj insurmontabil, după care întregul flux se transformă într-un reflux distructiv sau chiar catastrofal. 2305 Vestea bună este că pentru fiecare viciu există È™i o virtute. Vestea rea: pentru fiecare virtute vin din senin să o anihileze o duzină de alte vicii. 2306 Tare greu (È™i uneori costisitor!) este să faci pe deÈ™teptul dacă nu eÈ™ti într-adevăr de la natură astfel. 2307 Desigur, mai înjuraÈ›i sunt oamenii cinstiÈ›i decât cei escroci. 2308 LinguÈ™itorii nici nu obosesc, nici nu se plictisesc să măgulească. Dar nici cei măguliÈ›i nu se plictisesc. Totdeauna inima se lasă prima convinsă, chiar când cugetul refuză aceasta cu încăpățânare. 2310 Cel mai mare furt este furtul de fericire. 2311 Faptele rele sunt efemere; cele bune - eterne. 2312 Universul este un ou uriaÈ™ cu mai mulÈ›i pui înăuntru, care îndată ce deschid ochii se întreabă cine i-a clocit. 2313 Libertatea este bună chiar È™i când se manifestă o singură clipă. Atunci, profitând de moment, îți poÈ›i rupe lanÈ›urile. 2314 Nemernicilor le place să se compare cu marile personalități. 2315 Tristă dezamăgire când constaÈ›i că un om cu o figură È™i o privire care degajă o certă inteligență este în realitate prost de-a binelea! 2316 Cel ce vrea să se însoare caută mai întâi femeia lipsită de urâțenie, nu pe aceea care este neapărat frumoasă. 2317 Efectul nu încetează totdeauna odată cu cauza care l-a generat. 2318 SuferinÈ›ele, după ce trec, lasă în urmă multă înÈ›elepciune. 2319 Faima nu s-a născut niciodată decât din braÈ›ele È™i din capul oamenilor. 2320 Ceea ce este adevărat pe pământ poate fi eroare în cer. Mare curaj are cel ce acceptă să ia locul unei celebrități! 2322 Tăria spirituală biruie forÈ›a fizică. 2323 ÃŽn artă, cel care urmăreÈ™te simplitatea cu toată insistenÈ›a, riscă să cadă cu uÈ™urință în simplism. 2324 Dacă arta plastică È™i educaÈ›ia artistică sunt È›inute departe de public, ele vor fi atrase cu uÈ™urință în mrejele siropoase ale kitsch-ului de toate nuanÈ›ele. 2325 Nu barba îl face pe pictor, ci în primul rând reuÈ™ita unui tablou de-al său care poate plăcea mai mult decât barba lui (din care un alt pictor mare È™i-ar putea confecÈ›iona o excelentă pensulă ce le-ar aduce celebritatea amândorura). 2326 Cine previne cu precauÈ›ie evenimentele neaÈ™teptate de care se teme - nu le mai vede producându-se. 2327 Nu tot ce este interzis este È™i nefolositor. 2328 Apropierea morÈ›ii îl face pe mincinos să spună adevărul. 2329 Dau sfaturi multe îndeosebi persoanele care, în situaÈ›ii similare, nu-È™i aplică nici lor acele reÈ›ete. 2330 Lumea materială este într-adevăr infinită, dar putem afirma că È™i inteligenÈ›a materiei, adică forÈ›a ei spirituală, este tot infinită. în acest caz, Dumnezeu, fiind o imensă È™i primordială forță spirituală infinită care există pretutindeni în univers, include în spiritualitatea Lui tot universul, cu toată lumea materială cu tot! Gândind astfel, creăm un paradox al paradoxurilor: Universul este inclus în Dumnezeu după cum Dumnezeu este inclus în univers... 2331 Filosofii care tac prea mult atunci când este nevoia cea mai imperioasă de părerea lor nu par a fi adevăraÈ›i filosofi. 2332 Filosofia a lăsat o mulÈ›ime de probleme nerezolvate È™i altele nici măcar propuse spre dezbatere. Se poate spune fără exagerare că de abia de acum încolo filosofia va avea ceva serios de spus. Secolul al XXI-lea reclamă o filosofie cu totul nouă. 2333 Pedeapsa nu-l ocoleÈ™te niciodată prea mult timp pe cel vinovat. 2334 Când arde claia vecinului, aleargă primul ca să o stingi, fiindcă de la ea È›i se poate aprinde propria-È›i casă È™i chiar tot satul. 2335 Orice lucru vechi, încăput pe mâna unui maestru, poate îmbrăca haina noului în aÈ™a chip, încât lucrurile noi să pară vechi È™i neînsemnate. 2336 FrumuseÈ›ea oamenilor rămâne veÈ™nică numai în amintiri È™i în fotografii. 2337 Se poate transforma vreodată minciuna în adevăr? Sigur că se poate! Dacă adevărul nu se poate transforma niciodată în minciună, în schimb, minciuna poate deveni uneori adevăr, plătind însă un tribut foarte dureros. Cunosc cazul unui copil care a lipsit de la È™coală trei zile la rând. Când învățătoarea I-a întrebat de ce a lipsit, copilul a trântit o minciună gogonată: �Pentru că a murit bunica..." Atunci când băiatul s-a întors de la È™coală acasă, într-adevăr, bunică-sa zăcea lungită jos fără suflare în pragul bucătăriei. Murise cu câteva minute înainte. 2338 Gloria dobândită fără merite piere curând. 2339 Omul nu va putea supune natura cât ai bate din palme... Va fi nevoie de câteva faze. Mai întâi, în prima fază, omul va trebui să i se supună majorității legilor naturii, să i se adapteze ei, iar în faza următoare să caute a ajunge egal cu natura în mai toate privinÈ›ele È™i abia în a treia fază să încerce a-i modifica legile È™i a le adapta în favoarea sa. De exemplu, cu posibilitățile de acum, nu vom putea opri un uragan să distrugă totul în calea lui, dar, teoretic, există încă mai demult câteva planuri plauzibile de devierea traseului unui uragan È™i de �spargerea" nucleului. Oricum, viitorul nu poate fi decât de partea omului. 2340 Ceea ce las în urmă după dispariÈ›ia mea este o dâră subÈ›ire din propria-mi viață dispersată în lucrurile mărunte pe care le-am făcut eu È™i probabil È™i în sufletele multora din cei care m-au cunoscut. Dar vă asigur că integritatea sufletului meu se va păstra la fel de vie ca È™i acum, voi auzi, voi vedea È™i voi simÈ›i totul, poate chiar mai bine decât în aceste clipe, căci am convingerea fermă că sufletul nu-mi va muri împreună cu trupul, ci va fi chemat de Cel Prea înalt să capete un trup nou, superior celui de acum, iar cu el mă voi înfățiÈ™a la Dreapta Judecată unde, mai târziu, ne vom întâlni cu toÈ›ii. AÈ™adar, să ne vedem bucuroÈ™i, dar cât mai târziu posibil! 2341 Vai de cei neajutoraÈ›i care au încăput pe mâinile naturii dezlănÈ›uite! 2342 Gloria dobândită fără merit se sinucide. 2343 Nu se numeÈ™te prost omul simplu care a vrut să înveÈ›e dar nu a avut posibilități, ci tocmai acela care a avut asemenea posibilități, dar nu a vrut să înveÈ›e, complăcându-se în această stare. 2344 Oricât de dezvoltată È™i de avansată ar fi o presupusă civilizaÈ›ie extraterestră, este imposibil ca, în anumite domenii, civilizaÈ›ia planetei noastre să nu-i fie totuÈ™i superioară prin originalitatea È™i unicitatea ei. 2345 Politica este prima care îi păcăleÈ™te pe cei din gloata ignoranÈ›ilor care, mai târziu, vor simÈ›i pe pielea lor chinurile ce le vor aplica politicienii, plătindu-È™i într-un fel meritat naivitatea sau prostia. 2346 Uneori oamenii aÈ™teaptă prosteÈ™te producerea unor mari nenorociri pentru a obÈ›ine aprobări financiare ce vor hotărî, în sfârÈ™it, iniÈ›iative salvatoare spre a preveni alte nenorociri... mai mici. Degeaba te caută norocul dacă te găseÈ™te chiar atunci când dormi! 2348 Există mai puÈ›ini ghinioniÈ™ti decât norocoÈ™i care nu È™tiu cum să-È™i folosească avantajele norocului. 2349 Căile viciului È™i ale pierzaniei sunt toate netede, se află într-o atrăgătoare pantă descendentă, sunt străjuite de flori parfumate È™i frumoase pe mărgini È™i nu au nici o barieră înainte. 2350 Câteodată o ideea eronată, întoarsă pe dos, devine o idee bună È™i nespus de utilă. 2351 Din prune stricate È™i viermănoase iese uneori cel mai tare È™i mai apreciat rachiu. 2352 FrumuseÈ›ea valorează mai mult decât toate comorile din lume. Cine o are este deja cel mai bogat; cine nu, să caute de grabă căile înÈ›elepciunii. 2353 MulÈ›i s-au zbătut în viață să se caÈ›ere pe vârful unei stânci semeÈ›e care, sub greutatea cățărătorilor, s-a rupt È™i s-a prăbuÈ™it cu ei cu tot în hăurile adâncurilor. 2354 Prilejuri există! Iar când nu există, ele pot fi create. Doar oamenii prilejurilor lipsesc. 2355 MulÈ›i dintre cei ridicaÈ›i în viață pe seama prostiei altora au putut fi cu uÈ™urință doborâți de inteligenÈ›a unuia singur care a È™tiut să stârpească pe loc prostia celor din jur. 2356 Prostia oamenilor este gradată, iar proÈ™tii sunt înclinaÈ›i să considere pe unii dintr-ai lor genii. 2357 Oamenii răi dotaÈ›i cu inteligență bună sunt adevărate calamități sociale. 2358 MulÈ›i È™efi sunt conduÈ™i de subalternii lor, fără ca ei măcar să bănuiască. 2359 Cu unele deprinderi te naÈ™ti, pe altele È›i le însuÈ™eÈ™ti, iar pe alte câteva le pierzi. PredominanÈ›a unora sau altora îți conferă aura caracterului. 2360 PuÈ›ini vor să devină Aristotel, mulÈ›i doresc să devină Onasis. 2361 Nu-i tot una orgoliul unui înÈ›elept cu orgoliul unui cap sec. 2362 Cel ce ajunge mare trebuie, de obicei, să facă eforturi mari spre a nu redeveni mic. 2363 Se aude că s-au făcut experienÈ›e prin care, încercându-se să se potolească furtunile, s-a ajuns la transformarea lor într-un cumplit uragan. Povestea ucenicului-vrăjitor... 2364 Cuvântul omului reflectă demnitatea lui. 2365 Când eÈ™ti fericit singur, fericirea pare a fi numai pe jumătate. 2366 Unii te laudă ca să le întorci lauda, alÈ›ii te dăruiesc ca să-i dăruieÈ™ti înzecit. 2367 Noi, oamenii, diferim foarte mult unii de alÈ›ii prin felul cum ne etalăm reciproc sufletul. Unii își arată un suflet sincer, deschis, transparent; alÈ›ii, dimpotrivă, un suflet opac, închis, enigmatic. Primii, numai la câteva momente după ce i-am cunoscut, sunt gata să expandeze È™i să ne copleÈ™ească pe toÈ›i cu un surplus de informaÈ›ii amănunÈ›ite È™i exacte despre viaÈ›a lor, despre gândurile È™i visurile lor, de parcă nici nu ar avea o viață intimă, ci doar una publică. Pe aceÈ™tia - graÈ›ie ostentaÈ›iei lor - îi �citeÈ™ti" pe Ioc, fără nici un efort, ca pe o carte albă cu litere mari È™i clare. CeilalÈ›i, dimpotrivă, se arată ascunÈ™i, reticenÈ›i, foarte zgârciÈ›i la vorbă. De fapt, toÈ›i oamenii ascundem câte ceva din personalitatea noastră. Cei rezervaÈ›i însă, lasă de multe ori impresia că vor să ascundă totul. Sunt impenetrabili. De aici È™i prejudecata, larg răspândită, că omul închis la fire este om rău. Aceasta nu poate fi o regulă generală. Realitatea contrazice asemenea păreri, deoarece unii oameni închiÈ™i la fire sunt foarte valoroÈ™i È™i modeÈ™ti, ascunzându-È™i mai degrabă calitățile decât defectele. Și nici unul din ei nu este totdeauna tăcut. Sunt momente de excepÈ›ie când È™i morocănoÈ™ii își deschid sufletul - cam greu, ce e drept, dar È™i-l deschid - de obicei, față de o singură persoană: rudă, prieten, iubit, iubită etc. PoliÈ›iÈ™tii È™i procurorii se plâng că acest gen de oameni sunt cel mai greu de anchetat. EvoluÈ›ia relaÈ›iei interpersonale arată că personalitatea umană este o noÈ›iune complexă care nu poate fi caracterizată în funcÈ›ie de oferta formulelor informaÈ›ionale proprii. 2368 PărăseÈ™te-i imediat pe inferiorii È™i pe egalii care vor să te conducă dintr-o simplă ambiÈ›ie de predominanță. 2369 Acei care, la țărmul apei, te învață teoretic luni întregi cum trebuie să faci ca să înoÈ›i mai bine (neintrând nici ei niciodată în apă), trebuie bănuiÈ›i că nu pot încerca aceleaÈ™i demonstraÈ›ii È™i în mijlocul apei, de teamă ca ei înÈ™iÈ™i să nu se înece, căci foarte probabil, asemenea �instructori" nu È™tiu deloc să înoate. 2370 ÃŽn scutecele fiecărui nou-născut se poate afla un virtual geniu, un om de seamă, un om excepÈ›ional sau chiar un viitor conducător. Dacă am privi cu asemenea ochi pe toÈ›i copiii, am învăța poate să preÈ›uim omul din cea mai mică vârstă. 2371 Datoriile, dreptatea È™i salvarea cuiva nu trebuie niciodată amânate. 2372 Prietenul bun este un frate dăruit de o întâmplare fericită. 2373 MulÈ›i preÈ™edinÈ›i de state ar fi fost mai de folos oamenilor dacă ar fi condus turme de oi È™i nu oameni, cu atât mai puÈ›in politica unei țări. 2374 ParÈ›ial, duÈ™manul procedează ca È™i un prieten sincer, deoarece te critică obiectiv È™i-È›i comentează toate greÈ™elile pe care le faci, obligându-te să le eviÈ›i. 2375 Când mângâierea survine din partea unui duÈ™man viguros dar cu inima sinceră (căci, să nu uităm, există È™i duÈ™mani de caracter!), această mângâiere consolează È™i încurajează parcă mai mult decât chiar mângâierea unui prieten devotat. De câte ori mă gândesc la vreo faptă rea comisă de mine ta viață, am dezavantajul că, în acele clipe o mulÈ›ime de alte greÈ™eli personale îmi vin spontan în minte, trăgându-se una pe alta ca un È™irag de mărgele magnetice negre care cer sa iasă la lumina conÈ™tiinÈ›ei mele spre a se elibera de etc. 2377 DezarmaÈ›i �Pacea" celor cu drapele roÈ™ii fâlfâind pe cozi de puÈ™că! 2378 Celui care pierde speranÈ›a nu-i rămâne decât moartea. 2379 Sunt nenorociri care atunci când ne lovesc au, la început, aspectul unor mari fericiri. 2380 Eternitatea se naÈ™te adesea din vremelnicie. 2381 Chiar È™i duÈ™manul, ca om, trebuie ajutat când se află în pericol de moarte. 2382 Pentru ce se face pretutindeni diferență între viață È™i libertate? Amândouă sunt cele două picioare ale existenÈ›ei noastre! 2383 ÃŽn arta modernă, perfecÈ›iunile clasice, introduse forÈ›at È™i nelalocul lor, devin cele mai mari imperfecÈ›iuni. 2384 Scurtă e plăcerea, veÈ™nică durerea. 2385 Până È™i răutatea cea mai mare se topeÈ™te în faÈ›a frumuseÈ›ii perfecte. 2386 MulÈ›i critică cu uÈ™urință ceea ce nu înÈ›eleg deloc. 2387 Gândul întrece vorba, vorba întrece fapta, iar omul săvârÈ™eÈ™te relele tot într-o asemenea scară (non)valorică descendentă, adică mai întâi cu gândul, apoi, succesiv, cu vorba È™i, în sfârÈ™it, cu fapta abominabilă, care poate fi chintesenÈ›a tuturor relelor. Când răul este descoperit, urmează, în ordine: judecata, pedeapsa È™i, în sfârÈ™it, regretul - în egală măsură inutil pentru victimă È™i agresor. 2388 Să nu facem din nedreptate o tragedie, dar nici să nu dăm impresia că o aÈ™teptăm cu indiferență. 2389 Oamenii cu năzuinÈ›e mai mari decât posibilitățile lor cunosc cele mai mari înfrângeri dureroase în viață. 2390 Sufletele înrudite în rău sau în bine se caută cu sete È™i ardoare între ele. 2391 Ne complicăm în zadar! De-ar È™ti oamenii că în viață au nevoie doar de câteva lucruri esenÈ›iale, ar distruge cu plăcere toate mărunÈ›iÈ™urile care îi împiedică să ajungă la esență. Deci, încă o dată: cât de puÈ›in îi trebuie omului să se simtă, într-adevăr, bine È™i fericit! 2392 Cele mai sâcâitoare dureri sunt durerile care nu există. 2393 Două soiuri identice nu sunt totuÈ™i acelaÈ™i soi. 2394 Cine vede în lucrurile obiÈ™nuite numai primejdii nu poate niciodată reuÈ™i pe deplin în viață. 2395 Geniile nu sunt formate de È™coli, ci, în primul rând,ele formează È™coli. 2396 Memoria sâcâitoare a recunoÈ™tinÈ›ei se poate vindeca provocându-i celui ingrat o necesitate mai mare decât a fost prima È™i silindu-l apoi să-È›i implore din nou cu disperare ajutor. 2397 AÈ›i observat vreodată cât de frumos È™i de blând vorbeÈ™te minciuna ca să biruie vorbirea aspră a adevărului? 2398 Mare lucru este să-È›i È™tii a-È›i păstra capul exact atunci când toÈ›i din preajma ta È™i l-au pierdut! 2399 Exagerarea - umbra minciunii. 2400 Singurele căderi glorioase sunt salturile cu paraÈ™uta! 2401 Există un conservatorism activ, productiv, unul deosebit de pasiv È™i steril È™i un altul retrograd, refractar la tot ceea ce este nou, progresist. 2402 Stimularea duce la evoluÈ›ia evidentă, atunci când este vorba de acumulări intelectuale. Supra-stimularea duce la criză, la involuÈ›ie È™i chiar la serioase dereglări psihice. 2403 Dacă există o homeopatie în medicină trebuie să existe È™i o homeoterapie în ceea ce priveÈ™te intoxicarea cu drogurile roÈ™ii ale unor idei politice, administrându-le bietelor victime, aduse la stadiul de totală îndobitocire, cantități mici, dar necesare, de antidoturi anticomuniste, până ce încep să li se deschidă bine ochii, după care vor cere singuri să se trateze cu cantități din ce în ce mai mari. 2404 Omul contemporan aÈ™teaptă anul 2000 cu teamă, deoarece confundă sfârÈ™itul unei civilizaÈ›ii din ce în ce mai contorsionate de dureri social-moral-politice cu sfârÈ™itul lumii. 2405 CivilizaÈ›iile vechi aveau avantajul perioadelor de tranziÈ›ie; civilizaÈ›iile contemporane È™i-au scurtat aceste perioade sau È™i le-au eliminat definitiv, anulând deci necesitatea timpului de adaptare atât de necesar dezmeticirii oamenilor. Aceasta ar fi una din cauzele de bază care au grăbit aÈ™a numita criză a civilizaÈ›iei noastre caracterizată printr-o rapidă maturizare tehnico-È™tiinÈ›ifică în dauna unei evidente retardări morale. 2406 O civilizaÈ›ie, după opinia mea, trebuie să parcurgă în mod obligatoriu următoarele etape: aÈ™teptare, preluare (adică preluarea elementelor vechii civilizaÈ›ii), rectificare, selectare, asimilare, distribuire, expirare, aÈ™teptare... Lipsa unei etape duce la o criză normală, dar radicală, a civilizaÈ›iei. 2407 Ne-am zbătut timp de 2000 de ani să impunem omenirii o civilizaÈ›ie creÈ™tină care ar fi perfectă dacă ar fi fost într-adevăr creÈ™tină, dar ea nu a fost niciodată pe deplin creÈ™tină. Douăzeci de secole nu am făcut altceva decât să simulăm creÈ™tinismul È™i în numele lui să ne sfâșiem între noi. CivilizaÈ›iile altor religii majore - islamismul, budismul, mozaismul, hinduismul - nu au făcut nici măcar atât, ci au îndobitocit È™i mai mult lumea în care activează. Tot creÈ™tinismul a rămas ultima speranță a salvării planetei noastre. Și se pare că secolul al XXI-lea ÃŽI va impune pretutindeni în mod definitiv, dar totalmente recondiÈ›ionat È™i mai apropiat de Dumnezeu decât de dogme. 2408 Avem nevoie uneori de oameni buni, iar alteori de oameni răi. Căutăm oamenii după cum ne impun slujbele È™i împrejurările. 2409 Dragostea nefericită ne face câteodată cruzi cu toată lumea. 2410 Unii fac pe proÈ™tii din instinct ancestral. 2411 ProÈ™tii greÈ™esc uneori spunând lucruri È™i adevăruri foarte interesante sau chiar secrete mari, ascunzându-le cu grijă pe cele banale. 2412 Cerul nu poate fi pus după gratii. 2413 A cunoaÈ™te multe înseamnă a imita până la asemănare infinitul. 2414 O, cât de bogată este mizeria fizică față de cea spirituală! 2415 Cât de măreÈ›e sunt operele mari, chiar doborâte la pământ; È™i cât de jalnice altele moderne, chiar înălÈ›ate până la nori! 2416 Cu oamenii scurÈ›i la minte È™i mici la suflet, să fii scurt la vorbă. 2417 Palavragiul este de profesie colportor public. 2418 Toate izbânzile sângeroase trezesc spontan dorul ascuns de răzbunare. 2419 PoeÈ›ii mor, poezia trăieÈ™te. 2420 Amantele sunt niÈ™te porumbiÈ›e care-È›i ciugulesc cu drăgălășenie din mână cât timp ai grăunÈ›e bune. După ce le termină, își iau repede zborul către palmele mai pline. 2421 Majoritatea oamenilor privesc la durerile altora ca la un spectacol neplăcut, pe care-l urmăresc cu teama de a nu Ii se întâmpla È™i lor ceva asemănător. Desigur, îi impresionează oarecum scenele văzute, le comentează amănunÈ›it cu compasiune în glas tremurător, È™i cu cât le repetă mai des, cu atât le scade tremurul emotiv al glasului, inima devenindu-le din ce în ce mai glacială. 2422 ÃŽn luptă, poÈ›i fi înfrânt chiar dacă ai fost înarmat până în dinÈ›i. Spre a fi victorios, îți trebuie principala armă: curajul; dar nu singur, ci dublat de o stare de spirit stenică, foarte optimistă. 2423 Un înÈ›elept printre o mie de nebuni va fi considerat de aceÈ™tia cel mai mare nebun, dacă ei se socotesc cu toÈ›ii înÈ›elepÈ›i. 2424 Nimic nu obligă mai mult ca un dar. 2425 Generosul care nu este È™i discret va părea cel mai mare lăudăros. 2426 Orice bătrâneÈ›e trebuie pregătită cam de la douăzeci de ani. 2427 Refuzăm cu uÈ™urință ofertele bune ale altora È™i acceptăm pe negândite ofertele rele venite din profunzimile întunecoase ale cugetului nostru. 2428 Nu poÈ›i consola nenorocirile oamenilor decât arătându-le altele È™i mai mari decât ale lor. 2429 Prea multe ipoteze împiedică È™i întârzie aflarea adevărului. 2430 Există compozitori care cunosc la perfecÈ›ie arta contrapunctului È™i, în general, tehnica compoziÈ›iei polifonice. Ce folos însă că, pe lângă tehnică È™i cunoÈ™tinÈ›e teoretice de ansamblu, ei nu au È™i harul talentului, compunând haotic serii de melodii oribile, pline de asonanÈ›e dizgraÈ›ioase, partituri scrise zadarnic pe toate vocile È™i pentru toate instrumentele posibile. Sub motivul (citeÈ™te scuza) că acestea sunt cerinÈ›ele muzicii contemporane, ei își maschează, printr-un aÈ™a-zis modernism necesar, lipsa evidentă de talent, derutând grav È™i bulversând gustul publicului, adeseori într-un fel ireversibil. 2431 Cine are copii, învață să iubească nu numai pe copiii săi, ci È™i pe-ai altora. De fapt, pe copiii din toată lumea. 2432 Dictatura comunistă ne-a învățat să avem un comportament fățarnic, foarte duplicitar. Astfel fiecare ne caracterizăm prin două opinii: una personală, intimă, valabilă acasă, È™i una oficială, care începe să intre în funcÈ›ie imediat ce am ieÈ™it pe uÈ™a locuinÈ›ei noastre. Pe prima o ascundem cu mare grijă, pe a doua o manifestăm public. De frica securității. 2433 Securitatea română ne-a îmbrăcat pe fiecare în cămăși de forță care ne permit doar anumite miÈ™cări, strict controlate, ne-a pus căluÈ™ la gură, ne-a tapat pereÈ›ii cu microfoane È™i ne-a plantat la toate colÈ›urile indicatoare pe care stă scris: �Spre închisoarea care te va distruge cu familie cu tot� dacă eÈ™ti împotriva statului È™i a partidului (adică a securității È™i a grangurilor dictatori). InchiziÈ›ia È™i Gestapoul german nu erau nimic. Þara plânge È™i geme; poporul tremură È™i se cutremură. Doamne, când ne aduci izbăvirea? 2434 De obicei, orice vis frumos nerealizat se transformă într-un coÈ™mar chinuitor. 2435 Nimeni nu este util până nu dobândeÈ™te singur sentimentul utilității. 2436 Energia terestră este, într-o anumită măsură, epuizabilă; cea a cosmosului niciodată. Iată pentru ce omul trebuie să se grăbească a cuceri cu hotărâre spaÈ›iul cosmic, cel apropiat È™i cel îndepărtat, care, în viitor, ne va înapoia înmiit tot ceea ce omenirea a investit în ultimul timp, cu imense eforturi, în cercetarea spaÈ›iului extraterestru. Nu trebuie să luăm în seamă protestele profanilor care susÈ›in prosteÈ™te că asemenea eforturi sunt cheltuieli inutile! 2437 Epoca noastră este înainte cu două războaie mondiale È™i în urmă cu două milioane de păci! 2438 Nu tot ceea ce este logic este È™i legal, iar uneori nu tot ceea ce este legal este È™i logic. 2439 Toate victoriile È™tiinÈ›ei tronează pe o piramidă de eÈ™ecuri. 2440 O bibliotecă necitită: un cimitir de cărÈ›i. 2441 După ce am terminat de citit o carte, mă simt mai puternic. Þările de pe glob ar trebui despărÈ›ite prin frontiere alcătuite din brazde de flori, nu prin borne de sârmă ghimpată. 2443 LuaÈ›i-i nefericirii jumătate din putere È™i veÈ›i căpăta cea mai mare fericire. 2444 Omului inteligent îi vine tot atât de greu să facă pe prostul pe cât îi vine de greu prostului să facă pe deÈ™teptul. 2445 Politica modernă este arta orientării în posibil, precum È™i arta celei mai bune interpretări a realităților cotidiene în favoarea acestei realități care totdeauna trebuie subordonată totalmente scopurilor celor mulÈ›i. 2446 Individul reflectă în orice împrejurare caracterele societății în care trăieÈ™te, chiar dacă într-o măsură mai mare decât reflectă societatea caracterele unui individ. 2447 Fericirea: capacitatea individului de a înfrânge normele false È™i înguste ale societății existente. 2448 La urma urmelor, cel mai fantastic lucru este realitatea, iar cel mai banal poate fi fantasticul. 2449 In epoca noastră nu poate exista independență fără interdependență. 2450 A revela un adevăr invizibil este mai de preÈ› decât a face acelaÈ™i lucru cu un adevăr vizibil. 2451 Cel ce cunoaÈ™te adevărul numai după floare tot mai trebuie să sape spre a-l cunoaÈ™te È™i după rădăcină. 2452 ÃŽn unele locuri adevărul este mai lesne crezut când apare prezentat în ambalaj de minciună. 2453 Este de două ori mai valoros binele făcut celui ce nu-È›i place decât celui ce-È›i este drag. 2454 Virginitatea este o floare care numai după ce a fost ruptă rodeÈ™te. 2455 Defectele bărbaÈ›ilor s-ar putea îndrepta în primul rând cu calitățile femeilor de care ei sunt îndrăgostiÈ›i. 2456 Omul rău este aproape convins că toÈ›i oamenii sunt la fel de răi. 2457 Cel talentat încearcă, iar cel sprijinit de pile reuÈ™eÈ™te prin încercarea altuia. 2458 Pare inteligent numai cel care într-adevăr chiar este. 2459 Să dăruieÈ™ti fiecăruia din prea-plinul virtuÈ›ilor tale È™i să iei de la fiecare om ceea ce personalitatea lui îți oferă mai bun È™i mai frumos. 2460 Cuvântul de onoare, ca È™i viaÈ›a, se dau, nu se împrumută! 2461 Marii poeÈ›i nu publică tot ceea ce gândesc, dar gândesc tot ceea ce publică. 2462 Dacă-È›i araÈ›i înÈ›elepciunea când nu trebuie È™i unde nu trebuie, poÈ›i deveni ridicol, poÈ›i părea neînÈ›elept sau o poÈ›i păți chiar mai rău. 2463 Când unul devine foarte bogat, zece oameni devin, din această cauză, foarte săraci. 2464 Virtutea dobândită fără sudoare nu poate fi decât falsă ori furată. 2465 Cine nu are ocazia să-È™i odihnească ochii privind un peisaj aparte din natură, obÈ›ine aceeaÈ™i încântare privind chipul unei femei frumoase. 2466 Hainele luxoase, fardurile È™i podoabele de tot felul sunt în primul rând armele de apărare ale urâțeniei. 2467 FrumuseÈ›ea impune iubire, inteligență, respect, iar silnicia puterii - teamă, desconsiderare È™i ură. 2468 Arta modernă place într-o singură epocă, o singură dată, însă nu este apreciată de toÈ›i în prezent È™i nu È™tim de va mai fi apreciată È™i în viitor. Cea clasică a plăcut totdeauna cu sute È™i mii de ani în urmă, place unei mulÈ›imi imense în prezent È™i, neîndoios, are toate È™ansele să placă la fel de mult È™i în viitor. 2469 Frumosul trebuie să fie haina caldă È™i delicată a utilului. 2470 Cea mai mare plăcere este libertatea. 2471 Calea spre plăcerile facile trece obligatoriu prin vămile faptelor rele cărora le plăteÈ™te totdeauna un tribut repetat. 2472 Cel ce cunoaÈ™te multe lucruri doreÈ™te a cunoaÈ™te È™i mai multe, inclusiv pe cele ce se află în spatele lor. 2473 Culmea cinismului fascist a fost atinsă atunci când milioane de oameni - bărbaÈ›i, femei È™i copii - erau trimiÈ™i în camerele de gazare È™i uciÈ™i în ritmurile solemne ale muzicii lui Richard Wagner; iar culmea cinismului comunist - când deÈ›inuÈ›ii politici erau siliÈ›i să-È™i sape propriile gropi È™i forÈ›aÈ›i să cânte �InternaÈ›ionala� lui Eugene Pottier È™i Pierre Degeyter înainte de a fi executaÈ›i. Extremele;se ating! 2474 Sunt superiori oamenii care, È™tiind multe, doresc foarte puÈ›ine. 2475 Cine amână totul îmbătrâneÈ™te cel mai repede. 2476 Spune-mi ce mereu doreÈ™ti È™i-È›i voi spune cine eÈ™ti! 2477 Nu există un suflet bogat care să nu dorească până È™i marginile universului. 2478 Marginile dorinÈ›elor ar vrea, de-ar putea, să se plaseze ceva mai departe de marginile universului. 2479 Un nebun se ruga: �Ia-mi, Doamne, dorinÈ›ele, să-mi revină minÈ›ile!" 2480 O dorință împlinită, de-alte mii e-nlocuită. 2481 Dacă pământul pe care călcăm ar fi numai din aur, de bună seamă că monedele cele mai preÈ›ioase ar fi cele din lut. 2482 Celui nefericit nu i se realizează nici o dorință. 2483 Pentru cel ce se grăbeÈ™te timpul se înÈ›epeneÈ™te. 2484 Grija săracului este una: să trăiască oricum, dar numai să trăiască. Grija celui bogat este îndoită: să-È™i păzească bogăția de hoÈ›i È™i să se îmbogățească È™i mai mult. 2485 Ia-i omului speranÈ›ele È™i îi dispar pe dată toate dorinÈ›ele nobile. 2486 Pasiunea care se stinge repede nu a fost o pasiune reală. 2487 Marile pasiuni silesc talentul să se nască chiar dacă acesta nu prea lăsa semne că ar exista înainte. 2488 Durerile prezente întăresc È™i sensibilizează viitoarele fericiri. 2489 MulÈ›i cred că umbra fericirii este marea fericire. Și, într-un fel, este bine È™i aÈ™a... 2490 Pe cei nenorociÈ›i nu-i poÈ›i consola cu altceva decât vorbindu-le totdeauna despre nenorociri mai mari. 2491 Fericirile dobândite fără merite durează cel mai puÈ›in. 2492 Cei din vale zăresc fericirea cățărată sus pe deal, iar cei din vârful dealului o văd strălucind în adâncul văii. 2493 Antidotul iubirii apare numai după cunoaÈ™terea realității care rupe, de obicei, vălul de poezie. 2494 Dragostea face chiar È™i pe măgari să cânte frumos, iar pe privighetori să-È™i piardă glasul. 2495 Bărbatul îndrăgostit fără speranță se despersonalizează pierzându-È™i însuÈ™irea lui cea mai caracteristică - bărbăția -, în locul căreia se ivesc pe rând: moliciunea, mila, timiditatea, descurajarea, uneori chiar È™i teama de viață. Femeia, dimpotrivă, când este îndrăgostită, devine mai îndrăzneață, mai puternică, adesea de temut. 2496 Femeile dispreÈ›uiesc pe bărbaÈ›ii care plâng după ele, dar epuizează toate sursele ca să-i facă să plângă. 2497 Când o femeie frumoasă vrea să zdrobească mândria unui bărbat superior ei din toate punctele de vedere, întâi îi face ochi dulci, ca să-l facă să se gândească mereu la ea, apoi acordă atenÈ›ie unui om inferior, spre a înjosi È™i umili cât mai mult superioritatea primului bărbat ales ca victimă. 2498 Căsătoria este un fel de mic guvern format din două partide care trebuie să coopereze într-o conducere simultană. 2499 Copiii sunt dimineaÈ›a permanentă a omenirii - cea mai frumoasă, cea mai pură, cea mai plină de lumină È™i gingășie dimineață. 2500 Unii au inimă de aur, alÈ›ii au aurul în inimă. 2501 EducaÈ›ia este tiparul perfecÈ›iunii în care trebuie turnate spiritele umane. 2502 NaÈ™terea cuiva înseamnă simpla venire pe lume. Dar educaÈ›ia este, de fapt, aceea care îi conferă omului caracteristicile umanizării lui reale. 2503 Cu moartea unei fiinÈ›e dragi moare È™i o bună parte din sufletul nostru. 2504 PărinÈ›ii au datoria să facă din fiecare casă o È™coală subordonată È™colilor adevărate. 2505 Oamenii trebuie învățaÈ›i mai întâi să înÈ›eleagă pentru ce ei există, să cunoască deci scopul existenÈ›ei lor; abia apoi să fie învățaÈ›i cum să-È™i administreze felul de viață. 2506 Pentru un ideolog nu există o mai mare înfrângere decât anularea de către realitate a celor ce le afirmase anterior cu multe argumente, ce păreau adevărate È™i logice, fabricate într-o viață întreagă. ExperienÈ›a realității îl face să se simtă ridicol. 2507 Mamele înÈ›elepte È™tiu să-È™i educe fiii mai bine decât o sută de licee È™i facultăți la un Ioc. 2508 Intre iubirea materno-paternă È™i iubirea erotică, copiii o preferă pe prima, iar când devin adolescenÈ›i o preferă, fireÈ™te, pe a doua, care, de fapt, este singura cale care-i întoarce la prima atunci când devin la rândul lor mame È™i taÈ›i. 2509 Nu este greu să fii bun, ci să te menÈ›ii bun. 2510 In faÈ›a fetelor bătrâne È™i a flăcăilor tomnatici nu vorbiÈ›i despre fericirea voastră conjugală, ci numai despre proiectele lor de viitor. 2511 Un popor poate fi numit bun când È™i tineretul lui este bun. 2512 S-a constatat că popoarele care au creat cele mai multe înjurături în limba lor, inclusiv înjurături la adresa lucrurilor sfinte, au avut È™i cel mai mult de suferit de-a lungul istoriei. Ceea ce considerăm noi un folclor bogat în expresii infernale, probabil că Dumnezeu consideră un dosar penal bogat în acuzaÈ›ii grave la adresa cerului È™i, în consecință, pedepsele se vor aplica proporÈ›ional cu grosimea dosarului. 2513 Veninul nu-È™i pierde puterea amestecându-l cu miere, ci devine mai periculos. 2514 Un cuvânt bun sau un singur semn de încurajare, venit din partea unui mare înÈ›elept, te face să treci nepăsător pe lângă urletele de hulă ale miilor de nechemaÈ›i. 2515 I se spune că este primitor aceluia care este de fapt dăruitor. II 2516 Cinstea - regina tuturor virtuÈ›ilor. Mânia este un foc; răspunsul blând - o apă stingătoare. 2518 Lipsa de compasiune dublează chinurile celui care suferă, dar compasiunea falsă ÃŽI poate ucide. 2519 IÈ›i poÈ›i înfrâna oricând ochii, mâinile, gura, ba chiar È™i stomacul; sufletul însă aproape niciodată fără sacrificii. 2520 Banii în exces îți fericesc la început sufletul, dar îți nenorocesc apoi capul È™i liniÈ™tea care se împovărează de multiple griji excedentare pe care nu le cunoÈ™teai deloc înainte. 2521 Dacă n-ar fi existat forÈ›a justiÈ›iei pe glob, chiar aÈ™a slabă, precară È™i contradictorie cum s-a dovedit a fi ea de-a lungul istoriei, nu ar mai fi existat astăzi oameni pe pământ, căci ei s-ar fi sfâșiat ca lupii. 2522 Oamenii răi care mai fac È™i câte un bine, nu-l fac spre a dovedi că È™i-au schimbat firea, ci ca să-i liniÈ™tească pe cei naivi, spre a le putea produce apoi un rău È™i mai mare, prin surprindere. 2523 Posibilitățile realizate de societatea tehnologică de astăzi se datoresc în primul rând oamenilor care au crezut în imposibil. 2524 Ura născută din iubirea nerealizată este cea mai realizată ură. 2525 Omul fără omenie nu are nici un preÈ›, iar când moare, toÈ›i se grăbesc să-l îngroape cât mai repede È™i cât mai adânc. 2526 Ca să înÈ›elegi pe un om mare, tu însuÈ›i trebuie să ai un suflet mare. 2527 Să evităm războaiele purtate în numele religiilor È™i al ideologiilor, pentru că sunt cele mai teribile dintre toate războaiele. 2528 GreÈ™elile diplomaÈ›ilor duc la războiul soldaÈ›ilor. 2529 Exteriorizarea involuntară a valorilor interne ale caracterului unui om impune totdeauna conturul personalității lui. 2530 Adesea ne trezim alergând pentru a îndrepta greÈ™elile altora, dar È™chiopătăm serios când este vorba de a le îndrepta pe ale noastre. 2531 Cel mai mare curaj este curajul de a fi sincer. 2532 Fuga de responsabilitate, când nu se manifestă fățiÈ™, apelează la asumarea unor false responsabilități cărora le exagerează urgenÈ›a È™i importanÈ›a în aÈ™a fel încât să pară mai importante decât responsabilitatea reală însăși. 2533 Un minut de meditaÈ›ie interioară ne prelungeÈ™te viaÈ›a cu o zi, ne limpezeÈ™te acÈ›iunile pentru o lună È™i ne deschide drumul spre succese pentru un an. 2534 Mare lucru este să devii făclie în noaptea spirituală a celor ce rătăcesc drumul! 2535 Este fericit cel care în fiecare zi È™tie să înceapă o nouă viață elevată. 2536 SuferinÈ›a înÈ›eleptului diferă de aceea a oamenilor neînÈ›elepÈ›i, nefiind zgomotoasă ca acestora, ci cu totul interiorizată. Ea se consumă ca o profundă ardere mistuitoare È™i mută, dar trăită într-un fel absolut demn. Adesea, o atare suferință este amestecată cu o dăruire multivalentă, cu un puternic altruism È™i cu năzuinÈ›a spre o comuniune iradiantă prin care se percep simultan toate suferinÈ›ele umane. 2537 Dacă în bezna conÈ™tiinÈ›ei tale ai reuÈ™it să aprinzi un singur punct de lumină - numai un punct! - acesta va fi suficient ca să-È›i lumineze locul unde va trebui să-l aprinzi pe cel de al doilea. - 2538 Dreptatea este cealaltă față a adevărului. 2539 Nu fi conformist cu momentul apariÈ›iei unei mode, ci mai înainte de a o adopta, aÈ™teaptă să vezi cum evoluează, apoi atenuează-i excesele È™i adaptează-te capriciilor ei, încetul cu încetul, însuÈ™indu-È›i elementele cele mai rezonabile, dacă poate fi vorba de aÈ™a ceva în moda ultramodernă. (Scrisă în 1977) 2540 Făcând rău altuia, îți pricinuieÈ™ti cel mai mare rău È›ie însuÈ›i. Un om înÈ›epat de o viespe suferă, dar nu uita că, în acea clipă, cu viespea se întâmplă ceva È™i mai rău, fiindcă moare tocmai datorită unei asemenea răzbunări. Scrisă în 1978. (Nimic scris între 1979-1980): 2541 Oamenii au o mare foame de pământ, dar pământul are o È™i mai mare foame de oameni. De la 25421a 4000, scrise toate în anul 1981: 2542 Există o singură cale rezonabilă în situaÈ›iile politice conflictuale, un singur drum spre pace: transformarea polemicilor într-un dialog, chiar într-un dialog nelimitat de lung, purtat ca între surzi. Oricum, el amână sine die dezastrul universal, �îl È›ine la ușă�. Polemica dublată de amenințări reciproce exacerbează situaÈ›ia deschizând astfel în grabă uÈ™a conflictului. 2543 Cei răi sunt totdeauna mai bine organizaÈ›i, mai abili în a prezenta minciuna drept adevăr È™i răul drept un bine original È™i sunt mai pregătiÈ›i în organizarea unui atac prin surprindere. Cei buni sunt mai inocenÈ›i È™i, din cauza blândeÈ›ii spiritului lor, sunt învinÈ™i aproape totdeauna în primele faze ale vâltorii societății moderne, dar rareori se întâmplă să mai piardă în fazele următoare. 2544 Mergând pe o stradă, aÈ›i făcut vreodată efortul de a cuprinde cu o privire atentă toate chipurile trecătorilor, pe toÈ›i oamenii aflaÈ›i în câmpul vostru vizual? Dar absolut pe toÈ›i! Atunci aÈ›i constatat că pe majoritatea dintre ei îi vedeÈ›i, fără îndoială, pentru prima È™i ultima dată. Câteva clipe uneori. Rareori È™i feÈ›e cunoscute. Mai totdeauna alÈ›ii È™i alÈ›ii... De fiecare dată, constatarea generală va fi aceeaÈ™i: diversitate impresionantă a indivizilor, mozaicul fizionomiilor. Defilează spontan prin faÈ›a noastră fel de fel de oameni - frumoÈ™i, urâți, înalÈ›i, scunzi, graÈ™i, slabi, tineri, bătrâni, copii, bărbaÈ›i, femei, fete, băieÈ›i, albi, negri, galbeni, metiÈ™i, buni, răi, săraci, bogaÈ›i È™.a.m.d. - cu fel de fel de particularități banale ori ciudate, referitoare la vârstă, la statură, la culoarea pielii, la îmbrăcăminte, la modul de a merge, de a discuta È™i gesticula etc., etc. Un adevărat spectacol haotic, dacă este vorba de centrul unui oraÈ™ aglomerat; o miÈ™care browniană umană, nedirijată de nimeni, un fluviu viu de oameni... Pentru unii din noi totul pare un tablou foarte original È™i amuzant, poate chiar reconfortant, pe care mulÈ›i îl caută zilnic. Pentru alÈ›ii (îndeosebi pentru cei solitari) - o scenă banală, obositoare È™i plictisitoare, care nu merită nici măcar osteneala să o priveÈ™ti prea mult. Ba chiar, aceÈ™tia din urmă, se grăbesc totdeauna să scape dintr-un asemenea vacarm, accelerând paÈ™ii, până ce ies într-o �zonă liberă�, fără È›ipenie de om în jur. Acolo ei respiră liniÈ™tiÈ›i, căci pentru asemenea firi solitare locurile pustii È™i retrase sunt prielnice meditaÈ›iilor de tot felul. Firea mea curioasă È™i iscoditoare a căutat de fiecare dată, în atari împrejurări, să surprindă esenÈ›ialul acestui tablou plin de diversitate È™i dinamism. Am vrut, într-un fel, să pricep, printr-o radiografiere profundă È™i spontană, cu radarul minÈ›ii mele È™i, în acea utilă fracÈ›iune de secundă de care dispuneam, în care chipurile apar È™i dispar grăbite, să citesc în interiorul sufletului lor, dacă se putea, al fiecărui individ în parte; să le înÈ›eleg gândurile care-i frământă, cultura ce-o posedă, viaÈ›a intimă pe care-o duc, interesele, preocupările, toate motivaÈ›iile posibile, È™i poate chiar profesia lor. Nu mi-a fost chiar uÈ™or. De multe ori am avut impresia că am reuÈ™it aÈ™a ceva; alteori mi-a fost de-a dreptul imposibil È™i atunci fantezia mi-a venit imediat în ajutor, îndemnându-mă să presupun, să aproximez, să calchiez probabilitățile, să compar, să reconstitui È™i să fabulez mici scenarii posibile, izvorâte dintr-o simplă privire, dintr-un gest oarecare, poate numai dintr-un zâmbet adresat amintirilor trecutului efemer... Astfel, o bătrânică gârbovită, pășind agale, cu sacoÈ™ele încărcate, îmi dă totdeauna impresia că își cară în ele ultimele provizii vitale, ajungând la finiÈ™ul unei curse lungi, după un urcuÈ™ sinuos, de la capătul căruia pornise sub chipul unei copile; un tânăr atlet, înalt, privind mândru, cu alură de campion mondial, peste capetele tuturor, cu muÈ™chii dezveliÈ›i ostentativ - mă convinge că se simte superior celor din jur È™i admiraÈ›ia mea de o clipă se transformă involuntar într-un fel de compătimire pentru vanitatea acelei mândrii mai mult sau mai puÈ›in justificate; o fată foarte drăguță, cu ochi visători È™i cu zâmbet reÈ›inut, ocolind privirile tuturor, îmi sugerează o mică dramă sufletească ce se consumă în surdină, fără nici o consolare pe moment; un bărbat între două vârste, cu sprincene stufoase È™i cu ochii tulburi, încruntaÈ›i, È›inând gura strâns închisă, aproape fără buze - îl văd ca pe o întruchipare a omului rău, gata oricând să izbucnească violent È™i să lovească; tânărul cu ochelari, purtând o revistă de È™tiință sub braÈ› È™i mergând grăbit cu ziarul în mână din care spicuieÈ™te în fugă titlurile, îmi pare a fi un student în matematici care abia a ieÈ™it de la un examen luat cu brio; un țăran bătrân, ce vine rar pe la oraÈ™, se uită în jur cu ochi aproape speriaÈ›i, grăbindu-se să ajungă cât mai repede la gară spre a se întoarce în liniÈ™tea satului său È™.a.m.d. Poate mă înÈ™el, dar aÈ™a îmi par ei în acele clipe. V-am spus că este greu să sondezi o masă atât de eterogenă, fără mari erori de calcul! Dar câte chipuri È™i caractere sunt! Câte priviri! Și câte deosebiri de la un individ la altul! Și totuÈ™i... aceÈ™tia sunt oameni, sunt semenii mei care se chinuie È™i se bucură, în scurta-le viață, care, ca È™i a mea, sclipeÈ™te minusculă ca o scânteie în bezna inexistenÈ›ei eterne. Prin destinul comun È™i prin niÈ™te fire invizibile, nu È™tiu de ce, dar mă simt legat de toÈ›i È™i de fiecare în parte È™i, de aceea, aÈ™ vrea să-i înÈ›eleg mai bine È™i să-i pot iubi pe toÈ›i, fiindu-mi milă de aceÈ™ti fârtaÈ›i ai mei atât de necunoscuÈ›i È™i atât de trecători prin viață, prin lume... IntenÈ›iile mele sunt nobile È™i nu aÈ™ vrea să rămână doar niÈ™te pasagere efuziuni sentimentale. Oare nu ne asemănăm cu toÈ›ii în rele È™i în bune? Oare È™i ei realizează într-adevăr că fiecare din noi suntem aici, pe Terra, un �caz aparte", un caz unic, o entitate cu totul È™i cu totul specială, originală, o individualitate absolută, irepetabilă È™i ireversibilă, dar, în primul rând, extrem de necesară, având o misiune absolut unică de îndeplinit - de care rareori suntem conÈ™tienÈ›i, de care rareori ne aducem aminte? 2545 Ori de câte ori am avut prilejul să fac pe altul fericit, am fost mai fericit decât el. 2546 - Este mai bine să dai decât să primeÈ™ti! predica un preot de la amvon. - AveÈ›i perfectă dreptate, părinte, răspunde unul din enoriaÈ™i. Mă bucur că ai înÈ›eles această poruncă divină, fiule. Se vede că eÈ™ti un creÈ™tin bun È™i altruist. - Nu, părinte, sunt boxeur de profesie... - 2547 Ne îngrijim totdeauna cu cea mai aleasă atenÈ›ie trupul, rareori cu aceeaÈ™i atenÈ›ie sufletul. 2548 Chiar atunci când cad, înÈ›elepÈ›ii cad în picioare. 2549 Omul trebuie să încerce totdeauna mai mult decât poate înfăptui. 2550 A fi sărac È™i cinstit nu este nicidecum o ruÈ™ine, dar a tinde să scapi urgent de sărăcie prin orice alte mijloace decât cele permise de legi, înseamnă începutul renunțării la cinste. 2551 Semidoctul are câteva idei generale despre cultura din câteva decenii È™i te bombardează cu ele. într-un om cu adevărat cult găseÈ™ti acumulate milenii întregi de cultură, fără să facă paradă cu ele. 2552 A-È›i dezvălui tainele proprii este un semn de prostie, a le dezvălui pe-ale altuia este semn de ignobilă laÈ™itate, dar a dezvălui tainele patriei este o crimă. 2553 Geniul înmănunchează în el cele mai alese însuÈ™iri ale unui un popor întreg. 2554 O femeie frumoasă dar lipsită de gingășie își anulează mai mult de jumătate din farmecul ei. 2555 Un singur ajutor dezinteresat valorează cât o sută de ajutoare pe care le dai cuiva urmărind un ascuns interes personal. 2556 Cine vrea să elibereze un popor trebuie mai întâi să-i descătuÈ™eze cugetul, să-i elibereze conÈ™tiinÈ›a. După aceea poporul va È™ti cu siguranță să-È™i sfărâme singur lanÈ›urile, fără ajutorul nimănui. 2557 Nu există satisfacÈ›ie mai mare pentru omul vicios ca atunci când reuÈ™eÈ™te să-i facă È™i pe alÈ›ii vicioÈ™i, corupându-i până ce-1 depășesc în stricăciune. 2558 Nu este suficient să fii capabil de puritate, să doreÈ™ti puritatea, ci să te lupÈ›i pentru a o dobândi. Altminteri, teoretic, toÈ›i suntem capabili de puritate. 2559 Operele oamenilor mari le reflectă mai de grabă gândurile È™i intenÈ›iile decât viaÈ›a lor. 2560 Când È›i-e ruÈ™ine de tine însuÈ›i mai mult ca de alÈ›ii, înseamnă că ai totuÈ™i o conÈ™tiință fermă care te va apăra de multe excese. 2561 Optimismul constituie punctul de plecare între părÈ›ile bune care sunt È™i cele bune care vor fi. Pesimismul - între părÈ›ile rele din prezent È™i cele rele din viitor. 2562 Omul blând cu atât este mai valoros cu cât este mai puternic. 2563 Bunătatea este etalonul cu care se măsoară sufletele oamenilor mari; este, altfel spus, un apanaj al sufletelor ce tind mereu spre desăvârÈ™ire. 2564 Cine invidiază excentricitatea altuia dorind să-i semene I-a întrecut deja în prostie. 2565 Omul rău începe să devină folositor celor din jur numai dintr-un singur moment: din clipa când moare. 2566 A È™ti să faci din virtutea ta virtutea altora este cea mai mare virtute. 2567 Dragostea, alungată dintr-o inimă curată, odată refuzată È™i stinsă cu brutalitate, face loc, cu timpul, dispreÈ›ului adânc È™i indiferenÈ›ei totale față de fiinÈ›a care a fost iubită - dispreÈ› È™i indiferență ce vor fi totdeauna pe deplin meritate. 2568 A rămâne cast într-o mocirlă socială pestilenÈ›ială este cu adevărat una din cele mai mari virtuÈ›i posibile. 2569 Cei deveniÈ›i mari prin pilele È™i ajutorul dezinteresat al altora nu pot ajunge niciodată oameni cu adevărat valoroÈ™i È™i utili societății. 2570 Cunosc un urcuÈ™ greu pe care se încumetă să-l urmeze numai cei curajoÈ™i È™i înÈ›elepÈ›i: cumpătarea. 2571 Stăpânirea de sine este paratrăsnetul ce scurge la pământ toate fulgerele mâniei care, dacă s-ar declanÈ™a, ar produce numai nenorociri mari. 2572 A răbda înseamnă a cumula strategie È™i puteri noi; a te grăbi înseamnă a pierde È™i puÈ›inul pe care îl ai. 2573 Nu trebuie să răbdăm la infinit în faÈ›a imposturii È™i a nedreptății. 2574 Cine s-a învățat să rabde o mare nenorocire poate învăța uÈ™or să îndure È™i altele mai mari. 2575 Orice răbdare are È™i o limită. Despre acei oameni care persistă să rabde la infinit, peste această limită, spunem că răbdarea lor este tot una cu tâmpenia, cu laÈ™itatea È™i chiar cu pactizarea la răul general. 2576 Fii îngăduitor atât cât este necesar. Excesul de îngăduință este la fel de primejdios ca È™i a accepta de bună voie să-È›i oferi tot sângele pentru o transfuzie deloc necesară. 2577 Suntem mai mult sau mai puÈ›in plăcuÈ›i în faÈ›a altora, după măiestria cu care, mai mult sau mai puÈ›in, reuÈ™im să ne mascăm defectele. 2578 Cu cât îmi veÈ›i închide mai mult gura, cu atât mai tare va striga în mine cugetul, până va exploda. 2579 AmbiÈ›ia nu dă roade decât dacă este raÈ›ională. AmbiÈ›ia din instinct seamănă cu încăpățânarea È™i rămâne mai totdeauna deÈ™artă. 2580 Uneori chiar jucându-te poÈ›i înfăptui o lucrare serioasă. 2581 Aerul, invizibilul aer, a fost după cum se È™tie, lichefiat È™i transformat într-o substanță vizibilă. Ba, supus la presiuni foarte ridicate È™i temperaturi extrem de scăzute, aerul a fost chiar solidificat, arătând ca o bucată de gheață care fumegă. Imediat, mi-a venit ideea: aÈ™ putea deveni primul �sculptor ÃŽn...aer solid�! 2582 Nestatornicia unor oameni este ca o busolă dereglată de un câmp magnetic multiplu, neindicând nici un punct cardinal. AceÈ™ti indivizi rătăcesc veÈ™nic pe valurile vieÈ›ii lipsiÈ›i de orice stabilitate normală È™i de orice orientare reală. 2583 Nestatornicia în dragoste este È™coala la care se învață neîncrederea ÃŽn toÈ›i oamenii. 2584 Statornicia este axul în jurul căruia se învârte cu măreÈ›ie întreaga personalitate a omului. 2585 PerseverenÈ›a talentului calcă pe urmele genialității. 2586 Cu cât răspunderea funcÈ›iei este mai mare, cu atât conÈ™tiinciozitatea È™i cinstea trebuie să fie mai mare, deoarece lipsa de conÈ™tiinciozitate È™i de cinste a È™efilor este totdeauna molipsitoare pentru subordonaÈ›i. 2587 Priceperea este mâna dreaptă a talentului, iar perseverenÈ›a mâna lui cea stângă. 2588 Nu este un ideal bine ales acel ideal care intră în contradicÈ›ie cu idealurile prietenilor È™i colegilor tăi din imediata apropiere, întrucât le va împiedica evoluÈ›ia vieÈ›ii lor. 2589 GreÈ™im profund dacă judecăm un om numai după anomalii È™i defecte, deoarece acestea s-ar putea să fie cu totul minore în comparaÈ›ie cu calitățile lui foarte utile societății. 2590 Cu cât o poezie este mai rafinată, cu atât ea are un caracter mai abstract; cu cât este mai intelectualizată, cu atât ea va fi mai greu de combătut de cei mai aspri critici literari. 2591 Nu se poate să fii activ È™i perseverent, fără ca, mai devreme sau mai târziu, să nu te afirmi într-un fel sau altul. 2592 O acÈ›iune desăvârÈ™ită este consecinÈ›a conjugării a mai multor planuri sau transpunerea în practică a planului celui mai măreÈ›, pentru elaborarea căruia cineva nu a dormit nopÈ›i întregi. 2593 Dacă am transforma toate dorinÈ›ele în acÈ›iuni, am fi devenit până acum de zece ori celebri. 2594 Dragostea realizată este tocmai ceea ce dă un preÈ› deosebit vieÈ›ii noastre, făcând-o mai frumoasă È™i meritând pe deplin efortul de a fi trăită. Dimpotrivă, cea nerealizată - decepÈ›ia - stagnează pentru o bună perioadă întregul curs al vieÈ›ii È™i uneori reduce viaÈ›a la nimic, degradând fiinÈ›a umană care devine astfel victima neputincioasă a unei soarte implacabile. Este o mare victorie pentru cei ce È™tiu să scape nemototoliÈ›i din ghearele unor decepÈ›ii! 2595 A te umili este ceva degradant, dar a umili pe altul fără să merite aÈ™a ceva este de-a dreptul o crimă abominabilă împotriva noÈ›iunii de om. 2596 Nu optimismul, ci uneori chiar disperarea dă un avânt mai mare speranÈ›ei. 2597 Bunătatea nu este atât un produs al inteligenÈ›ei, cât al educaÈ›iei È™i voinÈ›ei. 2598 Chiar È™i la fundul cupei amare a disperării se află totuÈ™i o picătură dulce de speranță. 2599 SperanÈ›a este lucrul care cu cât i-1 iei cuiva, cu atât va creÈ™te mai puternică È™i mai visătoare. 2600 Orice speranță este alcătuită din dorință È™i aÈ™teptare. 2601 Ar fi o aberaÈ›ie È™i o bizarerie să fii exigent cu altul È™i delăsător cu tine însuÈ›i. Autoexigență trebuie să fie, într-un fel indiscutabil, mobilul tuturor reuÈ™itelor noastre de până acum. 2602 PerfecÈ›iunea este È™tacheta pe care ori de câte ori reuÈ™im să o sărim, trebuie, în momentele următoare, să o ridicăm tot mai sus. 2603 Zadarnic există aptitudini È™i talente dacă nu există È™i efortul de a le cultiva È™tiinÈ›ific, de a le propulsa financiar È™i de a le pune aripi ca să decoleze spre ÃŽnălÈ›imi! 2604 ÃŽmi vine greu să cred că natura ar fi făcut o eroare atât de mare încât să creeze aptitudini în fiinÈ›a unui om, fără să toarne peste ele È™i nobilul combustibil al pasiunii. 2605 Cei pasionaÈ›i pentru orice, în egală măsură, nu se pricep, desigur, în mod serios, la nimic. 2606 InerÈ›ia È™i nepăsarea sunt frânele vieÈ›ii active care fac să sosim totdeauna ultimii acolo unde eram aÈ™teptaÈ›i de mulÈ›i să fim primii. 2607 Pasiunile frumoase sunt ca viciile: cer de fiecare dată cu tărie să fie integral satisfăcute, până la realizarea lor totală. 2608 Fericirea nu poate fi altceva decât îndeplinirea unei mari dorinÈ›e care-i trecătoare. îndată ce s-a realizat, apare o nouă dorință, o nouă sete aprinsă de fericire. Este cauza cea mai serioasă pentru care fericirea pare atât de scurtă È™i de nemulÈ›umită. 2609 InteligenÈ›a este, printre altele, capacitatea de a abstractiza toate lucrurile concrete È™i toate fenomenele - ÃŽncadrându-le în legi precise È™i în formule matematice originale. 2610 Capacitatea de a prelucra rapid È™i cu scop integral utilitarist orice informaÈ›ie, pe căile cele mai originale posibile, raportându-le la senzorial È™i la datele anterioare, cunoscute prin experiență, iată un indice sigur al unei inteligenÈ›e reale È™i superioare. 2611 După cum perla de mărgăritar nu o găseÈ™ti în toate scoicile, nici talentul nu există la toÈ›i oamenii. Dar chiar È™i atunci când există, el trebuie scos la lumină È™i È™lefuit printr-o muncă titanică, până capătă strălucirea perlei care să placă tuturor. 2612 Talentul este ca un instrument muzical mânuit la perfecÈ›iune. Geniul însă este ca o orchestră simfonică excelent dirijată, care scoate armonii divine, uimind pe toată lumea prin supradotarea sa excepÈ›ională. 2613 Geniul este ca un gheizer: orice s-ar întâmpla, el tot iese la suprafață, izbucnind fierbinte spre înălÈ›imi într-o aureolă de curcubeie aprinse. 2614 Talentul mai poate fi imitat, pe ici pe colo... Geniul niciodată! 2615 ToÈ›i avem mari merite pe care ni le recunoaÈ™tem È™i, cu mult drag, ni le apreciem singuri. Numai cele adevărate ni le recunosc alÈ›ii... 2616 Trebuie să-i mulÈ›umim sincer omului mediocru È™i modest care de fapt este baza societății din toate timpurile, creatorul tuturor bunurilor de consum din jurul nostru. El nu are niciodată veleitățile unui om de elită È™i nu se erijează nicicum într-un individ cu ambiÈ›ii universale, muncind pe tăcute È™i cu sfântă modestie în meseria lui obiÈ™nuită. Foarte incomozi sunt însă pretenderiÈ™tii. Societatea, în primul rând specialiÈ™tii, trebuie să-i oprească cu fermitate pe cei nechemaÈ›i, dar cu ambiÈ›ii nebune de a fi cunoscuÈ›i de toată lumea, făcând pe a-toate-cunoscătorii într-un domeniu sau altul al vieÈ›ii social-politice ori imitând mecanic marile valori. Altminteri acest soi de ambiÈ›ioÈ™i se strecoară cu abilitate È™i obrăznicie până în vârful unui stat de unde pot distruge o È›ară întreagă. 2617 Valoarea unui om nu trebuie socotită după cât s-a investit în el, ci după cât produce. De-a lungul vieÈ›ii noastre, avem datoria să acoperim, cel puÈ›in, partea investită pentru formarea noastră ca om realizat È™i util socialmente. 2618 Oamenii mici din punct de vedere spiritual caută totdeauna semeni mai mici decât ei, spre a se putea afirma în faÈ›a lor. 2619 Unii muncesc din răsputeri, alÈ›ii le privesc efortul de pe margine, strigând cu voioÈ™ie în locul lor: �Hei-rup!!� 2620 Curajul fără pregătire nu duce decât dintr-o rară întâmplare la succes. 2621 ForÈ›a, È™iretenia È™i strategia, armonios îmbinate între ele, au dus totdeauna la victorii sigure în marile bătălii. 2622 Succesul într-o metodă poate produce insuccese în alta. 2623 De cele mai multe ori, râsul înseamnă bunătate. Râsul din răutate își are sorgintea în rânjetul È™i mârâitul animalelor. 2624 A încerca să explici pentru ce o persoană iubeÈ™te pe alta este o stupidă aberaÈ›ie. Cauzele iubirii sunt un fel de mistere ale vieÈ›ii care niciodată nu aÈ™teaptă explicaÈ›ii. 2625 Dacă râsul ne încarcă cu energie vitală, plânsul ne seacă energiile interioare, iar uneori ne descarcă poverile grele È™i amare ale sufletului, lacrimile devenind atunci unicul balsam care, pentru moment, pot produce liniÈ™tirea căutată, o liniÈ™te adevărată sau o liniÈ™te falsă. 2626 ViolenÈ›a monstruoasă din zilele noastre este cancerul modern al sufletelor omeneÈ™ti. EI face metastaze pe toate meridianele È™i paralelele Terrei. 2627 Trăim într-o lume plină de ură È™i chinuită de răutate, care, într-o goană nebună după satisfacÈ›ii materiale È™i pasionale, ignoră pericolele imense izvorâte chiar din această răutate, totul învârtindu-se într-un cerc vicios ca în spiralele unui uragan în formare, ce a început să se înalÈ›e amenințător la orizontul omenirii, lăsându-ne, pe măsură ce se apropie, tot mai puÈ›ine speranÈ›e că nu ne va cuprinde pe toÈ›i în vârtejul lui ce vine spre noi ucigător. 2628 Cu adevărat, mare È™i tainic dar este acela de a È™ti să te risipeÈ™ti cu căldură în sufletele tuturor, rămânând totuÈ™i întreg înaintea oamenilor! 2629 Pare, desigur, nobil să plângi laolaltă cu cel care suferă, dar mai nobil este să-l ajuÈ›i să iasă din impas, transformându-i lacrimile într-un zâmbet de recunoÈ™tință. 2630 Un suflet bolnav nu poate să râdă niciodată. 2631 Bucuria neîmpărtășită este ca o durere înăbuÈ™ită. 2632 Râsul È™i plânsul - extremele cele mai opuse - se întâlnesc într-un produs comun: lacrima. 2633 O bucurie nouă nu poate fi amplificată de o bucurie uitată, pe când ultima tristeÈ›e face apel la toate amărăciunile tale din trecut, amplificând-o, exagerând-o, combinându-se cu ele È™i înÈ™iruind un mare lanÈ› negru al durerii care este puternic sudat prin fierbinÈ›eala lacrimilor. EI îți arată, ca un memento, cât de nedreaptă È›i-a fost durerea trecută È™i cât de mare ÃŽÈ›i este cea prezentă. 2634 Marea fericire comună - de fapt, prima fericire - este Libertatea. Și totuÈ™i, de ea nu se poate bucura nimeni cu adevărat dacă posesorul ei nu este È™i o ființă umană pe deplin sănătoasă. 2635 Tot ceea ce nu este necesar aduce nefericire. 2636 Dorul - un cuvânt românesc intraductibil (sau vag traductibil) în alte limbi - este o nostalgie plină de durere, o undă caldă de dragoste revărsată din inimă peste fiinÈ›e È™i locuri iubite, pe care ai vrea să le ai imediat lângă tine spre a le mângâia măcar o clipă cu mâna sau cu privirea, spre a te contopi parcă cu iradierile lor magnetice de inefabilă fericire, ce-È›i inundă È™i echilibrează sufletul, parÈ›ial sau total. 2637 In dragoste, când îl faci pe unul fericit, ai cu siguranță, È™anse să-l nefericeÈ™ti pe altul. 2638 Multe minciuni i-au făcut pe oameni fericiÈ›i chiar până la moarte, fără ca aceÈ™tia să È™tie că au fost minÈ›iÈ›i vreodată. Atât de mare este uneori puterea minciunii! 2639 Dacă reuÈ™eÈ™ti în tot ce vrei È™i în tot ce faci, ar fi o crimă să te declari totuÈ™i nefericit. 2640 Vorbele nu-s fapte, dar vorbele rele sunt deja niÈ™te fapte rele. 2641 Dacă trece pe lângă mine o ființă umană plângând sfâșietor, chiar atunci când sunt fericit, toată fericirea mea amuÈ›eÈ™te È™i se prăbuÈ™eÈ™te ruÈ™inându-se. 2642 Cu adevărat, mari oameni sunt aceia care posedă întrânÈ™ii atâta forță morală încât pot să zâmbească È™i să vorbească foarte calmi chiar È™i atunci când sunt cei mai nefericiÈ›i, nelăsând pe nimeni să le citească în suflet marea lor durere! 2643 MulÈ›i se prefac a fi fericiÈ›i numai din orgoliu È™i spre a trezi invidia celor pe care ei vor să-i umilească. Asemenea indivizi demonstrează oricum că fac parte din cei mai ipocriÈ›i cu putință. 2644 Oamenii vor ca fericirea să le fie nu numai lungă ci È™i cât mai diversă. Lăcomia de fericire este deseori mai mare decât cea de bani. 2645 Pentru mulÈ›i nu are importanță dacă fericirea este naturală sau artificială, obÈ›inută prin droguri, de pildă. Pe când fericirea naturală îți dă însă un impuls sănătos în viață, cea artificială îți scurtează viaÈ›a, fiind în fond o mare nenorocire deghizată. 2646 Intr-adevăr, fericirea ne înalță È™i ne desfată, dar numai nefericirea are totuÈ™i darul să ne purifice pe deplin È™i să vedem mai clar lucrurile din jur. 2647 In general, oamenii își caută fericirea alergând după marile plăceri È™i după bunurile cele mai rafinate. Dar cât de puÈ›in îi trebuie unui om spre a fi cu adevărat fericit! 2648 Cel care a avut prima parte a vieÈ›ii plină numai de chinuri ar avea unele È™anse să înveÈ›e, în sfârÈ™it, a fi mai fericit în a doua parte. 2649 Dragostea cucerită are, pare-se, mai mult preÈ› decât cea care È›i s-a oferit singură. 2650 ToÈ›i suntem persoane; puÈ›ini devenim personalități, care nu-s altceva decât persoane cu forÈ›e fizice, psihice sau intelectuale intens amplificate, iar uneori oameni propulsaÈ›i în viață numai de noroc. 2651 Există, din păcate, personalități născute È™i personalități făcute. Dacă primele sunt creaÈ›ii ale naturii, ale instruirii elevate sau ale unui efort personal deosebit, celelalte sunt ale hazardului ori ale intervenÈ›iilor neinspirate ale cuiva È™i de aceea pe ele nu vom da nici doi bani. 2652 Rolul personalității este să creeze personalități. 2653 Fiecare om are obligaÈ›ia să încerce a deveni o personalitate marcantă chiar dacă nu reuÈ™eÈ™te în această întreprindere decât parÈ›ial sau deloc. 2654 S-ar putea spune că frumuseÈ›ea extremă unită cu înÈ›elepciunea este desăvârÈ™irea însăși. 2655 FrumuseÈ›ea fără bunătate este ca o floare frumoasă cu miros urât. 2656 FrumuseÈ›ea stârneÈ™te în jur mai degrabă invidie È™i ură decât iubire. 2657 Supremul frumos, perceput deopotrivă cu ochii È™i cu sufletul - acesta prelucrându-i ecourile multiple până la extaz - este sublimul. 2658 Ceea ce este frumos trebuie forÈ›at să devină È™i util, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului. 2659 Urâțenia fizică a unor oameni poate fi trecută lesne cu vederea dacă este compensată de multă È™i constantă bunătate - È™i de înÈ›elepciune. 2660 Omul își face totdeauna planuri mai mari È™i mai lungi decât însăși viaÈ›a ce i-a fost hărăzită. Dar, oricum, tot este dator să È™i le facă! 2661 Când învățăm să trăim, în sfârÈ™it, mai bine È™i mai înÈ›elept, când, într-un târziu, ne realizăm ca oameni, ne dăm seama că deja am îmbătrânit È™i că zilele ne sunt numărate. 2662 Retrospectiva vieÈ›ii: o simfonie mai mult sau mai puÈ›in armonioasă, ale cărei note diverse sunt zilele noastre trăite, unele mai înalte, altele mai joase È™i mai discordante. Aproape de final, începem să credem că înseÈ™i zilele cele mai negre au fost totuÈ™i preÈ›ioase È™i minunate, prin simplul motiv că au fost È™i că, foarte sigur, în curând nu vom mai avea dreptul nici la acestea. 2663 ViaÈ›a ta nu este numai un bun al tău, ci un bun al tuturor. Iată pentru ce nimeni nu are dreptul să È™i-o suprime, indiferent de urgiile venite asupra cuiva năpăstuit de soartă. Aceasta ar leza sufletele altora È™i ar contraveni profund legilor divine È™i echilibrului perfect din natură. 2664 Bizareriile unor oameni sunt diverse ca È™i oamenii, dar unele sunt atât de rare È™i de trăsnite încât te întrebi cu îngrijorare dacă mai degrabă nu-s consecinÈ›ele unor grave dereglări psihice decât niÈ™te banale ciudățenii. 2665 Multe aÈ™a-zise hobby-uri, practicate de atâția oameni în timpul liber, rămân expresia ataÈ™amentului sufletesc față de o pasiune mai mult sau mai puÈ›in însemnată. De fapt, o asemenea pasiune arzătoare putea fi practicată în realitate ca adevărata lor profesie în care acei oameni ar fi excelat ca neîntrecuÈ›i specialiÈ™ti. 2666 Spre a nu deveni monotonă È™i prea egală, viaÈ›a ar trebui superior planificată, în sensul că nici o zi să nu semene în realizări cu cea precedentă. 2667 Transfuzia de idei sănătoase este, în unele cazuri, tot atât de necesară ca È™i transfuzia de sânge, spre a salva viaÈ›a unor indivizi intoxicaÈ›i cu idei otrăvite. 2668 Ritmul vieÈ›ii îi conferă acesteia densitate È™i valoare, prin acÈ›iunile rezultate din acest ritm, nu prin cantitatea anilor irosiÈ›i în lâncezeală È™i stagnări ireversibile. 2669 Copilăria este marea fermecată a viselor senine È™i fericite pe care pluteÈ™te în derivă o corabie de lumină încărcată cu flori de vis multicolore È™i minunat parfumate, dintre care unele, atunci când corabia va acosta la țărmul maturității, vor deveni excelente fructe hrănitoare, după ce alte flori se vor fi ofilit demult pe drumul de valuri din ce în ce mai mari È™i mai zbuciumate. 2670 Copilăria este fundamentul adânc peste care se înalță edificiul întregii noastre vieÈ›i. 2671 Este o minunată È™i fericită artă aceea de a È™ti să-È›i prelungeÈ™ti cât mai mult copilăria sufletului, fără a deveni câtuÈ™i de puÈ›in un infantil, un �grand enfant" caraghios, È™i fără a pierde în acelaÈ™i timp din vigoarea maturității în gândire. 2672 TinereÈ›ea este vârsta pe care nu prea o bagi în seamă atunci când o ai, iar atunci când observi că aproape a trecut, cauÈ›i prin toate mijloacele să o prelungeÈ™ti artificial cât mai mult, dacă nu în fapt, atunci măcar în amăgitoare închipuiri. 2673 TinereÈ›ea omului modern oferă omului mai multe capcane È™i posibilități de rapidă uzură fizică, morală È™i intelectuală decât tinereÈ›ea generaÈ›iilor precedente. 2674 TinereÈ›ea este faza arzătoare È™i dinamică a vieÈ›ii, cu predilecÈ›ie senzorială, iar senectutea, cu specificul ei plină de acalmie, este faza predilect cumulativă în colecÈ›ii frumoase de amintiri È™i de sfaturi utile date celor tineri, când imanenÈ›a tinereÈ›ii de spirit se consolidează. 2675 Cine nu a avut prieteni în tinereÈ›e nu va putea lega prietenii nici la bătrâneÈ›e. 2676 BătrâneÈ›ea este cununa de flori albe oferită de viață omului, nu pentru alte merite, ci numai pentru faptul că a putut înfrunta multe furtuni până a ajuns la marele finiÈ™. 2677 Cine ucide dragostea ucide oameni! 2678 Iubirea nerealizată nu poate duce decât numai la indiferență, dispreÈ› È™i ură. 2679 Mândria nu are ce căuta în dragoste. Umilind pe cel ce te iubeÈ™te, dovedeÈ™ti cât de josnic eÈ™ti. 2680 Dragostea veche, dezgropată È™i reînnoită, are È™anse uneori (foarte rar, ce e drept) să renască la fel ca pasărea Phoenix, din propria ei cenușă, È™i să apară chiar mai puternică È™i mai suavă decât a fost la început. 2681 Cel care se umileÈ™te în dragoste în faÈ›a unei fiinÈ›e indiferente va fi totdeauna dispreÈ›uit în ascuns, chiar dacă uneori i se răspunde cu misterioase zâmbete de tandreÈ›e. 2682 CerÈ™etorii de iubire nu sunt cu nimic mai prejos decât cerÈ™etorii ordinari care stau cu mâna întinsă la colÈ›urile străzilor. 2683 Orice ambiÈ›ie a îndrăgostiÈ›ilor care este primită cu resemnare de către celălalt, scurtează viaÈ›a iubirii cu o zi. 2684 A nu putea iubi pe nimeni este o stare patologică È™i alarmantă care ne situează, probabil, mai aproape de animal decât de om. Și dacă am zis probabil, am zis ca nu cumva să jignim animalele, deoarece s-a observat că uneori iubirea animalelor este mai devotată, mai sinceră, mai puternică, mai dezinteresată È™i mai curată decât iubirea multor oameni. 2685 Mirajul iubirii este atât de fascinant, atât de derutant, încât numai închipuirea că persoana pe care o admirăm cu înflăcărare ne-ar putea iubi, ne face ciudat de fericiÈ›i. 2686 Iubirea este unică È™i indivizibilă; nu o poÈ›i tăia în bucățele ca să-i oferi fiecăruia câte o parte. Ea se dăruie cuiva întreagă sau nu se dăruie deloc. 2687 Când iubeÈ™ti cu adevărat, celelalte fiinÈ›e din jurul persoanei iubite dispar. Chiar dacă lângă ea se află cineva cu însuÈ™iri fizice È™i morale aproape de desăvârÈ™ire, va fi percepută foarte È™ters, văzută ca într-o penumbră. Singura ființă care radiază È™i împrăștie lumina necesară pentru noi rămâne doar fiinÈ›a iubită. Restul lumii pare lăsată atunci aproape în întuneric È™i-n tăcere È™i, în cea mai reală măsură, ea nu ne interesează. 2688 Compătimirile după decepÈ›ii măresc decepÈ›iile. 2689 Iubirea nu È™tie să încunune decât cu lauri ori cu spini. 2690 Prin lupa ciudată a dragostei, defectele apar drept calități, iar calitățile normale apar atribute geniale. 2691 Se află în mare pericol cel care este îndrăgostit de o persoană vicioasă pentru că, din prea multă dragoste, se modelează involuntar după ea, până îi învață toate defectele, care îi rămân apoi chiar È™i după ce dragostea a trecut demult. 2692 Este de mirare cum micuÈ›a inimă omenească, atunci când iubeÈ™te, își poate făuri din nimic aripi uriaÈ™e, putându-È™i-le întinde peste tot universul! 2693 Familia este marea societate în miniatură. 2694 Dacă familiile se descompun după numai câțiva ani de rezistență, societatea însăși este ameninÈ›ată cu descompunerea. 2695 Cine nu-È™i respectă familia va încălca toate regulile societății. 2696 ExigenÈ›a È™i blândeÈ›ea sunt cele două aripi care, dacă sunt egale, ajută familia să se înalÈ›e la armonia râvnită de toÈ›i. 2697 Căsnicia este arta concesiilor È™i a compensaÈ›iilor reciproce. 2698 Căsniciile model produc copii model. 2699 Familiile fără copii: semifamilii, tristă singurătate în doi! 2700 Cei care nu iubesc copiii nu au dreptul să-i aibă! 2701 Buna-creÈ™tere a copiilor este cea mai scumpă comoară, moÈ™tenită de la părinÈ›i, precum È™i arma cea mai puternică cu care ei vor È™ti să răzbească în viață. 2702 Cei lipsiÈ›i de bună-creÈ™tere vor fi ocoliÈ›i de toÈ›i fugind de ei ca de niÈ™te câini râioÈ™i care, pe deasupra, mai par È™i turbaÈ›i. 2703 Cu câtă amabilitate È™i pioÈ™enie își conduc unii pe fostul duÈ™man la groapă vărsând lacrimi de crocodil pentru el! 2704 Caracterul necesităților diverse ale unui om reflectă cultura È™i idealurile acelui om. 2705 Cu cât familiile sunt mai culte, cu atât societatea aceea va fi mai cultă. 2706 Nu doresc egalitatea nici cu cel puternic, nici cu cel slab, ci cu mine însumi, cu ceea ce È™tiu că este potenÈ›ialul meu maxim atunci când sunt demn să îl afirm. 2707 Acolo unde nu există forță publică, opinia publică, curajul cetățenesc al individului, acolo pare mai de grabă a nu fi vorba de public ori de o masă propriu-zisă, ci de o gloată haotică. 2708 Avem dreptul numai la ceea ce merităm. 2709 Prima dorință a oamenilor energici, duri È™i nedrepÈ›i este să conducă. Din rândul acestora se recrutează despoÈ›ii. 2710 Ceea ce este drept este È™i suficient; ceea ce este suficient este în mod sigur întreg. 2711 Fapta rea se È›ine după omul rău ca umbra lui. 2712 Libertatea spirituală este chiar mai importantă decât cea fizică, între ele va exista însă totdeauna o intercondiÈ›ionare. 2713 A fi sclavul propriilor tale vicii este mai rău decât a fi sclavul viciilor altuia. 2714 Cine stă în lanÈ›uri È™i strigă în gura mare că aÈ™a se simte liber È™i fericit este fie un om cu creierii spălaÈ›i, fie un nebun. Comunismul, prin socialismul lui �È™tiinÈ›ific", a realizat asemenea oameni �liberi" care aplaudă mecanic pe liderii care i-a �fericit" prin voluptatea puterii exacerbată până la demență, până i-a adus în această cumplită fază de tâmpenie. 2715 Bucuria ta trebuie să sfârÈ™ească acolo unde începe durerea altuia. 2716 Cu libertatea este la fel ca È™i cu dragostea: cine o cerÈ™eÈ™te nu o capătă. 2717 Libertatea colectivă este suma indivizibilă a tuturor libertăților individuale. 316 2718 A-i salva cuiva libertatea este tot una cu a-i salva viaÈ›a. 2719 Adevărata libertate acÈ›ionează creator, în tăcere; falsa libertate este totdeauna gălăgioasă È™i lăudăroasă. 2720 Legea dreaptă este zidul care apără totdeauna un popor liber. 2721 Cine este om inteligent È™i corect respectă toate legile, chiar fără să le È™tie neapărat conÈ›inutul lor. 2722 Respectând legile, respecÈ›i deja pe toÈ›i oamenii, în primul rând pe tine însuÈ›i. 2723 Legile nu sunt respectate dacă cei care le alcătuiesc le încalcă primii sau dacă se prefac că le respectă. 2724 Legile făcute de oameni nu sunt sacre, imuabile. Ele corespund unei anumite epoci. In schimb, legile naturii au existat veÈ™nic È™i vor exista veÈ™nic. Acestea sunt sfinte È™i de neclintit. ÃŽncălcându-le, ne facem, în primul rând, nouă rău. 2725 Ceea ce la un popor fiinÈ›ează ca o lege prohibitivă pe care, dacă o încâlci, vei fi aspru condamnat, la alt popor ea poate fie norma valabilă. AÈ™adar, ceea ce la unii este pedeapsă, la alÈ›ii devine laudă, fiecare susÈ›inând că legea lui este cea dreaptă. 2726 Uneori un bine săvârÈ™it pe moment cuiva îi va pricinui un mare rău mai târziu. Este un exemplu de relativitate a binelui. 2727 Fiindcă omul a inventat faimoasele norme rigide pe care le-a numit legi, a găsit È™i antidotul lor inteligent care-i permite să le mai eludeze când È™i când: �interpretarea legilor"... 2728 Legea alcătuită de un singur legislator rareori atinge un înalt grad de perfecÈ›iune ca să poată oglindi experienÈ›a întregului popor. 2729 Valoarea etică a omului trebuie să rămână aceeaÈ™i atunci când este obligat să trăiască singur sau atunci când trăieÈ™te în colectivitate. 2730 Morala rămâne balanÈ›a invizibilă din fiinÈ›a omului care pendulează spontan sau dirijat în conÈ™tiinÈ›a noastră, după nivelul educaÈ›iei È™i culturii primite de fiecare. 2731 Ghinionistul, căruia îi merg pe dos toate planurile ce È™i le întocmise din capul locului bune È™i cinstite, trăind atâtea descurajări, are È™anse să devină un om imoral. 2732 Imoralitatea È™i terorismul merg mână în mână, izvorând amândouă din prăpastia neagră a urii față de om È™i a orgoliilor realizate pe căi necinstite. 2733 Cinstea a devenit atât de rară încât chiar È™i atunci când o întâlnim ne temem să nu fie È™iretenia deghizată. 2734 De la È™iretenie la minciună nu este decât un pas. 2735 A fi sincer înseamnă îndeosebi a apela la curaj, dar nu È™i la naivitate. 2736 Nu poÈ›i comenta politica externă a unor state fără a le cunoaÈ™te la perfecÈ›ie È™i istoria. DiplomaÈ›ii care nu se străduiesc să fie câtuÈ™i de puÈ›in È™i istorici, vor fi niÈ™te figuranÈ›i efemeri în arta diplomaÈ›iei. 2737 Când acelaÈ™i adevăr pe care îl rosteÈ™te omul comun este rostit È™i de o mare personalitate, el capătă în acele momente o strălucire în plus, iar alteori putere de lege. 2738 Două adevăruri nu pot intra niciodată în contradicÈ›ie unul cu altul. Când, aparent, se întâmplă aÈ™a ceva, cu siguranță că avem de a face cu un singur adevăr, cealaltă parte fiind minciuna în ofensivă. 2739 Minciuna este ca o băutură dulce care îmbată È™i adoarme conÈ™tiinÈ›a; adevărul are adesea gust amar, dar trezeÈ™te, hrăneÈ™te È™i reconfortează. 2740 Uneori adevărul acceptă de bună voie minciuna, atunci când aceasta este singura care poate produce o salvare sau o alinare a unei suferinÈ›e mari, fără alte leacuri. Dar aceea devine o minciună sfinÈ›ită de umbra adevărului... 2741 Adevărul È™i minciuna sunt cele două noÈ›iuni de bază pe care vrea să le elucideze de fiecare dată È™tiinÈ›a jurisprudenÈ›ei, cele două materii prime pe care le prelucrează zilnic justiÈ›ia sau, dacă vreÈ›i, cele două talere ale balanÈ›ei din mâna zeiÈ›ei nepărtinitoare legată la ochi. 2742 Există adevăruri pe care dacă nu le spui, pieri. Dar există È™i minciuni care dacă le spui au acelaÈ™i efect. 2743 Aducătorul veÈ™tilor rele, de triste adevăruri, trebuie să nu zăbovească mult după ce le-a spus È™i să evite a reveni È™i a doua oară cu asemenea veÈ™ti în acelaÈ™i Ioc. 2744 Nu există înjosire mai mare ca atunci când eÈ™ti silit să spui adevărul după ce ai fost prins spunând minciuni grosolane. 2745 Minciunile mărunte ale copiilor mici nu sunt de fapt minciuni, ci debitări nevinovate ale fanteziei lor aprinse, ficÈ›iuni È™i fabulaÈ›ii pline de nostimade, comentate cu glas tare, pe marginea unor impresii imediate culese dintr-o lume bogat animată, după închipuirea È™i judecata lor naivă care, fireÈ™te, nu înÈ›elege bine universul din jur. TotuÈ™i, a-i lăsa prea mult timp să creadă că acesta este adevărul È™i a nu le explica realitatea, cultivându-le doar gustul pentru fabulos, pentru irealul exagerat, este periculos, deoarece de la naivitățile infantile, mai târziu, copiii încep să înveÈ›e a minÈ›i curent, menÈ›inându-È™i năravul toată viaÈ›a. 2746 Adevărul, chiar zdrobit în bucăți, își păstrează imaginea iniÈ›ială la fel ca imaginea imprimată pe sticla holografică, plină de informaÈ›ii stereoscopice, care chiar spartă în bucățele mici, tot mai conÈ›ine pe fiecare ciob imaginea în relief a întregii plăci. 2747 Orice minciună este un regres social, o transgresare a personalității noastre în zona tenebrelor conÈ™tiinÈ›ei. 2748 Adevărul nu linguÈ™eÈ™te niciodată, fiindcă este puternic È™i nu are nevoie de aÈ™a ceva. Minciuna linguÈ™eÈ™te totdeauna È™i se târăște cu josnicie, gudurându-se spre a-È™i ascunde slăbiciunea veninoasă. 2749 ÃŽncrederea este o ușă fără zăvoare lăsată totdeauna deschisă pentru toÈ›i. 2750 Cei puternici, inteligenÈ›i È™i drepÈ›i au totdeauna încredere în ei înÈ™iÈ™i. 2751 ÃŽncrederea mare în forÈ›ele proprii înseamnă izbândă sigură. 2752 ÃŽncrederea să nu se bizuie atât pe ambiÈ›ie cât pe cunoaÈ™tere. 2753 ÃŽncrederea, Adevărul È™i SperanÈ›a sunt copiii aceleiaÈ™i mame: Bunătatea. 2754 AmbiÈ›ia, fără suport fizic È™i intelectual, duce totdeauna la eÈ™ecuri spectaculoase. 2755 Cu cât cineva îți promite mai mult, cu atât mai mult trebuie să eviÈ›i a avea încredere în el. 2756 Cine exagerează făcând mereu pe modestul riscă să pară prost. Are È™i modestia niÈ™te limite ale ei. 2757 ÃŽncrederea reciprocă este ceva mai mult decât simpla încredere. 2758 Lipsa de încredere în sentimentul erotic ucide acest sentiment mai repede decât ar face-o gelozia. 2759 Devotamentul, dăruirea de sine în dragoste nu cere nimic altceva decât tot dragoste. Altminteri el se stinge spre a se aprinde în altă parte. 2760 Cine nu-È™i respectă propriile datorii nu le va respecta nici pe ale altora. 2761 Avem datoria să ne descoperim talentele È™i să le perfecÈ›ionăm pe cele mai puternice. 2762 Nici o vârstă nu este prea înaintată pentru a ne descoperi È™i valorifica talentele. 2763 Prima noastră datorie este să fim Oameni. 2764 Trebuie să ne respectăm cuvântul chiar È™i față de oamenii necinstiÈ›i care nu È™i I-au respectat niciodată față de noi. 2765 Datoria mică împlinită la timp valorează mai mult decât cea mare, împlinită mai târziu. 2766 IniÈ›iativele izvorâte spontan nu izvorăsc chiar dintr-un teren sterp, ci din experienÈ›e È™i chibzuiri anterioare, ascunse mai demult în subconÈ™tientul nostru. 2767 OstentaÈ›ia este unicul atestat valabil al spiritelor bolnave, cărora mândria le-a atrofiat grav simÈ›ul măsurii. 2768 Dragostea sinceră este copacul viguros pe care, dacă îl tai, va putea, după câtva timp, să-È™i înalÈ›e vlăstarele noi din trunchiul ce părea uscat. 2769 Opinia publică este È™ina dreaptă care conduce conÈ™tiinÈ›a noastră să nu deraieze. 2770 Uneori prostul infatuat afiÈ™ează față de omul inteligent È™i merituos o atitudine de fals dispreÈ›, mască sub care își ascunde nulitatea È™i ticăloÈ™ia. 2771 Aprecierile opiniei publice sunt aripile celui înzestrat cu talent. 2772 Cel ce se preÈ›uieÈ™te mai mult decât valorează va cunoaÈ™te fără întârziere indiferenÈ›a È™i dispreÈ›ul specialiÈ™tilor despre care el va afirma cu convingere că sunt invidioÈ™i sau răutăcioÈ™i. 2773 MulÈ›i tineri, din cauza părerii lor prea bune despre ei înÈ™iÈ™i, sunt convinÈ™i că doar simpla lor apariÈ›ie în societate trebuie să impună în jurul lor admiraÈ›ie È™i succes. Ceea ce obÈ›in ei imediat, în urma unei aÈ™a aroganÈ›e, va fi, în cel mai bun caz, indiferenÈ›a, iar în cel mai rău caz antipatia generală È™i oprobriul public. 2774 ÃŽn artele plastice, literatură È™i muzică, nimeni nu ne poate preÈ›ui mai mult produsele artistice decât îi permite cultura È™i înÈ›elegerea sa personală. De aceea, ar fi cu totul absurd să pretindem unora să le placă ceea ce ei nu înÈ›eleg È™i ceea ce ne place nouă. 2775 Responsabilitatea este grija pentru orice, dar mai cu seamă pentru cei de lângă noi, fără ca să ne ceară nimeni aÈ™a ceva È™i fără ca să ne oblige nimeni, afară de conÈ™tiinÈ›a noastră. 2776 ȘpriÈ›ul uman se consolidează È™i devine stenic de fiecare dată când se lasă scăldat de un flux continuu È™i divers de idei originale ce se cer imediat concretizate. 2777 Criticul este un ghid necesar prin labirintul artei, care îți explică de ce să nu admiri nonvalorile sau să te opreÈ™te să negi din graba neÈ™tiinÈ›ei ceea ce este valoros, dar mai greu de înÈ›eles. 2778 Criticul poate modela un talent, îl poate impune sau distruge total, poate stabili valori È™i remedii, dar nu poate împărÈ›i el talente celor care nu le au È™i nu È™tiu să creeze. 2779 Criticul literar distructiv, care caută să disuadeze pe scriitorii talentaÈ›i, trebuie, când scrie, să-È™i mute biroul după tejgheaua de la măcelărie. 2780 Polemicile È™i declaraÈ›iile ritoase, atât timp cât nu degenerează în certuri È™i scandaluri publice, sunt utile pentru aflarea noutăților, pentru evidenÈ›ierea lipsurilor È™i valorilor din taberele angajate. 2781 Autocritica artistică înseamnă autopurificare. 2782 Cine este bădăran în societate este, cu certitudine, È™i mai bădăran în propria-i familie. 2783 Arată-mi familia în care trăieÈ™ti, ca să-È›i spun cine eÈ™ti. 2784 Totalitatea lucrurilor È™i faptelor ieÈ™ite din mâinile noastre ne atribuie valoarea personală. 2785 Trebuie considerat drept mare pedagog, mare conducător È™i strateg acela care poate transforma gloata de oameni diverÈ™i, îngrămădirea haotică de indivizi cu comportări dintre cele mai eterogene într-un agregat social puternic, unitar È™i foarte disciplinat! 2786 Un om cuviincios este deja câștigător în multe din marile competiÈ›ii ale vieÈ›ii. 2787 NecuviinÈ›a nu este numai neîndemânare, ci imposibilitatea celui lipsit de bun-simÈ› de a judeca È™i observa că aparÈ›ine tagmei oamenilor incorecÈ›i, care încalcă în mod grosolan o conduită îndeobÈ™te cunoscută. Necuviinciosul își dovedeÈ™te deci, la orice pas, imposibilitatea de a se autocontrola È™i de a-È™i corecta pe Ioc comportările. De cele mai multe ori o asemenea instabilitate are nevoie de medici curanÈ›i È™i de substanÈ›e barbiturice, nicidecum de apostrofări verbale. 2788 Cine se ruÈ™inează des se pare că, în majoritatea cazurilor, are stofă bună în el. 2789 Dacă nu È™tii să fii politicos, dacă nu cunoÈ™ti arta politeÈ›ii, măcar simuleaz-o È™i tot câștigi ceva! 2790 Majoritatea porcilor au un mai pronunÈ›at bun-simÈ› decât unii oameni. 2791 PoliteÈ›ea manifestată distant, cu răceală, este mai de grabă o impoliteÈ›e. 2792 Orice zâmbet adăugat unui simplu salut îl înnobilează ca pe un paÈ™aport cu coperÈ›ile aurite. 2793 PoliteÈ›ea aparÈ›ine în egală măsură atât eticii cât È™i esteticii. 2794 Cu cât întâlnesc mai mulÈ›i oameni politicoÈ™i, cu atât îmi pare lumea mai bună È™i mai frumoasă. 2795 ÃŽnvață de la străini tot ce este mai bun È™i mai frumos la ei; arată-le străinilor tot ce este mai bun È™i mai frumos la tine! 2796 Nu-È›i scoate totdeauna în evidență inteligenÈ›a făcând pretutindeni paradă cu ea. S-ar putea să devii fie antipatic, fie chiar ridicol, pentru că... �prea multă minte strică!� 2797 A avea bun-gust înseamnă a È™ti să alegi imediat adevăratele valori din falsele valori, fără a apela la alte ajutoare decât la propria-È›i judecată È™i experiență estetică pe care le-ai acumulat în urma unui invizibil efort continuu. 2798 Nu copleÈ™i pe cineva cu un respect mai mare decât i se cuvine! 2799 Nici o ură nu pare mai ciudată ca aceea degenerată din iubire. In condiÈ›ii speciale, ea se poate reconverti în iubire. 2800 De geaba eÈ™ti atât de amabil să mă ajuÈ›i dacă nu te pricepi la nimic! 2801 Niciodată, între doi oameni care se simpatizează, simpatia nu poate fi la fel. Totdeauna unul simpatizează pe altul mai mult, pentru că puterea oamenilor de a înÈ›elege È™i aprecia nu este niciodată aceeaÈ™i È™i pentru că potenÈ›ialul lor afectiv diferă în mod obligatoriu, din punct de vedere psiho-somatic, de la un individ la altul. 2802 Oamenii ne stimează după cum ne cunosc, fără să È›ină seama de valoarea noastră reală. AÈ™a se face că, adesea, oameni fără nici o valoare sunt stimaÈ›i cu o nemeritată È™i inexplicabilă exagerare, doar pentru motivul straniu că par impunători prin fizicul, prin rangul lor necuvenit, prin îmbrăcămintea ori prin bogăția lor, pe când oameni extrem de valoroÈ™i sunt aproape trecuÈ›i cu vederea datorită modestiei vieÈ›ii pe care o duc. Oricum, cruntă ironie a opticii umane! 2803 Este un mare sacrilegiu a interzice unor tineri îndrăgostiÈ›i să se iubească după cum sacrilegiu este să interzici altor oameni să-È™i manifeste stima È™i dragostea față de o personalitate puternică ce-i formează È™i-i îndrumă în acÈ›iuni deosebit de valoroase È™i utile. 2804 Uneori poÈ›i iubi pe cineva cu pasiune tocmai pentru că nu-l cunoÈ™ti bine. Când o întâmplare face ca să-i cunoÈ™ti adevărata față, focul iubirii se transformă într-un imens gheÈ›ar. 2805 Cei glumeÈ›i din fire, oamenii de viață, sunt într-adevăr simpatici în societate È™i, pentru acest motiv, sunt adesea căutaÈ›i È™i invitaÈ›i peste tot. Simpatia față de ei încetează însă brusc dacă, prin subtilitățile lor amuzante, dau dovadă că urmăresc doar avantaje practice. 2806 Dificultatea celor cu funcÈ›ii mari constă în faptul că le vine foarte incomod să fie È™i modeÈ™ti. 2807 Totdeauna prin modestie È™i umilință te înalÈ›i, iar prin măreÈ›ie È™i înfumurare te cobori. 2808 Cei care se opresc la jumătatea culturii, semidocÈ›ii, vor fi întotdeauna încrezuÈ›i, neputând înÈ›elege subtilitatea plăcerii de a fi modest, pentru că imaturitatea lor intelectuală le dă falsa impresie că au atins marginile gândirii È™i perfecÈ›iunii care - își închipui ei - trebuie în mod obligatoriu stimate de ceilalÈ›i muritori de rând. 2809 Modestia este acul indicator al valorii È™i superiorității unui om pe cadranul personalității lui. 2810 Demnitatea oamenilor se verifică foarte bine în momentele limită, în clipele grele ori tragice din viaÈ›a lor, când unii È™i-o păstrează neîntinată, în timp ce alÈ›ii își pierd autocontrolul È™i autoexigență într-un fel lamentabil. 2811 AroganÈ›a merge È›anÈ›oșă înainte, iar ocara o însoÈ›eÈ™te ca o umbră alături de ea. 2812 MulÈ›i oameni, chiar dintre cei valoroÈ™i, s-au pierdut prin cultul eului. 2813 Trufia - soră geamănă cu prostia. 2814 Cine se laudă mereu se batjocoreÈ™te fără să È™tie. 2815 Unii resping laudele cu atâta stângăcie încât îți dai lesne seama că laudele îi gâdilă la rânză È™i că le-ar vrea înzecite. 2816 Și porcul, când ÃŽI gâdili pe burtă, se culcă pe o rână È™i geme de plăcere. 2817 Ultima armă politică a comunismului a fost zvonistica. Securitatea s-a specializat în metode speciale de a deruta populaÈ›ia lansând zvonuri false pentru a-i deruta sau liniÈ™ti pe oameni, iar uneori pentru a-i înspăimânta. Arma aceasta a ajuns la un aÈ™a mare rafinament È™i perfecÈ›iune, încât de multe ori înÈ™iÈ™i zvoniÈ™tii principali s-au alertat È™i au luat în serios propriile lor gogoriÈ›e. 2818 Solidaritatea este unica armă împotriva calamităților, terorismului, foametei È™i a nenorocirilor de tot felul. Fără solidaritate, societatea omenească s-ar fi dărâmat ca un zid fără mortar È™i poate demult rasa umană s-ar fi stins. 2819 Lupta pentru existență în savanele africane este foarte dramatică în fiecare zi. Acolo prădătoarele carnivore - leii, gheparzii, leoparzii sau panterele, hienele, câinii sălbatici, crocodilii È™.a. - se organizează în haite È™i atacă într-un fel strategic cirezile de ierbivore ucigând în fiecare zi gazele, zebre, antilope, bivoli sălbatici, girafe, căprioare etc. Există însă È™i o excepÈ›ie spectaculoasă de la această lege a junglei - È™i anume: momentul adăpării. Acest moment este respectat cu sfinÈ›enie de fiecare specie în parte È™i, în clipa când animalele însetate vin să se adape la un râu, veÈ›i avea marea surpriză să vedeÈ›i cum leii (iar în Asia tigrii) beau apă la numai un pas, doi de posibilele lor victime, erbivorele, fără să se atingă de vreuna din ele, iar gazelele, antilopele etc. È™tiu acest lucru È™i nu se tem câtuÈ™i de puÈ›in, bând apă lângă leul care nici nu le priveÈ™te. După adăpare, ostilitățile reîncep, dar numai în clipa când carnivorele sunt flămânde. Altminteri ele nu ucid fără rost, iar erbivorele simt instinctiv timpul când prădătoarele carnivore au �ora de masă�. Toate aceste specii paÈ™nice ar fi dispărut demult dacă, la rândul lor, nu ar fi foarte solidarizate între ele. De pildă, este de ajuns ca o gazelă impala, care stă de pază, sau chiar o micuță veveriță, să dea un singur semnal de alarmă, È™i semnificaÈ›ia semnalului va fi înÈ›eleasă de mai multe specii odată, care imediat o rup toate la fugă salvându-È™i viaÈ›a. Solidaritatea dintre animale este impresionantă È™i atât de mare, încât uneori o depășeÈ™te pe cea a oamenilor, care ar putea lua fără jenă exemplu de la ele, iar aÈ™a numita lege a junglei dintre animale - descrisă excepÈ›ional de scriitorul Rudyard Kipling (vezi �CărÈ›ile junglei") - rămâne incomparabil mai scuzabilă È™i mai agreabilă decât legea junglei plină de crime de neiertat care există între oameni. 2820 Nu există o lecÈ›ie mai bună È™i o penitență mai mare pentru cei trufaÈ™i decât aceea de a-i vedea umiliÈ›i în public, chiar în momentul când se mândresc mai mult. 2821 Sunt mai numeroase femeile care se mândresc decât bărbaÈ›ii plini de mândrie pentru simplul motiv că, pe lume, există mai multe femei decât bărbaÈ›i. 2822 Pe oamenii modeÈ™ti, dacă îi lauzi, îi vezi cum își pleacă fără voia lor capul È™i cum roÈ™esc. Dacă insiÈ™ti cu laudele, te părăsesc imediat. Cei infatuaÈ›i zâmbesc îmbătaÈ›i de fericire în faÈ›a laudelor, înălțându-È™i fruntea cu seninătate imbecilă È™i aprobând mecanic din cap, cu miÈ™cări abia perceptibile, fiecare cuvânt măgulitor. 2823 Ce bine este să evadezi de sub spectrul paralizant al minciunii! 2824 Mândria ucide personalitatea È™i întrerupe cursul normal al raÈ›iunii, întunecând-o È™i punând în evidență agera mediocritate ce le È™opteÈ™te întruna celor infatuaÈ›i că sunt cei mai importanÈ›i, că sunt buricul pământului fără de care, vezi Doamne, restul omenirii ar pieri... 2825 Orgoliosul suferă imens È™i se simte frustrat când nu are în faÈ›a cui se mândri. 2826 Invidia este dorinÈ›a aprinsă de a-l substitui imediat pe cel pizmuit, precum È™i un ciudat È™i nedefinit amestec de ură, admiraÈ›ie È™i dispreÈ›, mascate adesea prin cuvinte de laudă rostite cu jumătate de gură. 2827 Trebuie să ne ferim a numi amabilitate interesul personal. 2828 Tânărul bine crescut trebuie să fie la fel de amabil cu o bătrână cum ar fi cu o domniÈ™oară frumoasă. 2829 Este totdeauna suspectă prea marea amabilitate a necunoscuÈ›ilor. 2830 Niciodată respectul față de cei mari nu trebuie să se transforme în familiaritate față de ei. 2831 Dacă sari în baltă să-l salvezi pe cel ce a vrut singur să se înece, acesta te poate trage cu el la fund. 2832 ScoateÈ›i din iubire parfumul idilei arcadice, promisiunea fericirii viitoare È™i o veÈ›i condamna pe loc la aplatizare, suferință È™i pieire iminentă. 2833 Omul este dureros de însetat de frumuseÈ›e È™i de Absolut, ca È™i de viață. 2834 Ura omului rău care te duÈ™măneÈ™te nu o poÈ›i domoli decât lăsându-1 să te bată până oboseÈ™te sau până te năclăieÈ™te de sânge, lăsându-1 apoi să te ucidă. Abia după aceea poate că s-ar mai potoli oleacă. Dar cine-i prost să se lase astfel zdrobit? 2835 Răutatea omenirii își are izvorul în egoismul universal, în ambiÈ›iile ei de mărire È™i în moliciunea spiritului care nu vrea să facă eforturi pentru autodesăvârÈ™ire. 2836 Cei puternici, dar lipsiÈ›i de generozitate din cauza răutății lor, după ce cad, caută să se arate blânzi È™i prietenoÈ™i cu toată lumea, însă, de obicei, ei devin victimele sigure ale celor consideraÈ›i cândva de ei slabi È™i fără importanță. 2837 De multe ori se schimbă roata, È™i duÈ™manul care hăituia pe mulÈ›i cu furie turbată, vânând fără milă victime nevinovate, devine, la rândul lui, cel vânat de fostele lui victime. 2838 Nu pot fi generoÈ™i cei care nu au nimic de oferit. 2839 Nu È™tim cât adevăr se află în toată povestea asta, dar se spune că unii oameni aflaÈ›i pe patul de moarte ar fi nefiresc de egoiÈ™ti È™i că pizmuiesc în ascuns pe cei din jur pentru starea lor de sănătate deplină sau pentru simplul fapt că trăiesc È™i se pot miÈ™ca. Ei se zbat, oricum, între deznădejde È™i speranță È™i mulÈ›i nici nu pot admite că moartea îi pândeÈ™te alături. PuÈ›ini au tăria să privească cu demnitate È™i resemnare clipa supremă a sfârÈ™itului È™i să accepte cu stoicism marea trecere ca pe un moment natural pe care, mai de vreme sau mai târziu, nu-l poate eluda nimeni. Numai cei cu profundă credință în Dumnezeu sau cei care au realizat ceva deosebit în viaÈ›a lor mor cu cugetul împăcat. 2840 Nedreptatea È™i răutatea făcute altuia se răsfrâng totdeauna È™i asupra tuturor celor din jurul lui, prin încărcarea sufletelor cu neliniÈ™te crescândă, prin gustul amar ce-l lasă fiecăruia È™i, mai cu seamă, prin exemplul prost ce-1 oferă celor dispuÈ™i să imite răul. 2841 Bunătatea arată că omul nu este făcut numai din piele, carne, oase, nervi È™i sânge, ci È™i din milă, blândeÈ›e, devotament È™i altruism. 2842 Uneori, prietenii tăi sunt, cu sau fără voia lor, gura È™i urechile duÈ™manului tău. 2843 Prietenia fără daruri este adevărata prietenie. 2844 Prieteniile de oÈ›el ruginesc; cele de aur niciodată. 2845 Pe prietenii pătimaÈ™i È™i importuni, dacă nu poÈ›i să-i îndrepÈ›i, să-i laÈ™i fără regrete. 2846 Umanism se numeÈ™te È™i conÈ™tiinÈ›a omului că nu aparÈ›ine numai planetei, ci universului întreg, pe care, mai târziu, omenirea va încerca să-l ominizeze È™i probabil să-l umanizeze. 2847 Deseori, despre necazurile noastre, oricât de mari, nu vorbim, spre a nu da satisfacÈ›ie duÈ™manului. 2848 Deviza �luptătorilor" cu paharele care �muncesc" de zor făcând de gardă pe lângă mesele cârciumilor: �Câteodată numai vinul ne scoate din piept veninul!" 2849 Când singurul bucătar bun moare, toÈ›i clienÈ›ii lui îl regretă sincer, dar nu ca om bun, ci doar ca bun bucătar. 2850 O învățătură în stil antonpannesc: Când se-nsoară prea de tineri, mulÈ›i adesea se căiesc,/ Dacă-È™i văd confraÈ›ii liberi cum prin jur se-nveselesc... 2851 Prilejul zboară totdeauna pe aripile clipei. 2852 AnticipaÈ›ia este puntea aruncată din ceaÈ›a viitorului spre zilele noastre. 2853 Femeia frumoasă È™i modestă nu este dornică de extravaganÈ›ele eleganÈ›ei, È™tiind că frumuseÈ›ea trupului ei îi este eleganÈ›a suficientă È™i cea mai de preÈ› care nu simte nevoia de a se împopoÈ›ona cu sulemeneli de prisos È™i nici nu exagerează cu adăugarea de zorzoane inutile. 2854 Cine studiază trecutul înÈ›elege mai bine prezentul È™i își lărgeÈ™te mult orizontul spre viitor. 2855 Pentru greÈ™elile mele am o sumedenie de sfaturi foarte înÈ›elepte de care aÈ™ avea chiar eu neapărată nevoie, dar, vedeÈ›i, îmi vine cu mult mai uÈ™or să vi le dau dumneavoastră... 2856 Când zgârcitul dă multă mâncare de pomană, ori zgârcitul este bolnav, ori mâncarea a început să i se strice. 2857 Curcanul să nu se bucure prea mult că porcul care nu-l lăsa să ciugulească în pace a murit cu puÈ›in înainte de a fi tăiat, în preajma sărbătorilor. 2858 Pentru vânător, lupul nu are valoare decât împuÈ™cat. 2859 RemuÈ™carea: văicăreala conÈ™tiinÈ›ei din cauza lipsei de chibzuință. 2860 RecunoÈ™tinÈ›a: florile curate ale sufletului oferite bunăvoinÈ›ei ca răsplată pentru nobleÈ›ile anterioare. 2861 Numai tiranii îi învață pe asupriÈ›i să se răscoale. 2862 RevoluÈ›ia este o explozie uriașă care aruncă în aer toate dărăpănăturile sociale învechite È™i care arde în focul ei toate putregaiurile unei orânduiri tiranice. 2863 După furtuna revoluÈ›iei, înfloreÈ™te totdeauna strălucitoarea È™i zvelta floare a Libertății. 2864 Prejudecățile se nasc din superstiÈ›ii È™i din păreri rigide. 2865 PăgubaÈ™ul se plânge că a pierdut prea mult, găsitorul că a găsit prea puÈ›in. 2866 Punga goală È™i uÈ™oară - pentru toÈ›i e grea povară! 2867 Fruntea neghiobului nu face niciodată riduri. 2868 ledul neascultător se va cuminÈ›i în burta lupului. 2869 Mizeria fizică reflectă totdeauna două alte mizerii: pe cea sufletească È™i pe cea intelectuală. 2870 Mi-am imaginat totdeauna accesibilitatea ca o scară reglabilă a înÈ›elegerii cu care poÈ›i atinge toate înălÈ›imile. 2871 Critica aluzivă, spusă mai mult în glumă È™i pe ton prietenesc, are uneori efecte mai salutare decât cea afirmată direct. 2872 Muzica, notele muzicale, sunt gândurile, imaginile È™i pulsaÈ›iile sufletului nostru ce nu pot fi rostite prin grai omenesc, dar care, prin magia lor imaterială, ne inundă întreaga ființă spre a-i proiecta sufletul în afara noastră, până în depărtările cosmosului infinit. 2873 Cu cât citeÈ™ti mai mult, cu atât îți dai seama că ai È™i tu ceva important de spus È™i, în consecință, îți creÈ™te dorinÈ›a să È™i scrii. Să nu ne mirăm. Este ceva firesc. 2874 O casă fără cărÈ›i, oricâte mobile È™i podoabe de lux ar avea, va arăta tot săracă È™i pustie. 2875 Cei ce È™i-au riscat viaÈ›a murind pentru salvarea vieÈ›ii altora ar trebui trecuÈ›i ÃŽn rândurile sfinÈ›ilor. 2876 Șantajul este adesea o armă psihologică eficientă ce va fi folosită de adversarii noÈ™tri cu atât mai sigur cu cât ei ne au cu ceva concret la mână, cunoscându-ne care ne este �călcâiul lui Achile", partea noastră vulnerabilă, unde putem fi loviÈ›i cu lovituri de graÈ›ie dacă nu le acceptăm condiÈ›iile defavorabile nouă. în caz de È™antajare, când nu există alte ieÈ™iri, cel mai bine este să nu cedăm în totalitate ci să insistăm a le oferi soluÈ›ia compromisurilor. 2877 Cele mai multe virtuÈ›i - È™i în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au născut din suferință È™i numai din suferință. 2878 Șovinismul este o subdiviziune a xenofobiei, iar xenofobia este produsul cel mai mizerabil È™i mai demonic al urii față de toÈ›i oamenii din afara unei etnii. Cine seamănă sămânÈ›a xenofobiei culege curând fructul însângerat al războaielor interetnice în care primii care vor pieri în modul cel mai ruÈ™inos vor fi înÈ™iÈ™i xenofobii incitatori. 2879 Demagogia este, prin definiÈ›ie, atât ipocrită cât È™i antipatriotică, dar spre a nu fi etichetată astfel, ea recurge la o propagandă patriotardă furibundă. 2880 ÃŽn fiecare dintre noi există un far invizibil care ar putea să ardă chiar È™i după moartea noastră; dar puÈ›ini È™tiu să ajungă în vârful lui ca să-i aprindă lumina fermecată. 2881 Maternitatea - templul sacru al vieÈ›ii, izvorul nesecat al umanității. 2882 Lăudătorul, chiar dacă este un om valoros, dacă laudă pe un om cu mai puÈ›ină valoare, își reduce el însuÈ™i valoarea la nivelul celui lăudat sau chiar sub acest nivel. De aceea este mai bine să cumpănească lucrurile È™i să tacă. 2883 De multe ori, nonvalorile literare, făcătorii de literatură, veleitarii - ajunÈ™i în posturile literare cheie - nu permit adevăratelor valori să se afirme, respingându-le orice încercare (sau nici măcar citindu-le), pentru motivul că le este teamă să nu se afirme È™i, după aceea, să le ia cumva locul. 2884 Filosofii caută modalități de gândire veÈ™nic noi È™i noi, în scopul nobil de a schimba È™i îmbogăți sufletul omenesc, precum È™i mersul lumii în mai bine. De aceea nu este deloc rău să ne luminăm cugetul cu agerimea minÈ›ii lor, căutându-le, citindu-le È™i aprofundându-le aserÈ›iunile, dar oricât am înota în filosofie, aceasta nu va fi niciodată factorul determinant al unei vieÈ›i superioare; nu va fi marea cale, suficientă aspiraÈ›iilor noastre. Sufletul tot va simÈ›i un mare gol, care nu ar putea fi umplut cu nimic altceva decât numai cu credinÈ›a deplină în Dumnezeu. Indubitabil, credinÈ›a este cea mai mare filosofie! 2885 CreaÈ›iile mediocrităților veleitare, dar evident inconÈ™tiente, produc câteodată un umor atât de spontan, atât de reconfortant, în operele pe care le-ar fi voit pline de sobrietate, încât nici cei mai rafinaÈ›i umoriÈ™ti nu È™i le-ar fi putut imagina. 2886 ToÈ›i avem o mulÈ›ime de calități, numai că nu prea È™tim să le păstrăm. AÈ™a se face că rămânem numai cu defectele. 2887 Ce este dulce la privit poate deveni amar când ajunge în suflet. 2888 ÃŽntre doi îndrăgostiÈ›i îmbrățiÈ™aÈ›i să nu pui paie, căci iau foc! 2889 De ce oare cârtiÈ›ele nu pot ridica muÈ™uroaie È™i pe vârful munÈ›ilor? 2890 ÃŽn primul rând, bunătatea, înÈ›elepciunea È™i cultura înnobilează pe oameni, nicicum îmbrăcămintea de elită ori podoabele lor de aur. 2891 A dori să fii virtuos este deja începutul unei virtuÈ›i. 2892 Arta este spirtul uman materializat în sunete sau forme armonioase. 2893 Dragostea de patrie se poate exprima numai în trei feluri: prin jertfa cu arma în mână, prin muncă devotată È™i prin artă. 2894 Banii mulÈ›i fac ca È™i inima să sune a metal. 2895 Extraordinarul ne înspăimântă sau ne delectează. ObiÈ™nuitul, cotidianul, este starea noastră firească, în care trăim È™i ne simÈ›im bine, din cauza comodității terne È™i lipsite de ambiÈ›ii mari. 2896 Doar legea cererii È™i a ofertei, asociată cu legea unei concurenÈ›e civilizate È™i cu distribuirea È™tiinÈ›ifică a mărfurilor cele mai căutate, mai moderne ca aspect È™i mai frumos ambalate, fac viaÈ›a marelui marketing. 2897 Calomnia este arta neagră de a È™ti să împleteÈ™ti, printr-un verbiaj caustic, adevărul cu minciuna, până reuÈ™eÈ™ti să aprinzi în sufletul oamenilor slabi focul demonic al dispreÈ›ului È™i al urii față de aproapele lor. 2898 Urma lanÈ›urilor unei căsnicii nereuÈ™ite se cunoaÈ™te adesea chiar È™i mult timp după ce lanÈ›ul a fost rupt. 2899 Din jurnalul unui pățit: �De te-ai ars în prima căsnicie ca de-un foc,/ Poate-a doua sau a noua-i cu noroc!" Răspunsul înÈ›eleptului: �Cam prea multe ace pentr-un biet cojoc..." 2900 �Căsnicia seamănă cu o cetate asediată: cei dinăuntru vor să iasă, cei dinafară vor să intre", spunea un învățat oriental, uitând, se vede, treaba, că pe sub zidurile oricărei cetăți, cu puÈ›ină dibăcie, se pot săpa tuneluri secrete prin care intri È™i ieÈ™i când vrei, fără să te observe nimeni în afară de Dumnezeu. 2901 Consolarea este un balsam parfumat È™i un pansament alb peste o rană care astfel se acoperă È™i nu se mai vede, dar continuă să te doară, parcă ceva mai puÈ›in. 2902 ObiÈ™nuinÈ›a, plictiseala, rutina nu au ce căuta într-o căsnicie unde există armonie în conversaÈ›ie, schimb interesant de idei È™i noutăți aduse când de unul, când de altul, chiar noutățile cele mai banale dar expuse cu tonul comunicării celor mai mari mistere. 2903 La un timp după căsătorie, marea iubire trece cum trece parfumul suav al florii de cireÈ™, lăsând în locul lui ceva mai de preÈ› decât parfumul pieritor. Acesta este fructul ce se coace, dar care capătă el însuÈ™i parfumuri È™i arome noi, asemănătoare cu cele ale florii de la început. 2904 Fetele învățate doar cu distracÈ›iile, cu viaÈ›a veselă, uÈ™oară, cu plăcerile, cam greu ar mai putea deveni È™i soÈ›ii ideale. 2905 Nu-i tot una �a îndura dragostea" cu �a trăi dragostea". 2906 Puiul scos cu sila din ou nu trăieÈ™te. 2907 Protestele - chiar ale unui număr mic de oameni - sunt loviturile repetate care pot adesea sfărâma gheaÈ›a constrângerii. 2908 ViaÈ›a: clipa ontologică albă, dintre două veÈ™nicii negre. 2909 Dragostea: marea eternitate... de-o clipă! 2910 Dragostea este o pasăre măiastră care, oricâte eforturi ar face, nu poate zbura cu o singură aripă. 2911 Cum o fi iubind cei cu inima altuia transplantată în pieptul lor? 2912 Nu te răzbuna pentru adevărul care te-a supărat o clipă! 2913 Tot universul este un râu care curge clocotind spre desăvârÈ™ire. 2914 Fericirea este țărmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te pregăteÈ™ti să acostezi. 2915 ÃŽnchisorile È™i lagărele comuniste: ambasadele iadului È™i ale morÈ›ii pe pământul României încătuÈ™ate de mâinile pline de sânge ale mustăciosului veÈ™nic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubiÈ›i fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" pământul cu urmaÈ™i ca È™i el, pe care i-a semănat cu grijă pe tot spaÈ›iul mioritic al plaiurilor româneÈ™ti, pângărindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din semănăturile lui blestemate a ieÈ™it o oribilă recoltă, în acelaÈ™i timp foarte bogată È™i foarte productivă în crime sângeroase, în corupÈ›ie È™i demolări fizice È™i spirituale, rămânând valabilă până în zilele noastre ca un cancer ucigător al naÈ›iunii noastre). Analizez crimele comunismului È™i nu văd decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul roÈ™u comunist È™i-a săpat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuniÈ™ti - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, CeauÈ™escu È™.a. Steagul roÈ™u comunist este roÈ™u din cauza sângelui nevinovat vărsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminală È™i demonică. Doamne, când ne scapi România de amprentele otrăvite ale comunismului ucigaÈ™? 2916 Fiecare pumn dat de securiÈ™ti deÈ›inuÈ›ilor politici români este o lovitură criminală aplicată cu ură diabolică, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns È™i îndurerat al României Mamă. 2917 Coarnele nu sunt o povară pentru boi. Dar nici unii bărbaÈ›i nu le simt. 2918 Adeseori măgarii sunt puÈ™i să care pielea leilor vânaÈ›i. 2919 Autorul este un punct micuÈ› de lumină; creaÈ›ia sa este însă o rază strălucitoare uriașă care străbate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibilă, de la cele mai mari distanÈ›e. Chiar dacă punctul se stinge, raza poate călători în eternitate prin spaÈ›ii nesfârÈ™ite. 2920 Există producători de fericire (care, de obicei, sunt oameni nefericiÈ›i) È™i consumatori de fericire (de obicei, oameni cărora puÈ›in le pasă de cei din prima categorie.) 2921 ChintesenÈ›a conciziei: pădurea într-o ghindă! (Concisia in nuce.) 2922 Sufletul copilului este un ogor fertil pe care unii îl cultivă până îl transformă într-o grădină înflorită, înconjurată de holde verzi, iar alÈ›ii îl lasă sterp, în paragină, sau îl umplu cu mărăcini pe care i-au semănat din seminÈ›ele sufletului lor arid. 2923 Unele fete sunt flori frumoase, parfumate, dar cu nectar soporific È™i otrăvitor. 2924 Inima unei fete este un micro-calendar cu însemnări secrete, pe care cel interesat ar rămâne neliniÈ™tit dacă le-ar afla pe toate. 2925 FericiÈ›i îndrăgostiÈ›ii care nu È™tiu prea multe despre fiinÈ›a lor iubită! 2926 Unii îți trimit hoÈ›ul să te fure, apoi vin să te compătimească, jelindu-se mai tare decât tine. 2927 Mama își dă viaÈ›a pentru fiu È™i, drept recompensă, fiul își dă viaÈ›a pentru iubita lui. 2928 Geniul uman este atotputernicia naturii concentrată într-o nobilă dezlănÈ›uire creatoare. 2929 Minciuna rostită nu se cunoaÈ™te totdeauna È™i de multe ori nici nu este prea luată în seamă. în schimb, minciuna aplicată în practică se cunoaÈ™te oricând pentru că produce numai roade putrede È™i chiar periculoase. 2930 Cenzura: foarfeca impostorului pe foaia creatorului. 2931 Cenzura este o sângeroasă amputare intelectuală. 2932 Lumea reală È™i vernaculară a scriitorului este dublată de lumea lui ireală care, prin eforturile ce le depune, devine o nouă lume reală pentru cititor. 2933 Copia poate depăși originalul dar, în pofida acestui fapt, nu poate avea niciodată valoarea lui. 2934 Orbirea intelectuală să renunÈ›e a mai căuta Adevărul È™i chiar să mai discute despre el! 2935 Bănuielile procurorilor, ale detectivilor, ale medicilor legiÈ™ti ori ale experÈ›ilor juridici de tot felul, care nu posedă însă probe clare, concludente, chiar dacă ei ar fi foarte pricepuÈ›i în cercetarea infracÈ›iunilor, oricât ar fi de îndreptățite, ele tot nu pot fi luate în considerare până ce nu sunt confirmate de dovezile concrete cele mai evidente. 2936 Entuziasmul este un fel de electrizare a întregului corp cu o mare energie gradientă, alcătuită din forță, bucurie È™i elan creator, cristalizate în urma unui eveniment favorabil È™i capabil a înfăptui realizări impresionante. 2937 Devine foarte eficace o idee bună căreia i-a venit timpul să rodească, materializându-se în conÈ™tiinÈ›a maselor. Ea se poate transforma într-o puternică forță socială ce va săvârÈ™i în curând adevărate minuni. 2938 Rănile profunde pe care un bărbat le poate pricinui în sufletul unei femei printr-un singur cuvânt necugetat, devin mai adânci decât Groapa Marianelor; dar dacă aceasta este ascunsă în Oceanul Pacific, femeile nu È™i le pot ascunde decât sub un ocean de lacrimi în care unele vor È™ti, cu o deosebită abilitate, să È™i-l înece pe cel ce i le-a provocat. 2939 Răsăritul unui om durează mai mult decât răsăritul soarelui, dar numai în cazul când omul acela se pregăteÈ™te să devină o sursă de lumină È™i de căldură spirituală. 2940 HoÈ›ii, într-adevăr, ar sta drepÈ›i numai în frânghiile spânzurătorilor. Dar de unde atâtea frânghii? 2941 Nu există balsam mai vindecător decât consolările duioase ale femeii iubite. 2942 Optimistul nu renunță uÈ™or la o fericire la care nu are acces, înainte de a È›inti spre o alta mai mare. 2943 Unele necazuri sau chiar nenorociri sunt preÈ›ul scump plătit pentru începutul fericirii care le succede. 2944 Nenorocirea, când soseÈ™te, îți mai caută È™i alte intrări ale spaÈ›iului tău pe unde să-È™i aducă surorile. 2945 Amintirile în urma unei fericiri apuse sunt È™i ele o mică fericire. 3046 Fericirea È™i lucrurile care vin ca trăsnetul, te năucesc È™i începi să le pricepi detaliile ceva mai târziu, după ce au dispărut ca un vis frumos. 2947 FrumuseÈ›ea femeilor supradotate cu acest dar duce, în general, la conÈ™tiinÈ›a unei puteri spirituale autocrate, care subjugă È™i fascinează pe cei din jur; duce însă È™i la o mândrie demenÈ›ială care strică, de fapt, tot farmecul oferit cu atâta generozitate de natură. 2948 i Pentru cel deznădăjduit, chiar norocul căzut din cer se pare o farsă de prost gust. ii 2949 Cei care tot umblă cu periuÈ›a pe lângă È™efi ajung să È™i-o tocească È™i să-i zgârie, până ce aceÈ™tia, agasaÈ›i, decid, în cele din urmă, să-i alunge pe linguÈ™itori din preajma lor. 2950 Celibatul nu are nici o justificare în faÈ›a societății dacă nu este închinat unei anumite cauze înalte care, într-un fel, să merite acest sacrificiu, necesitând un timp exclusiv de consacrare totală (în religie, în artă, studiu, meditaÈ›ie, filosofie etc.). Altminteri, privirile suspecte È™i necruțătoare ale opiniei publice vor aprecia viaÈ›a solitară a burlacilor drept o consecință egoistă a unui eÈ™ec sentimental, al unui defect fizic, fiziologic ori psihic. 2951 Este aproape o imposibilitate pentru cel care a fost cinstit în tinereÈ›e să devină necinstit la bătrâneÈ›e. 2952 AfemeiaÈ›ii versatili, aceÈ™ti pasionaÈ›i căutători de comori calde È™i savuroase, cât mai diverse È™i mai originale cu putință, ar trebui să se declare foarte dezamăgiÈ›i că, după atâta trudă È™i alergături costisitoare, găsesc pretutindeni doar aceeaÈ™i È™i aceeaÈ™i mică È™i banală comoară, aflată la îndemâna tuturor. 2953 Trebuie să-i vedem pe cei din jurul nostru nu numai cu privirea, dar È™i cu inima; să privim lumea nu numai cu ochii trupeÈ™ti, dar È™i cu cei spirituali. 2954 Indivizii inteligenÈ›i, dar lipsiÈ›i de veleități creatoare se deosebesc de cei dotaÈ›i cu talente prin faptul că ei pot trăi profund gânduri È™i sentimente înalte, frumoase, bogate, aproape inefabile, dar fără să posede totuÈ™i capacitatea necesară pentru a le exprima în vreun fel, pe când cei talentaÈ›i le pot, simultan, È™i simÈ›i, È™i exprima, È™i transpune într-un domeniu al artei, cu cea mai mare fineÈ›e È™i exactitate. 2955 Roadele dragostei È™i roadele artei sunt egale ca valoare. 3056 Doi oameni care împărtășesc aceeaÈ™i durere È™i acelaÈ™i destin, îl vor suporta totuÈ™i mai uÈ™or decât unul singur. 2957 Pleacă imediat de lângă omul cu care îți dai seama că nu ai nimic de discutat. 2958 Să fugi în viață de beÈ›ivi aÈ™a cum ai fugi de leproÈ™i. Și unii, È™i alÈ›ii nu-È›i pot oferi decât imaginea cea mai jalnică a mizeriei È™i a decăderii speciei umane. 2959 Mai bine te arunci într-un hârdău cu lături decât în mijlocul unui clan de beÈ›ivi. Zoile din hârdău se curăță mai repede È™i fără urme. 2960 Persoanele care vorbesc foarte mult, chiar cu distinsă elocință, căutând să persuadeze cu orice preÈ› interlocutorii, sunt ascultate la început cu plăcere, dar tot lungind vorba, reuÈ™esc să plictisească cu verbiajul lor multicolor È™i cu parada lor retorică. Est modus in rebus. 2961 VoinÈ›a unuia învinge multe greutăți. VoinÈ›a tuturor - răstoarnă munÈ›ii. 2962 Omul trebuie să spere chiar È™i atunci când nu mai are absolut nici o È™ansă, ci doar simplul argument că este om, despre care Biblia scrie clar că �a fost creat cu puÈ›in mai prejos decât Dumnezeu". Aceasta este mai mult decât o È™ansă. 2963 ZgârciÈ›ii nu numai că sunt zgârciÈ›i, dar îi dispreÈ›uiesc toată viaÈ›a pe cei ce au venit o singură dată să le ceară ceva. 2964 Regretele fără remuÈ™cări reale sunt protocolare È™i foarte formale. 2965 ÃŽn situaÈ›ii de singurătate, de părăsire È™i de izolare socială, atât de puternică este dorinÈ›a unei femei de a fi alături de un bărbat È™i a unui bărbat de a fi alături de o femeie, atâta nevoie au de mângâieri reciproce, încât, de multe ori, nerealizarea acestui deziderat firesc impus de natură poate duce la adevărate drame È™i tragedii. 2966 Bravada este o demonstraÈ›ie exhibiÈ›ionistă a celor însetaÈ›i de glorii ieftine, fie ele È™i de câteva secunde, dar pe care bravarzii vor să le obÈ›ină oriunde È™i cu orice preÈ›. 2967 Odată ce totul a fost făcut, ce te împiedică să iei totul de la început? 2968 Gândul savantului de valoare: dacă eu voi deveni preÈ™edintele țării, cine oare mă va înlocui în munca mea care este mai importantă decât aceea de a conduce o È›ară? 2969 Anul 2000 (sau oricare alt an după 2000) ne va înălÈ›a inima de 2000 de ori sau ne-o va sparge în 2000 de cioburi? 2970 RâdeÈ›i când este ceva de râs, plângeÈ›i când este ceva de plâns! Dar numai atunci! Altminteri, veÈ›i fi È™i de râs, È™i de plâns! 2971 Dacă nu ai voce, urlă! Dacă nu ai picioare, aleargă! Dacă nu ai lacrimi de durere, plângi cu cele false! Dacă nu ai speranță, inventează! Iar dacă totuÈ™i ai un cumpăt, nu fi cumpătat - È™i astfel vei deveni celebru. 2972 MulÈ›umim făcătorilor de reguli, de conduite stupide; mulÈ›umim falÈ™ilor democraÈ›i; mulÈ›umim marilor mincinoÈ™i zâmbind cu gura până la urechi. Vă mulÈ›umim mult... HaideÈ›i, patrioÈ›eilor, instalaÈ›i-vă cu toÈ›ii confortabil pe eÈ™afod sau intraÈ›i, onorabililor, pe uÈ™a din față a infamiilor, ca să vă imortalizăm! CocoÈ›aÈ›i-vă pe vârful piramidei aÈ™ezată pe spinări de oameni - vite, mulÈ›umite că sunt doar mulse È™i nu tăiate încă! UrcaÈ›i-vă unde-i mai sus, unde-i mai moale, unde-i mai comod, mai căldicel, È™i de unde să strigaÈ›i până răguÈ™iÈ›i: �Suntem egalii voÈ™tri, fraÈ›ilor!" AÈ™a... Și acum, sus cortina! Jos ghilotina! Trăiască cei rămaÈ™i fără voi! 2973 Privirea, expresivitatea ochilor, poate exprima o diversitate complexă de sentimente, cu mult mai bine decât ar face-o elocinÈ›a celui mai bun avocat. 2974 Poporul stimează pe liderii politici în două feluri: de frică - interpretându-È™i rolul cu ipocrizie - È™i/sau sincer. Când își manifestă stima sinceră, cea reală, îl recunoÈ™ti uÈ™or, fiindcă intră spontan în delir. 2975 In mâna marilor conducători, poporul se lasă a deveni maleabil ca materia din care un maestru al sculpturii vrea să modeleze o statuie a Victoriei. 2976 Pentru a deveni un mare poet nu este suficient să fii un excelent cunoscător al gramaticii È™i al literaturii, al lingvisticii È™i al filosofiei, ci trebuie să posezi forÈ›a înnăscută de a crea imagini inedite surprinzătoare È™i de a le asambla în idei alegorice extrem de expresive, într-o formă adecvată, capabile să producă sincere incantaÈ›ii senzoriale în sufletul cititorului sau al ascultătorului. Simplu, nu? Și totuÈ™i... 2977 Poezia din suflet trebuie să o corelăm cu cea din natură È™i să o consemnăm filtrată prin impresiile lăsate de ea. 2978 Adesea îi numim eroi (È™i îi medaliem!) pe cei care au reuÈ™it, de frică, să fugă teferi dintr-o mare de flăcări È™i îi numim simpli �oameni curajoÈ™i" pe cei care È™i-au riscat viaÈ›a salvând zeci de semeni ai lor dintr-un mare pericol, în urma căruia doar le mulÈ›umim călduros - È™i... cam atât! 2979 O simplă pânză de câțiva bani ajunge să coste milioane atunci când încape pe mâna unui pictor genial. 2980 Operele literare bune, nuvelele È™i romanele de excepÈ›ie, fac ca lumea adevărată să ne pară falsă, iar cea fictivă să ni se pară adevărată. 2981 Evenimentele cruciale produc oameni cruciali. 2982 CuÈ›itul, împlântat de puterea dominantă încet È™i cu măiestrie tiranică, poate ajunge mulÈ›imii până la os, ba poate chiar trece de os, fără ca gloata, numită popor, din oarba obiÈ™nuință cu el, să-i mai simtă cumva tăiÈ™ul ascuÈ›iÈ™ului... 2983 Muzica cultă, ascultată în mijlocul unui peisaj măreÈ›, devine o frumoasă recompensă a spiritului È™i o adevărată sărbătoare intelectuală. 2984 Muzica lui J. S. Bach a coborât din sferele armoniilor cosmice ca să se înalÈ›e apoi acolo cu noi cu tot. 2985 Simfonia beethoveniană a �Destinului" a schimbat destinul muzicii simfonice universale. 2986 Armonia este haina strălucitoare a melodiei. într-un fel, entropia este anulată pe toată durata armoniei. 2987 AceeaÈ™i melodie nu este recepÈ›ionată È™i percepută la fel de toată lumea. Unuia îi sugerează prispa casei natale, altuia chipul fiinÈ›ei iubite, iar altuia o pajiÈ™te înflorită. ForÈ›a de sugestie a muzicii este într-adevăr imensă È™i nu cred că vreunul a greÈ™it când È™i-a imaginat altceva, după cum nu cred că altă artă ar mai putea dispune de asemenea posibilități de subiectivizare pentru fiecare suflet în parte. 2988 Muzica distruge partea rea a sufletului consolidând-o pe cea bună. 2989 Deseori È™i ceea ce considerăm inutil devine foarte necesar. 2990 Mediocritățile strecurate din greÈ™eală în Panteonul artelor È™i È™tiinÈ›elor, dacă zăbovesc prea mult pe-acolo, cu certitudine că se sinucid. 2991 ToÈ›i tinerii, când sărută o fată mai puÈ›in conformistă, cred că-i sărută doar buzele, neÈ™tiind că, de fapt, ei sărută urma săruturilor altora. 2992 AdevăraÈ›ii îndrăgostiÈ›i iubesc cu toate cele cinci simÈ›uri; aventurierii numai cu unul. 2993 Să arzi mereu aceeaÈ™i flacără în aceeaÈ™i candelă, sub aceeaÈ™i icoană - iată ce am înÈ›eles eu prin fidelitatea în dragoste. 2994 Multe fete resping dragostea într-un fel disimulat, pentru ca adoratorii lor să le adore È™i mai mult. AcelaÈ™i lucru l-au învățat din timp È™i mulÈ›i băieÈ›i. 2995 Răzbunarea din gelozie poate fi tot atât de aprigă È™i cumplită ca È™i răzbunarea pentru o crimă. 2996 ÃŽntre un da È™i un nu al unei femei există loc pentru orice speranță. 2997 Uneori prin naivitate neprefăcută - sau bine simulată - câștigi ceea ce niciodată nu poÈ›i câștiga prin forță sau È™iretenie. 2998 Unele femei sunt amuzate È™i chiar atrase de naivitatea bărbaÈ›ilor, în timp ce pe altele se pare că un bărbat naiv le înfurie cumplit. 2999 Dacă pe cei maturi naivitatea îi compromite întotdeauna, pe copii îi face totdeauna mai drăgălaÈ™i. 3000 Minciuna este teaca lustruită în care stă ascunsă sabia ticăloÈ™iei. 3001 Pentru fiecare dintre noi viaÈ›a valorează mai mult decât viaÈ›a tuturor sfinÈ›ilor, decât cea a tuturor regilor È™i împăraÈ›ilor din istorie luată la un Ioc. 3002 Zeflemistul este un glumeÈ› mai dur È™i mai caustic care câteodată ajunge cu batjocura lui sarcastică până la pângărire. 3003 O laudă, chiar meritată, dar repetată de două-trei ori în acelaÈ™i loc, agasează È™i începe să devină linguÈ™ire. 3004 Pentru omul serios toate lucrurile sunt serioase. 3005 Oamenii drepÈ›i È™i valoroÈ™i săvârÈ™esc fapte pe care ei, de obicei, le consideră mici È™i insignifiante, dar care, pentru societate, sunt evenimente mari È™i de o utilitate excepÈ›ională. Herz, de pildă, susÈ›inea cu convingere despre undele descoperite de el că nu vor folosi niciodată la nimic. Iar astăzi comunicăm prin intermediul aparatelor electronice audio-vizuale până È™i cu planetele pierdute în cosmosul îndepărtat, folosind undele herziene dispreÈ›uite de însuÈ™i descoperitorul lor. 3006 Când o femeie își alege un bărbat spre a-i fi soÈ›, asta nu înseamnă neapărat că i-a dispreÈ›uit pe ceilalÈ›i bărbaÈ›i. 3007 FiinÈ›ele care ne iubesc ne urmăresc È™i ne interpretează fiecare gest în parte: o mână miÈ™cată brusc poate fi luată drept un gest de respingere; o privire întoarsă peste umăr - semn de indiferență ucigătoare È™.a.m.d. Iată pentru ce oamenii trebuie să È™tie a folosi cu inteligență gesticulaÈ›ia, potrivind-o după împrejurări, uneori chiar într-un fel savant. 3008 Precum rod È™i subÈ›iază È™obolanii fundul corăbiei aflată în mijlocul oceanului, la fel roade corupÈ›ia conÈ™tiinÈ›a celor puÈ™i să deservească interesele patriei noastre periclitându-i existenÈ›a. 3009 Dacă ar fi să salutăm numai pe oamenii pe care sincer îi stimăm, aceasta ar însemna ca zile întregi să nu mai salutăm pe nimeni. 3010 ViaÈ›a unui om este compusă din evenimente materiale È™i evenimente spirituale. în general, noi între noi, ne cunoaÈ™tem după prima categorie de evenimente È™i, în baza acestui fapt, ne grăbim imediat să afirmăm că individul cutare este aÈ™a È™i aÈ™a, deci că am È™ti să-l caracterizăm foarte bine. Cum însă trăirea lui spirituală joacă adesea un rol mai important, necunoaÈ™terea acesteia face ca orice apreciere asupra unui om să fie totuÈ™i extrem de relativă. 3011 Pentru viermii din groapă, care sunt atât de puÈ›in pretenÈ›ioÈ™i, cerÈ™etorul È™i împăratul au absolut acelaÈ™i rang, aceeaÈ™i valoare È™i acelaÈ™i gust. 3012 Absolutul ucide necesarul. O putere fără limite se sinucide. 3013 ViaÈ›a, ca alteritate, este o meserie pe care atunci când am învățat-o mai bine, atunci se sfârÈ™eÈ™te mai absurd. 3014 Pată lângă pată - dă impresia unei singure culori È™i nu mai distingem petele iniÈ›iale. AÈ™a este È™i cu conÈ™tiinÈ›a unor oameni: are atât de multe pete, încât ei nu mai simt nici una. 3015 Micimile vieÈ›ii, nimicurile, sunt gunoaiele sordide care înfundă sita conÈ™tiinÈ›ei noastre. 3016 Viciile, patimile, par ca niÈ™te zâne frumoase care te mângâie È™i te desfată în braÈ›ele lor parfumate în timp ce aleargă cu tine spre mormânt râzând. 3017 ToÈ›i hoÈ›ii de pe lume mor, dar hoÈ›ia trăieÈ™te. 3018 Unii își mărturisesc crimele È™i vinovățiile râzând cu seninătate, de parcă È™i-ar lăuda cine È™tie ce virtuÈ›i. Pentru asemenea criminali, pedeapsa cu moartea în baza procedurilor rapide încă este prea uÈ™oară. 3019 Dacă stăm bine să ne gândim, cea mai mare parte a omenirii a fost luminată cu o nobilă �lumină neagră� - cu cea a literelor È™i a cernelei de tipar. 3020 ÃŽn anumite împrejurări, o emoÈ›ie poate fi atât de bine mascată, încât să nu-i bănuie nimeni existenÈ›a: astfel, când tremuri de frică într-un loc rece È™i plin de mari pericole, poÈ›i motiva în modul cel mai credibil că tremuri de frig. 3021 Ce să facem cu sentimentele noastre alese dacă nimeni nu are nevoie de ele? 3022 Modestia caracterului zămisleÈ™te numai fapte nobile, mândria lui numai fapte reprobabile. 3023 Farmecul unei fiinÈ›e frumoase creÈ™te înzecit, prin descoperirea hărniciei, sincerității È™i bunătății ei care, înainte, erau ascunse cu multă modestie de aceasta. 3024 LeneÈ™ii sunt cei mai hidoÈ™i hoÈ›i de pe pământ. ViaÈ›a lor parazitară ne costă foarte scump pe fiecare din noi. Prin lâncezirea lor, se poate spune că ei ne fură chiar bugetul nostru de timp È™i ne respiră pe nedrept chiar È™i aerul nostru din atmosferă, pe care s-ar părea că nici nu ar mai trebui să aibă dreptul să-l respire fără a-l plăti prin muncă. 3025 SperanÈ›a fără forÈ›a credinÈ›ei de realizare rămâne oricum o speranță aproape deÈ™artă. 3026 Pe cel ce È™i-a pierdut orice speranță, trimite-l să lupte în linia întâi a frontului sau a vieÈ›ii, fiindcă, acolo, cu certitudine, va deveni un vajnic luptător. 3027 Adevăratul noroc al oamenilor poartă un nume necunoscut pentru mulÈ›i: Munca! 3028 ÃŽntre o ființă care ne urăște È™i alta pe care o iubim, a doua este cea care ne poate face să suferim cel mai mult. 3029 Cele mai multe virtuÈ›i - È™i în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au născut din suferință È™i numai din suferință. 3030 Invidia are uneori È™i o parte bună: trezeÈ™te o ambiÈ›ie feroce de a întrece pe orice rival. 3031 Memoria depune totdeauna un dublu efort, fiecare egal cu celălalt: efortul de a È™terge ceea ce nu-i convine È™i de a învăța ceea ce este nou È™i util. 3032 O iubire desăvârÈ™ită este un transplant total È™i reciproc de vieÈ›i. 3033 Se zice că omul oboseÈ™te să muncească, nicidecum să iubească. Dacă este, într-adevăr aÈ™a, asta înseamnă că iubirea nu presupune nici un fel de efort pentru a se naÈ™te, răsărind spontan, ca un izvor fierbinte din adâncuri. 3034 AltercaÈ›ia È™i supărarea în dragoste fac ca împăcarea să fie mai frumoasă. 3035 In iubire unele inimi sunt făcute parcă din azbest: se înfierbântă, se încing până la incandescență, dar nu ard È™i se răcesc repede, redevenind cenuÈ™ii îndată ce flăcările alăturate se îndepărtează. 3036 Ura este o alchimie negativă sufletească ce È™tie să transforme aurul în plumb. 3037 In dragoste, se mai poate întâmpla È™i aÈ™a: o inimă o aprinde pe alta. 3038 Zidurile artificiale ridicate între doi îndrăgostiÈ›i, cu cât sunt mai înalte, cu atât le stimulează tinerilor forÈ›ele spre a le escalada È™i spre a le arunca apoi în aer. 3039 Reziduurile rămase după ce o iubire a ars până la mistuirea completă, nu-s o cenușă oarecare, ci un combustibil ciudat care aÈ™teaptă doar o simplă scânteie pentru a se transforma într-o pasăre Phoenix a iubirii. 3040 Dragostea adevărată creÈ™te dintr-o inimă micuță cât pumnul, până ce dimensiunile ei ajung să expandeze în tot universul. 3041 Pe unii oameni îi poÈ›i stima din tot sufletul, îi poÈ›i admira cu profund devotament, dar totuÈ™i nu-i poÈ›i iubi. 3042 Dragostea neîmpărtășită clocoteÈ™te în inimă ca o fiertură amară, care se revarsă în toată fiinÈ›a, intoxicând-o È™i sufocând-o. 3043 ÃŽn dulceaÈ›a ultimei iubiri din viață stingi amarul celorlalte iubiri nerealizate. 3044 Ce fericiÈ›i ar fi oamenii dacă s-ar îndrăgosti numai de cine ar voi ei să se îndrăgostească! 3045 �Mă iubeÈ™ti?" �Da! Dar tu?" �Eu nu! Știu sigur că nu. Și, atunci, de ce oare mă mai iubeÈ™ti în zadar, dacă eu îți spun sincer că nu?" �Vezi, te iubesc tocmai pentru că tu nu mă iubeÈ™ti. Și asta atât de mult, de câte ori nu mă iubeÈ™ti tu!� lată aici niÈ™te cuvinte nerostite probabil de nimeni, pentru că nimeni nu a avut curajul să abordeze un dialog atât de franc, dar sunt fraze care ar rezuma cauzele tuturor decepÈ›iilor È™i iubirilor din lume nerealizate. 3046 Iubirea este o È™iretenie dulce a naturii pentru a prinde doi fluturi în nectarul îmbătător al unei singure flori, pentru a se juca cu ei È™i spre a face din ei mai mulÈ›i fluturi È™i mai multe flori. 3047 Un minut de fericire face cât un secol de suferinÈ›e. Și zău că merită să-l trăieÈ™ti! 3048 Toate lucrurile din natură sunt legate între ele prin niÈ™te fire invizibile, iar omul se află amplasat exact în mijlocul păienjeniÈ™ului acestor fire, legat direct sau indirect de toate. Ruperea unui singur fir afectează întreaga natură È™i, desigur, pe omul însuÈ™i. 3049 Þăranul are măreÈ›ia convingerii lui personale. EI È™tie una È™i bună: că peticul de pământ din curtea sa este �regatul" lui absolut - sau, mă rog, �republica" lui... totalitară - unde vrea să se impună ca unicul conducător absolut È™i unde marile legi oficiale i se cam opresc la poartă, neputincioase, pentru că aici a instituit el propriile lui legi interne nescrise. Practica a dovedit că multe din ele se cam izbesc cap în cap cu cele din afară. Dar el este foarte convins că această curte, deÈ™i este domeniul lui absolut, face parte integrantă din È›ară. Orășenii nu prea se gândesc la asemenea probleme, deoarece majoritatea trăiesc în blocuri, iubindu-È™i-le, mai mult sau mai puÈ›in, aÈ™a cum își iubesc păsările coliviile. 3050 Necunoscutul de aur se află după porÈ›i de plumb; necunoscutul de plumb după porÈ›i de aur - dar, posibil, È™i invers, adică necunoscutul de aur după porÈ›i de aur, cel de plumb după porÈ›i de plumb. Aceasta este È™i cauza pentru care, în orice situaÈ›ie, necunoscutul este atât de tentant pentru toÈ›i care vor să-È™i încerce norocul. 3051 Câte cadouri nu sunt primite cu cele mai frumoase zâmbete de mulÈ›umire atunci când sunt primite, despachetate cu eleganță după ce donatorul a plecat, È™i apoi aruncate cu scârbă la coÈ™ul de gunoi! 3052 Toate războaiele civile sunt în primul rând foarte militare. 3053 Conducătorii unui stat nu trebuie să devină niciodată mai puternici decât ConstituÈ›ia statului respectiv. 3054 Se întâmplă să descoperi câteodată lucruri valoroase cu care pur È™i simplu nu È™tii ce să faci. 3055 MulÈ›i domină numai cu închipuirea deÈ™i, în realitate, sunt ei cei dominaÈ›i. 3056 Sufletele bătrâne se complac uneori să-È™i închipuie că încă ar mai fi suflete tinere, ca de copii. Și atunci, într-adevăr, fac greÈ™eli copilăreÈ™ti. 3057 Când o amantă îți zâmbeÈ™te, încă mai poÈ›i avea dubii asupra sincerității zâmbetului ei; dar când un copilaÈ™ întinde spre tine mânuÈ›ele-i diafane È™i-È›i zâmbeÈ™te cu toată lumina chipului È™i ochilor lui angelici, să fii sigur că nu există pe lume alt zâmbet mai sincer, mai sfânt È™i mai duios ca zâmbetul celest al copiilor. 3058 Pare o mare dezamăgire pentru un tânăr să constate că omul mai în vârstă decât el, pe care I-a admirat cu profundă condescendență È™i de care s-a legat sufleteÈ™te, socotindu-l o ființă superioară È™i aproape idolatrizându-l, este totuÈ™i un om ca È™i el, cu toate tarele È™i păcatele comune celorlalÈ›i oameni comuni. 3059 Tinerii È›intesc mai degrabă spre cucerirea faimei decât spre cucerirea personalității. 3060 Nici iubirea È™i nici ura nu cunosc, din păcate, limbajul clar al raÈ›iunii. 3061 Când iubirea este silită să se termine brusc, din locul acela începe o prăpastie neagră È™i adâncă, al cărui nume este ura. 3062 Pentru unele suflete înguste, răzbunarea făcută din ură produce satisfacÈ›ii tot atât de mari È™i de fierbinÈ›i ca È™i satisfacÈ›iile dragostei împlinite. 3063 Se zice că trebuie să te temi de ura femeilor, care ar fi mai veninoasă È™i mai răzbunătoare decât a bărbaÈ›ilor, deoarece tot femeile ar È™ti să iubească mai mult decât bărbaÈ›ii. 3064 Căsătoria: o unitate reglabilă È™i implexă a identităților diverse. 3065 Numai situaÈ›iile extreme stabilesc definitiv valoarea caracterelor. 3066 Nu poate fi nimic mai hidos È™i mai oribil ca travestirea ticăloasei crime în hainele gingășiei inocente. 3067 Geniul se inspiră chiar È™i dintr-un spaÈ›iu gol. 3068 Muzica lui Paganini - focuri măreÈ›e de artificii policrome pe cerul armoniilor incredibile. 3069 �Trilul diavolului", compus de Giuseppe Tardini, este o sonată... dumnezeiască! 3070 Unii găsesc plăcere chiar È™i în durere. 307 i Intre criminalul plătit È™i autorul moral nu există, din punct de vedere comportamental, nici o deosebire, pentru că ambii au o conÈ™tiință identică, acceptând o crimă identică; ambii au acelaÈ™i sânge rece de bandit gregar, putând face cu uÈ™urință un schimb murdar de roluri. 3072 Prima dovadă a tăriei de caracter este capacitatea superioară a stăpânirii de sine în orice situaÈ›ie de excepÈ›ie. 3073 Orice discuÈ›ie lungită È™i purtată în contradictoriu cu agentul de circulaÈ›ie îți micÈ™orează cantitatea banilor din buzunar. 3074 Când se înmulÈ›esc rapid cazurile în care stima cetățenilor de acelaÈ™i nivel se degradează È™i dispare, fiind înlocuită de brutalități È™i injurii verbale grave este un semnal alertant care anunță că societatea aceea trece printr-o gravă criză morală care o poate conduce la o prăbuÈ™ire sigură. 3075 Alegerea este o artă a subtilităților È™i rafinamentului spontan care solicită nu numai gusturi estetice, ci È™i cunoaÈ™terea aprofundată È™i anticipată a întregii game a răului È™i a binelui, de la o extremă la alta. Pentru cel ce È™tie să aleagă, desconspirarea falselor valori bine mascate, devine o afacere pasionantă, terminată însă totdeauna cu o selecÈ›ionare fericită care, în primul rând, este de o riguroasă È™i indubitabilă valoare. 3076 Câtă vreme o gospodină obiÈ™nuită se spală È™i se îmbracă, gospodina cea vrednică s-a spălat, s-a îmbrăcat, a măturat, a gătit primul fel de mâncare È™i a fugit grăbită la piață, spunându-È™i că nu a făcut mai nimic într-o simplă jumătate de oră. 3077 Oamenii care se împodobesc pe dinafară cu mult aur adoptă acest obicei deoarece simt instinctiv nevoia compensării aurului ce le lipseÈ™te cu desăvârÈ™ire în interiorul personalității lor. 3078 A uita răul pe care ni I-a făcut cineva È™i a-i răspunde cu o mare faptă bună rămâne dovada supremă de nobleÈ›e cu care îți înjoseÈ™ti È™i-È›i înfrângi duÈ™manul în felul cel mai neaÈ™teptat È™i ruÈ™inos pentru el. 3079 Uitarea în dragoste este răzbunarea cea mai la îndemână a celui care a trăit o decepÈ›ie reală. 3080 ÃŽndrăgostiÈ›ii fericiÈ›i fug de îndrăgostiÈ›ii nefericiÈ›i. 3081 Lipsa de voință este marea voinÈ›a de a nu face nimic. 3082 Există È™i oameni-paratrăsnet folosiÈ›i contra temperamentelor furtunoase È™i fulminante. 3083 Visul marilor artiÈ™ti: să-È™i facă din propria-le viață un vis al altora. 3084 Talentul descoperit prea târziu este chinuitor prin faptul că se aseamănă cu un copil frumos născut dintr-un om prea bătrân. Acesta se bucură, ca tată, de el, îl iubeÈ™te cu toată pasiunea, dar È™tie sigur că nu va mai avea timp să-l vadă crescând È™i dezvoltându-se până la maturitate. 3085 VoinÈ›a înseamnă dorință irezistibilă, convertită imediat în acÈ›iune. 3086 Nu trebuie să apreciem oamenii după faptul că È™tiu multe, ci È™i după felul cum expun ei cele ce È™tiu È™i cum È™tiu să facă util acel surplus de informaÈ›ii preÈ›ioase. 3087 Cuvântul de onoare trebuie să fie oglinda conÈ™tiinÈ›ei noastre, întregul nostru caracter predat în mâna unui străin spre a-i verifica oricând autenticitatea È™i valoarea. 3088 Atât de mult aleargă unii după onoruri, încât atunci când le obÈ›in își pierd onoarea. 3089 Respectul exagerat acordat cuiva sus-pus seamănă prea mult a adulare È™i prosternare, dacă nu chiar a josnică linguÈ™ire. Evident, există o regulă a demnității È™i în privinÈ›a respectului. 3090 Stabilirea unui raport în raÈ›ionamentele de valoare se face în urma unei suite de judecăți, selectate după structurile cognitive È™i numai pe baza abstractizărilor, generalizărilor È™i a comparării faptelor date. 3091 Orice judecată logică este o raportare directă între termenii concreÈ›i È™i abstracÈ›i, între general È™i particular, între conotaÈ›ii È™i valori denotative, o raportare verificată continuu prin observaÈ›ia nemijlocită È™i experienÈ›a practică. 3092 ImaginaÈ›ia anticipativă se naÈ™te din imaginaÈ›ia reproductivă. 3093 Orice zvon negat cu jumătate de gură de autorități poate fi în realitate un fapt real. 3094 A înÈ›elege este ca È™i cum ai sui cu eforturi vârful unui munte, de unde ai satisfacÈ›ia că poÈ›i vedea cu claritate orice punct ce È›i se arată, de jur-împrejur. 3095 Oamenii sunt clipele vii È™i gânditoare ale universului celui veÈ™nic, care pare mort È™i iraÈ›ional. Nu sunt însă foarte sigur dacă universul este chiar atât de mort È™i de iraÈ›ional. 3096 Știi cine eÈ™ti Tu? Ei bine, eÈ™ti un Eu unic È™i irepetabil în spaÈ›iu È™i în timp; o verigă dintr-un lanÈ› de aur al existenÈ›ei, un punct de lumină în infinitul negru, situat undeva în spirala galaxiei noastre. într-un fel, eÈ™ti centrul universului, începutul È™i sfârÈ™itul unei existenÈ›e unice, irepetabile. Față de veÈ™nicie, eÈ™ti mai mic decât o clipă degresivă È™i trăieÈ™ti, într-adevăr, mai puÈ›in decât o clipă. De aceea, din cosmosul sau din lumea aflată în jurul tău, din imediata ta apropiere, nu ai timp să înÈ›elegi mai nimic, pentru că te stingi ca o luminiță firavă, spre a face Ioc, chiar din clipa dispariÈ›iei tale, altor luminiÈ›e vii È™i firave ca È™i tine, care vor trăi, la rândul lor, măreÈ›ia aceleiaÈ™i izbucniri efemere de lumină gânditoare... Dar oare poÈ›i admite ca aceasta să fie totul?? 3097 Dacă un nebun mai este È™i înÈ›elept, închipuiÈ›i-vă ce periculoase pot fi multe din acÈ›iunile lui când își amestecă nebunia cu înÈ›elepciunea. 3098 ÃŽn pustiu, apa are valoare mai mare decât aurul. 3099 De multe ori între sentimentele vechi È™i sentimentele noi din sufletul nostru se duce o luptă ascunsă pe care sub nici un motiv nu o putem confesa cuiva. 3100 Necesitatea acută poate face din om neom È™i poate să-l sălbăticească până aproape de mentalitatea hoardei gregare, schimbându-i fundamental, într-un timp scurt, toÈ›i parametrii superiori, dobândiÈ›i de-a lungul mileniilor de civilizaÈ›ie. Despre ARTÃ, FILOSOFIE, RELIGIE: 3101 Expresionismul în pictură, ca de altfel È™i impresionismul, È™i chiar fauvismul, au fost, mai degrabă, niÈ™te revoluÈ›ii artistice cu efect retard, decât niÈ™te simple curente, deoarece curentele, cum se È™tie, dispar fără urme esenÈ›iale, pe când revoluÈ›iile ideologice sau artistice lasă urme perene È™i adânci. 3102 FormaliÈ™tii fauviÈ™ti - Henry Matisse, George Braque (în prima sa fază artistică), K. van Dongen, R. Dufy, A Derain, Roualt È™.a. - inovează coloristica tablourilor introducând armonii violente dar È™i simplificări esenÈ›iale, destul de schematice, înlocuind spaÈ›iul prin culori vii È™i arabescuri. De la fauvism la expresionism nu este decât un pas... 3103 Degas porneÈ™te de la picturile lui Ingres È™i, traversând scenele de viață pariziană - cu redarea de străzi, săli de teatru, cabareturi - ajunge la originalele portrete de femei muncitoare paupere sau boeme ori la balerinele-i diafane în pline miÈ™cări scenice - impresionând prin senzaÈ›iile fugitive È™i prin mirajul stenic al culorilor. Ca È™i N. Grigorescu, ochii È™i exactitatea cromatică îl părăsesc spre bătrâneÈ›e, motiv pentru care Degas încearcă să se salveze abordând sculptura unde, de fapt, își transferă, prin reluare, vechile subiecte pictate (dansatoarele), cărora, de data aceasta le dă o a treia dimensiune È™i o nouă viață. - 3104 CubiÈ™tii au pulverizat pur È™i simplu imaginea în cioburi vii ori în mozaicuri labirintate, obÈ›inând ceva în stilul imaginilor video electronice alterate. Totul se pare că nu a fost altceva decât o reacÈ›ie împotriva tendinÈ›elor abstracte ale fazelor analitice din curentele anterioare. �Cubizarea� imaginilor mi se pare că are mai mult o tendință umoristică decât riguros geometrică, iar această caracteristică a fost speculată ulterior de orphism È™i de futuriÈ™tii bergsonieni ca Boccioni, Severini, Carlo Carra È™.a. 3105 Amedeo Modigliani, influenÈ›at de Cezanne, în pictură, È™i de BrâncuÈ™i, în sculptură, se impune ca un stilizator expresionist al portretelor alungite, languroase È™i aproape monocrome, precum È™i al nudurilor, autorul punând accentul pe precizia desenului È™i nu pe culoare. El deformează intenÈ›ionat picturile È™i sculpturile, dându-le forme aerodinamice sub influenÈ›a lui BrâncuÈ™i, promotorul aerodinamismului sculptural È™i tehnic. InfluenÈ›a lui BrâncuÈ™i în sculptura modernă, în tehnica È™i arhitectura secolului nostru a fost imensă, decisivă, recunoscută de toÈ›i specialiÈ™tii. Dar apropo de BrâncuÈ™i (pronunÈ›at de străini bran-kiu-zi, cu accentul pe ultima silabă!): dacă numele lui nu lipseÈ™te în nici o istorie de artă din occident, absolut nici un album de artă occidental È™i nici un dicÈ›ionar de artă publicate în limbile de largă circulaÈ›ie, acestea, din păcate, nu pomenesc măcar un singur cuvânt despre restul pictorilor È™i sculptorilor români. Pentru ei bogata È™i strălucita artă plastică românească nu există(!). Marii creatori români:Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Ion Þuculescu, Nicolae Tonitza, Th. Palladi, Gh. PetraÈ™cu, J.A. Steriadi, Camil Ressu, Francisc Șirato, I. Iser, Șt. Dimitrescu, D. Gheață, N. Dărăscu, Marius Bunescu, H. Catargi, Corneliu Baba, Lucian Grigorescu, AI. Ciucurencu, Vladimir Zamfirescu È™. a. Nu există (!?). ÃŽn afară de BrâncuÈ™i, nu sunt amintiÈ›i în publicaÈ›iile de artă occidentale nici unul din marii noÈ™tri sculptori: Dumitru Paciurea, Șt. Ionescu Valbudea, Karl Storck, Frederic Storck, Corneliu Medrea, Oscar Han, Boris Caragea, Gh. Anghel, Gtin Baraschi, Ion Jalea, Ion Irimescu, Ion Vlasiu, Ion Vlad, Romulus Ladea È™i alÈ›ii, È™i alÈ›ii! Ei nu e-xis-tă! Există, în schimb, niÈ™te pigmei ai artelor plastice din occident, consemnaÈ›i în mai toate albumele lor de artă numai pentru că... sunt din occident È™i nu din Europa de răsărit. De aceea, protestez! Este greu de înÈ›eles această atitudine de indiferentism sfidător al istoricilor de artă occidentali. Sunt ei oare cu adevărat specialiÈ™ti cum se pretind? CărÈ›ile È™i albumele lor dovedesc că nu. 3106 Unul din principalii fondatori ai impresionismului este Camille Pissaro, cândva influenÈ›at de Seurat, Manet È™i Renoir. EI pune bazele unui impresionism novator, uÈ™or pointilist, fiind marele poet al pânzelor umplute cu catedrale, cu portrete diverse, cu nuduri, cu naturi moarte, prin care impune definitiv poezia rurală a FranÈ›ei folosind uleiurile È™i acuarelele, apoi chiar tehnica gravurii. Pissaro rămâne neîntrecut prin fermitatea cromaticii lui în care văd un mare realist romantic întârziat, chiar dacă artistul a reconstituit natura stând în studio È™i nu în mijlocul ei cum mulÈ›i își închipuie. 3107 Pornind de la Courbet È™i Manet, Claude Monet, impresionistul anti-academist, este un pictor al luminii. Majoritatea tablourilor lui sunt extrem de luminoase, deÈ™i toate rămân învăluite într-o lumină destul de misterioasă. EI nu face altceva decât să lupte împotriva formelor clare pe care le ascunde cu delicateÈ›e în ceÈ›uri difuze, folosind culori vaporoase printr-o tehnică aproape secretă. EI este mai de grabă un muzician al policromiei feerice, poetul nuferilor imaculaÈ›i È™i al lacurilor liniÈ™tite. 3108 Nu cunosc un alt exemplu mai edificator de felul cum un hobby se poate transforma într-o mare profesiune artistică. Este cazul lui Henri Rousseau, supranumit Le Douanier (VameÈ™ul), un simplu funcÈ›ionar fiscal, care prefăcându-se că pictează într-un stil infantil, candid, simulând arta primitivă, a impus definitiv pictura naivă, prin coloritu-i viu, evocativ, cu imagini exotice, înscriind un nou capitol în istoria artelor plastice. El a ridicat pictura naivă pe treptele marii arte universale. 3109 Credincios desenului È™i tendinÈ›ei de a exprima dragostea de viață, Auguste Renoir, creează idealuri de frumuseÈ›e feminină, cu forme senzuale pline, dar calde È™i irezistibile tuturor privitorilor. EI este un impresionist independent ce se întoarce adesea la clasicii culorilor în paletele cărora își înmoaie adesea penelul depășindu-i prin explozia bucuriei de a trăi, prezentă în toate florile È™i nudurile lui inimitabile. 3110 Ar fi o greÈ™eală să afirmăm că spaniardul Salvador Dali, suprarealist figurativ ca È™i Maurits Escher, a devenit celebru numai pentru că juca rolul unui excentric, egocentric alienat, plin de stranietăți È™i de paranoisme geniale. Nimeni nu-i poate nega, de fapt, genialitatea de a crea visuri pictate È™i chiar coÈ™maruri plastizate, pe care le construia ludic, parcă jucându-se cu formele perfecte luate din pictura clasică (câteva scene de fond amintesc fundalurile peisagistice stranii ale lui Leonardo da Vinci) È™i nu din abracadabrările plastice ale lui Kandinsky ori Klee. Utilizând culori frumoase È™i fundaluri luminoase, Dali introduce dintr-o dată subiectul-surpriză modelat de asemenea din ceva clasic, totul concretizându-se într-un tablou-problemă, care ne încântă È™i ne pune serios pe gânduri în acelaÈ™i timp. Despre filosofie: 3111 Filosofia kantiană din Critica raÈ›iunii pure È™i din Critica raÈ›iunii practice fundamentează un apriorism pur, nonhumean, care absolutizează anterioritatea logică È™i metodologică a universului, până ajunge la o variantă a idealismului gnoseologic, numită �idealism transcedental kantian", bază evidentă a kantforschung-vi neokantian È™i pledoarie pentru progresul valorilor È™i al noumenului culturologic modern. 3112 Noumenul kantian, ca lucru în sine, nu avea un substrat senzorial, ci abstracto-intuitiv, din care cauză ar fi postulat ca incognoscibil È™i intangibil. Extrapolând noÈ›iunea �nousului�, Kant o extinde la superentitățile excluse de praxisul ideatic direct căzut sub incidenÈ›a simÈ›urilor analizate de raÈ›iunea practică. 3113 ÃŽn Fenomenologia spiritului, Hegel conÈ™tientiza È™i anunÈ›a în forma abstract- speculativă, specifică lucrărilor sale, apariÈ›ia noului, întâmpinat cu un patos aproape romantic, iar noul, Absolutul, cum zice Hegel, nu este altceva decât echivalentul plenar al Universului, prin care eu cred că înÈ›elegea Divinitatea supremă. 3114 Leibnitz È™i-a răspândit monadele în tot universul, după cum înainte Pitagora, Cusanus È™i Bruno le răspândiseră pe pământ... 3115 Catastrofismului civilizaÈ›iilor prin gradientul ciclurilor istorice, Spengler îi acordă o anumită logică istorică È™i civică, considerând că umanitatea este o ficÈ›iune golită de sens È™i inaptă de a interveni în sistarea catastrofelor. Observ, printre altele, o punte de tranziÈ›ie între teoria spengleriană È™i cea a filosofiei emergentiste a lui Alexander È™i Morgan, suprapunându-se peste o legătură catenatăîn aceeaÈ™i direcÈ›ie de către Teilhard de Chardin. Dar mă întreb: avea cumva Spengler cunoÈ™tință de unele idei similare existente în religia hindusă È™i în scrierile exoterice ale călugărilor din lamasteriile tibetane? 3116 Lumea ideatică a lui Unamuno È™i a lui Ortega y Gaset, individualistă È™i paradoxală ca a lui Kierkegaard, se opune intelectualismului È™i universalismului abstract printr-un neoromantism viguros È™i vitalizant. 3117 Pornind de la hermeneutica materialului oferit de civilizaÈ›ia de la finele secolului trecut, nu-i pot nega lui Nietzsche meritul de a fi putut respinge pesimismul romanticist al lui Arthur Schopenhauer È™i de a fi demarcat cu claritate spiritul apolinic (al contemplărilor senine, raÈ›ionale) de cel dionisiac (acumulator al forÈ›elor elementare ale vieÈ›ii). Dar, la urma urmei, unde-i acel faimos Ubermensch (�supraom/superman"), acel legendar om total, prezis cu atâta zgomot de el? 3118 Voluntarismul nietzschean, formulând prin inferență propoziÈ›iuni imperative, a alimentat pragmatismul american al lui Ch. Pierce. Acesta depășeÈ™te sursa prin susÈ›inerea bunului-simÈ› naiv È™i al antropomorfismului, dar mai ales prin fundamentarea sistematică a caracterului semiotic al limbii, generând deci o filosofie a semnelor. Numai prin semiotizare s-a ajuns la logica modernă, necesară în lingvistică È™i matematică, deci la un nou fel de a gândi filosofic. 3119 Fenomenologia husserliană închide posibilitatea cunoaÈ™terii exhaustive, rupând amalgaÈ›ia esenÈ›ei absolutului de cea a existenÈ›ei È™i descifrând direcÈ›iile metodologice în ontologiile existenÈ›ialiste de tip heideggerian ori de tip sartrian. 3120 Se pare că psihismul introvertiÈ›ilor este ceva mai bogat decât al extrovertiÈ›ilor. 3121 Noua filosofie transcedentală - fenomenologia - rămâne, după mine, o metodă deschisă spre ontologie, pentru care termenul �materialism" pare alogen. 3122 Supraexistentul metafizic, ca un dat fenomenologic, se bazează pe dilatările psihismului până la limitele perceperii conÈ™tiinÈ›ei sau până la limitele externe ale sferei transcedentaslismului. 3123 Prin componentele lor biologice, neovitalismul È™i neospiritualismul bergsonian se axează pe ideea acÈ›iunii entelechiei (�a elanului vital") în progresul organic È™i al lumii ca atare, superioare stratului material È™i, în mod indubitabil, ca protest împotriva determinismului mecanicist È™i a gnoseologismului modern. Prin opusurile sale cu tematică de ambient eseistic {�Essai sur les donnâes immâdiats de la conscience, Matiere etMemoire", �La rire", �L'âvolution creatrice�, �L'energie spirituale�etc.), Henri Bergson s-a remarcat ca un spirit suprarealist, singularizându-se prin formaÈ›ia sa enciclopedică de mare gânditor al epocii moderne. Operele sale au iradiat o puternică energie modificantă peste întreaga creaÈ›ie literară a începutului de veac, convertită ulterior în suprarealism ejectat împotriva raÈ›iunii, deci a mărginirii intelectualiste a concepÈ›iilor moderne prin excesul de algoritmizări rigide. Centrul gândirii bergsoniene îl constituie teoria duratei, mai sigur a intuiÈ›iei duratei, conform principiului înlocuirii concepÈ›iei sub specie aeternitatis cu sub specie durationis. în aceasta din urmă, iraÈ›ionalismul, spiritualismul È™i fideismul primează. Neavând un caracter pur speculativ, nici măcar pragmatic, în bergsonism teoria cercetării se confundă cu cercetarea însăși, meritul lui constând în excluderea dedublării reflexive în care era inclus un sumum alambicat de teorii È™i modele imanente. 3124 Filosoful german KarI Jaspers, reprezentant al existenÈ›ialismului, sesizează de minune aspectele contradictorii ale existenÈ›ei umane, precum fragilitatea, sfâșierea, eÈ™ecul, situaÈ›ia-limită care ar permite dezvăluirea �cifrului" existenÈ›ei ori al contraparadoxurilor metapsihologice. Da, fără îndoială, toÈ›i am trecut prin acestea, dar ele nu sunt caracteristici absolute ale biologiei umane. Citindu-i opera, Filosofia existenÈ›ei, RaÈ›iune È™i existență ori Despre originea È™i scopulistoriei È™. a., rămâi dezolat de pesimismul lui care nu reclamă nici un fel de ieÈ™ire spre transcendență prin intermediul creÈ™tinismului, care ar fi, într-adevăr, soluÈ›ia reală, dar negăsită de Jaspers. Apoftegme filosofice: 3125 Silogismele contravin tuturor aporiilor! 3126 PercepÈ›iile anoetice derivă din cognitiv. 3127 Noi românii avem, în primul rând, nevoie de creatori de sisteme filosofice originale, puternice, impunătoare, la scara filosofiei universale, È™i nu de filosofi-interpreÈ›i care să explice filosofia străinilor. 3128 Suntem singura È›ară din lume cu scriitorul naÈ›ional (M. Eminescu) publicat doar în proporÈ›ie de 60%. Mai trist este că opera filosofică a Luceafărului literaturii noastre a rămas în manuscris în proporÈ›ie de peste 90%... AÈ™adar, cinste epigonilor contemporani care se mai È™i laudă că-l preÈ›uiesc!! Intensificarea misterelor sparge garda �Marelui Anonim în construcÈ›ia speculativă a filosofiei lui Lucian Blaga. 3130 Finitudinea situaÈ›iilor limită ale lui Jaspers È™i Heideggers păcătuieÈ™te prin ignorarea infinitului cosmic. 3131 Neopozitivismul apelează la exclusivismul empirismului logic până ce ele ating esenÈ›ele ilogicului. 3132 Dacă Vasile Conta È™i Nae Ionescu au avut cât de cât timp să-È™i desăvârÈ™ească ideile filosofice, cu Constantin Noica È™i Petre ÞuÈ›ea lucrurile stau cu totul altfel. Ei sunt ultimii din cei mai mari filosofi români. După ce au petrecut pe nedrept în închisorile comuniste în perioada cea mai productivă a vieÈ›ii lor, pe care nu au putut-o valorifica, atunci când au devenit liberi, încercând să elaboreze sistemele lor proprii filosofice de anvergură, erau deja extrem de extenuaÈ›i, bătrâni È™i bolnavi, aproape stinÈ™i. AÈ™a au plecat dintre noi fără să-È™i împlinească în totalitate menirea pentru care se născuseră. ComuniÈ™tii ni i- au anihilat aproape în totalitate. Pierderea a fost mare, ireparabilă, dar nu au fost singurele victime de mare valoare. Nici de data aceasta românii nu au avut noroc! 3133 Cine citeÈ™te aÈ™a-numitele �Caiete filosofice"ale lui Lenin află cât de semidoct era �geniul proletariatului mondial" care se lupta din greu cu A-B-Gul filosofiei! 3134 VreÈ›i să cunoaÈ™teÈ›i marea filosofie a falimentarismului? StudiaÈ›i drogul marxism-leninismului È™i veÈ›i vedea cum o utopie pline de sofisme cu aspect logic la suprafață, dar presărată cu capcane în interior, este practic cea mai ilogică È™i mai falimentară din toate filosofiile, ducând orice stat care o aplică în practică la prăbuÈ™ire economică sigură, Ia dezumanizarea acelei societăți. 3135 Semioticianul este un magician care transformă totul în simbolizări, modelări È™i formalizări algoritmice È™i logice, începând cu functorii È™i terminând cu el însuÈ™i. 3136 Logistica, cu subordonatele ei, pune ordine în arbitrarul interferenÈ›elor matematice, coordonând conceptele, judecățile È™i raÈ›ionamentele moderne pe linia unor aranjamente utile noii optici filosofice. 3137 Levi-Straus, promovând structuralismul prin analize sincronice È™i diacronice, a descoperit reversibilitatea miturilor È™i a totemismului fără a le mai ghida prin eficientele procedee maieutice ale bătrânului Socratis, ceea ce înseamnă că filosofia modernă nu izvorăște direct din cea clasică, precum o parte din filosofi susÈ›in. 3138 Operând cu conceptul ontologic È™i cu cel al alienării, Herbert Marcuse a extins caracteristicile istoricității specific americane de la societatea de consum la societatea universal umană È™i a produs în mod neaÈ™teptat È™coală, deÈ™i nu cred că ar putea oferi vreo perspectivă eficientă pentru societatea viitoare. 3139 Psihanalismul freudian a construit primul o mare punte între Eros È™i Tanatos, pe care astăzi trec cortegii întregi de psihanaliÈ™ti È™i freudo-marxiÈ™ti, între un du-te-vino debusolant. Dar nici pe un mal, nici pe celălalt nu se află Absolutul căutat. 3140 Se zice că Sigmund Freud a schimbat optica interpretărilor vieÈ›ii psihice, lăsând amprente serioase în arta, literatura È™i gândirea socială contemporană. Intr- adevăr, am fi nedrepÈ›i dacă nu am recunoaÈ™te că a schimbat-o, drept urmare a unui efort de cercetare deosebit care l-a plasat pe primul Ioc între psihologii secolului nostru. Dar acest lucru a avut el oare vreo urmare radicală în modificarea temperamentelor umane, conferindu-le un plus de nobleÈ›e? Mă îndoiesc. Freud a întemeiat psihanaliza ca o reacÈ›ie împotriva mecanicismului speculativ în psihologie, introducând, ca medic neurolog, tehnici noi în tratamentul nevrozelor. Pe el I-a preocupat mai mult explorarea vieÈ›ii inconÈ™tiente din perioadele infantile ori primare ale existenÈ›ei noastre, cercetând visurile senzuale È™i onirice, idiosincrasiile, energetismul libido-ului sexual È™i ecourile lui în viaÈ›a artistică ori religioasă, instinctele, dirijarea lor È™i urmările acestora - introducând apoi circa o sută de concepte noi în legătură cu asemenea probleme (refulare, ego, idÈ™i super-egoo.tc.). Oricât de atrăgătoare sunt teoriile freudiene, ele strălucesc ca lumina a o sută de lumânări frumoase dar care totuÈ™i pălesc definitiv atunci când sunt inundate de lumina orbitoare a Soarelui răsărit în staulul de la Betleem. 3141 Epistemolgia genetică a lui Jean Piaget a transformat, fără discuÈ›ie, epistemologia dintr-o disciplină filosofică într-o È™tiință experimentală, bazată pe cercetări psihogenetice È™i psihomotrice asupra copiilor, însă străduinÈ›a ei de a concilia logica cu istoria ideilor È™i cu psihologia dezvoltării lor întâmpină totdeauna dificultăți considerabile. 3142 Tehnocratismul a început a fi înlocuit cu filosofocratismul, ceea ce iarăși nu este soluÈ›ia cea mai fericită. 3143 Omul, ca ființă tritonică (EU, TU, EL), se amplifică prin intermediul tuității (TU), scurtcircuitat prin ipseitatea lui EU. 3144 Orice filosof se simte frustrat să constate că nici un dicÈ›ionar filosofic nu-l pomeneÈ™te pe William Shafeespeare, pe care-1 rezervă numai literaturii. Dar chiar să nu fi observat nimeni până acum că Shafeespeare este deopotrivă mare scriitor È™i mare filosof umanist? 3145 Universul obiectual nu poate fi gândit ca un perpetuum mobile de gradul întâi, având în vedere formula einsteiniană a echivalenÈ›ei masei cu energia (E=m.c2 - teoria generală a relativității). De aici conchidem că, din punct de vedere al cosmologiei informaÈ›ionale, Universul-cauză ar fi un univers creat, o cauză care se află dincolo de Universul obiectual, într-un Univers care este inductorul Universului obiectual. 3146 Cele patru grade de abstracÈ›iune (sau de concret) ale cunoaÈ™terii umane - sensibilitate, logică, epistemologică È™i ontologică - sunt rezultantele structurii ontice a ExistenÈ›ei fundamentale create, de origină transcedentală È™i transcosmică. 3147 Cosmologul filosof este dator să nu accepte ca deplin satisfăcătoare ipotezele care explică cosmogeneza prin simple procese nucleare clasice, petrecute în corpurile cosmice generatoare de superenergii emanate ca unde-particule-cuante. 3148 Omul, rupt din Univers, se dezuniversalizează È™i se dezumanizează sub influenÈ›a energiilor rele, negative din cosmos, pe care numai puÈ›ini le pot stăpâni È™i înlătura. 3149 Soren Kirkegaard - adeptul subiectivității în filosofie È™i creatorul existenÈ›ialismului modern - care spune că omul aspiră spre plăcere È™i sfârÈ™eÈ™te prin eÈ™ec, își imaginează un Dumnezeu ofensiv, absurd È™i tiranic în faÈ›a căruia omul nu are niciodată dreptate, ceea ce ea însăși este o teorie absurdă, o opinie cu totul eronată È™i, am putea zice, tiranică. Kirkegaard concepe o dialectică a stărilor paradoxale È™i caută adevărul creÈ™tin în afara bisericii organizate ierarhic, cum procedează È™i neoprotestantismul, dar fără substanță optimistă. ConÈ™tiinÈ›a etică pesimistă provoacă stări paradoxale morbide din angoasa cărora pare dificil de ieÈ™it. Apoftegme creÈ™tine: 3150 Toate sistemele morale, filosofice È™i religioase experimentate până acum, inclusiv cele contemporane nouă, au dus È™i vor duce la faliment, fără excepÈ›ie. Nu poate exista o moralitate adevărată în afara religiei creÈ™tine, treapta cea mai înaltă a desăvârÈ™irii È™i a progresului universal al omenirii. La această concluzie am ajuns după ce i-am citit pe toÈ›i marii filosofi ai lumii, după ce am studiat toate religiile de bază ale lumii, dar nicăieri nu am găsit o învățătură mai înaltă ca filosofia Inimii curate È™i a blândeÈ›ii supranaturale a lui Iisus Hristos. 3151 Sunt mai sigur că nu exist eu decât că nu există Dumnezeu! 3152 Religia creÈ™tină este expresia directă a iubirii È™i a inteligenÈ›ei superioare. Ea derivă din demnitate, fiind prin excelență È™tiinÈ›a idealului sau È™tiinÈ›a binelui absolut. 3153 �Dumnezeu este mort!"strigă filosoful german Nietzsche, autorul cărÈ›ilor AntichristÈ™i AÈ™a grăit-a Zarathustra, fără să aibă vreo certitudine în această privință. �Nietzsche este mort!�s.hq eu cu absolută certitudine È™i convingere, ca unul care i-am văzut È™i mormântul, È™i opera pusă la index, într-adevăr, mai uÈ™or găsesc Cuvântul Domnului, tradus în mii de limbi, decât cuvintele moarte ale lui Friedrich Nietzsche care nu au schimbat È™i nu vor schimba niciodată lumea! 3154 AÈ™a cum pentru cârtiÈ›ele oarbe nu există soare, pentru un ateu nu există Dumnezeu. 3155 Biblia este fulgerul nestins care luminează în permanență calea pe care trebuie să meargă omenirea. 3156 DiferenÈ›a valorică dintre un creÈ™tin È™i un necreÈ™tin este aceeaÈ™i ca dintre un om sălbatic, trăit cu fiarele în pădure, È™i un om cu un înalt grad de civilizaÈ›ie. 3157 CredinÈ›a: infinit în sus. Ateismul: infinit în jos! 3158 A releva un adevăr invizibil este mai de preÈ› decât a face acelaÈ™i lucru cu un adevăr vizibil. 3159 Divinul nu ne înspăimântă decât atunci când nu-l înÈ›elegem. 3160 Există un trist exil în tenebre: exilul în ateism. Ateismul este o variantă a demonismului, inima comunismului! 3161 Tăcerea bolÈ›ii înstelate este răspunsul divinității la întrebările noastre zbuciumate. 3162 Păcatul ne cheamă în largu-i luminos spre a ne îneca în adâncu-i întunecos. 3163 VirtuÈ›ile sunt înalte, păcate sunt adânci. 3164 Mântuirea începe ca un pârâiaÈ™ È™i se termină ca un fluviu ce se varsă în Oceanul SfinÈ›eniei. 3165 Singurătatea căutată ne îndeamnă adesea la chemarea lui Dumnezeu. 3166 ÃŽndoiala despre existenÈ›a lui Dumnezeu terorizează psihicul; certitudinea în existenÈ›a Lui aduce o liniÈ™te înălțătoare. 3167 Materialismul ateu este, în orice caz, o colivie pentru spiritul uman. Cerul nu are nici un fel de gratii. Și este infinit. 3168 Flacăra ateismului orbeÈ™te nu atât prin lumină, cât prin fumul ei È™i nu te lasă a mai vedea Lumina Divinității care este infinit mai puternică È™i care nu orbeÈ™te pe nimeni, arătând tuturor calea cea dreaptă ce trebuie să o urmăm în viață. 3169 Există oameni foarte religioÈ™i numai în zilele de duminică (alÈ›ii doar sâmbăta). în restul zilelor ei nu sunt nici atei, nici creÈ™tini, ci aÈ™teaptă din nou să vină ziua lor de sărbătoare. 3170 Vidul ateismului este confundat cu nemărginirea È™tiinÈ›ei. 3171 Prin profanarea Bibliei de către ticăloÈ™i, Biblia capătă È™i mai multă sfinÈ›enie. 3172 Toate operele ateismului care combat Biblia au cel mult valoarea unor epigrame proaste. Biblia s-a ridicat însă mai presus de odă, mai presus de poem universal È™i mai presus de imnuri, devenind Cartea vieÈ›ii omenirii. 3173 Când Dumnezeu ne vorbeÈ™te, EI se poate dispensa de cuvinte. 3174 Biblia salvează È™i înalță, ateismul compromite È™i scufundă. 3175 Unii reproÈ™ează lui Dumnezeu că, în cazul că totuÈ™i există, El nu a creat prin efort, nu a luptat, ci doar a poruncit È™i s-a făcut. Dar însăși porunca Lui a fost o imensă explozie de energie a întregii Sale FiinÈ›e, din care a izvorât întreaga-l creaÈ›ie, ca È™i când aceasta a fost ruptă din El. CreaÈ›ia este în fond un imens sacrificiu! 3176 Văd în Biblie esenÈ›a existenÈ›ei eterne, calea spre veÈ™nicia unui hedonism spiritual È™i cheia deschiderii spre esenÈ›ele înalte care sunt rezervate celor ce le caută cu însetare. 3177 Golul monstruos al vieÈ›ii noastre este locul dureros de unde a fost smulsă credinÈ›a în Dumnezeu. 3178 Nimeni nu va cunoaÈ™te niciodată, în viaÈ›a aceasta, cu precizie legile tabu ale Dumnezeirii. 3179 Ecourile cuvântului demiurgic �Să se facă lumină!" nu s-au stins nici până în zilele noastre. Ele continuă să străbată universul de la un capăt la altul, iar, în zona noastră, continuă să înconjoare È™i astăzi lumea È™i să o transforme. 3180 CoÈ™marul ateismului: reuÈ™ita religiei de a se putea apăra cu argumentele logicii celei mai înalte È™i cu cele ale È™tiinÈ›ei celei mai noi! 3181 Evangheliile nu sunt o colecÈ›ie axiologică de speranÈ›e frumoase, ci SperanÈ›a însăși! 3182 Marmora albă a adevărului È™i a blândeÈ›ii cerea negreÈ™it un Iisus ca să o sculpteze È™i să o modeleze pentru veÈ™nicie. 3183 Nu am citit blasfemii mai mari È™i profanări mai sofisticate È™i mai frumos stilizate împotriva lui Dumnezeu ca maximele antireligioase scrise de Emil Cioran în cartea îngeri È™i sfinÈ›i. Este opera prin excelență inspirată de Lucifer, toate strălucirile ei fiind diabolice. Cioran notează fără pic de jenă: �Cum să nu urăști pe îngeri, pe sfinÈ›i, pe Dumnezeu È™i pe toată È™leahta paradisului, care întreÈ›in È™i provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre È™i lumini, după alte adăposturi È™i ispite? (...) Iisus este responsabil de atâtea suferinÈ›e. ConÈ™tiinÈ›a lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, den-a mai dat între timp semne de viață. (...) Nu cunosc o vină mai mare decât a lui Iisus. �Mă opresc cu citatele aici, pentru că hârtia aceasta nu suportă asemenea blasfemii luciferice. Dacă apreciez sincer alte opere ale domnului Emil Cioran, îngeri È™i sfinÈ›i înspăimântă pe toÈ›i creÈ™tinii, chiar dacă autorul încearcă să se scuze întrucâtva, spunând că �Nu e nici prea uÈ™or È™i nici prea plăcut să te afli în ceartă continuă cu Dumnezeu (...) Doamne, fără Tine sunt nebun È™i cu Tine înnebunesc! �foarte trist. Cartea incriminată a fost scrisă în tinereÈ›e, la 26 de ani, dar totdeauna am sperat că probabil autorul să-È™i fi schimbat opiniile È™i sufletul la bătrâneÈ›e. 3184 Materialismul încearcă să sape gropi È™i în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu. 3185 EvidenÈ›ele biblice sunt axiomatice. Cele pe care le considerăm relative sunt echivalenÈ›e simbolice. 3186 Diavolul a refuzat lumina cu convingerea că o include în întunericul fiinÈ›ei sale. 3187 Dumnezeu, când I-a creat pe Lucifer-Satana, acordându-i înaltul grad de heruvim (grad pe care nu i l-a luat nici astăzi), È™tia dinainte că va fi rebel È™i că va trăda împreună cu toÈ›i îngerii săi, dar totuÈ™i I-a investit cu puteri imense, lăsându-l ca o sită neagră prin care se cern È™i se probează, până în zilele noastre, sufletele umane pentru a le verifica fidelitatea È™i pentru ca ele să observe răul în multiplele lui faze (să-l observe, nu să-l aplice!). Dacă Dumnezeu nu ar fi permis răului să apară în univers È™i pe pământ, celelalte fiinÈ›e create nu ar fi înÈ›eles È™i nu ar fi apreciat niciodată în întregime valoarea reală a binelui. Strategia divină s-a dovedit o judecată impecabilă, mai ales că ne-a promis că acest experiment se va sfârÈ™i în curând prin distrugerea totală a sursei răului universal. 3188 In spatele norilor negri ai ateismului străluceÈ™te totdeauna seninul cel mai luminos, al divinului. Să ne înălțăm cu tot curajul spre acest senin scânteietor spărgând pâcla norilor cu miros înecăcios de pucioasă! 3189 Limitele cercetării biblice sunt infinite. Ale interpretării ei, nu - căci nu avem voie să o interpretăm arbitrar, ci în funcÈ›ie de adevărurile ei revelate, spre care trebuie să mergem cu exactitate È™i nu cu aproximări. 3190 Cea mai stupidă teorie este aceea a entropiei religioase. Materia, în cursul modificării ei, cunoaÈ™te, evident, o stare entropică; dar spiritele cunosc o nonentropie evolutivă, direcÈ›ionată spre contopirea cu Marele Spirit. 3191 Karl Marx (care s-a descoperit că frecventa un cult satanist, scriind È™i ode de preamărire lui Satana) avea o maximă preferată: �De omnibus dubitandum� (�De toate trebuie să ne îndoim.*') Cu alte cuvinte, È™i de marxismul ateu, nu-i aÈ™a? 3192 Ceasurile biblice bat numai la orele fierbinÈ›i ale omenirii. Cine le È™tie mersul È™tie È™i când va avea Ioc următoarea bătaie. 3193 CreaÈ›ia dumnezeiască a Genezei este opera cea mai mare a Celui mai Mare Artist din univers închinat oamenilor È™i veÈ™niciei. 3194 Verticalitatea fiinÈ›ei noastre, care este manifestă pe tot parcursul existenÈ›ei omeneÈ™ti câtă vreme trăim, È™i orizontalitatea ei după ce ne stingem, formează crucea vieÈ›ii noastre, ordonata È™i abscisa vieÈ›ii, în graficul cărora se înscriu toate suiÈ™urile È™i coborâșurile de pe parcursul acestei existenÈ›e minunate. 3195 Golurile sufleteÈ™ti nu se umplu cu adevărat decât numai cu educaÈ›ie religioasă în spiritul lui Hristos. Altminteri, golul creÈ™te odată cu vârsta, devenind prăpastia sufletească de netrecut. 3196 Mântuirea nu este problemă de timp, ci de decizie prezentă. AÈ™adar, nu Cândva în viitor, ci Acum, în prezentul acestei clipe! 3197 Ateismul reuÈ™eÈ™te să facă din noi roboÈ›i insensibili È™i vicioÈ™i, susÈ›inând că religia este nimic, iar È™tiinÈ›a este totul. Dar să nu uităm măreÈ›ele cuvinte spuse de cel mai mare savant al secolului nostru, Albert Einstein: �ȘtiinÈ›a fără religie este È™chioapă; religia fără È™tiință este oarbă". Sunt oare ateii mai inteligenÈ›i decât Einstein? Oricum, religia creÈ™tină ne convinge că am fost È™i rămânem oameni, creaturi divine È™i superioare, nu animale sau roboÈ›i inconÈ™tienÈ›i. 3198 Da, religia creÈ™tină este o dialectică metafizică, È™i încă o dialectică majoră. 3199 Acceptându-L pe Hristos, nu vom mai simÈ›i niciodată că singurătatea este atât de apăsătoare. 3200 Dacă fiecare cui bătut în mâinile È™i picioarele lui Iisus nu a pătruns sensibil până în adâncul sufletului nostru, nu putem îndrăzni a spune că suntem cu totul ai Lui. 3201 Cei mai virtuoÈ™i oameni nu sunt virtuoÈ™i prin destin, nici prin educaÈ›ie, ci prin dragostea pe care o arată față de Dumnezeu. 3202 ProfeÈ›iile biblice sunt È™i astăzi foarte incomode pentru destul de mulÈ›i oameni. De aceea mai comod le vine să le nege. 3203 ProfeÈ›iile Vechiului Testament au elaborat fiecare câteva piese relevante ale unui mozaic viu, independent unul de altul. Autorii Noului Testament (È™i, în continuare, chiar noi înÈ™ine) unim bucățică cu bucățică din acest mozaic, după felul cum se angrenează el, È™i constatăm cu bucurie È™i uimire că figura finală ce rezultă este chiar Chipul strălucitor È™i minunat al lui Iisus Hristos! 3204 �Iisus plângea!� Este cel mai scurt verset din Biblie, consemnat de evanghelistul Ioan, (11:35). Dar ce dens ca semnificaÈ›ie! Și ce înalt pentru ÃŽnÈ›elegerea noastră! 3205 Rugăciunea este �punerea la priză" a fiinÈ›ei umane în reÈ›eaua energetică cerească a lui Dumnezeu, pentru a-È™i încărca bateriile sufleteÈ™ti cu forÈ›e infinite È™i pentru a putea funcÈ›iona integri, ca Oameni desăvârÈ™iÈ›i. 3206 A avea copii È™i a-i lăsa să bâjbâie prin întunericul necredinÈ›ei înseamnă a È›i-i ucide cu bună È™tiință. Copiii sunt foarte receptivi, foarte curioÈ™i È™i foarte dornici de evanghelizare. Dacă îi omitem sau dacă îi excludem de la dreptul lor natural de catehizare, atunci ei încep să aibă alte preocupări meschine. Să nu uităm că cel mai mare procentaj de fii ai lui Dumnezeu s-au întors la Iisus încă de pe vremea când erau copilaÈ™i. �LăsaÈ›i copiii să vină la Mine�, ne-a rugat Mântuitorul nostru. 3207 Am observat că la mulÈ›i oameni fără religie dorinÈ›ele religioase înnăscute erau atât de puternice încât păreau vitale. Negăsindu-le pe moment, își formulau alte idealuri, un alt crez �intelectual", aruncându-se în braÈ›ele ateismului. Cine este de vină? 3208 Cei ce se îndoiesc de creÈ™tinism o fac datorită ambiÈ›iei lor de a-l măsura È™i cântări cu instrumente È™tiinÈ›ifice riguroase, ca È™i când s-ar fi inventat vreun termometru, vreun ampermetru ori voltmetru care să măsoare sentimentele inimii sau efuziunile dorinÈ›elor noastre. 3209 Universul - cosmosul - este un uriaÈ™ complex pluridimensional, din care noi nu cunoaÈ™tem decât trei dimensiuni - lungimea, lățimea È™i înălÈ›imea - la care eu aÈ™ mai putea adăuga spaÈ›iul psihologic, plus spaÈ›iul temporal. Lumea spirituală a ProvidenÈ›ei este însă situată în afara acestor dimensiuni familiare nouă. Ea poate fi multidimensională, caracterizată în plus printr-o multiubicuitate instantanee. 3210 Nu culege fructul necopt È™i nu-i sili pe atei să creadă în Dumnezeu. Ei se află înlănÈ›uiÈ›i puternic de influenÈ›a celui rău, care - conform declaraÈ›iilor unor mari vizionari creÈ™tini - s-ar afla protejaÈ›i cu un fel de scut gros care-i înconjoară într-o adevărată �baie" de vibraÈ›ii È™i unde izolante create ca o anvelopă invizibilă pentru noi, având însă culoarea roÈ™ie-portocalie pentru senzitivii ce o pot cu claritate viziona, contactul cu spiritele superioare fiind blocate de forÈ›ele negative cu scopul de a-i izola complet de orice sursă ce ar veni din partea puterilor cereÈ™ti. Nici un argument omenesc nu îl va putea convinge pe ateu să creadă în Dumnezeu, pentru că un asemenea om �este al lui� È™i diavolul nu renunță cu una cu două la prăzile dobândite. De fapt, fructul se coace numai când pomul este îngrijit È™i plantat într-o zonă cu sol prielnic, cu apă È™i cu soare. Dacă razele de lumină nu ajung la pom, taie-i hățiÈ™urile din jur, care-1 asfixiază È™i-l umbresc, È™i razele calde vor ajunge singure să coacă fructele acre. 3211 Refuz È™i nu pot accepta să stau de vorbă cu un ateu care habar nu are de religie, care nu cunoaÈ™te filosofie, astronomie, psihologie, parapsihologie, fizică cuantică etc. Cu aceÈ™tia nu se poate discuta despre Dumnezeu, aÈ™a cum nu se poate discuta cu un analfabet despre analiza matematică sau despre functorii logici. 3212 Sufletele însetate după glorie rămân veÈ™nic exacerbate È™i nesatisfăcute. Sufletele însetate de Dumnezeu se umplu de îndestularea fericirii È™i a luminii celei adevărate. 3213 Spleenul, insatisfacÈ›ia, obsesia sexualismului, exasperarea È™i disperarea angoasantă, pe parcursul existenÈ›ei, tensiunea intensă È™i complexă în faÈ›a problemelor majore È™i minore ale unei vieÈ›i terne - iată, în ansamblu, tematica obsedantă a scrierilor unor mari artiÈ™ti ai cuvântului din occident. Cauza? Negarea valorilor creÈ™tine, a lumii spirituale È™i a vieÈ›ii de după moarte. AÈ™a se face că operele unor scriitori occidentali contemporani ca Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, William Faulkner, Jame Joice, Franz Kafka, Ernest Hemingway, Albert Camus, Eugen O'Neil È™i a multor altora, deÈ™i sunt scrise cu o neîntrecută măiestrie literară, descriu situaÈ›ii pline de blazare, de pesimism, de tenebre refulate în senzualism frivol È™i de conflicte tragice. Citindu-le, dragostea de viață se diminuează, începi să condamni multe È™i să disperi. �ViaÈ›a n-are nici un sens! Ce să faci cu o asemenea viață?� pare să spună toÈ›i, parcă într-o înÈ›elegere tacită. �Dar toată lumea È™tie că viaÈ›a nu face să fie trăită! In fond, È™tiam că puÈ›in importă să mori la treizeci de ani sau la È™aptezeci�, spune cu blazare Meursault, eroul din �L'Étranger� (Străinul), de Camus (Editura Gallimard, Paris, 1957, pag. 166). AceleaÈ™i triste ecouri le găsim, din păcate, È™i în pictura, sculptura, muzica È™i filosofia modernă. �Omul înÈ›elege astăzi că el este un accident, o ființă fără importanță", a spus pictorul suprarealist englez Francis Bacon (a nu se confunda cu filosoful ce poartă acelaÈ™i nume). în domeniul muzicii dodecafonice, a muzicii psihedelice, a celei concrete È™i chiar a muzicii uÈ™oare - ca să nu mai vorbim de dansurile moderne - lucrurile se petrec după acelaÈ™i calapod. Toate aceste arte sunt sub influenÈ›a duhului rău care s-a infiltrat în toate substraturile artei moderne corupând gusturile până la dezgust È™i supergrotesc. De altfel, Biblia arată clar că pe Lucifer, până să fie alungat din Rai, Dumnezeu îl numise ca înger al muzicii, inspirator al unei arte la care se pricepea È™i în care, neîndoios, se pricepe È™i astăzi, numai că, parÈ›ial, cât a putut, a corupt-o È™i degradat-o într-un fel grotesc, dincolo de limite, prin ritmurile È™i asonanÈ›ele sălbatice ale unor compoziÈ›ii moderne. (Vezi Biblia, Ezechiel, 28:13,17, în traducerea preotului Dumitru Cornilescu: �...timpanele È™i flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut" (dar) �È›i s-a îngâmfat inima (...) De aceea, te arunc la pământ... "(Versiunea Gala Galaction, la acelaÈ™i verset, nu mai traduce numele instrumentelor.) AÈ™adar, È™tim acum cine stă în spatele unor creatori, cine inspiră È™i stâlceÈ™te gusturile compozitorilor, ale artiÈ™tilor È™i ale altor oameni când este vorba de arta modernă. De exemplu, Pierre Schaeffer, din Paris, utilizează sunete discordante pentru compoziÈ›iile sale �concrete", pe când John Cage scrie muzică absolut �la întâmplare", spunând că întâmplarea ar desluÈ™i mai bine lumea pur accidentală în care trăim. Teatrul absurdului scris de francezul de origine română Eugen Ionesco sau de englezul Samuel Becfeet merge pe aceeaÈ™i linie, nefiind departe de miÈ™carea browniaină, iar filosofi ca Aldous Huxley sau Timothy Leary încearcă să câștige cunoaÈ™terea È™i ordinea (?) prin droguri, în timp ce KarI Jaspers aÈ™teaptă pasiv �experienÈ›a finală". Prea dezolant... Lor li se poate spune cu fermitate: �Prieteni, v-aÈ›i rătăcit! întoarceÈ›i-vă! Păcat de talentele voastre formidabile! V-aÈ›i rătăcit È™i acum rătăciÈ›i È™i pe alÈ›ii, ceea ce nu vă este permis. " Oare opera lor nu ar fi fost cu adevărat un izvor curat È™i răcoritor de suflete dacă ar fi cunoscut calea lui Iisus? Căci Mântuitorul ne asigură: �Eu sunt calea, adevărul È™i viaÈ›a. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine! "(Ioan, 14:6). Altă soluÈ›ie de a reveni la normal nu există. 3214 O rugăciune spintecă cerul ca o săgeată de lumină, iar răspunsul vine sub formă de raze blânde cuminicătoare. Acesta este, într-un fel, feedback-ul lui Dumnezeu. 3215 Misterele È™i minunile religioase, dacă sunt inacceptabile din punct de vedere raÈ›ional È™i nerelevabile oricui, sunt, în schimb, foarte acceptabile de către sufletele credincioase ale celor mai diverÈ™i oameni, de la milioanele de indivizi simpli, la miile de oameni de È™tiință, de savanÈ›i, filosofi etc. 3216 AÈ™a cum dintr-o omidă hidoasă iese un fluture alb, mai strălucitor È™i mai gingaÈ™ ca o floare, Duhul Sfânt te poate schimba dintr-un ins ticălos într-un om superior. 3217 ÃŽn È™tiință arbitrează creierul, în religie inima. 3218 ÃŽn faÈ›a morÈ›ii, majoritatea ateilor tremură cu laÈ™itate, întrebându-se cu frică dacă nu cumva dincolo o fi totuÈ™i ceva în stare să le răstoarne concepÈ›iile în care au crezut până atunci cu toată convingerea. 3219 EsenÈ›a axiologică, de supermorală È™i de bine absolut, rămâne, pe orice pagină a Bibliei, absolut intactă. Aceasta este È™i ea o mare È™i importantă minune a lui Dumnezeu, prin care micile stângăcii omeneÈ™ti ar apărea cu totul neesenÈ›iale, dacă s-ar strecura cumva în vreun verset biblic. 3220 Adesea, cei care în mod oficial sunt declaraÈ›i eroi în faÈ›a oamenilor, înaintea lui Dumnezeu sunt socotiÈ›i cei mai mari păcătoÈ™i, chiar pentru motivele ce le-au conferit titlul de glorie. 3221 Ideea inexistenÈ›ei lui Dumnezeu este convenabilă tuturor păcătoÈ™ilor, tuturor ticăloÈ™ilor È™i criminalilor feroci care nu s-au temut niciodată de nimeni. Numai această idee atee îi determină să facă oricând ce vor, fără teama că vor da cuiva vreo socoteală. Nu-i aÈ™a că ar fi nedrept să nu existe o răsplată cândva È™i pentru asemenea fiinÈ›e umanoide periculoase, pline de răutate? 3222 Sfânta Fecioară Maria este singura împărăteasă a cerului È™i Regină a Păcii, a Pământului È™i a Cerului, curățită, prin Duhul Sfânt care S-a pogorât peste ea spălând-o în totalitate de toate păcatele (Precista=Preacurata), Mărita Stăpână a noastră care a primit Cuvântul È™i L-a purtat pe Cel ce poartă toate. A fost singura ocazie în istoria universului când Infinitul, Dumnezeu însuÈ™i, S-a adăpostit vremelnic în firea omenească, fără a părăsi totuÈ™i Cerurile È™i pe Tatăl Ceresc, păstrându-È™i deci starea de ubicuitate. Aceasta a fost Taina Tainelor, Taina de veci care, parÈ›ial, ni s-a descoperit È™i nouă astăzi. 3223 Iisus a fost, este È™i va fi Centrul Cerului È™i al Pământului, al Bibliei È™i al credinÈ›ei însăși, ChintesenÈ›a adevărurilor biblice. Cel ce nu va voi să-L accepte, nu-L va avea; însă, dacă ni se oferă libera alegere È™i noi preferăm rătăcirea, o vom plăti chiar cu preÈ›ul vieÈ›ii de acum È™i de totdeauna. De aceea, să avem curajul autotransformării prin credință È™i să spunem: �Cred, Doamne! Ajută necredinÈ›ei mele!" (Marcu, 9:24). 3224 Există surzi spirituali cu teren sufletesc sterp în inima cărora nu poÈ›i semăna Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îți vor râde cu dispreÈ› în față, privindu-te cu superioritate când vei încerca aÈ™a ceva, de parcă s-ar fi născut genii È™i ar poseda toate cheile înÈ›elepciunii în mâinile lor... Adresându-li-te lor este ca È™i când ai semăna în mare. 3225 Oamenii lui Dumnezeu se cunosc după felul aÈ™ezat È™i blând, foarte civilizat, cum îți vorbesc, dar mai cu seamă după faptele demne pe care le fac. 3226 Iisus este cel mai mare Pedagog din Istoria lumii, transformând, numai în câteva luni, pe niÈ™te apostoli, în parte semianalfabeÈ›i È™i fricoÈ™i, în vajnici învățaÈ›i È™i în propagandiÈ™ti curajoÈ™i, în niÈ™te impecabili magiÈ™tri ai Noii învățături creÈ™tine. 3227 Iisus este cel mai mare Poet, Scriitor È™i Filosof din istoria lumii. Poemul-rugăciune �Tatăl nostru� (Rugăciunea împărătească) È™i �Predica de pe munte� (Fericirile) sunt creaÈ›ii poetice de cea mai înaltă expresie artistică È™i de o impresionantă concizie, pe când minunatele Lui parabole sunt opere literare fără egal în întreaga literatură universală, È›intind totdeauna cu fantastică precizie scopul urmărit È™i având traiectoria unei logici uluitoare, pe cât de simple, pe atât de desăvârÈ™ite. 3228 Să fie foarte clar È™i bine înÈ›eles: în faÈ›a lui Dumnezeu nu există - È™i nu au existat niciodată - credincioÈ™i care să se numească ortodocÈ™i, catolici, protestanÈ›i sau neoprotestanÈ›i. în faÈ›a Lui nu există culte, secte, grupări religioase etc., ci numai două categorii distincte de oameni: credincioÈ™i cu adevărat sau necredincioÈ™i, adică oameni ce vor putea fi iertaÈ›i È™i oameni ce nu vor putea fi iertaÈ›i de Dumnezeu. Fiecare va primi după faptă È™i răsplată. Cât despre biserici, ca grupări omeneÈ™ti sau ca instituÈ›ii, la rândul lor, ele pot fi: binecuvântate cu mai mult Duh Sfânt sau binecuvântate cu mai puÈ›in Duh Sfânt, cantitatea de sfinÈ›enie diferind de la una la alta chiar în cadrul aceluiaÈ™i cult. Depinde de calitatea membrilor lor È™i nu de cantitatea numerică a celor din cultul care le frecventează. 3229 Golgota, Muntele Calvarului, a devenit pentru noi Muntele Salvării È™i al Luminii adevărate. 3230 Primul semn de decădere a omului începe odată cu refuzul de a-L primi pe Iisus în sufletul său. 3231 CredinÈ›a în Dumnezeu dă sufletului ochi ageri È™i aripi veÈ™nice. 3232 CredinÈ›a în Dumnezeu este soarele interior din sufletul nostru care poate pune în umbră însuÈ™i soarele de pe cer. 3233 Cerul senin de deasupra noastră: ochiul lui Dumnezeu deschis să ne privească. 3234 Versetele Bibliei sunt scările Adevărului cu ajutorul cărora urci spre viaÈ›a veÈ™nică. 3235 Precum intrând în apă ne simÈ›im uÈ™ori È™i aproape în stare de plutire imponderabilă, tot astfel, scufundându-ne trupul în măreÈ›ia credinÈ›ei în Dumnezeu, ne simÈ›im uÈ™uraÈ›i de povara păcatelor diverse purtate în trupul nostru. 3236 Pe patul morÈ›ii nici un ateu nu mai are ideile unui ateu convins. 3237 Fără Dumnezeu, Pământul acesta ar fi ca o navă fără cârmaci, navigând în derivă prin cosmos, absolut la întâmplare, lăsată în voia stihiilor oarbe. Dar Pământul se vede că este o �navă" bine condusă, de un Timonier desăvârÈ™it! 3238 Cerul nu poate fi călcat niciodată în picioare, ci numai pământul! 3239 ÃŽnalță-te spre lumina lui Dumnezeu ca să o cobori în tine È™i-n sufletele celor din jurul tău care nu o au! 3240 CreÈ™tinii nu au cucerit lumea cu spada, ci cu inima. 3241 Ura urlă È™i sfâșie, blândeÈ›ea mângâie È™i vindecă, iar iubirea creÈ™tină sărută È™i se dăruie. 3242 CredinÈ›a îți moare când dragostea ta uită adresa lui Iisus. 3243 Unui om care-L are pe Iisus în inimă nimic nu-i este cu neputință È™i de nimic nu trebuie să se mai teamă. 3244 Să avem curajul a-1 prefera pe omul simplu dar credincios în Dumnezeu È™i cinstit omului foarte inteligent, dar pervers È™i ateu. 3245 Cel ce se înalță numai materialiceÈ™te este sortit să piară sufleteÈ™te. 3246 De la credincioÈ™i până la necredincioÈ™i există un drum lung, despărÈ›it de o prăpastie peste care întotdeauna credincioÈ™ii construiesc punÈ›i ca să-i cheme pe necredincioÈ™i la dânÈ™ii. Dar mai întotdeauna aceÈ™tia din urmă surpă punÈ›ile în prăpastie amuzându-se de zădărnicia acestui gest. Și totuÈ™i, credincioÈ™ii sunt datori să construiască mereu altele È™i altele, în speranÈ›a că măcar unul va fi convins să treacă puntea salvatoare È™i adus pe țărmul de lumină. 3247 De cele mai multe ori îmbrăcăm, în faÈ›a semenilor noÈ™tri, haina albă È™i imaculată a pioÈ™eniei, aruncând-o peste păcatele negre care nu ni se mai văd. In felul acesta ne vom câștiga poate respectul înaintea oamenilor, pe care, desigur, îi vom putea deruta, dar oare È™i-n faÈ›a lui Dumnezeu fi-va la fel? 3248 MăreÈ›ia credinÈ›ei curate nu încape într-un suflet strâmt È™i murdar. 3249 Un credincios trebuie să fie întotdeauna mai curajos decât un ateu, atât cu el însuÈ™i cât È™i cu alÈ›ii. 3250 A venera cele zece porunci biblice È™i a le încălca, este mai rău decât a le batjocori. 3251 Titlurile de orice fel îi repugnă unui adevărat creÈ™tin. Ei vor un singur lucru: să slujească pe cât mai mulÈ›i, nicidecum să-i domine. 3252 Moartea nu înseamnă altceva decât un decisiv examen de admitere în lăcaÈ™urile mirifice ale vieÈ›ii veÈ™nice. Deci moartea nu-i doar un simplu sfârÈ™it, ci un nou început - trecerea �în camera de alături" - sau, altfel spus, o continuare a vieÈ›ii pe altă treaptă, superioară vieÈ›ii terestre; o trecere de pe planul existenÈ›ei terestre materiale, limitate în timp, pe cel al existenÈ›ei spirituale eterne. 3253 Păcatul ne aduce pe toÈ›i - credincioÈ™i È™i necredincioÈ™i - la acelaÈ™i numitor. Iată pentru ce cu cât acest numitor este mai mare, cu atât numărul virtuÈ›ilor de la numărătorul vieÈ›ii noastre trebuie să fie mai mare. Doar în felul acesta câtul, care ne arată valorile vieÈ›ii fiecăruia dintre noi, va fi un număr mai plin È™i mai valoros. 3254 PocăinÈ›a înseamnă, fără îndoială, o dublă responsabilitate. Tocmai de aceea, majoritatea creÈ™tinilor se tem pe ascuns de pocăinÈ›a propriu-zisă È™i se complac într-un creÈ™tinism defensiv È™i edulcorat cu derogări mai mult sau mai puÈ›in mărunte È™i autofabricate, dar frumos motivate. Ele scuză totdeauna păcatele în propriii ochi È™i mai ales în ochii altora. 3255 Când oamenii nu se mai tem de judecata lui Dumnezeu, dau dovadă că ceva grav se întâmplă cu propria lor judecată. 3256 A fi indiferent față de păcatele celor din jur este aproape tot una cu a colabora la înfăptuirea lor. 3257 CreÈ™tinul adevărat trebuie să se străduiască a deveni fereastra de cristal prin care ceilalÈ›i să vadă frumuseÈ›ile lumii cereÈ™ti È™i adevărurile lumii pământeÈ™ti. 3258 ViaÈ›a creÈ™tină închinată lui Iisus înseamnă curățenie morală, bunătate, inteligență, civilizaÈ›ie, satisfacÈ›ie, fericire, meditaÈ›ie înaltă, răgaz, artă, plăcere spirituală - pe scurt: o viață mai bogată, net superioară vieÈ›ii unui necreÈ™tin. 3259 EducaÈ›ia È™colară în spiritul creÈ™tin - prin introducerea obligatorie a studiului religiei în È™coli - este singura educaÈ›ie superioară, care poate oferi delicateÈ›e È™i spirit nobil, înfrânând poftele brutale, singura ce poate modela cu adevărat orice suflet de copil È™i care face ca speranÈ›a viitorului țării să strălucească peste noi. în afara ei, educaÈ›ia generaÈ›iei de astăzi, oricât de complexă ar fi, apare ca un aluat bun căruia dacă i-ar lipsi educaÈ›ia creÈ™tină, i-ar lipsi fermentul de bază ce-l face să crească, să dospească È™i să frăgezească pâinea vieÈ›ii, ca să nu iasă fadă, scorojită È™i nehrănitoare cum o prepară regimurile totalitare. 3260 MulÈ›i confundă credinÈ›a în Dumnezeu cu erorile - uneori foarte grave - comise de instituÈ›iile bisericii de-a lungul istoriei, uitând faptul esenÈ›ial că biserica, privită ca instituÈ›ie, a fost condusă pretutindeni de cei mai diverÈ™i oameni, care i-au imprimat È™i multe din păcatele È™i defectele omeneÈ™ti, unele pe drept condamnabile. Dar credinÈ›a în Dumnezeu este una, iar instituÈ›ia bisericească este alta. Aceasta din urmă, din cauza unui exces de zel sau din alte cauze, poate greÈ™i de mai multe ori; credinÈ›a curată în Dumnezeu însă, nu a fost, nu este È™i nu va fi niciodată o greÈ™eală, ci prima dintre marile virtuÈ›i ale omenirii, pivotul de aur al eticii universale! 3261 Cu cât Biblia este mai persecutată, cu cât ea va fi mai des arsă, cu atât flăcările ei vor încălzi È™i vor lumina mai multe suflete, acolo unde, oficial, se mai practică încă asemenea autodafeuri criminale. 3262 Nu există creÈ™tin înnăscut. Omul religios se formează de către familia în care trăieÈ™te, de către un mentor spiritual sau de o comunitate religioasă. Dar există, în schimb, creÈ™tin renăscut. Acesta se poate forma singur È™i, în primul rând, din propria lui iniÈ›iativă. 3263 Orice necredincios este un suflet bolnav. 3264 EÈ™ti creÈ™tin cu adevărat când nu trăieÈ™ti numai pentru tine. 3265 CreÈ™tinii adevăraÈ›i nu au prieteni, ci fraÈ›i! 3266 Omul simte mâna blândă È™i alinătoare a lui Dumnezeu chiar È™i în nenorocirile cele mai mari pe care Dumnezeu i le trimite pentru nelegiuirile sale intolerabile mai vechi sau mai noi. 3267 Nici un ateu nu duce o viață sufletească senină È™i netulburată. Este ca un blestem! 3268 Nimic nu-i mai frumos È™i mai complet ca omul dotat cu multă cultură, peste care el a adăugat o solidă educaÈ›ie religioasă. 3269 PocăinÈ›a aduce cumpătare celor tineri, bogăție spirituală celor săraci È™i cea mai mare consolare celor bătrâni. 3270 EducaÈ›ia religioasă dată de părinÈ›i copiilor este o comoară mai preÈ›ioasă decât tot aurul din lume. 3271 i Dacă un ateu ÃŽI batjocoreÈ™te È™i îl persecută pe un creÈ™tin, nu numai că toate fericirile i se vor transforma în nenorociri dar, mai de vreme sau mai târziu, peste el È™i peste urmaÈ™ii lui, se vor prăvăli nesfârÈ™ite urgii, chiar atunci când se va părea că a ajuns mai invulnerabil decât toÈ›i. ii 3272 Trebuie să fugim de prietenia celor ce nu-l iubesc pe Dumnezeu. 3273 Numai după ce, prin credință, am pătruns în Cetatea de lumină a divinității, furtuna È™i setea sufletească se potolesc. 3274 Cuvintele celor care explică învățătura lui Iisus trebuie să fie o săgeată de foc care È›inteÈ™te în inima de gheață a celor fără de credință, pe care să o topească È™i să o facă să ardă cu putere pentru Dumnezeu. 3275 Dumnezeu descoperă înaintea celui ce-L proslăveÈ™te tot ce era ascuns È™i acoperă în faÈ›a duÈ™manilor credinÈ›ei tot ce era descoperit. 3276 CredinÈ›a în Iisus este ca un singur suflet care locuieÈ™te în milioane de trupuri. 3277 Fără credinÈ›a în Dumnezeu, toate celelalte virtuÈ›i rămân devalorizate È™i inutile. 3278 Nimic nu rămâne neexplicabil pentru omul care cunoaÈ™te puterea lui Dumnezeu. 3279 Un lucru măreÈ› îți valorează cât viaÈ›a: faptul că-L iubeÈ™ti pe Dumnezeu! Și o singură virtute îți străluceÈ™te chiar È™i după moarte: bunătatea ta de om care atunci când a muncit È™i a suferit s-a postat sub ocrotirea divină. 3280 Cum să priceapă cioara glasul privighetorii? Cum să priceapă ateii glasul lui Dumnezeu? 3281 Alinarea celor nefericiÈ›i nu trebuie să o simÈ›i ca o datorie impusă dinafară, ci ca un reflex spontan, plin de căldură, izvorât din lăuntrul sufletului tău. De lângă cel nefericit să nu pleci niciodată până ce nu-i ridici măcar o mică parte din nefericire. 3282 Avem de ales: sau avuÈ›ia È™i rangul pe un petec de pământ limitat (È™i pentru un timp limitat!) sau slava È™i cinstea veÈ™nică într-o împărăție cerească infinită! Să ne gândim È™i să alegem! Dar să nu ne gândim o viață... 3283 Dacă îngerii ar fi vizibili, atunci când suntem singuri, am vedea că, de fapt, niciodată nu suntem cu adevărat singuri, ci însoÈ›iÈ›i de una sau mai multe fiinÈ›e deosebit de frumoase care ne stau în preajmă tot timpul. Cea mai mare dificultate însă ar fi să distingem îngerii buni de cei răi (de demoni), care, ca aspect, seamănă aproape identic cu cei puÈ™i în slujba lui Dumnezeu. In afară de formele umane, îngerii, spirite fiind, pot lua È™i formele altor fiinÈ›e - miei, porumbei È™.a., (îngerii buni) - sau broaÈ™te, È™erpi, porci etc., - îngerii răi. Se pare că există anumite permisiuni È™i restricÈ›ii puse acestora din urmă, nefiindu-le îngăduit să ia alte forme decât cele poruncite de divinitate. în condiÈ›ii speciale, oamenii îi pot vedea È™i pot chiar discuta cu îngerii, (tot îngerii buni i-au inspirat pe marii compozitori, poeÈ›i etc.), iar în clipele când sufletul uman este gata de plecare, fiecare își va vedea cu claritate È™i fără nici un dubiu îngerul însoÈ›itor, iar alături de el È™i alte fiinÈ›e. Angelogia - È™tiinÈ›a cercetării îngerilor - prezintă numeroase exemple în acest sens. 3284 Există oare un film vechi de 2000 de ani? Da, trebuie să vă spun că există! Am să vă povestesc aici un fapt incredibil, aproape deloc cunoscut în È›ară la noi. întâmplarea s-a petrecut în Italia. Acolo, la 14 martie 1893, se născuse o fetiță, Maria Valtorta, fiică a unui ofiÈ›er de cavalerie È™i a unei profesoare de limba franceză, o femeie dură È™i autoritară, având adeseori apucături despotice. Maria va termina È™coli confesionale È™i un colegiu, �Collegio Bianconi�, după care mamă-sa o obligă să urmeze un institut tehnic cu gândul să o facă ingineră, dar fata nu avea înclinaÈ›ii în această direcÈ›ie. Ea fusese dotată cu darul poeziei È™i al scrierilor în proză, visând să devină scriitoare. Zilnic scria pagini interesante, ferindu-le însă de ochii iscoditori ai mamei ei care nu-i permisese nici măcar să aibă un prieten, deÈ™i Maria, fată frumoasă fiind, era la vârsta când căuta dragostea. Maică-sa intervine È™i îi rupe logodna cu un tânăr, Mario, viitor ofiÈ›er, care o iubea, după ce mai înainte îi interzisese să continue o iubire platonică cu Robert, un tânăr de vârsta ei. Și anii treceau. Un timp lucrase ca soră de caritate la un spital din Florenza unde se mutaseră cu toÈ›ii. Mama o însoÈ›ea pretutindeni, ferind-o de vreo posibilă mezalianță. Maria împlinise deja 27 de ani, fiind oprită să se căsătorească. într-o zi, în timp ce maică-sa o însoÈ›ea pe stradă, un nebun scăpat dintr-un ospiciu, vine tiptil din urma lor È™i o izbeÈ™te pe Maria cu toată puterea cu o bară de fier în spate, apoi fuge râzând. Această întâmplare imprevizibilă îi va schimba definitiv cursul vieÈ›ii. Fata zace trei luni într-un spital. în septembrie 1924, familia Valtorta se mută în localitatea Viareggio unde cumpăraseră o căsuță aÈ™ezată într-un peisaj splendid. Maria stătea adesea în mijlocul naturii citind Biblia, vieÈ›ile sfinÈ›ilor È™i făcând un legământ ca să-L slujească din toată inima pe Iisus. Cinci ani mai târziu este delegata permanentă a marii organizaÈ›ii locale .AcÈ›iunea creÈ™tină universală", organizând conferinÈ›e pe teme religioase care atrag o largă audiență, fiind foarte apreciată È™i căutată de un numeros public. Lovitura primită în spinare nu a rămas însă fără urmări. Cu trecerea timpului, se simÈ›ea din ce în ce mai extenuată. în ziua de 1 aprilie 1933, constată că nu se mai poate ridica deloc din pat È™i că nu mai poate merge. Paralizia era însă parÈ›ială, dar faptul că nu putea umbla l-a considerat ca un semn că trebuie să I se consacre cu trup È™i suflet lui Iisus, închinându-l Lui această suferință, în mai 1935, o prietenă, Martha Diciotti, se decide să o ajute; se va muta la ea È™i o va sluji cu devotament toată viaÈ›a. O lună mai târziu, Maria Valtorta va îndura o altă lovitură: decesul tatălui ei, Iosif, de care se simÈ›ea foarte legată, în 1942, un preot misionar, părintele Romuald M. Migliorini, o vizitează în camera ei de suferință rugând-o să-È™i scrie autobiografia. Un an mai târziu, cartea, intitulată Autobiografie, este terminată È™i editorii descoperă că autoarea este o scriitoare cu un talent excepÈ›ional. în acelaÈ™i an, 1943, în ziua de 23 aprilie, Maria va începe să noteze �dictările" (vom vedea mai jos cine i le dicta), care va fi opera ei capitală. Peste È™ase luni, Iside, mama ei, va muri È™i dânsa, după ce își chinuise fiica o viață întreagă, însă Maria o iubea È™i o va plânge totuÈ™i. Singura care o aprecia mult È™i o îngrijea acum pe Maria va fi doar Martha. Vor veni anii cumpliÈ›i ai celui de al doilea război mondial. între 1943 È™i 1947, scrie continuu - cu o întrerupere pentru a se refugia temporar - în condiÈ›iile dificile ale războiului, acele �dictări", numărul paginilor diminuându-se progresiv, până în 1953. Maria Valtorta nu putea scrie altfel decât stând în pat rezemată pe perne È™i notând totul pe un maculator obiÈ™nuit, de format ceva mai mare, pe care îl È›inea pe genunchii îndoiÈ›i. Scria încontinuu, zi È™i noapte, chiar È™i atunci când era chinuită de dureri cumplite în spate, în zona traumatizată. Cu toate acestea, scria fără sforțări, în modul cel mai natural È™i fără revizuiri È™i corectări. între timp, nu consulta decât Biblia È™i un manual de catechism. Se ruga È™i scria; scria È™i se ruga. Și astfel Maria Valtorta a completat 15.000 de pagini dintre care aproape două treimi descriu �ViaÈ›a lui Iisus Hristos", sub primul titlu �Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, aÈ™a cum a fost dezvăluită lui Ioan cel Mic", apoi sub titlul definitiv �II Poema dell * Uomo-Dio� (�Poemul Omului-Dumnezeu"). Din 1956, autoarea va scrie foarte rar, intrând într-o izolare aproape totală. Vorbea foarte puÈ›in È™i slăbise mult. Terminase tot ce avusese de spus în scris È™i nu mai făcea altceva decât să se roage continuu, ziua È™i noaptea. Ochii îi erau însă vii È™i zâmbea fiecăruia cu tristeÈ›e. MulÈ›i o vizitau. La 16 septembrie 1961, sănătatea i se deteriorează È™i mai rău È™i este transportată de urgență cu salvarea la o clinică din Pisa, dar doctorii nu pot face prea mult È™i o retrimit acasă, la Viareggio, unde Maria Valtorta va închide ochii în patul ei, în ziua de 12 octombrie 1961, la ora 10;35 dimineaÈ›a, în cel de al 65-lea an de viață È™i al 28-lea an de suferință. Trupul i-a fost expus în acelaÈ™i pat în care a scris È™i s-a chinuit. ToÈ›i vizitatorii au putut observa că mâna dreaptă, cu care scrisese �ViaÈ›a lui Iisus �, avea o strălucire aparte față de cea stângă, de culoare mult mai închisă. A fost înmormântată cu funeralii foarte simple, precum ceruse scriitoarea, la Cimitirul Milelor din Viareggio, la 14 octombrie 1961. Zece ani mai târziu, la 12 octombrie 1971, trupul i-a fost exhumat È™i alăturat părinÈ›ilor ei în cavoul familiei din acelaÈ™i cimitir, iar la 2 iulie 1973, cu aprobări eclesiastice speciale, a avut Ioc o a doua exhumare È™i înmormântare definitivă, în incinta Bisericii Bunei Vestiri din FlorenÈ›a, unde sute de mii de pelerini îi vizitează mormântul în fiecare an până astăzi. Prima ediÈ›ie a cărÈ›ii �Poemul Omului-Dumnezeu "a fost tipărită cu puÈ›in înainte ca autoarea să părăsească lumea aceasta, fără a se menÈ›iona numele autorului, precum Maria însăși ceruse. DeÈ™i s-a publicat în cinci volume, fiecare volum depășind 800 de pagini, cartea, care cuprinde pagini asemănătoare unui scenariu de film, completat de unele explicaÈ›ii, a avut un succes extraordinar, fiind urmată de numeroase ediÈ›ii, traduse în principalele limbi de pe glob. Cele cinci volume cuprind: Voi. I ViaÈ›a ascunsă a lui Iisus,- Voi. II: Primii ani ai vieÈ›ii publice; Voi. III: AI doilea an al vieÈ›ii publice; Voi. IV: Al treilea an al vieÈ›ii publice; Voi. V: Pregătirea pentru Patimi, Patimile È™i Glorificarea. Cine le doreÈ™te, le poate comanda la adresa: Central Distributor for Valtorta. Box492, Sherbrooke, Quâbec-QC, Canada, J1H5K2. Dar bine, veÈ›i zice, ce poate fi extraordinar într-o asemenea carte, mai ales că există zeci de alÈ›i autori care au scris numeroase cărÈ›i ce prezintă destul de informativ biografia Mântuitorului nostru? întrebarea este perfect justificată, numai că prezentarea scrisă de Maria Valtorta nu este doar o simplă biografie, nu este doar cea mai bună, cea mai originală È™i cea mai completă din câte există È™i vor exista, ci are un caracter cu totul È™i cu totul special. Originalitatea ei constă în faptul că, numai cu puÈ›in timp înainte de a se apuca să o scrie, în momentele unor dureri greu de suportat, autoarea a avut o revelaÈ›ie cum puÈ›ini au avut... Lângă patul suferindei a apărut o lumină puternică în mijlocul căreia i-a apărut Iisus care a anunÈ›at-o că Dumnezeu a ales-o, trimițându-i această suferință, È™i predestinând-o să scrie o carte care nu va completa Noul Testament, ci doar îl va ilustra pe viu. La început, Maria nu a înÈ›eles bine despre ce ar putea fi vorba, dar ulterior Mântuitorul i-a explicat că ea va avea o suită întreagă de viziuni, toate în relief, care vor prezenta integral capitolele din Noul Testament, rugând-o să scrie tot ce vede È™i aude, inclusiv dictările È™i comentariile explicative pe care EI i le va face. AÈ™adar, �Poemul Omului-Dumnezeu" este descrierea făcută de un martor ocular contemporan cu noi, care însă a văzut È™i a auzit cu claritate evenimente petrecute cu cca 2000 de ani în urmă. Maria declară că, în fond, a fost exact ca un film în relief, dar chiar cu mult mai mult decât atât, în sensul că �intra personal în scenă�, participând, ca martor, la acÈ›iune, simÈ›ind mirosurile florilor ori al fumului È™i... privind cerul înstelat de deasupra ei! DeÈ™i �filmul" era vorbit în limba aramaică, limba oficială a evreilor de pe timpul lui Iisus, ea putea auzi È™i înÈ›elege perfect dialogul personajelor. Când cerea să i se repete unele scene, ele erau luate sau întrerupte într-un fel de stop-cadru, iar când spunea că este obosită È™i vrea să doarmă, �proiecÈ›iile" încetau, fiind reluate a doua zi din locul unde se întrerupseseră. In mod firesc, autoarea a întrebat cum de s-au păstrat toate aceste momente vechi (scena NaÈ™terii Domnului, scena Patimilor, cea a înălțării etc.) iar răspunsul primit a fost că de vreme ce oamenii înÈ™iÈ™i pot realiza ceva similar, Dumnezeu poate mai mult, existând nu numai �filmul" CreaÈ›iei, în care au fost înregistrate toate momentele dramatice ale facerii universului È™i a Terrei ori întreaga istorie a lumii de la începuturi până astăzi, dar chiar È™i înregistrarea vieÈ›ii fiecărui om de pe pământ, în parte, de la naÈ™tere până la moarte, cu tot ce a făcut el bun È™i rău, iar aceste conservări sau înregistrări se vor �proiecta" în mod similar È™i la momentul oportun, ca mărturie de necontestat la judecata finală. Computerele oamenilor sunt nimic pe lângă �super-computerele" - super-perfecte - din arsenalul divinității! Cartea Măriei Valtorta începe cu descrierea scenei naÈ™terii Maicii Domnului È™i se termină cu scenele Apocalipsei, fiind o paralelă absolută a Noului Testament, de la care nu se abate cu nimic chiar dacă ne oferă detalii, descrieri È™i dialoguri pe care autorii Noului Testament nu le puteau cuprinde. Descrierile sunt de o măreÈ›ie È™i frumuseÈ›e excepÈ›ională. �Eu singură nu aÈ™ fi putut face aÈ™a ceva - declară autoarea. (...) Pot să afirm că nu am avut vreo sursă omenească abilă să È™tie ceea ce am scris È™i ceea ce mai scriu încă È™i pe care adesea eu însămi nu o înÈ›eleg." Desigur, au existat È™i dubii dacă nu cumva italianca vizionară, pentru a-È™i impune cartea, părând atât de dotată cu un excepÈ›ional talent scriitoricesc, ar fi putut recurge la asemenea mistificări, dar două lucruri contrazic categoric orice îndoială: în primul rând, faptul că Maria Valtorta a refuzat cu tărie să-È™i semneze cartea (considerându-L autor pe Iisus) sau a semnat-o cu pseudonimul �Ioan cel Mic", spre a nu se compara cu Sf. Evanghelist È™i Apostolul Ioan (abia după moartea ei, i-a apărut numele real pe următoarele ediÈ›ii); iar în al doilea rând - È™i aceasta este mărturia cea mai convingătoare - într-una din scenele văzute È™i descrise de ea, autoarea pomeneÈ™te numele unor localități iudaice total necunoscute, descoperite abia recent de arheologi, la mulÈ›i ani după moartea scriitoarei, în urma unor săpături făcute în locurile descrise de carte, conform acelor detalii expuse de autoare, È™i care au corespuns exact cu numele È™i amplasarea geografică prezentate înainte de a fi fost descoperite. Am citit aceste volume È™i am rămas uimit de frumuseÈ›ea limbii literare, de minunatele descrieri, de vivacitatea scenelor care nu vor putea fi uitate niciodată de cititor. Se vede clar că acolo este mâna lui Dumnezeu. Cine începe o asemenea carte, pentru nimic în lume, nu o va mai putea lăsa din mână, fiind mai captivantă decât multe capodopere ale literaturii universale. De altfel, într-una din apariÈ›iile Fecioarei Maria în localitatea Medjugorje, vizitată de mine în Bosnia-HerÈ›egovina, Mama lui Iisus a recomandat-o cu insistență vizionarilor È™i tuturor oamenilor să o citească, spunând că este cea mai completă È™i mai exactă biografie a Mântuitorului nostru. Am citit-o È™i o mai răsfoiesc din când în când cu emoÈ›ie, minunându-mă de paginile ei întru totul cuceritoare, dar regretând totodată profund că o asemenea comoară, tradusă în multe limbi ale pământului, nu numai că în româneÈ™te nu există, dar extrem de puÈ›ini români au auzit de ea. Poate, după aceste rânduri, vreun român cu suflet mare de creÈ™tin se va găsi să ne-o redea în limba lui Eminescu. 3285 O pagină din Evanghelie dă omului liniÈ™tea necesară după o viață atât de zbuciumată È™i nesigură, acÈ›ionând ca un calmant spiritual, cum nici un analgezic sau o altă doctorie ar mai putea face acest lucru. 3286 Ce este EAM? Este prescurtarea aÈ™a-numitului fenomen al ExperienÈ›ei Aproape de Moarte... Foarte mulÈ›i dintre dumneavoastră aÈ›i auzit de aÈ™a ceva, dar numai câțiva probabil că l-aÈ›i trăit. în general, cine moare - mort rămâne È™i ne părăseÈ™te definitiv. Se întâmplă însă uneori ca, în urma unui accident, a unei otrăviri ori a unei boli grave, o persoană să prezinte semne evidente că este aproape de moarte sau chiar că ar fi murit, È™i atunci să presupunem că familia ori cei dragi cheamă de urgență, în secundele următoare, salvarea care îl transportă grabnic la spital pe cel fără cunoÈ™tință. în tot acest răstimp, cadrele medicale fac eforturi disperate să-l readucă pe pacient la viață, dar în ciuda tuturor încercărilor, pacientul este declarat mort, datorită faptului că nu mai are puls È™i că inima nu-i mai bate. în realitate, starea lui poate fi aceea de moarte clinică, având în vedere că nu toate organele È™i celulele din organe mor deodată. Uneori, medicii îl pot scoate pe pacient din starea aceasta de È™oc È™i, după anumite eforturi, îl pot readuce la viaÈ›a, alteori nu. Un medic american, Raymond Moody (ulterior È™i alÈ›ii), a cercetat numeroase cazuri de asemenea �reînviaÈ›i" È™i a rămas uimit să constate că o parte din cei readuÈ™i la viață, povesteau că își amintesc ceva... în primul rând declarau că, la început, nu È™tiau ce s-a întâmplat cu ei, deoarece puteau să-È™i vadă trupul întins (È™i însângerat, dacă era vorba de un accident de maÈ™ină; sau cu medici în jurul lui, dacă era pe masa de operaÈ›ie etc.); observau că puteau pluti cu uÈ™urință peste ceilalÈ›i oameni, că puteau auzi tot ceea ce discutau cei din apropiere, dar nu puteau comunica cu ei, puteau trece prin ziduri È™i se deplasau cu orice viteză în toate direcÈ›iile, apoi auzeau un fel de sonerie, după care se simÈ›eau absorbiÈ›i într-un tunel negru pe care îl străbăteau cu o viteză ameÈ›itoare, iar la capătul tunelului vedeau o lumină puternică. AjunÈ™i în dreptul acestei lumini, constatau că lumina avea o formă umană (majoritatea spunând că era Iisus È™i că EI era aÈ™ezat pe un tron de unde le vorbea). AlÈ›ii nu percepeau forma distinctă a FiinÈ›ei de lumină, dar îi simÈ›eau prezenÈ›a care iradia o bunătate copleÈ™itoare. FiinÈ›a de lumină li se adresa prin telepatie, având un scurt dialog cu ei despre viaÈ›a pe care au trăit-o, după care noilor sosiÈ›i li se prezentau toate scenele vieÈ›ii lor, pornind din copilărie, până în clipa finală, văzându-È™i toate faptele bune sau rele. în continuare, ei erau trimiÈ™i să viziteze niÈ™te locuri de o frumuseÈ›e paradisiacă, având grădini cu flori, palate de cristal, străzi de aur înconjurate de parcuri luxuriante. Jur-împrejur vedeau copilaÈ™i È™i tineri fericiÈ›i, îmbrăcaÈ›i în haine strălucitoare, de toate culorile. Pretutindeni se auzeau coruri îngereÈ™ti care proslăveau la nesfârÈ™it pe Dumnezeu interpretând cântece nefiresc de frumoase, inexistente pe pământ. Cântau chiar È™i florile. Desigur, cei ajunÈ™i aici, nu mai voiau să se întoarcă, dar FiinÈ›a de lumină le spunea că nu este încă timpul să rămână, ci vor trebui să facă fiecare calea întoarsă. Urma din nou tunelul, aspectul locului de unde au plecat, revederea trupului întins, intrarea în trup, trezirea la viață - ÃŽn camera de spital, în familie sau... chiar la morgă. Unii văzuseră È™i altfel de locuri, înspăimântătoare, pline de flăcări È™i de geamăte, cu fiinÈ›e urâte în jurul flăcărilor, dar majoritatea primeau, uneori È™i niÈ™te informaÈ›ii despre viitorul omenirii. Raymond Moody le nota, le înregistra, le filma declaraÈ›iile È™i constata că majoritatea fenomenelor prezise de ei despre ce se va petrece în viitor se realizau. Moody era în primul rând intrigat de faptul că toÈ›i povesteau acelaÈ™i lucru (în caz de halucinaÈ›ii, asemenea coincidenÈ›e rămân excluse), fazele fiind în general aceleaÈ™i pentru toÈ›i, È™i anume: 1. Nedumerirea despre ce se întâmplă cu pacientul; realizarea finală că el este mort; 2. Simțământul de pace generală È™i dispariÈ›ia oricăror dureri; 3. ExperienÈ›a ieÈ™irii din trup È™i a plutirii peste lumea din jur; 4. Auzul unui clopoÈ›el sau a unei sonerii, apoi experienÈ›a tunelului străbătut cu viteză È™i sosirea într-o lume spirituală necunoscută; 5. Vederea FiinÈ›ei de lumină, iar uneori a mai multor fiinÈ›e de lumină, È™i întâlnirea cu rude È™i prieteni care muriseră cu mult înainte; 6. O scurtă prezentare a lumii de dincolo plină de frumuseÈ›i de nedescris; 7. Revederea scenelor din propria viață cu toate aspectele ei plăcute È™i neplăcute; 8. Sentimentul imens de fericire ce cuprinde pe noii veniÈ›i È™i dorinÈ›a de a nu se mai întoarce; 9. Decizia FiinÈ›ei de lumină care porunceÈ™te oaspetelui temporar să se reîntoarcă; 10. Drumul înapoi prin tunel È™i reintrarea sufletului în trupul părăsit care își revine treptat la viață. ÃŽn continuare, toÈ›i cei care au trăit această inedită experiență simt imperios nevoia să-È™i transforme viaÈ›a, trăind-o la un nivel moral superior, profund creÈ™tinesc, neputându-se compara cu viaÈ›a debusolată trăită înainte. Raymond Moody, Elisabeth Kubler-Ross È™i alÈ›i cercetători ai fenomenului EAM, se îndoiau ei înÈ™iÈ™i înainte că ar putea exista o altă viață după moarte, dar studiind mii de cazuri, ei nu numai că È™i-au schimbat opiniile, dar È™i le-au prezentat în două cărÈ›i devenite astăzi celebre: Viață după viață, de Raymon Moody È™i Despre moarte È™i felul de a muri, de Elisabeth Kubler-Ross. Ulterior au apărut zeci de alte cercetări È™i cărÈ›i similare în toată lumea. Interesant ni se pare faptul că majoritatea autorilor de cărÈ›i creÈ™tine au folosit aceste experienÈ›e deosebite ilustrându-È™i cu exemplele descrise adevărul despre viaÈ›a eternă pe care ne-o rezervă nouă Dumnezeu �în lumea cealaltă". Mai recent însă, aceiaÈ™i autori (precum È™i alÈ›ii ca ei) care folosiseră numeroase citate din cele două cărÈ›i, în sprijinul teoriilor că există viață după moarte, au sucit-o brusc susÈ›inând, nici mai mult, nici mai puÈ›in, inepÈ›ia că... FiinÈ›a de lumină văzută de cei care au trăit o astfel de experiență nu ar fi fost altcineva decât... Satana! De ce Diavolul È™i nu Dumnezeu sau Iisus? Pentru motivul principal - spun ei - că nu i-a cerut celui nou venit să se mântuiască È™i pentru că niciodată nu s-a recomandat cine este... Dar mai era oare nevoie să se recomande, din moment ce persona în cauză simÈ›ea totul cu sufletul, nemaifiind nevoie de cuvinte? în plus, toÈ›i cei ce au trăit experienÈ›a E.A.M. au devenit, fără excepÈ›ie, adevăraÈ›i creÈ™tini, trăind o viață nouă, pocăindu-se È™i propagând necesitatea mântuirii în Hristos. Dacă ar fi avut de a face cu o altă ființă de lumină decât Iisus, fireÈ™te că acest miracol nu s-ar mai fi produs! Și atunci ce rost mai au asemenea �studii" derutante? Răspunsul este simplu: autorii cărÈ›ilor de �contra-argumente" vor să aducă È™i ei �ceva nou" È™i, în primul rând, să mai facă bani! Din nou, cugetări miscelanee: 3287 Dacă ar exista un aparat care să măsoare câtă dragoste primim noi de la alÈ›ii, am rămâne consternaÈ›i să vedem că dimensiunile sau cantitatea dragostei primite de noi din afară este totdeauna egală cu aceea pe care am oferit-o noi altora! 3288 Să lăsăm posterității din mileniul următor cât mai multe È™i mai frumoase virtuÈ›i, astfel încât, urmaÈ™ii noÈ™tri, numărându-le È™i minunându-se de ele, să nu mai aibă timpul a mai afla È™i viciile generaÈ›iei noastre, iar dacă totuÈ™i le află, să le considere pe toate inferioare față de marile realizări ale generaÈ›iei de acum. 3289 Fără îndoială, prin mutaÈ›ii genetice, în mileniul următor, vom obÈ›ine oameni de o esență psiho-somatică superioară rasei umane de astăzi, dar mă tem totuÈ™i că atâtea virtuÈ›i frumos dirijate, atâtea calități morale È™i atâta inteligență să nu fie în cele din urmă capabile de a găsi, în viitor, scuzele È™i tertipurile cele mai ingenioase pentru a-È™i croi o cale È™i mai bine ascunsă spre viciile cele mai rafinate cu putință. 3290 Pacea a fost adesea ca niÈ™te scurte concedii de odihnă È™i de refacere luate de omenire în mijlocul unor perioade de crâncene È™i lungi războaie. 3291 Răbdarea exploatării fără limite de care un popor dă dovadă este celălalt nume al laÈ™ității. 3292 Dorul de patrie al românului refugiat în străinătate este atât de mare, atât de chinuitor, încât un obiect neînsemnat, adus cu el de acasă - È™i căruia acolo nu i-ar fi acordat vreo atenÈ›ie specială - capătă, printre străini, proporÈ›ii È™i valori impresionante, de talisman sacrosant. Un cântec tărăgănat, care în È›ară poate că îl plictisea, reauzindu-l pe meleaguri îndepărtate, îi va aduce lacrimi în ochi, părându-i-se una dintre capodoperele cele mai frumoase existente pe pământ. 3293 Cumpătarea spiritului o va impune din oficiu È™i pe cea a trupului. 3294 Yoga - echilibru între finit È™i infinit. 3295 Curajul fără prudență este o lance fără tăiÈ™ cu care ataci un duÈ™man cu două săbii ascuÈ›ite în mâini; este un impromptu mortal. 3296 Cel mai periculos duÈ™man dintre duÈ™mani poate deveni, în condiÈ›ii speciale È™i nu chiar atât de rare, chiar fostul prieten. El ne È™tie mai bine decât mulÈ›i alÈ›ii toate calitățile È™i slăbiciunile noastre, cunoscându-ne exact toate părÈ›ile vulnerabile pe care le poate ataca cu succes. 3297 A pedepsi binele înseamnă a prolifera È™i înzeci puterile răului. 3298 Pedeapsa aplicată mult timp după săvârÈ™irea greÈ™elii face ca, în mintea vinovatului, importanÈ›a greÈ™elii să i se pară atenuată, iar sancÈ›iunea exagerată. 3299 Izvorul iluziei se varsă în marea deziluziei. 3300 Filosofia este cumpăna de aur a înÈ›elepciunii. 3301 Nimeni nu a reuÈ™it să-È™i transforme inconsistenÈ›a vreunei iluzii în realitate palpabilă. 3302 ZgârciÈ›ii È™i calicii caută întotdeauna să se împrietenească cu cei generoÈ™i. 3303 Față de copiii mai mici, în aplicarea pedepsei, trebuie să se È›ină seama nu numai de gravitatea faptului comis, ci È™i de vârsta copilului. SancÈ›iunea va fi, deci, direct proporÈ›ională cu vârsta È™i nu cu gravitatea greÈ™elii care va trebui totuÈ™i pedepsită, dar numai după ce o explicăm copilului în detalii. Altminteri, o pedeapsă aplicată greÈ™it devine o metodă care bulversează psihicul È™i întreaga conduită a copilului. 3304 Pedepsele des repetate copiilor de către părinÈ›i îi determină pe copii să se obiÈ™nuiască cu ele È™i ajung să promoveze în sufletele lor nu binele, ci, înzecit, răul, care se va manifesta prin nesupunere, ostentaÈ›ie, negativism, sete de răzbunare È™i intenÈ›ia nestăpânită de a reacÈ›iona tot mai necontrolat. ÃŽntr-un fel, copilul va urmări, la rândul lui, să-i pedepsească pe părinÈ›i după cum îl taie capul. Răzbunarea micului inculpat merge de la fuga de acasă până la sinucidere, È™tiind că, prin aceasta, va cauza cel mai mare rău părinÈ›ilor. Cazurile nu sunt chiar atât de izolate. 3305 EmoÈ›iile intense produc halucinaÈ›ii, dar È™i halucinaÈ›iile pot da emoÈ›ii patologice care alimentează alte halucinaÈ›ii. 3306 Fantezia exagerată poate fi combustibilul care declanÈ™ează halucinaÈ›ii. 3307 Sunt creatori È™i critici care, deÈ™i domiciliază în zona inesteticului, condamnă fulminant, de pe poziÈ›ii estetizante, toate păcatele È›inutului spiritual care i-a născut È™i din care continuă să-È™i alimenteze pseudotalentul. 3308 EducaÈ›ia este singura cale spre omenie, spre fericire È™i spre adevăr care se cunoaÈ™te până în prezent. Toate celelalte drumuri sunt false. 3309 EducaÈ›ia durează de la leagăn până la mormânt. Prima parte a ei È›i-o fac alÈ›ii - părinÈ›ii, dascălii; restul È›i-o faci tu însuÈ›i, printr-o autoeducaÈ›ie autoimpusă. 3310 EducaÈ›ia este mai de grabă o cauză de stat decât una individuală. 3311 EducaÈ›ia făcută la întâmplare nu fereÈ™te tineretul de vulgaritate, necinste, terorism, mizerie È™i desfrâu. O educaÈ›ie reală, perenă, formarea unei puternice personalități, este posibilă numai sub acÈ›iunea celor mai bune experienÈ›e, dobândite prin participarea la munca directă È™i la frământările vieÈ›ii sociale, întocmai ca într-un reuÈ™it Bildungsroman cu eroi în nestăvilită ascensiune. 3312 Pentru ca limba balanÈ›ei educaÈ›ionale a copilului să stea la mijloc, educaÈ›ia familială È™i cea a È™colii trebuie să fie egală È™i fără contradicÈ›ii între ele. 3313 Profesorul cu prestigiu devine, fără să vrea, un sculptor strălucit al sufletelor tinere, lăsându-È™i efigia fierbinte a talentului È™i măiestriei sale pedagogice întipărită pentru totdeauna pe fiecare din modelele create de-a lungul anilor. 3314 Pornografia este terorismul moral, impus de cei lipsiÈ›i de orice scrupule în setea lor criminală pentru câștigul murdar. Un asemenea terorism este exercitat cu iresponsabilitate asupra sufletelor tinere, pentru a le înfierbânta imaginaÈ›ia È™i pentru a-i face să creadă că nu ar exista altă problemă mai importantă în viață decât aceea a sexualității. Și astfel pornografia devine un excelent mijloc de abatere a conÈ™tiinÈ›ei celor tineri de la problemele serioase ale vieÈ›ii, È›inându-i departe de cultură, de muncă, de religie, de griji familiale È™i abătându-i chiar de la lupta social-politică. Este, în fond, o mizerabilă diversiune. 3315 Concursurile sunt de două feluri: concursuri la care cei pregătiÈ›i bine totuÈ™i nu reuÈ™esc È™i... concursuri de împrejurări, unde cei nepregătiÈ›i reuÈ™esc, ocupându-le locul celorlalÈ›i. 3316 Unii vorbesc întruna despre gloria prezentă È™i viitoare a patriei, nu de dragul patriei pentru care fac atâta paradă, nu pentru că ar fi mari È™i sinceri patrioÈ›i, cum caută să dea pretutindeni impresia, ci numai în speranÈ›a ascunsă că, tot agățându-È™i mereu numele de aureola cea glorioasă a țării, vor căpăta ei înÈ™iÈ™i o aureolă È™i mai strălucitoare, cu care să apară apoi încoronaÈ›i pe veci înaintea popoarelor lumii È™i a istoriei nemuritoare. Patriotismul lor de operetă nu este însă altceva decât setea nebună de popularitate universală È™i de putere personală absolută. 3317 Multe intenÈ›ii frumoase È™i bune, rău mânuite, pot aduce cele mai mari prejudicii È™i nenorociri. 3318 Chiar un lucru frumos, adevărat È™i necesar, dacă este repetat la nesfârÈ™it, produce nu atât plictiseală, cât repulsie È™i blocaj intelectual. 3319 Goana necontenită a omului după agoniseală materială, neîndoios că oboseÈ™te È™i alienează totdeauna spiritul care este silit să-È™i atrofieze strălucirea, pe măsură ce creÈ™te grija pentru bunurile cucerite. 3320 Cine-i nestatornic în toate nu poate fi constant nici în dragoste. 3321 După ce a trecut marea iubire, cu toată furtuna ei sentimentală, caracteristică unor asemenea momente, orice retrospectivă, orice privire aruncată în urmă spre fiinÈ›a care a fost iubită, îți arată cu limpezime un om atât de îndepărtat de perfecÈ›iune, atât de comun È™i plin de defecte, încât amintirea iubirii apuse este dublată de un sporit sentiment al culpabilității. EI te face să crezi că, nu prea demult, sufletul È›i-a fost amorÈ›it È™i incapabil să aprecieze aÈ™a cum s-ar fi cuvenit adevăratele valori umane. 3322 Idealul este ceva care poÈ›i să-l propui, poÈ›i să te apropii de el, dar nu-1 prea poÈ›i atinge. 3323 Dragostea de animale este acea compensaÈ›ie a sentimentului pe care ai vrea să i-1 dăruieÈ™ti poate unui om ce nu a fost încă întâlnit, preaplinul inimii revărsându-se atunci asupra unei fiinÈ›e aflate mai la îndemână decât un om preferat, dar imposibil de găsit È™i de transformat într-un prieten intim. 3324 Nevoia de a fi iubit È™i de a iubi dăinuie toată viaÈ›a, precum un foc sacru, alimentat cu o nobilă È™i inepuizabilă combustie. 3325 Lipsa de egalitate - inegalitatea socială - este cauza crizei condiÈ›iei umane, a crizei valorilor È™i a invaziei iraÈ›ionalismului, ducând, acolo unde inegalitatea este promovată în continuare, la pierderea de substanță umană, la rasism militant È™i la reconcertări ideologice care barează drumul omenirii către un viitor prosper. 3326 Cred că adevărata măreÈ›ie a vieÈ›ii este însăși diversitatea impresionantă de forme imprimată în multitudinea incomensurabilă a tuturor entităților terestre, legate într-o perfectă unitate a lumii vii. Această măreÈ›ie, privită printre virtuÈ›ile È™i păcatele omenirii, conferă o strălucire aparte spectacolului ciudat al vieÈ›ii noastre, care pendulează între naÈ™tere È™i stingere, între peren È™i efemer. Omul - cel mai înalt releu implementat în cosmos - este vremelnicul punct luminos care urcă È™i coboară pe ecranul infinit al spaÈ›iului È™i al timpului cosmic. Universul, în totalitatea lui, fără om, fără viață superior organizată, nu ar putea părea decât un haos inanimat, monstruos È™i absurd, neavând nici o valoare, nici o glorie È™i nici un sens util pentru el însuÈ™i. Dar să nu uităm că Universul, prin om, prin creierul lui, are capacitatea de ase gândi cu grandoare pe sine! 3327 Dragostea neîmplinită transformă omul într-o busolă dereglată toată viaÈ›a. 3328 Orice calitate exagerată pare multora un defect. 3329 TendinÈ›ele metodologice È™i epistemologice structuraliste contemporane, care privesc obiectele ca sistem ori ansambluri de sisteme, de elemente organizate ce ar putea fi ulterior recompuse È™i transformate prin diverse procedee operaÈ›ionale, astfel de tendinÈ›e nu se cuvin a fi folosite la studierea sufletului, pentru că sufletul omenesc, în lumina ultimelor cercetări, este un fel de câmp biologic concentrat È™i indivizibil care nicicum nu poate fi descompus ca trupul în elemente subordonate. 3330 Partidele de È™ah sunt ca amprentele digitale: nici una nu seamănă cu alta, din cauză că orice miÈ™care pe eÈ™ichier deschide sute de posibilități diverse, din care puÈ›ini È™tiu să o aleagă pe cea mai bună. 3331 Toate bunele intenÈ›ii dacă sunt pornite din capul unui conducător incapabil, se transformă în mari nenorociri atât pentru el cât È™i pentru subordonaÈ›ii lui. 3332 Demagogie politică: să îmbraci strălucitoare straie naÈ›ionale peste zdrenÈ›e morale. 3333 Dreptatea supravieÈ›uieÈ™te totdeauna numai dacă este înarmată È™i plină de ÃŽndrăzneală. 3334 Nedreptatea merge pretutindeni la braÈ› cu forÈ›a È™i brutalitatea. 3335 Dreptatea multora este mai puternică decât dreptatea unui singur om! 3336 Toate lucrurile măreÈ›e care-È›i stau în putință să le faci, numeÈ™te-le datorie. 3337 Curiozitatea È™tiinÈ›ifică se È›ine ca umbra după orice lucru sau fenomen necunoscut până ce umbra se transformă în lumină. 3338 A fi curajos înseamnă a uita, în momentele de mare pericol, că viaÈ›a este cel mai important lucru È™i a căpăta convingerea fermă că actul ce vrei să-l întreprinzi în acel moment este mai uman È™i mai important decât viaÈ›a însăși. 3339 Fără bunătate È™i generozitate umană toată civilizaÈ›ia secolului în care trăim pare pusă sub semnul întrebării, deoarece răutatea egoistă este cancerul moral care roade temelia existenÈ›ei noastre. Am încredere în capacitatea spiritului uman de a se redresa È™i de a-È™i impune ca o nouă deviză a mileniului următor cuvintele: �Prin bunătate, egalitate È™i întrajutorare - spre binele È™i fericirea universală! AÈ™a să ne ajute Dumnezeu!" 3340 Nici un om nu are dreptul a fi identificat cu patria sa, oricât de multe merite ar poseda. Patria este o noÈ›iune atât de sfântă, atât de intangibilă, încât a identifica o personalitate cu numele ei înseamnă a o profana! 3341 Este mai uÈ™or a cere iertare decât a ierta dar, oricum, greÈ™elile mici ale semenilor noÈ™tri trebuie iertate È™i È™terse cu buretele, chiar dacă spunem noi că nu le putem uita atât de uÈ™or. în caz contrar, nici greÈ™elile noastre mărunte față de alÈ›ii nu au dreptul de a fi iertate. 3342 ÃŽn faÈ›a inteligenÈ›ei autentice, viclenia devine o vulpe ce atacă o capcană care are forma unui coteÈ› atrăgător plini cu găini care o aÈ™teaptă. 3343 A fi glorios È™i a fi modest înseamnă a-È›i mai atrage o mare glorie în plus. 3344 Crima nu poate fi eradicată numai prin pedeapsă, căci de vom executa pe toÈ›i criminalii din lume, crima tot se va naÈ™te în altă parte È™i criminali tot vor mai apărea de unde nu te aÈ™tepÈ›i. Numai educaÈ›ia profund religioasă, făcută la cel mai înalt nivel È™i fără nici un răgaz, ne va izbăvi de flagelul crimelor. 3345 Valorificarea moÈ™tenirii culturale: a cerceta cu interes trecutul È™i lucrurile vechi din trecut È™i a ni le apropia privindu-le prin binoclul prezentului îndreptat spre acest trecut cu toată dragostea È™i pasiunea, ca È™i când am studia niÈ™te fapte prezente. 3346 Oamenii versatili, oamenii cu toane, sunt ca drumurile cu meandre È™i cu gropi, care au în plus destule urcuÈ™uri È™i coborâșuri. Pe ele nu poÈ›i merge nici cu viteză, nici cu plăcere. Ocolim fiecare cât putem asemenea drumuri, pentru simplul motiv că ne plac totdeauna drumurile drept È™i netede. 3347 Poltronii È™i cei stigmatizaÈ›i de josnica laÈ™itate trebuie puÈ™i totdeauna în situaÈ›ia de a-È™i demonstra public caracterul lor detestabil. 3348 Deseori, unei legi a naturii încă nedescoperite È™i neînÈ›elese de măreÈ›ia È™tiinÈ›ei, i se spune, de obicei, �minune". 3349 ÃŽn domeniul literar-artistic, exagerarea revelează cu mai multă pregnanță situaÈ›iile autentice comune decât reproducerea lor reală. 3350 Scrisul este un fel de terapeutică mirobolantă a conÈ™tiinÈ›ei, prin care scriitorul cheamă la sine cu puteri divinatorii - adevărul. 3351 A recunoaÈ™te un pericol cu un ceas înaintea celor care refuză să-l vadă înseamnă a-l înlătura pe jumătate sau total È™i, uneori, înseamnă a te salva primul, împreună cu cei care te-au crezut, graÈ›ie acestei clar-viziuni extraordinare. 3352 Omul modest adoptă în mod firesc o conduită reverenÈ›ioasă cu semenii săi, nu dintr-un calcul legat de imaginea unor avantaje morale sau materiale, nu prin marivodaj ostentativ, ci pentru că, practicând spontan o asemenea comportare, el simte o satisfacÈ›ie spirituală, o rotunjire È™i o înălÈ›are a piedestalului pe care stă însăși noÈ›iunea de Om. 3353 Zero, pus înaintea cifrelor ce reprezintă milioane, urmat doar de o virguliță, are puterea de a le anihila valoarea în totalitate. La fel,o greÈ™eală capitală ar anihila toate calitățile unui om ce fusese înainte o mare valoare. 3354 O ciudățenie a matematicii, dar totuÈ™i o realitate, extrasă însă din viaÈ›a unor oameni, spune că un singur zero, oricât de aristocratic È™i de aurit ar fi, este totdeauna egal cu toate zerourile găunoase din lume. 3355 Când È™tie că leul este sătul, antilopa îi trece sfidătoare È™i fără frică prin faÈ›a botului său însângerat. 3356 Cine privează pe om de spiritualitate îl reduce de fapt la treapta inferioară de animal ignobil È™i obedient. 3357 ÃŽncrezuÈ›ii, infatuaÈ›ii, aroganÈ›ii sunt, într-un fel, victime ale unei imagini false despre propria lor persoană, imagini la care au contribuit câteva succese facile È™i întâmplătoare sau oarecari graÈ›ii fizice, acordate cu uÈ™urință numai în limitele unui cerc restrâns de prieteni intimi, adevăraÈ›i sau falÈ™i. AceÈ™tia, prin comportarea lor insidioasă, au reuÈ™it să le hipertrofieze impresia despre sine, alterându-le înÈ›elepciunea, spiritul autocritic de discernământ È™i înlocuindu-le cu fumurile orgoliului respingător È™i dinamitard. 3358 Somnul cu visele se înscriu în permanenÈ›ele dihotomice ale metafizicului, punând în acord conÈ™tientul cu inconÈ™tientul, realul cu oniricul. 3359 Fizica deterministă recurge, prin subterfugii inteligibile, la fizica nedeterministă, alimentându-se din ea �Ia negru". 3360 Conflictul între generaÈ›ii pare cât se poate de firesc È™i de explicabil. Când ne gândim că există atâtea contradicÈ›ii în însăși esenÈ›a persoanei noastre, între vârstele noastre anterioare È™i vârsta prezentă, începem oarecum să înÈ›elegem asemenea conflicte. Cu timpul, constatăm, fără plăcere, desigur, că se ivesc mai totdeauna conflicte chiar între părinÈ›i È™i copiii lor, aceasta din cauză că optica interpretării evenimentelor È™i a informaÈ›iilor diferă aproape fundamental de la o extremă la alta, conduita de viață a bătrânilor nemaifiind, în ansamblul ei, un model ferm pentru cei tineri. DorinÈ›ele È™i judecățile extremelor se situează È™i ele, cel mai adesea, la polii opuÈ™i. Din fericire, specificitatea unor astfel de contradicÈ›ii rămâne totuÈ™i neantagonistă, în ansamblul ei. Timpul È™i îmbătrânirea generaÈ›iei tinere aplanează È™i atenuează aspectul lor benign, acordând acestei generaÈ›ii răgazul să acumuleze forÈ›e noi spre a confrunta mai târziu opiniile generaÈ›iei È™i mai tinere care o secondează È™i care, cum atinge pragul adolescenÈ›ei, cum declară �război" generaÈ›iei mijlocii. Jocul a continuat È™i va continua aÈ™a de când lumea. 3361 Natura creează pe om, iar omul re-creează natura. 3362 Majoritatea operelor mari s-au născut din durere È™i mai puÈ›in din bucurie. Chiar È™i o operă ca �Oda bucuriei" lui Schiller, tot din durere s-a născut. 3363 A trebuit să fac eforturi mari ca să nu pot gândi spre a-mi È›ine gândurile într-adevăr captive. Dar... �difficile est maximam non seri bere!" 3364 Reflexiunea scrisă este produsul finit al unor efervescenÈ›e psihice intrinseci care au rezonanÈ›e majore în conÈ™tiinÈ›a autorului. Acesta se vede aproape obligat să-È™i consemneze ecourile conÈ™tiinÈ›ei izvorâte din cunoaÈ™tere, bucurie È™i durere. 3365 Minciuna È™i fățărnicia recurg cel mai adesea la dialectică. 3366 Eminescu este forÈ›a naturii dezlănÈ›uite în raÈ›iunea umană din spaÈ›iul mioritic. 3367 De câte ori implantăm săgeata gândirii în sfera infinită a universului, tot de atâtea ori ea se avântă profund în inima lui, dar de fiecare dată se deformează sau se frânge atunci când vrem să o recuperăm spre a căpăta informaÈ›ii fidele asupra drumului parcurs. 3368 Cei de față sunt totdeauna mai lăudaÈ›i decât cei absenÈ›i. 3369 Unii ajung spre piscul adevărului în zbor, alÈ›ii escaladând cu greu stâncile. 3370 Batjocura este mai înjositoare È™i mai rea decât moartea. Maxime scrise direct în limbi străine A. ÃŽn latină: 3371 Iniqua fortuna! (Noroc nedrept!) 3372 Vixit post mortem. (A trăi după moarte.) 3373 Egestās aterrāt, necessitās levāt. (Sărăcia doboară, nevoia ridică.) 3374 Ingenia pretio non emo. (Nu-mi cumpăr înÈ›elepciunea cu bani.) 3375 Clam odi, clam amo! Is sum ego... (Pe ascuns iubesc, pe ascuns urăsc. Acesta sunt eu...) 1957. 3376 Hei misero mihi! Petra ama vi! (Vai mie nenorocitul! O piatră am iubit!) 1957. 3377 Ecce virgo pulchrâ facie! Săne, non aequo animo hodie ero... (Uite o fată cu față frumoasă! Desigur, astăzi nu voi fi cu inima liniÈ™tită...) 1957. 3378 Sacra fames celebritâtes!(Sfânta foame de celebritate!) 3379 In vino felicită, post mâlumque. (ÃŽn vin este fericirea È™i apoi nenorocirea.) 1957. B. ÃŽn limba greaca: 3380 Tέχη άυήρ! (Arta este o avere.) C. ÃŽn limba franceza: 3381 La beauté est mère d'amour. (FrumuseÈ›ea este mama iubirii). Scrisă în 1954, la 18 ani. 3382 A l'oeuvre on connaît l'artisan et dans le champ le paysan. (Valoarea lucrătorului se vede după lucrul său, iar a țăranului după cum lucrează câmpul.) 3383 On ne meurt qu 'une fois, mais la vie est une, mort lente. (Nu se moare decât o dată, dar viaÈ›a este o moarte lentă.) 3384 La beaute de femme est tout passe, mais... le soir vien leproteger. (FrumuseÈ›ea femii trece repede, dar seara vine ca să le-o protejeze.) 3385 De bons vin jamais bons gens! (Vinurile bune nu produc niciodată oameni buni!) 3386 Une sabre a deux tranchants, mais une seul petitpoint. (O sabie are două tăiÈ™uri, dar un singur vârf ascuÈ›it.) D. ÃŽn limba italiană: 3387 Cuando dico Italia,sembra che dico Romania! (Când spun Italia, parcă spun România!) 3388 Nelpaese dove ilre e amorezato, la sua amanta e regina che comanda! (în È›ara unde regele este amorezat, amanta lui este o regina care comandă.) 3389 IImaterialismo prova zappare le fosseproprio in cielo, per interrare iiDio. (Materialismul încearcă să sape gropi chiar È™i în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu.) 3390 La saviezza si nasce disbaglio epassione. (înÈ›elepciunea se naÈ™te din greÈ™eală È™i pasiune.) 3391 IgenitoridiAmoreson'Speranza eDolore. (PărinÈ›ii Iubirii sunt SperanÈ›a È™i Durerea). 3392 Sempre un ragazzo epiu sentimentale come una figlia. (Todeauna un băiat este mai sentimental decât o fată.) 3393 Potrai conquistare la bella donna adoperando davanti a lei una granda indifferenza affettata. (PoÈ›i cuceri o femeie frumoasă întrebuițând în faÈ›a ei o mare indiferență prefăcută.) 3394 Ilpuro amore e una picola parte di anima di Iddio. (Iubirea pură este o mică parte din sufletul lui Dumnezeu.) 3395 El amor: ilasllamas de su alma! (Iubirea - flăcări ale sufletului!) 3396 Esposible que la nuestra religion ser cubierta por un momento de la sombra de materialismo, como la luna el sol en tiempo de una eclipsa, pero no debe olvidar que las eclipsas se van como todas las eclipsas. (Este cu putință ca religia noastră să fie acoperită momentan cu norii materialismului, precum acoperă luna discul solar în timpul eclipselor, dar nu trebuie uitat că eclipsele dispar ca toate eclipsele.) 3397 Quando los dineros son doblados.y los duelos mismos son doblados. (Când banii se dublează, grijele însele se dublează.) 3398 Desde �ojopor ojo"hasta �alma cerca de alma �. (De la deviza �ochi pentru ochi" la deviza �suflet pentru suflet".) 3399 Elhombre es la sombra de Dios. (Omul este umbra lui Dumnezeu.) E In limba portugheză: 3400 Amor de um, amor de Deus-, amor de dois o diabo o fez. (Iubirea pentru unul este ca È™i pentru Dumnezeu; când iubeÈ™ti pe doi, își vâră dracul coada.) 3401 Năo ha disputaspor muitopao. (Nu există ceartă unde este pâine multă.) 3402 No mesclarte onde dois amantes se ralha. (Nu te băga unde doi îndrăgostiÈ›i se ceartă.) 3403 Es mais facil amar que se esposar. (în limba spaniolă È™i în limba portugheză maxima aceasta se scrie aproximativ la fel: E mai uÈ™or să iubeÈ™ti decât să te căsătoreÈ™ti.) 3404 Looks breedIove, but the mouth breaks it. (Ochii nasc dragostea, dar gura o strică.) 3405 The death crowns aii!(Moartea încoronează totul!) 3406 To be as steady as a little-girls love... (A fi statornic ca dragostea puÈ™toaicelor.) 3407 The first, butnot the best!(Primul, dar nu cel mai bun!) 3408 The deep waters reflectedthe deepsky. (Apele adânci reflectă cerul adânc!) H. In limba suedeză: 3409 Nu jaglâserhelst mănniskar. (Acum citesc cu mai multă plăcere oamenii.) 3410 Kunskapsprovningen skeriform avmuntliga eller skriftliga prov, kărleksprovningen skeriform vărm hag. (Verificarea cunoÈ™tinÈ›elor se face prin examene orale, verificarea iubirii prin căldura inimii.) Alte maxime miscelanee: 3411 Faima È™i lucrurile alese sunt greu de dobândit. 3412 Chiar dacă am presupune că �laserul� gândirii noastre ar ajunge aproape de capătul universului - dacă universul ar avea un capăt - această rază tot nu s-ar mai reflecta vreodată spre noi aÈ™a cum am sperat atunci când am trimis-o, iar dacă s-ar întoarce, ar veni încărcată cu atâtea informaÈ›ii încât ne-am restructura radical concepÈ›iile despre univers. 3413 ÃŽnainte de a-È›i ataca un duÈ™man, trebuie să încerci a-i distruge în totalitate relaÈ›iile È™i interesele lui majore. Este o tactică a victoriei sigure. 3414 De câte ori accepÈ›i de frică o opinie cu care nu eÈ™ti de acord, tot de atâtea ori îți anulezi propria personalitate. 3415 Un adevăr È™optit timid de la o ureche la alta se deformează È™i sfârÈ™eÈ™te adesea a deveni minciună. 3416 Plăcerile hrănite de iluzii curând devin dureri răsărite din adevăr. 3417 Iubirea care zdrobeÈ™te în loc să înalÈ›e È™i să înduioÈ™eze, moare curând sau se transformă în ură. 3418 De la admiraÈ›ia sinceră È™i spontană la iubirea adevărată nu este decât un pas. 3419 Cu înÈ›elepciunea adunată la tinereÈ›e ne luminăm cotloanele întunecate ale bătrâneÈ›ii. 3420 Este de mirare cum inima tinerilor poate păstra în ea focul clocotitor al iubirii, foc care dacă ar arde cumva în creieri i-ar transforma într-o clipă în scrum! 3421 Când nu mai poÈ›i înÈ›elege lumea È™i universul decât privind realitatea prin fereastra unui singur chip frumos, înseamnă că într-adevăr te afli sub imperativele unei înrobitoare pasiuni. 3422 A-È›i simÈ›i sufletul tău pulsând în trupul fiinÈ›ei iubite, iar sufletul acesteia materializat în trupul tău - cam acestea ar fi limitele superioare ale perfecÈ›iunii iubirii. O mare iubire nu este, la urma urmei, decât o miraculoasă osmoză, o totală transfuzie de suflete. 3423 William Shakespeare nu a cunoscut probabil legenda doctorului Faust, nici pe aceea a lui Don Juan căci, altminteri, suntem siguri că le-ar fi valorificat pe amândouă, într-un fel specific viziunii sale, topindu-i È™i amalgamându-i pe aceÈ™ti eroi ciudaÈ›i în creuzetul geniului său incomparabil, pentru a crea o puternică dramă sau o spumoasă comedie care să fi devenit până astăzi un simbol de neegalat al tinereÈ›ii fără bătrâneÈ›e È™i fără... frâuri erotice. 3424 Pe unii sărutul unei fete frumoase îi determină să iubească nu numai pe toată lumea din jur, dar chiar È™i pe duÈ™manii lor cei mai nesuferiÈ›i. 3425 Ispita noului este mare, dar mai mare poate fi regretul după vechiul nepreÈ›uit cum se cuvine. 3426 �EÈ™ti cea mai frumoasă numai din cauză că imaginaÈ›ia mea întrece frumuseÈ›ea ta!� 3427 Va rămâne veÈ™nic o mare artă aceea de a putea strânge sufletele multor oameni într-o singură carte, iar sufletul tău, îndrăgostit de toÈ›i oamenii, să-l împărÈ›i în mai multe cărÈ›i! 3428 Sufletele lipsite de iubire sunt ca niÈ™te peÈ™teri reci È™i întunecoase, unde toate gândurile au ecourile sinistre ale stalactitelor prăbuÈ™ite în avenele adânci ale golurilor sufleteÈ™ti. 3429 Deontologia: etica datoriei universale È™i regulile de cosmetică ale obligaÈ›iilor noastre morale. 3430 Rareori poate fi o calitate umană mai nobilă È™i mai de preÈ› decât Bunătatea spontană È™i necalculată izvorâtă din Inteligență înnăscută. 3431 MunÈ›ii CarpaÈ›i sunt parcă durerile È™i suferinÈ›ele poporului român pietrificate, iar sutele de râuri de la noi lacrimile străvechi ale moÈ™ilor È™i strămoÈ™ilor noÈ™tri izvorând de sub aceste monumente uriaÈ™e ale durerilor neamului nostru încercat. 3432 Totdeauna suferinÈ›a mută impresionează mai mult decât cea zgomotoasă. 3433 DispreÈ›ul cuiva se suportă mai greu decât ura acelei persoane. 3434 Orice lucru făcut cu entuziasm È™i propulsat de pricepere duce la izbândă sigură. 3435 Din mormântul eroilor izvorăște ca o apă veÈ™nic vie gloria urmaÈ™ilor È™i a țării întregi. 3436 FrumuseÈ›ea este natura ajunsă la stadiul desăvârÈ™irii concentrate într-o ființă umană. 3437 Geniul politic are ca unic limbaj subtilitățile diplomaÈ›iei adaptate oricărei situaÈ›ii. 3438 Geniul are È™i el o umbră care nu-1 părăseÈ™te niciodată, dar o umbră luminoasă: celebritatea. 3439 Gloria lipsită de virtuÈ›i se numeÈ™te faimă proastă. 3440 Dacă ei nu ne atacă, în acei pe care îi urâm nu trebuie să tragem niciodată cu puÈ™ca. 3441 Niciodată nu poÈ›i face acte inteligente atunci când eÈ™ti aprins de mânie. 3442 Laudele È™i admiraÈ›ia unui ignorant trebuie să ne producă mai de grabă jenă decât încântare. 3443 Iluzia poate fi realitatea privită prin apa tulbure a ignoranÈ›ei. 3444 Nu este bună o imaginaÈ›ie fantezistă în mijlocul unei lumi atât de materială È™i atât de pragmatică. 3445 Indignarea față din nedreptățile din jurul nostru este mai de grabă un act de laÈ™itate È™i de neputință decât o virtute, dacă se limitează numai la un protest înăbuÈ™it în sufletul nostru. 3446 Fii indulgent cu greÈ™elile mici ale altora, aÈ™a cum alÈ›ii au fost indulgenÈ›i cu greÈ™elile tale majore. 3447 Dragostea falsă este o armă perfidă fabricată în infern. 3448 Ingratitudinea este asemănătoare crimei, mai ales dacă nu este însoÈ›ită nici măcar de remuÈ™care. 3449 Naivitatea stă adesea bine tuturor copiilor. Dacă persistă odată cu trecerea timpului, ea devine alarmantă, pentru că se întinde de la inimă la spirit, compromițând întreaga ființă. 3450 Nu vă aÈ™teptaÈ›i niciodată să vedeÈ›i izbucnind o iubire sinceră în sufletele acelor fiinÈ›e care au conÈ™tiinÈ›a că sunt admirate de toată lumea pentru cine È™tie ce calități reale sau imaginare. Ele vă vor accepta cel mult din nevoia unei admiraÈ›ii în plus, căreia, în cel mai bun caz, nu vă pot răspunde decât cu aceeaÈ™i superioară amabilitate, izvorâtă din conÈ™tiinÈ›a morbidă a unei singularități de neînlocuit. EvitaÈ›i asemenea persoane infatuate È™i lăsaÈ›i-le plăcerea ca a doua parte a vieÈ›ii lor să le convingă de felul cum singularitatea, de care sunt convinse, se transformă cu certitudine într-o singurătate atroce, când toÈ›i le vor ocoli cu repulsie, lăsându-le cu amintirile unor glorii facile È™i cu refrenul plângăcios al �lipsei de noroc�, pe care îl vor repeta ca niÈ™te jalnice litanii pe cărările vieÈ›ii. 3451 Să retractăm totdeauna numai minciunile, niciodată adevărul! 3452 Prin limbile omeneÈ™ti universul cel infinit, dar surd È™i mut, a învățat să vorbească despre acest infinit. 3453 Cine È™tie să iubească cu adevărat va È™ti desigur să È™i urască pe drept. 3454 Meritul mare al altora ne arată cât de mic este meritul nostru. 3455 Moda este o femeie frumoasă, elegantă È™i plină de toane care cu orice s-ar îmbrăca tot i se va părea că trebuie, peste puÈ›in timp, să se schimbe È™i să se reînnoiască, din teama că nu va plăcea ei însăși sau restului lumii. 3456 Cel care vrea să unească două spirite delicate trebuie să fie ca un cui de dimensiuni potrivite cu care să unim două scânduri subÈ›iri È™i foarte sensibile: dacă cuiul este prea gros È™i loviturile prea puternice, ambele piese se crapă, iar acÈ›iunea este ratată. 3457 Orgoliul nostru se manifestă în două direcÈ›ii: în interiorul fiecăruia, spre a ne consolida părerile bune despre noi, È™i în afara noastră, spre a întări părerile bune ale altora despre valoarea noastră È™i spre a-i determina să ne respecte. 3458 Talentul seamănă cu fotografia în culori a unui frumos răsărit de soare. Geniul cu răsăritul soarelui însuÈ™i. 3459 PoeÈ›ii sunt ca florile multicolore pe o pajiÈ™te înverzită care, fără flori, ar părea de un verde monoton. 3460 PoliteÈ›ea este totdeauna frumuseÈ›ea spiritului în acÈ›iune. 3461 Prejudecățile pot fi definite ca niÈ™te convingeri false izvorâte fie din nepricepere, fie din raÈ›iuni limitate la propriile interese. 3462 A înlătura un defect al unui prieten, fără ca el să simtă această intervenÈ›ie ce o faci cu delicateÈ›e, înseamnă a ridica prietenia la rangul cel mai înalt. 3463 Cine calcă rar pe cărarea care duce spre fiinÈ›a iubită va avea surpriza să găsească tot mai multe urme străine pe această potecă preÈ›ioasă. 3464 Când blândeÈ›ea È™i generozitatea pun întrebări, iubirea adevărată le răspunde întotdeauna. 3465 Ceea ce este sublim în prietenie poate fi insuficient în iubire. 3466 Cine cucereÈ™te femeile fără luptă le pierde fără glorie. 3467 Sunt oameni care caută dinadins primejdiile mărunte, cu pasiunea de recorduri sportive, pentru ca, înfrângându-le, să se verifice pe ei înÈ™iÈ™i dacă ar putea aborda ulterior alte primejdii mai mari. 3468 Există profunzimi dedesubtul nostru È™i altele deasupra noastră. Oamenii sunt apreciaÈ›i după direcÈ›ia în care le caută. 3469 Iubirea nu trebuie fondată pe jurăminte sau pe promisiuni, ci numai pe... iubire È™i pe nimic altceva. 3470 Dacă prostia nu are ca tinichea obligatorie legată de coadă È™i infatuarea, trebuie să bănuim că ea nu a atins încă stadiul de desăvârÈ™ire pentru a se afiÈ™a în modul cel mai spectaculos în public. 3471 Natura greÈ™eÈ™te uneori, dar cel mai grav atunci când conferă graÈ›ii fizice unor caractere detestabile È™i atunci când distribuie norocul celor care niciodată nu I-au meritat. 3472 Pentru a distruge forÈ›a răului trebuie folosit orice mijloc, începând cu diplomaÈ›ia È™i terminând cu forÈ›a loviturilor fulgerătoare. 3473 ÃŽntre ruÈ™inos È™i ridicol preferăm ridicolul, pentru că ridicolul îl mai putem repara, pe când ruÈ™inea aproape niciodată. 3474 Scriitorul împleteÈ™te ideile în evenimente; filosoful operează cu esenÈ›a ideilor. Iată diferenÈ›a dintre scriitor È™i filosof! Fericit este însă cazul când scriitorul poate fi È™i filosof în acelaÈ™i timp. 3475 Cel inteligent È™i modest are o valoare înzecit mai mare decât cel inteligent È™i infatuat, pentru că primul este mai aproape de sentimentalismul celor mulÈ›i care-i adoptă cu entuziasm comportamentul, pe când al doilea este unanim repudiat de opinia publică, chiar dacă altminteri este un om de valoare. 3476 Unii oameni își fac atâta reclamă în jurul personalității lor pe care È™i-o preÈ›uiesc atât de mult, încât te întrebi dacă nu cumva sunt poate nebuni sau dacă nu È›in cu tot dinadinsul să-È™i bată în mod public joc de ei înÈ™iÈ™i. 3477 Controlul naÈ™terilor, dreptul de a te naÈ™te sau nu, dreptul la avort al femeilor sau interdicÈ›ia de a-l practica sunt printre problemele cele mai arzătoare ale sfârÈ™itului de secol, împărÈ›ind lumea în două tabere - proaborÈ›ioniÈ™tii È™i antiaborÈ›ioniÈ™tii - fiecare parte venind cu argumente pro È™i contra. Asemenea dezbateri demografice dovedesc că, dintr-o chestiune individuală sau strict familială, dat fiind explozia populaÈ›iei mondiale, dreptul de a te naÈ™te sau de a nu te naÈ™te a devenit o problemă care interesează întreaga Terră. Cine are însă dreptate? întrebarea ar părea desigur foarte delicată, dar din momentul în care florile au dreptul să se răspândească pretutindeni, insectele, păsările È™i animalele de a se înmulÈ›i la infinit, de ce specia umană să fie tratată cu drepturi mai puÈ›ine decât florile, insectele, păsările È™i animalele, care, toate, se È™tie că nu sunt superioare omului? 3478 MulÈ›i ignoră ceea ce ar trebui în primul rând să È™tie È™i È™tiu destul de amănunÈ›it ceea ce ar trebui să ignore. 3479 O inimă îngrijorată de tată nu poate să difere cu nimic de cea mai duioasă inimă de mamă. Cei mai mulÈ›i oameni sunt experÈ›i în pierderea timpului propriu, furând după aceleaÈ™i reÈ›ete È™i din timpul preÈ›ios al altora. 3481 Cine nu È™tie să lupte cu el însuÈ™i nu pare născut pentru glorie. 3482 După victorie nu se dau nici explicaÈ›ii È™i nici scuze nu se mai cer. 3483 Unii trăiesc fără să existe, alÈ›ii există fără să trăiască. 3484 Nu o dată victoriile sunt mai mari decât cei care le obÈ›in. AÈ™a se face că aceÈ™tia sfârÈ™esc prin a fi striviÈ›i de propriile lor victorii. 3485 Pedeapsa meritată aplicată de cel blând se suportă ceva mai uÈ™or. 3486 Există un metal care nu se teme de loviturile ciocanului: mercurul, argintul viu. Dacă prima lovitură îl risipeÈ™te, cealaltă îl uneÈ™te iarăși È™i îi accentuează strălucirea. Ca acest metal lichid sunt È™i unii oameni. 3487 Inima fiinÈ›ei îndrăgostite este o busolă care se întoarce totdeauna după magnetul inimii iubite. 3488 Orice conflict politic este un nod gordian care aÈ™teaptă o sabie curajoasă să-l taie. 3489 Sunt drumuri drepte care duc drept la prăpastie È™i drumuri cu meandre care o ocolesc. 3490 MulÈ›i au crezut că fiinÈ›ele corupte au graÈ›iile lor È™i, adesea, chiar din acest motiv, È™i-au încurcat viaÈ›a cu ele. Dar nu după mult timp au observat că adevărata graÈ›ie nu o are decât puritatea. 3491 Când vrei să fii cu adevărat altruist, nu trebuie să-È›i comanzi: �IntenÈ›ionez să fac o faptă bună pentru altul, un gest plin de dezinteresare". Adevăratul altruist nici nu È™tie că este astfel, făcând zilnic zeci de acte de devotament anonim, mai mari sau mai mici, dintr-o deprindere formată într-o viață. Astfel, binele dăruit altora pare un reflex spontan, firesc ca È™i respiraÈ›ia, nicidecum un act dinainte calculat. 3492 Este aproape o crimă să treci încruntat pe lângă un copilaÈ™ care-È›i zâmbeÈ™te cu blândeÈ›e È™i inocență. 3493 Omul inteligent È™i rău este ca un fruct de soi, însă necopt È™i acru-amar. Bunătatea este pentru om ceea ce dulceaÈ›a È™i aroma este pentru un fruct. 3494 Pe când eram copil, îmi amintesc că aveam o vacă de soi pe care o pășteam È™i care dădea lapte mult È™i foarte gustos, dar avea un obicei prost: când simÈ›ea că ciÈ™tarul este plin, dădea dintr-o dată cu piciorul È™i-mi vărsa tot laptele. De acest lucru îmi amintesc ori de câte ori văd atâția oameni valoroÈ™i care-È™i risipesc munca lor printr-un singur gest nesăbuit. 3495 Nimic străin nu se mai poate contura peste o conÈ™tiință deja puternic conturată È™i definitiv formată. Acest precept este îndeosebi valabil pentru oamenii care au o adevărată conÈ™tiință politică. 3496 Se pare că speranÈ›a este singura forță interioară care poate întinde viaÈ›a ca pe un elastic, adăugându-i cu dărnicie zile, săptămâni, luni sau ani, după cum speranÈ›a este mai mare sau mai mică. 3497 Tocmai pentru motivul că nu È›i-a mai rămas nici o speranță în viață - tocmai de aceea! - trebuie să fii mai curajos ca oricând È™i să lupÈ›i deschis, dacă - È™i aÈ™a - tot crezi că nu mai ai nici măcar ce pierde! 3498 Dimensiunile speranÈ›ei le depășesc totdeauna pe cele ale vieÈ›ii. 3499 Dintr-o inimă rece nu te aÈ™tepta să iasă vreodată cuvinte calde. 3500 Inima avarului se află în mijlocul sacului cu bani. 350 i In dragoste nu poÈ›i să cunoÈ™ti dinainte totul. Mai trebuie lăsat ceva Ioc È™i fanteziei ca, prin ceea ce completează ea, să purifice È™i să înfrumuseÈ›eze adevărul. 3502 MulÈ›i au mai multă ambiÈ›ie decât vocaÈ›ie sau talent È™i, de obicei, aceÈ™tia reuÈ™esc să se afirme într-un fel. Dar se afirmă ca niÈ™te nume mai mult sau mai puÈ›in cunoscute, niciodată ca talente deosebite. 3503 Geniul este o formidabilă explozie a unui foarte mare talent, ceva comparabil cu explozia unei stele super-nova care, bineînÈ›eles, va fi vizibilă în toată galaxia. 3504 IpoteÈ™ti - un sat micuÈ› din nordul Moldovei care È™i-a trimis razele-i de Luceafăr în toată lumea È™i care a decis ca literatura română să fie măreață. 3505 Excesul de sinceritate trebuie considerat mai degrabă un defect decât o calitate deosebită. 3506 Când ne iertăm singuri păcatele, avem toate È™ansele să le dublăm în cel mai scurt timp. 3507 LaÈ™ul este laÈ™, dar are oricând curajul să devină È™i un desăvârÈ™it trădător. 3508 Gelosul loveÈ™te cu uÈ™urință, iar atunci când turbează de gelozie, nu-i vine greu să treacă la crimă. Cam aÈ™a È™tiu geloÈ™ii să iubească. 3509 Ne place mai mult să facem daruri celor dragi decât să primim daruri de la ei. 3510 Sentimentele, marile sentimente, nu încap în cuvânt, după cum poienile de smaragd, cu miile de flori ale lor, emanând parfumuri suave, nu încap niciodată în peÈ™teri, oricât de mari È™i de frumoase ar fi acestea. 3511 Sentimentele bune semănate în inimă înfloresc totdeauna pe buze. 3512 Surâsul este o punte de aur care leagă sufletele omeneÈ™ti. 3513 Arată-mi cum râzi È™i despre ce râzi, ca să-È›i spun cine eÈ™ti. 3514 Când suntem fericiÈ›i, meritul cel mai mare îl are cel ce ne aduce fericirea. 3515 Prima dintre toate fericirile din lume este fericirea dragostei împlinite. 3516 Cu cât fericirea ne înalță mai sus, cu atât sunt mai mari riscurile unei prăbuÈ™iri mai neaÈ™teptate. 3517 Pentru că nu cunoaÈ™tem nefericirile altora, spunem uneori cu toată convingerea: �Eu am fost cel mai nefericit!" Dar este un mare neadevăr, despre care puÈ›ini realizăm ce teribilă nedreptate le facem altora în acele clipe - căci, dacă le-am vedea suferinÈ›ele imense, incomparabil mai mari decât ale noastre, poate că le-am cere imediat iertare. Să nu fim chiar atât de nedrepÈ›i! 3518 Mâhnirea este un nor negru È™i apăsător care nu dispare până ce nu se transformă în întregime într-o ploaie amară de lacrimi. 3519 Planeta noastră este un mecanism atât de complex, încât niciodată un popor nu ar putea lipsi din acest ansamblu viu, aÈ™a cum, din aceleaÈ™i motive, un imens angrenaj nu ar putea funcÈ›iona niciodată fără un minuscul È™urubel. 3520 Al treilea război mondial ar fi mormântul întregii omeniri pe care, după opiniile multora, ni-l săpăm deja de pe acum, fără să mai poată exista cineva care să ni-l astupe peste trupurile noastre arse. 3521 Pacea este Iubirea mondială încoronată ca regină. Războiul - detronarea păcii È™i întronarea Urii universale în locul ei. 3522 Lumea ar putea dispărea în fel È™i chip: în conflicte nucleare, în situaÈ›ia când Terra, atinsă de meteoriÈ›i uriaÈ™i ori de capete de comete, s-ar transforma într-o planetă de gheață, sau prin repetarea �fenomenului Atlantida", prin apariÈ›ia unor microbi necunoscuÈ›i sau viruÈ™i ucigaÈ™i È™i fulgerători capabili să provoace molime îngrozitoare cu extinderi rapide în masă etc., etc. Dar să fim liniÈ™tiÈ›i: există un Dumnezeu care veghează asupra noastră! 3523 Cine munceÈ™te fără să gândească va munci de două sau de mai multe ori mai mult. 3524 Idealul - un miraj ce creÈ™te cu atât mai mult cu cât se îndepărtează de tine. 3525 Cine nu crede în nimic nu va fi capabil de nimic. 3526 Viciul, ignoranÈ›a È™i răutatea aleargă îndată spre orice gol din mintea omului căutând să-l umple cu întunecimea lor. 3527 Arta este al doilea univers al omului. 3528 Arta nu trebuie să contrazică natura, ci să o completeze înfrumusețând-o. 3529 Grotescul este sublimul exagerat. 3530 FrumuseÈ›ea fără bunătate va fi percepută ca o floare frumoasă fără nici un miros ori chiar mai rău: ca o floare frumoasă cu miros pestilenÈ›ial. 3531 Cuvântul bine plasat în scrieri importante este capabil să aibă în el puterea unei dinamite. 3532 Iubirea vrea infinituri indefinite È™i finituri insaÈ›iabile. 3533 Poezia este gândirea îmbrăcată în hainele ei sărbătoreÈ™ti cele mai frumoase È™i mai elegante cu putință. 3534 Stilul nu este atât omul cât efortul de a depăși umanul cotidian. 3535 Frumosul are o singură trăsătură de bază: este irezistibil. 3536 Cartea a devenit pentru fiecare cea de a doua mamă. 3537 Instinctele omului inteligent sunt sublimate totdeauna în ideal. 3538 Tinerii se îndrăgostesc înainte de a afla cu adevărat ce este dragostea È™i desigur că nu-È™i fac complexe din acest lucru chiar dacă sunt mai mult sau mai puÈ›in fericiÈ›i. între timp, poeÈ›ii È™i filosofii îi caută iubirii, de sute de ani, definiÈ›iile cele mai adecvate È™i mai savante, iar atunci când cred că le-au găsit au pierdut deja capacitatea de a mai întâlni ceea ce se străduiau să definească. 3539 Orice om doreÈ™te să È™tie secretele multora, dar nici unul nu vrea să i se cunoască secretele lui. 3540 Femeile frumoase nu pot fi ignorate niciodată de cohorte mari de bărbaÈ›i de toate felurile È™i tocmai de aceea ele doresc să fie adulate cel mai mult de bărbatul de care ele sunt îndrăgostite, căci nu există pentru o femeie îndrăgostită o plăcere mai mare decât aceea de a se mândri cu calitățile iubitului ei. 3541 Când un bărbat frumos îi face curte unei fete, aceasta nu trebuie să se grăbească să-È™i cumpere rochie de nuntă. 3542 ÃŽnainte de a face eforturi ca să devenim supraoameni, să încercăm mai bine a deveni oameni, cu adevărat. 3543 Iubirea este cel mai mare, cel mai inviolabil È™i cel mai nestăvilit drept al vieÈ›ii! 3544 Cine iubeÈ™te va crede că are totdeauna dreptate, iar această încredere merge până la un fel de convingere încăpățânată. 3545 Iubirea este o boală care se vindecă tot prin iubire. 3546 Dragostea face ca greÈ™elile fiinÈ›ei iubite să pară totdeauna de neluat în seamă. 3547 Tiranii au mania de a sili prin vorbe să-i convingă pe cei mulÈ›i că-s fericiÈ›i, mai ales atunci când aceÈ™tia simt contrariul. 3548 LiniÈ™tea în sânul naturii este una din marile bucurii ale vieÈ›ii. A-i lua cuiva acest drept este o impietate. 3549 Nimeni nu poartă bijuterii din aur pur, pentru că sunt prea moi È™i s-ar îndoi prea repede. Aurul pur este doar un etalon; în realitate, din punct de vedere tehnic È™i practic, el ar fi cu totul nefolositor dacă nu s-ar alia cu un metal nepreÈ›ios care să-i aducă duritate È™i rezistență la orice lovitură. La fel ar păți oamenii foarte buni dacă nu ar fi apăraÈ›i È™i dublaÈ›i de prietenii lor ceva mai duri. 3550 Este de preferat să ne îmbrăcăm cu hainele zdrențăroase ale adevărului decât să facem parada modei cu costumul de o eleganță impecabilă a minciunii. 3551 Vitejia fără iscusință poate fi o spectaculoasă sinucidere. 3552 Un om foarte cult È™i foarte cumpătat È™tie totdeauna să stabilească limitele necesarului în toate aspectele vieÈ›ii. 3553 Mai multe cuvinte ne trebuie pentru a descrie tăcerea È™i liniÈ™tea decât pentru descrierea zgomotului È™i a gălăgiei. 3554 Totdeauna virtuÈ›ile s-au luat la harță cu viciile din sufletele oamenilor, dar rareori s-a întâmplat ca viciile să nu învingă la scoruri categorice. 3555 In balanÈ›a caracterelor omului de mare valoare chiar viciile, cu cât apasă mai jos, cu atât ele fac ca virtuÈ›ile să i se înalÈ›e mai sus. 3556 PeÈ™tele prins în undiță dă vina pe râmă. 3557 Șoimii trec ca săgeata prin pânzele de păianjeni întinse cu abilitate printre crengile copacilor unde nu au putut fi rupte niciodată de muÈ™tele prinse în plasa lor. 3558 Secretul marilor reuÈ™ite: de la cunoaÈ™tere la acÈ›iune! 3559 Acolo unde decăderea economică poartă masca progresului, acolo este vorba de grave acte de corupÈ›ie, de grave prăbuÈ™iri morale È™i politice. 3560 Nici un alt sentiment nu are puterea de a transforma îndoiala în certitudine ca gelozia. 3561 Cine a descoperit greÈ™eala a descoperit È™i jumătate din remediu. 3562 Când instinctul se luptă cu inteligenÈ›a, nu o dată se întâmplă ca să-È™i rezolve conflictul fuzionând într-un produs nou: inteligenÈ›a-instinct. 3563 InteligenÈ›a unora este ca un far cu faza mică, a altora ca un far cu faza mare care, cu bătaia lui lungă, luminează jur-împrejur zările necunoscute È™i îndepărtate. 3564 MulÈ›i oameni de seamă, despre care, în timpul vieÈ›ii, se spunea că sunt doar niÈ™te simpli oameni talentaÈ›i, după moartea lor s-a constatat că în realitate erau strălucite genii. 3565 Gândul este lumina existenÈ›ei noastre care lucrează mai ales atunci când medităm pe întuneric. 3566 ȘtiinÈ›a este elicea sufletului, iar arta aripile lui. 3567 Omul învățat È™tie în mod amănunÈ›it cum se face un lucru greu de înfăptuit, dar nu-l poate face, pe când înÈ›eleptul, după ce I-a realizat cu uÈ™urință, spune că nu găseÈ™te toate cuvintele să-È›i explice cum l-a făcut. Aceasta ar fi principala diferență dintre un înÈ›elept È™i un învățat. 3568 CărÈ›ile sunt cărămizile cu care s-a înălÈ›at palatul universal al civilizaÈ›iei umane în care trăim cu toÈ›ii astăzi. 3569 Librăriile È™i bibliotecile au devenit magazinele alimentare ale creierelor È™i sufletelor noastre, cercetate des de oameni care simt foamea intelectuală. 3570 O glumă bună este ca o bombă cu gaz ilariant trântită în mijlocul oamenilor care, altminteri, poate că erau gata să adoarmă. 3571 Cea mai folositoare È™i mai plăcută băutură alcoolică este aceea pe care nu ai băut-o niciodată. 3572 Iubirea de mamă va fi totdeauna un templu de aur doar atunci când i se răspunde cu egală reciprocitate. 3573 TorÈ›elul calomniei sufocă cu rapiditate È™i siguranță cea mai frumoasă floare a iubirii. 3574 Copiii sunt urmele vii pe care oamenii, de-a lungul unei existenÈ›e efemere, le lasă în direcÈ›ia infinitului speciei umane, lumina vieÈ›ii lor semănând cu lumina lumânărilor de ceară. Ea se transmite ca de la o lumânare în curs de topire finală, abia pâlpâind, la o alta nouă, recent aprinsă. Lumânările - în cazul nostru oamenii maturi - se topesc încet È™i apoi dispar, dar lumina vieÈ›ii lor se păstrează veÈ™nic aprinsă. 3575 Fetele tinere sunt oglinzile strălucitoare în care mamele sau bunicuÈ›ele își privesc cu nostalgie strălucirile de odinioară ale propriei lor tinereÈ›i. 3576 Trezirea din dezamăgire este renaÈ™terea cea mai binecuvântată. 3577 Norocul nu vine niciodată la cel care ÃŽI caută cu insistență, ci numai la cei indiferenÈ›i, care îl ignoră È™i nici nu-l aÈ™teaptă. 3578 Marele păcat al celor fericiÈ›i este că, în clipele lor cele mai frumoase, sunt cu totul nepăsători față de fericirea altora. 3579 A-È›i impune idealul tău cu sila altora este o gravă violare a personalității. 3580 Cine-È™i cere darul înapoi după ce aparent îl dăduse cu mâna largă va avea o faimă mai rea decât aceea a unui hoÈ›. 3581 Șerpii È™i năpârcile nu-È™i È›in niciodată spinările drepte. Cine încearcă să i le îndrepte face un lucru inutil È™i, pe lângă aceasta, rău sfârÈ™it poate avea. 3582 Oamenii trebuie să se nască de două ori: prima dată prin meritul părinÈ›ilor, a doua oară prin merite proprii. 3583 - Nu-mi mai destăinuiÈ›i secretele voastre, oameni buni! De-abia mai pot face față să mi le păstrez pe-ale mele... - 3584 Nu-È›i este cu adevărat prieten cel care, ajungând el sus, te împinge cu delicateÈ›e pe tine jos. 3585 Ori de câte ori ÃŽI vezi pe aproapele tău că greÈ™eÈ™te È™i tu nu intervii să-l ajuÈ›i să-È™i îndrepte greÈ™eala, greÈ™eÈ™ti de două ori mai mult decât el. 3586 Cine îi vorbeÈ™te pe toÈ›i de rău în faÈ›a ta, lăudându-te numai pe tine, cu siguranță că te va bârfi la fel în faÈ›a celor pe care-i calomniase înainte, lăudându-i doar pe aceÈ™tia. 3587 FireÈ™te, pare înjositor să fii slugă. Dar È™i mai josnic este să fii slugă de slugă. 3588 �Domnilor, am ajuns ministru pentru că în viață nu È™tiam să fac nimic altceva", spuse cândva un înalt demnitar, mai în glumă, mai în serios. Dar îl È™tiam că, de fapt, era un om foarte serios. 3589 Zâmbetele nesincere ale tuturor supuÈ™ilor cărora le porunceÈ™ti cu asprime ascund de fiecare dată câte o înjurătură sinceră pe care È›i-o adresează cu toată căldura în gândul lor. 3590 TicăloÈ™ia foloseÈ™te adesea ca monedă amabilitatea. 3591 Cel mai mare ghinion al cuiva este să se nască È™i să trăiască numai printre oameni răi. Sunt multe È™anse ca să devină la fel de rău ca ei, absorbindu-le răutatea cum absoarbe un burete apa cu zoi negre. 3592 Când cineva pedepseÈ™te pe un vinovat spunându-i că de fapt nu îl pedepseÈ™te pe el personal ci numai vina lui, dovedeÈ™te un sadism pe cât de rafinat pe atât de diabolic. Procedeul este similar cu cel al vechii InchiziÈ›ii care susÈ›inea că îl arde pe aÈ™a numitul eretic pentru că îi vrea binele, curățindu-i prin foc sufletul de păcate. 3593 Opinia publică este o forță mai puternică decât toate legile luate la un Ioc. 3594 ÃŽntre gloanÈ›ele de plumb È™i literele de plumb ale tiparului sunt multe asemănări. Literele din cuvintele înflăcărate mai au însă un avantaj în plus: trec prin orice È™i incendiază pe dată conÈ™tiinÈ›a maselor, ceea ce gloanÈ›ele, evident, nu pot face. 3595 ÃŽn democraÈ›ie ar trebui să se afle concentrat totdeauna creierul naÈ›iunii. Conducătorii acesteia nu trebuie să fie decât braÈ›ele ei. 3596 Viciile își întind totdeauna capcanele numai pe drumul care merge spre virtute. 3597 Avarii capătă paloarea aurului pe care îl ascund, paloare dublată de frica de a nu È™i-l pierde. 3598 Durerea este folositoare numai când ne arată care organ este bolnav, nu È™i atunci când ne-o provoacă altul în mod absurd È™i fără explicaÈ›ii. 3599 Sunt oameni care-È›i fac rău È™i apoi se căiesc cerându-È›i iertare ca să te poată îmblânzi È™i lovi mai cu putere atunci când nu te aÈ™tepÈ›i. 3600 Răzbunarea satisface pe cel ce se răzbună, dar nu stinge ura celui pe care se răzbună. 3601 Nu există răzbunare mai nobilă decât să-l ierÈ›i pe cel ce l-ai învins. 3602 Cinicul este mai de temut decât ironicul, căci batjocura lui nu are scopuri curative, ci distructive, pe când ironicii sunt în general simpatici È™i se manifestă astfel mai mult din bonomie. 3603 ÃŽn faÈ›a celor puternici să ne plecăm spada, nicicum capul È™i cugetul. 3604 Cel mai greu de înfrânt în spiritul femeilor nu este ambiÈ›ia, cât mândria lor născută din orgoliu È™i vanitate. 3605 Cei ajunÈ™i din întâmplare mari - È™i pe care, înainte, tu i-ai cunoscut pe când trăiau în umilință - te vor ocoli întotdeauna, cu predilecÈ›ie, întâi pe tine. 3606 Minciuna nu se mai ascunde când este înarmată până în dinÈ›i. 3607 Când adevărul este departe trebuie strigat tare, să te audă. 3608 Numai după ce legi gura minciunii gălăgioase vei auzi cu claritate glasul adevărului. 3609 Este foarte greu să-l minÈ›i pe mincinosul de profesie. 3610 Singurătatea nu este bună decât pentru a te reculege asupra modului cum să te armonizezi cu societatea. 3611 Cei triÈ™ti nu pot fi niÈ™te oameni răi. 3612 Când oamenii ajung să se înÈ›eleagă prin tăcere, înseamnă că au atins deja un limbaj foarte evoluat. 3613 In clipele cele mai solemne, vorbăria multă pângăreÈ™te sentimentele. 3614 In sufletele însetate de muzică încap cu cea mai mare uÈ™urință poezia, artele plastice È™i filosofia, fără de care muzica nu ar fi savurată pe deplin. 3615 ÃŽnainte de a ajunge la creier, îmi închipui că muzica este condusă de ureche spre inimă, iar inima îi amplifică armonia, oprind È™i pentru ea o parte din frumuseÈ›ea sunetelor ca o perfectă hrană spirituală, ca unic È™i necesar combustibil cu ajutorul căruia poate să bată mai tare È™i mai înflăcărat. 3616 V-aÈ›i întrebat vreodată cât de mult ar fi compus Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a stins prematur la 35 de ani dacă ar fi trăit ca Giuseppe Verdi 88 de ani? Și să nu uităm că Mozart a compus peste 500 de lucrări. Este cel mai precoce creator din istoria muzicii, compunând încă de la vârsta când unii copii abia învăță să vorbească (la 5 ani compunea deja - amintesc că È™i George Enescu a compus la 5 ani È™i nouă luni - iar de la 3 ani Mozart cânta bine la pian), fiind în acelaÈ™i timp È™i un mare interpret la vioară È™i clavecin. El dorea foarte mult să mai trăiască È™i să mai compună, considerând că nu È™i-a expus nici un sfert din ceea ce mai avea de expus din rezervele inepuizabile ale geniului său, din bogăția creaÈ›iei sale muzicale unice. Dar a murit nu numai tânăr (în ziua de 5 decembrie 1791), ci È™i extrem de sărac, fiind îngropat a doua zi, pe 6 decembrie, pe o zi cu lapoviță È™i ninsoare, la groapa comună a săracilor, singurul om care a participat la înmormântarea lui fiind doar groparul care a È™i uitat locul unde ÃŽI înmormântase. (Astăzi o singură pagină din manuscrisele marelui compozitor se vinde de la 6 milioane de dolari în sus!) O mai mare ironie È™i nedreptate nici că se putea! Probabil că omenirea a pierdut un geniu incomensurabil - colosul total al muzicii universale - cea mai mare forță a talentului muzical omeneÈ™te posibil. Se va mai naÈ™te oare un al doilea Mozart? 3617 J. S. Bach este fundalul pe care s-a înălÈ›at tot edificiul muzicii simfonice. 3618 Până È™i înÈ›elegerea glasului naturii - trilurile păsărilor, țârâitul greierilor, murmurul izvoarelor, foÈ™netul pădurii - necesită o anumită sensibilitate, 0 educaÈ›ie estetică, una muzicală, dacă vreÈ›i. Altminteri, omul va rămâne nepăsător în faÈ›a lor. Căci sunt destui indivizi care le-au tratat totdeauna cu totală indiferență, ca pe niÈ™te simple sunete fără vreo valoare deosebită. 3619 Muzica este ecoul dragostei, respiraÈ›ia florilor scăldate de rouă, armonia razelor de lună... 3620 A admira o melodie frumoasă, o pictură frumoasă sau o sculptură deosebită este, într-adevăr, minunat, dar a le crea tu însuÈ›i este o bucurie unică, este ceva sublim! 3621 Muzica este arta care dă aripi sufletului È™i ne apropie cel mai mult de desăvârÈ™ire. 3622 Istoria muzicii este cea mai adevărată istorie a vibraÈ›iilor sufletului omenesc. 3623 Ascultând muzica, totdeauna un filosof va căuta să-i pătrundă È™i mesajul ei transcedental pe care să-l conecteze cu idei filosofice inedite. 3624 Cine se va entuziasma în faÈ›a kitsch-urilor nu se va entuziasma niciodată în faÈ›a artei adevărate. 3625 Degeaba luminaÈ›i minÈ›ile oamenilor dacă nu le luminaÈ›i È™i sufletele! 3626 Cu amintirile, eu simt că trăiesc în trecut, cu suferinÈ›ele în prezent È™i cu bucuriile în viitor. Dar trăiesc, È™i asta tot este ceva! 3627 După cum filosofia este sinteza gândirii, muzica este sinteza tuturor artelor, ba chiar mai mult: regina lor. 3628 Din furtunile declanÈ™ate în sufletul compozitorului poate ieÈ™i muzica cea mai liniÈ™titoare È™i senină, destinate altor suflete bântuite de furtună. 3629 Cu cât compui mai mult, cu atât începi să �auzi� în tine mai multe melodii noi, care își cer dreptul la lumină. Ba, spre sfârÈ™itul vieÈ›ii, ca un fel de ironie a soartei, armoniile muzicale vin în avalanșă, fără să mai poÈ›i face față transpunerii È™i aranjării lor, Abia atunci constaÈ›i, cu profund regret, că viaÈ›a este, într-adevăr, prea scurtă pentru o artă atât de lungă È™i totală cum este muzica. 3630 Arta nu are picioare, ci numai aripi. 3631 A crea o operă de artă nu este, la urma urmelor, chiar atât de greu pentru un artist. A selecta, după aceea, este arta-propriu-zisă. Iată pentru ce Ravel spunea: �Să nu compui niciodată prea mult!� 3632 InspiraÈ›ia este ca o pasăre măiastră care vine la tine numai dacă munceÈ™ti cu migală să-i faci un cuib frumos È™i comod unde să locuiască nestingherită. 3633 Manierismul are ca punct de plecare rutina lăsată de capul ei. 3634 Arta este mai scumpă decât aurul! 3635 Arta nu se naÈ™te. Se creează È™i se È›ese din scânteile divinității. 3636 Un conducător politic neînzestrat de la natură, dar infatuat È™i ambiÈ›ios, este ca un conducător de orchestră surd care are pretenÈ›ia ca orchestra lui să cânte cel mai bine, deÈ™i el dirijează cel mai prost. 3637 Istoria noastră a fost scrisă mai mult cu spada decât cu condeiul. 3638 PoeÈ›ii aud È™i stelele cântând, iar în trilurile privighetorilor ei văd irizări de curcubeie. 3639 Cu pana de gâscă s-au scris opere mai valoroase decât aurul È™i mai durabile decât cele scrise cu peniÈ›ele de aur. 3640 O idee pare mai adevărată atunci când este grăită cu glas tare decât atunci când este scrisă. 3641 Toate definiÈ›iile filosofice ale obiectivității sunt foarte subiective. 3642 MulÈ›i dintre oameni ar dori să aibă capacități supranormale, dar poate că, mai întâi de toate, bine ar fi dacă le-ar avea în totalitate pe cele normale. 3643 Femeile serioase se simt cele mai jignite atunci când află că bărbaÈ›ii pe care ele îi iubesc au fost mai întâi în legătură cu alte femei de joasă reputaÈ›ie morală. Unele sunt atât de mândre încât nu mai concep să accepte curtea unor asemenea bărbaÈ›i È™i îi resping cu toată duritatea oricât de mult i-ar iubi. Dar nu totdeauna soluÈ›ia aceasta este cea mai fericită. 3644 Intre o soluÈ›ie perfectă, dar irealizabilă dintr-un motiv sau altul, È™i una mai modestă însă ceva mai realistă este de preferat a doua, chiar dacă are mai multe defecte, pentru că, oricum, ultima oferă mai multe È™anse să fie pusă imediat în practică. 3645 Despre pseudosavanÈ›i (È™L.pseudosavante) ce am mai putea spune decât să-l cităm pe Ernest Renan (Grande Enciclopedia, I)-. � Vocea È™tiinÈ›ei serioase este uneori prea slabă în contra îndrăznelii È™i imposturii, dar există o voce a È™tiinÈ›ei, È™i când strigătele modei s-au potolit, această voce continuă să se facă auzită È™i nu se mai aude decât ea. "Să sperăm că nu se va mai auzi mult timp... 3646 A vorbi despre nemurirea civilizaÈ›iei, acum când poluarea se întinde ca un cancer al planetei, când teroriÈ™tii ucid fără milă atâtea fiinÈ›e nevinovate, când boli noi au început să facă ravagii, acum când specia umană este sortită dispariÈ›iei totale, când însăși �eterna natură� este ameninÈ›ată cu È™tergerea definitivă, lăsând să plutească în cosmos nu un glob albastru È™i pur, nu o Terra sublima, de culoarea safirului, ci un bulgăre negru È™i pustiu, acoperit cu deserturi apocaliptice de ruine amestecate cu cenușă; a mai vorbi, în aceste condiÈ›ii, despre viitor, fericire nelimitată È™i veÈ™nicia unei omeniri fericite pare o nebunie sau o glumă sinistră care nu mai trebuie spusă, decât, poate, ca o consolare de prost gust. Pentru a avea dreptul să vorbim în continuare despre fericire È™i viitor luminos, trebuie ca cineva să stingă focul morÈ›ii care înaintează încet pe meridianele È™i paralelele planetei, să stingă fitilele urii dintre oameni È™i să pună din nou dragostea de oameni pe cel mai înalt piedestal al existenÈ›ei noastre. Altminteri e pericol! 3647 Banii avarului: roÈ›ile caretei care-l transportă spre infern. 3648 Dacă, pe măsură ce te înalÈ›i tot mai sus cu trupul, cuprinzi deja tot mai mult cu privirea numeroase lucruri de pe pământ, cu atât mai multe vei vedea È™i înÈ›elege atunci când te înalÈ›i cu spiritul. 3649 Nu-i povară mai grea ca punga uÈ™oară. 3650 Fii bun ca pâinea caldă, dar ai grijă să nu fii mâncat de toÈ›i. 3651 Nimeni nu are încredere în medicul chel care îți recomandă cea mai bună reÈ›etă pentru creÈ™terea părului. 3652 A fi celebru este ca È™i când ai locui într-o casă de cristal ai cărei pereÈ›i au proprietatea lentilelor măritoare prin care te văd toÈ›i supradimensionat chiar È™i în cel mai mic amănunt. AÈ™a stând lucrurile, nu ai dreptul nici de a greÈ™i, nici de a te supăra pe cineva, căci răzbunătorii È™i invidioÈ™ii de abia aÈ™teaptă să se năpustească cu pietre. 3653 ÃŽn È›ara unde numărul cârciumilor ÃŽI dublează pe cel al lăcaÈ™urilor de cultură, viitorul ei va fi compromis. 3654 Cârciumele ar trebui aÈ™ezate simbolic lângă cimitire. 3655 Critica trebuie să fie raza clară care arată toate strălucirile È™i irizările din cristale privite din diferite unghiuri, fără a omite umbrele - chiar diafane - ale acelor cristale. 3656 Fetele care vor să se mărite fac adesea efortul să descopere dacă dracul are coarne poleite cu aur, iar îngerul pene negre în aripi. 3657 De câte ori vezi pe cineva că face prost un lucru pe care tu te pricepi a-l face de zece ori mai bine sau de câte ori auzi pe cineva că vorbeÈ™te aiurea despre noÈ›iuni în care tu eÈ™ti expert È™i îi laÈ™i pe aceÈ™ti nepricepuÈ›i să încurce trebuirile È™i să flecărească fără să-i dai la o parte, tot de atâtea ori permiÈ›i proÈ™tilor să-i conducă pe cei înÈ›elepÈ›i. 3658 Sunt oameni care fac imprudenÈ›a să se laude cu anumite cunoÈ™tinÈ›e sus-puse sau cu persoane înstărite, spunând despre ele că le sunt prietenii cei mai buni, deÈ™i, la rândul lor, acele vârfuri abia dacă își aduc aminte de aceÈ™ti lăudăroÈ™i stupizi de care caută să se dispensezi imediat ce-i întâlnesc în cale. 3659 Mai suportabile sunt trăncăniturile unei mori stricate decât un discurs dezordonat È™i plictisitor al unui om politic. în trăncăniturile morilor unii percep chiar un ritm cu o anumită armonie poetică, pe când trăncăniturile flecarilor deranjează urechile È™i nervii tuturor. 3660 Epigramele trebuie astfel concepute încât celor cărora le sunt destinate să nu le provoace mânie È™i sentimente de răzbunare, ci să accepte ironia ca pe o glumă fină È™i inteligentă, capabilă să le stârnească râsul È™i dorinÈ›a de a răspunde cu aceeaÈ™i monedă valoroasă epigramistului care a declanÈ™at schimbul de È™arje. 3661 Filosofia este coloana vertebrală a spiritului. 3662 Ce-ar putea fi un epitaf? Jumătate o carte de vizită...postumă, jumătate un mic certificat protocolar de bună-purtare în care sunt consemnate mai mult intenÈ›iile bune decât faptele nobile reale. 3663 FrumuseÈ›ea autentică nu face eforturi ca să existe. 3664 Blestemată este viaÈ›a celor exilaÈ›i, dar mai blestemaÈ›i sunt cei care i-au silit să se exileze. 3665 Bulgărele de zăpadă care se rostogoleÈ™te spre prăpastie simbolizează cât se poate de bine zvonurile rele. 3666 Ca să-È›i câștigi gloria nu trebuie să-È›i sacrifici onoarea. 3667 Pentru ca frumosul car cu flori al gloriei să poată ajunge pe culmile celebrității, condiÈ›ia ar fi ca la el să te înhami tu însuÈ›i È™i să-l tragi din greu până sus, unde uneori soseÈ™ti abia la finele vieÈ›ii. 3668 Interesele diferite se nasc din gusturi diferite. 3669 AÈ™a cum surâdem noi, cu mai multă ori mai puÈ›ină indulgență, la vederea costumelor purtate cu veacuri înaintea noastră, aÈ™a probabil vor surâde urmaÈ™ii noÈ™tri de hainele (greoaie?) ce le purtăm noi acum. 3670 Când iluzia libertății începe să-È›i devină familiară È™i tu începi să te crezi liber, deÈ™i, în realizate, nu posezi nici urmă de libertate, - desigur, într-o aÈ™a conjunctură ar putea spune cineva că eÈ™ti pe jumătate nebun, căci dacă ai cunoaÈ™te libertatea adevărată, probabil că ai înnebuni de tot de bucurie! 3671 Iluzia È™i visul sunt cele două picioare cu care, atunci când suntem tineri, alergăm spre tărâmurile nebuloase ale fericirii. Când, spre bătrâneÈ›e, iluziile È™i visurile încep să ne lase, ne luăm în ajutor bastonul speranÈ›ei È™i al amintirilor, iar în cele din urmă cârjele deznădejdei cu care ne târâm încet spre mormânt... 3672 Stop-cadru: ultima clipă a vieÈ›ii noastre. 3673 Din aripile construite cu elan de poetul tânăr pentru a zbura cu ele spre stele, acelaÈ™i poet, devenit matur, observă că, din asemenea aripi, abia de va putea să-È™i înjghebeze un acoperiÈ™ modest sub care să se adăpostească È™i să supravieÈ›uiască cu greu în tot restul vieÈ›ii, rămânând în continuare un visător cuminte È™i anonim. 3674 Invidia este admiraÈ›ia ieÈ™ită din sufletul urii ascunse È™i disimulate sub un zâmbet ambiguu care ar vrea să pară de admiraÈ›ie dar care, în realitate, este un rictus duÈ™mănos de dispreÈ›. 3675 Istoria este biografia neromanÈ›ată a unui popor în acÈ›iune. 3676 Dacă lipsa de modestie a oamenilor simpli deranjează mai mult sau mai puÈ›in, aceea a oamenilor mari este în general acceptată È™i considerată de cei mai mulÈ›i scuzabilă. 3677 ÃŽntâlnim adesea iubirea falsă, dar nu vom putea întâlni niciodată È™i nicăieri ură falsă. 3678 Cel ce caută să stingă iubirea cuiva prin intrigi este mai vinovat decât un incendiator. 3679 Falsa modestie este mai demnă de dispreÈ› decât lăudăroÈ™enia însăși, îndeosebi atunci când respingi cu jumătate de gură onorurile È™i funcÈ›iile pe care le-ai râvnit o întreagă viață. 3680 Nu totdeauna dobândeÈ™ti onoarea luptând pentru onoruri. 3681 Există fete frumoase È™i volubile care, numai când stai puÈ›in de vorbă cu ele, te fac să trăieÈ™ti o viață întreagă doar în cinci minute. 3682 O ideologie poate fi cu atât mai sigură de victorie cu cât este mai înarmată cu idei mai promițătoare È™i mai seducătoare pentru masele needucate, dar È™i cu arme de foc mai moderne destinate È›inerii maselor în frâu, după ce ideologia a pus mâna bine pe putere. 3683 Tiranii sunt severi cu alÈ›ii, dar libertini ei între ei È™i cu ei înÈ™iÈ™i. 3684 Moartea este o realitate tristă cu ochii închiÈ™i. 3685 Ai pierdut speranÈ›a - ai pierdut totul, într-un fel chiar È™i viaÈ›a. 3686 Un perpetuum mobile: speranÈ›a. Unicul ei combustibil: iluzia. 3687 Nu poÈ›i spune unei fiinÈ›e dragi �te iubesc!� fără să exalezi, în timp ce rosteÈ™ti acele cuvinte sfinte, o otravă puternică, bioxidul de carbon... Pare ciudat cum pe un suport al morÈ›ii trimiÈ›i un înalt mesaj al vieÈ›ii. 3688 VorbeÈ™te-i fiecărui subaltern cu ton rece, aferat, dacă se poate, ceva mai poruncitor È™i totdeauna cu oarecare nuanÈ›e de nemulÈ›umire È™i în curând vei căpăta faima de È™ef priceput È™i autoritar. Ba unii se vor grăbi să-È›i zică È™i �om drept", iar slugărniciile nu vor înceta să apară. 3689 Tăcerea din prostie este neutră, seacă, moartă È™i rămâne mai totdeauna o tăcere imbecilă. Tăcerea din înÈ›elepciune însă este de fiecare dată participativă, plină de subînÈ›elesuri, ironică È™i neliniÈ™titoare pentru interlocutor. Adesea, ea vorbeÈ™te chiar mai mult decât excesul de cuvinte. 3690 A ucide o viperă È™i a ucide un tiran este absolut acelaÈ™i lucru. 3691 Suntem mai plăcuÈ›i înaintea oamenilor atunci când È™tim să ne ascundem cu măiestrie neÈ™tiinÈ›a decât atunci când facem paradă cu ceea ce È™tim. 3692 Trebuie să păstrăm toată viaÈ›a ceva din candoarea copiilor; nu ne este permis însă ca să dăm în mintea copiilor. 3693 GândiÈ›i-vă numai la atât: că aceia care te flatează È™i te linguÈ™esc întotdeauna, când vor dobândi o poziÈ›ie mai privilegiată, vor fi primii care te vor lovi dacă te-ar vedea căzut. 3994 De câte ori îți vine ca să bârfeÈ™ti pe cineva, tot de atâtea ori închipuieÈ™te-È›i că persoana aceea s-ar afla în spatele tău È™i că È›i-ar auzi toate cuvintele. Te asigur că atunci vei avea mai multă putere să-È›i înfrânezi limba. 3995 Există o categorie de oameni atât de rafinaÈ›i în arta clevetirii încât, pentru a face mai verosimilă calomnia lor, È™i pentru a părea nepărtinitori, încep prin a se ponegri pe ei înÈ™iÈ™i. 3996 Adevărul, oricât de mare ar fi, spus în spatele cuiva, își pierde din aproape întreaga-i valoare. Numai spus în față își etalează nebănuita-i forță magică. 3697 Presa este cu adevărat liberă atunci când nu pune spiritele sub... presă. 3698 Prejudecățile sunt raÈ›ionamentul celor fanatici. 3699 Cei puternici sunt È™i mai de temut atunci când își arată colÈ›ii. 3700 DiferenÈ›a dintre un om educat È™i altul lipsit de educaÈ›ie este ca dintre un măr altoit, de un soi superior, care face mere mari È™i parfumate, È™i un măr pădureÈ› care produce câteva stârpituri de fructe acre. 3701 Femeile frumoase dar super intelectualizate au, în general, un mare cusur atunci când eÈ™ti la un pas de a le cuceri trupul: ele găsesc o mie È™i una de raÈ›ionamente prin care caută să-È›i explice de ce cutare sau cutare gest este imoral, de ce cutare este animalic È™.a.m.d., până te determină să renunÈ›i fără nici un regret la ele. 3702 Cei deja condamnaÈ›i la moarte sunt foarte curajoÈ™i înaintea tiranilor pe care-i demască strigându-le în față cu tărie toate crimele abominabile. 3703 Deseori ura tratată cu iubire se transformă în turbare. 3704 Stăpânii răi își caută servitori pe măsură. 3705 ÃŽn mulÈ›i oameni stricaÈ›i conÈ™tiinÈ›a este ca un barometru interior care mai funcÈ›ionează încă, arătând totdeauna numai timp urât. 3706 Caracterul este alcătuit din bunătate, bună creÈ™tere, bună cuviință È™i bun simÈ›. 3707 Chiar dacă te-ar atrage cumva, pe fata care o vezi că se înfurie des să nu te grăbeÈ™ti a o lua de soÈ›ie. 3708 Visătorii naivi văd până È™i în porÈ›ile primitor deschise ale unei sumbre închisori un ciudat simbol al libertății. 3709 Cel mai mare refugiu în ideal È™i în beatitudine pe care-l cunoaÈ™te omul pe parcursul vieÈ›ii lui este refugiul în împărăția măreață a iubirii. 3710 Iubirea este o sală vastă de aÈ™teptare în care fiecare pândim, plini de speranÈ›e, să vină fiinÈ›a mult visată. De câte ori intră cineva deosebit, avem impresia că a intrat chiar persoana pe care o aÈ™teptam; ne ridicăm cu condescendență în picioare, o întâmpinăm cu zâmbete calde de curtoazie, ne împrietenim cu ea, dar, după un timp, ne dăm cu dezamăgire seama că, de fapt, pe altcineva aÈ™teptam È™i, pe nesimÈ›ite, mai mult ori mai puÈ›in delicat, ne despărÈ›im cu gândul că trebuie să ne reluăm aÈ™teptările de la capăt. Unii aÈ™teaptă aÈ™a până, într-adevăr, au noroc. Altora le cedează nervii È™i, după o vreme, acceptă orice, rămânând cu regretele. Iar alÈ›ii, veÈ™nic optimiÈ™ti, aÈ™teaptă la infinit. Și îmbătrânesc aÈ™teptând. 3711 Sunt mai mulÈ›i păcătoÈ™i decât păcate. 3712 Despre un avar cu hainele peticite s-ar putea scrie niÈ™te versuri ironice care să înceapă cam aÈ™a: �Câte petece cu jeg/ Atâtea carnete-n CEC! / ÃŽi curg zdrenÈ›ele fâșii/ Și-are-n bănci sute de mii...� 3713 Cine-È™i pierde casa, pierde foarte mult, dar cine-È™i pierde È›ara a pierdut absolut totul! 3714 Un zâmbet al unei fete frumoase te face totdeauna mai bun È™i chiar, parcă, mai frumos. 3715 O lege aspră în iubire: întotdeauna fericirea unuia înseamnă nefericirea altuia. 3716 Cupa dulce a plăcerilor are totdeauna la fund amăreală È™i otravă. 3717 Dragostea față de patrie începe bineînÈ›eles cu dragostea față de familie È™i se continuă cu aceea față de frumuseÈ›ile naturii, de mediul înconjurător È™i de poporul din care ai răsărit. 3718 DuÈ™manul tău face în faÈ›a celorlalÈ›i oameni pe omul cumsecade spunându-le că È›i-a vrut întotdeauna numai binele È™i că a căutat să-È›i fie un prieten sincer. 3719 Nu-È›i acorda lăuta după răgetul măgarului. 3720 LiberaÈ›i Libertatea! 3721 Chiar dacă ai îmbrăca oaia în piele de lup È™i ai întărâta-o, ea tot blândă va rămâne È™i tot cu ochii după iarbă. 3722 Pasiunile nobile declanÈ™ează voinÈ›a È™i mai rar se întâmplă ca voinÈ›a să stârnească pasiunile. 3723 S-au găsit oameni care să inventeze meserii chiar È™i mai inutile decât aceea de îndreptător de cozi de câine. 3724 In primul rând, patria are în sufletul nostru rezonanÈ›e spirituale, sentimentale, morale, de inefabilă devoÈ›iune, È™i abia în subsidiar un înÈ›eles geografic, teluric. 3725 Dacă posezi arta de a zbura peste piscurile munÈ›ilor È™i dacă poÈ›i să-i survolezi în câteva clipe, ar fi păcat să te mai caÈ›eri peste povârniÈ™urile lor cu pasul! 3726 Scrierile lui Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, CoÈ™buc, Alecsandri, Blaga, Goga, Arghezi, Rebreanu, Bacovia, Iorga, Călinescu, Perpessicius, Ion Barbu, Preda È™i a altora ca ei sunt pentru noi relicve sfinte, precum în veÈ™nicie vor rămâne sfinte chipurile È™i mormintele lor. 3727 Cel care laudă străfundurile unei mine de aur nu caută niciodată să trăiască decât la suprafață, într-o casă liniÈ™tită È™i sigură, chiar modestă. Oricât de bogată, cine ar fi nebun să locuiască într-o mină de aur? 3728 Cine nu mă iubeÈ™te nu mă merită! 3729 Prietena uÈ™oară a tuturor nu-i prietena nimănui. 3730 Cunosc destui oameni ale căror haine valorează mai mult decât ei. 3731 Este o mare diferență între luptătorii politici care poartă greul luptei voluntar, din convingeri democratice proprii, neremuneraÈ›i însă pentru acestea, È™i între politicienii care activează din constrângere sau pentru că sunt foarte bine plătiÈ›i. 3732 Stima arătată cuiva din frică este ură deghizată în respect. 3733 Vorbele dure nu fac vânătăi, dar ele îți sângerează inima. 3734 Sentimentele înalte se pot dispensa chiar È™i de cuvintele cele mai frumoase, fiind exprimate printr-o tăcere sublimă, blândă, inteligentă È™i fermă. 3735 Ziarul ideal trebuie să devină o microenciclopedie de neînlocuit a zilei, după cum revistele ar trebui să devină, la rândul lor, niÈ™te enciclopedii săptămânale sau lunare. 373(5 In mentalitatea unor scriitori care ocolesc crearea de scrieri pentru copii, povestea �Cenușăreasa" apare mai mult ca simbol al literaturii pentru copii. 3737 ÃŽn unele împrejurări din țările cu regim totalitar, scriitorii mari cu cât tac mai mult cu atât vorbesc mai tare. 3738 Există poeÈ›i È™i scriitori mari care, în anumite condiÈ›ii, devin vestiÈ›i nu prin ceea ce scriu, ci prin ceea ce refuză să scrie. 3739 De multe ori m-am înÈ™elat amarnic atunci când am cumpărat unele cărÈ›i din care doar coperÈ›ile erau cu adevărat foarte frumoase. Dar m-am consolat repede cu gândul că alÈ›ii au pățit-o mai rău atunci când s-au căsătorit alegând după aceleaÈ™i criterii. 3740 Nu È™tiu cum se face că oamenii reuÈ™esc foarte greu să descopere pacea, chiar sub forma ei cea veche, primitivă, pe când războiul este de fiecare dată descoperit în formele cele mai moderne cu putință. 3741 Dacă ne lăsăm seduÈ™i numai de pesimiÈ™ti, ajungem să medităm prin cimitire, iar dacă ne lăsăm numai pe mâna entuziaÈ™tilor veÈ™nic optimiÈ™ti, vom ajunge să acceptăm ca unice spectacole ale vieÈ›ii doar comediile È™i circul de orice fel. 3742 Pare mai uÈ™or să devii om mare decât Om adevărat. 3743 Dacă cineva ar retranscrie celebra È™i beethoveniană Simfonie a destinului pe dos È™i ar semna-o, deÈ™i ar ieÈ™i o nouă È™i stranie compoziÈ›ie, pe care poate că nimeni nu ar recunoaÈ™te-o că este copiată, la urma urmei tot un plagiat se cheamă că ar comite. 3744 Nu moartea este cutremurătoare, nici veÈ™nicia ei, ci prezenÈ›a morÈ›ii care se apropie È™i, mai cu seamă, aÈ™teptarea ei. 3745 Te poÈ›i considera modest dacă limba de la balanÈ›a conÈ™tiinÈ›ei tale stă la mijloc între înfăptuirea de seamă È™i laudă. 3746 Nu-i tot una un om credincios È™i un om de bună-credință, de vreme ce sunt atâția oameni de bună credință necredincioÈ™i. 3747 Am văzut cliÈ™eul radiografie, făcut cu raze X, unor tineri care se sărutau în spatele ecranului de la un aparat Roentgen È™i m-am îngrozit de ceea ce reprezenta: două cranii de schelet oribile, două capete ca de mort ce căutau să se devoreze unul pe altul cu dinÈ›ii rânjind fioros! Uneori performanÈ›ele È™tiinÈ›ei strică toată poezia vieÈ›ii naturale. 3748 Cel mai iscusit om este cel ce È™tie să-È™i facă prieteni din foÈ™tii duÈ™mani. 3749 Filosoful nu scrie ce gândesc alÈ›ii în taină, ci gândeÈ™te în taină ceea ce alÈ›ii nu pot nici să scrie, nici să gândească. 3750 Dragostea la bătrâneÈ›e este ca o scufiță de copil pe capul unui bătrân. 3751 Dragostea este atât de ciudată încât poÈ›i să iubeÈ™ti foarte mult chiar È™i pe fiinÈ›a pe care o urăști cel mai mult. 3752 A nu se confunda tirania cu intransigenÈ›a! 3753 Orice metaforă strălucită dar folosită de câteva ori devine Ioc comun. 3754 Nu tot ce este desăvârÈ™it este È™i foarte frumos, dar ceea ce este foarte frumos pare desăvârÈ™it. 3755 Replica utilitaristului: degeaba ai ajuns, dacă nu te-ai ajuns! 3756 Din erorile alchimiei s-a născut chimia, din cele ale astrologiei - astronomia. Rar eroare să nu fie folositoare! 3757 Nu toÈ›i cărora li se acordă toate cinstirile sunt È™i oameni cinstiÈ›i. 3758 La o anumită vârstă ne scriem memoriile pentru a evita a ne scrie testamentul. 3759 Până mai ieri mă temeam de tine că o să-mi rămâi o ființă necunoscută. Astăzi mă tem tocmai pentru că te cunosc prea bine. 3760 Când, conform Bibliei, Dumnezeu È™i-a spus Cuvântul, acesta s-a transformat simultan în faptă. Este singurul exemplu din istoria lumii când cuvântul devine instantaneu o faptă. 3761 Ce È™tiu românii despre �Coran" È™i islamism? Mai nimic! în timp ce această carte de bază a religiei islamice a fost tradusă în mai toate limbile europene, în limba română nu se cunoaÈ™te o ediÈ›ie integrală, iar dacă ea a existat a fost interzisă să se răspândească, dat fiind credinÈ›a creÈ™tinilor că musulmanii sunt păgâni (la rândul lor ei numesc pe creÈ™tini păgâni!). Totdeauna românii au avut oroare față de religia otomanilor care le-a subjugat È›ara sute de ani. Orice încercare venită din partea turcilor de a islamiza Þările Române È™i pe români, precum au islamizat pe albanezi ori pe alte noroade balcanice (pe sârbii din Bosnia-HerÈ›egovina, de pildă) s-a izbit de un zid de netrecut, încât turcii au renunÈ›at. Ba, mai mult: românii din Basarabia i-au creÈ™tinat pe turcii penetraÈ›i acolo (pe actualii găgăuzi). AÈ™adar, �Coranul" È™i islamismul È™i-au găsit alte spaÈ›ii, evoluând în alte zone geografice, dar gândul de a răspândi în toată lumea, eventual chiar cu sabia jihad-ului (a războiului sfânt) această religie �perfectă", cum o numesc adepÈ›ii mohamedanismului, nu le-a dispărut. �Coranul" (�Koranul" sau �AI Quran", cum o numesc arabii, însemnând �recitări") este o lucrare de cca 80.000 de cuvinte, ceva mai mică decât �Noul Testament", alcătuită din 114 surâs sau surate, ori capitole, de diferite lungimi, scrise în limba veche arabă, în sec. al Vll-lea, sub califul Osman, fiecare sura fiind divizat într-un număr de versete, ca în Biblie, uneori rimate. Suratele au diferite titluri, precum Vaca (sura a 14-a), Abraham, (sura a 24-a), Lumina etc. Teologii musulmani susÈ›in că autorul �Coranului" este Mahomed, (în arabă Mohammed Cel lăudat) care a trăit în Arabia între cca. 570-632 după Hristos. Din anul 650 d.Hr., Mahomed a predicat despre viziunile sale la Mecca. Strămutarea sa (hegira) de la Mecca la Medina, în anul 622 d. Hr., marchează începutul erei musulmane. Dumnezeu i s-ar fi adresat din când în când profetului Mohamed, direct sau prin intermediul îngerilor, dar abia după moartea sa, învățăturile i-au fost compilate în scris de către Zair-ibn-Thabit, secretarul său, împuternicit de Abu Befer, primul calif, iar 17 ani mai târziu, textul a fost revizuit de cel de-al treilea calif, Osman, scriere care ar sta la baza ediÈ›iei definitive. în realitate, în timpul numeroaselor retranscrieri, mult mai mulÈ›i autori au intervenit È™i au adăugat mituri, precepte religioase din Vechiul È™i Noul Testament, coduri etice, juridice, sociale, istorioare folclorice foarte frumoase, pline de o fermecătoare poezie, ca în �1001 de nopÈ›i" etc. Pentru motivul enunÈ›at, cartea sfântă a musulmanilor a fost interpretată nu o dată ca o operă colectivă. �Coranul" susÈ›ine că este o revelaÈ›ie de la Alah-Dumnezeu È™i nicidecum revelarea lui Dumnezeu, ca în creÈ™tinism. Coranul nu aminteÈ™te nimic despre gravitatea păcatului, despre pocăință, despre mântuire, despre botez ori taine sfinte È™i se adresează mai mult bărbaÈ›ilor, femeile rămânând într-un anonimat total È™i într-o servitudine de sclavie absolută. In esență, credinciosul musulman (cuvântul musulman înseamnă �cel ce s-a lăsat în braÈ›ele voinÈ›ei divine"), adeptul islamului (islam înseamnă pace, resemnare, repaos) va trebui să respecte următoarele obligaÈ›ii: 1. Rugăciunea (5 rugăciuni pe zi, cu faÈ›a spre Meca. Textul este scurt: �Singur Alah este Dumnezeu È™i Mahomed este profetul Său!�. Când au probleme, musulmanii strigă în cor: �Alah afehbar!�=�Dumnezeu e mare!") 2. Pomana; 3. Postul Ramazanului, care durează o lună, de la răsăritul soarelui până la apus (după apus, toÈ›i se îndoapă, mâncând mult noaptea); 4. Pelerinajul la Meca, oraÈ™ul sfânt, pelerinaj care, de fapt, a devenit facultativ; 5. Războiul sfânt (�Jihadul") purtat împotriva �păgânilor" care nu acceptă islamul, terorismul arab din zilele noastre fiind o latură mai recentă a acestui război �sfânt". Profetul Mahomed iubea mult senzualismul, încălcând el însuÈ™i �Coranul" de mai multe ori. EI punea mare preÈ› pe propria-i virilitate sexuală, cunoscând mai multe femei È™i având nici mai mult, nici mai puÈ›in decât 14 soÈ›ii legitime: Memuna, AiÈ™a (violată de profet pe când avea 6 ani), Sanda (o văduvă bogată), Asma, Zenab (furată de la soÈ›ul ei Seid), Sufia, creÈ™tina Maria È™.a. - È™i un număr imens de amante. Toate sunt numite �mamele credincioÈ™ilor", întrucât au fost �sfinÈ›ite" de trupul marelui profet care totuÈ™i a avut bunul simÈ› să spună despre sine că nu este un sfânt, ci un simplu om ales de Alah să creeze o nouă religie... Oricum, un beduin sărac nu È™i-ar fi putut îngădui o asemenea poligamie. Doar foarte puÈ›ini, printre care È™i Mahomed, care la vârsta sexagenară devenise foarte bogat, È™i-au putut permite să È›ină un aÈ™a mare harem consistent, deÈ™i �Coranul" permitea, de fapt, numai 4 soÈ›ii legitime. �Parfumul, femeile È™i rugăciunea (?!) sunt pentru mine cea mai mare bucurie! � a mărturisit sincer marele inovator al noii religii. Era imposibil ca dorinÈ›ele-î carnale ale profetului să nu lase urme È™i în versetele �Coranului", unde stă scris negru pe alb că bărbaÈ›ii credincioÈ™i (adică cei ce răspândesc islamismul cu sabia, ucigând pe duÈ™mani precum È™i Mahomed însuÈ™i ucisese destui în războaiele contra inamicilor lui, purtate în anii tinereÈ›ii, până să adopte, în anii bătrâneÈ›ii - mai mult teoretic - �legea blândeÈ›ii" È™i a �nonviolenÈ›ii"), aceÈ™ti bărbaÈ›i vor primi în paradis ca răsplată o fecioară - sau chiar mai multe - de o frumuseÈ›e de nedescris, aÈ™a numitele hurii. De aceea bărbaÈ›ii de religie musulmană susÈ›in cu atâta fanatism islamismul. Ca să ajungi în acel paradis senzual, legile coranice permit răspândirea islamismului prin forță, cerând uciderea oricărui nesupus È™i necredincios (adică a oricărui creÈ™tin) care s-ar opune poruncilor lui Mahomed. Iar credincioÈ™ii musulmani săvârÈ™esc orice pentru a avea parte de acel �rai" plin de atâtea plăceri senzuale. Să cităm din �Coran" suratele care se referă la răsplata prin femei (vezi suratele: 56, 8, 12, 17-21, 27-31, 34-37, 54, 56): �Acolo vor sta tinere virgine, cu priviri timide, pe care nu le-a atins niciodată nici un om, nici înger. Adevăr zic vouă, noi le-am creat printr-un act deosebit de creaÈ›ie. Noi le-am făcut virgine, pentru tovarășii de-a dreapta." In timp ce Iisus se jertfea pentru păcatele omenirii lăsându-se pălmuit, scuipat È™i răstignit pe cruce, Mahomed stătea de gât cu femeile È™i cu iataganul alături, făcând dragoste prin toate corturile arăboaicelor în numele raiului ceresc. Cam atât despre cea mai �perfectă" religie, cum o numesc adepÈ›ii ei. Oare mai este nevoie de vreun comentariu? 3762 Marele Buddha Gautama Safeia-Muni, întemeietorul budismului, ființă care, conform religiei budiste, a dobândit gradul suprem de perfecÈ›iune (Buddha cuvânt sanscrit care înseamnă �iluminatul"), atingând starea de Nirvana, Buddha, austerul înÈ›elept, pentru care toată viaÈ›a nu a fost decât o renunÈ›are pesimist-extremistă la tot ceea ce poate da o îndestulare, omul al cărui principiu esenÈ›ial a fost că, datorită căutării continue a plăcerii, viaÈ›a este un trist izvor de suferinÈ›e È™i de iluzii vane, totul redresându-se prin perfecÈ›ionarea spiritului prin meditaÈ›ii È™i atingerea treptei nirvanice, ei bine, omul de o extraordinară sobrietate, exemplul suprem de cumpătare, veneratul Buddha a murit în modul cel mai stupid, înfrânt de dorinÈ›a lăcomiei. La vârsta de 8o de ani, ascetul care trei sferturi din viață È™i-a trăit-o mâncând o singură dată pe zi, abstinentul total care a combătut orice hrană cu carne, își sfârÈ™eÈ™te zilele din cauza indigestiei grave dobândită în urma unei copioase mese cu o friptură irezistibilă de... porc! Toate textele sanscrite, chiar È™i cele mai binevoitoare, consemnează acest final neaÈ™teptat. Supremul înÈ›elept era foarte curios să afle ce gust are carnea prăjită. Mirosind fumul fripturii, nu a putut rezista tentaÈ›iei È™i a căzut în păcatul transgresiunii. în faÈ›a mirosului apetisant de friptură, el a cedat ca un copil, încălcându-È™i toate principiile pentru care militase toată viaÈ›a. Această dorință infantilă l-a costat, căci È™i-a plătit cam scump curiozitatea. Dar, oricum, a intrat sătul în mult râvnita Nirvană. Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii, Buddha a spus: �Sunt încă în căutarea adevărului", iar ultimele sale cuvinte au fost: �Toate lucrurile compuse sunt supuse descompunerii. SupuneÈ›i-vă în ascultare!" Regulile de pe căile perfecÈ›iunii sunt uneori stricte È™i rigide ca regulile moderne de circulaÈ›ie: este de ajuns o singură greÈ™eală majoră ca totul să se termine cu o fatalitate. Dar budiÈ™tii au făcut abstracÈ›ie de fatalismul mentorului lor. 3763 MulÈ›i chinezi spun È™i astăzi (unii doar cu jumătate de gură, din cauza fricii de autorități) că filosoful Confucius (Cun Fu-tzî, cca 551-479 î.d.Hr., numele latinizat i-a fost atribuit de iezuiÈ›i) este adevăratul È™i marele părinte al poporului chinez, promotorul culturii È™i civilizaÈ›iei chineze. Confucius era un personaj uriaÈ™, atât la propriu (avea 2,35 m!) cât È™i la figurat... Era mare amator de pescuit, de călătorii, de muzică È™i, uneori, de un vin bun, fără să facă excese la băutură. Datorită înÈ›elepciunii sale a căpătat funcÈ›ii înalte (ministrul justiÈ›iei) în regatul Lu în care s-a născut, iar Lu a devenit cel mai prosper stat din Imperiul �ceresc* al Chinei. Nu-i putem însă trece uÈ™or cu vederea că marele înÈ›elept se milogea de monarhi să-i acorde favorurile lor, cerându-le suveranilor să silească poporul să se supună învățăturii sale. Cu toate acestea, în istoria umanității nu prea cunoaÈ™tem mulÈ›i oameni care, timp de douăzeci È™i cinci de secole, au putut forma intelectualiceÈ™te o treime din populaÈ›ia globului. Confucianismul a devenit religie de stat până la revoluÈ›ia din 1911, apoi a fost interzis de maoism, dar reluat cu timiditate în zilele noastre, după moartea dictatorului comunist Mao Tze-dun. (ComuniÈ™tii îi distruseseră casa muzeu din satul Tsou-i (Câmpul Unghiului), aflată la câțiva km de capitala regatului feudal Lu, de lângă actualul Șantong. Astăzi casa i-a fost refăcută.) Unii consideră filosofia lui lipsită de originalitate, maestrul nefiind propriu- zis un creator de doctrine cât mai ales un colecÈ›ionar de fapte È™i un observator minuÈ›ios al moravurilor. Vorba lui Denis Saurat, fost profesor la Universitatea din Londra care, în a sa �Istorie a religiilor* (1933) scria: �Dacă metafizica lui Confucius este neclară, morala lui este o minunată asamblare de platitudini." Singurele opere care au ieÈ™it din mâna lui sunt: �Analele" È™i �Transcrierile" critice, restul învățăturilor sale filosofice fiind cunoscute din cele patru cărÈ›i transmise de către discipolii săi: �Ta-Hio� (�Marele studiu"), �TÈ™ung-Yung� (�Invariabilitateaîn mediu"), �Lun-yu� (�întreÈ›ineri filosofice", principala operă care-i sintetizează filosofia) È™i �Mencius" (sau �Meng-tsio, sau �Dictările discipolului Meng-tsio")�. NoÈ›iunea de bază a eticii sale este �jen" (umanismul sau omenia), apoi blândeÈ›ea, înÈ›elepciunea, respectul față de tradiÈ›ii, răspândirea învățăturii în popor, cultul cerului (întreaga natură este pur spirituală, pătrunsă de esenÈ›a divină, opusă materialismului de orice fel), cultul strămoÈ™ilor, solidaritatea nonviolentă față de cei de aceeaÈ™i condiÈ›ie socială, supunerea față de conducători, oricât de duri ar fi ei. Fericirea oamenilor depinde de respectarea acestor precepte. Confucius era categoric un adversar decis al revoltei împotriva asupritorilor, lucru care i-a înfuriat cumplit pe comuniÈ™ti, interzicând studiul filosofiei confucianiste considerată de ei capitulardă È™i reacÈ›ionară. CărÈ›ile i-au fost arse, statuile distruse, dar recent, opera i-a fost parÈ›ial reabilitată È™i prezentată în studii critice nu prea favorabile. Există È™i un neo-confucianism. Să cităm câteva maxime din splendida carte �Lun-Yu� (�întreÈ›ineri filosofice"): �Prin firea noastră, noi ne apropiem mult unii de alÈ›ii; prin obiceiurile căpătate de educaÈ›ie, ne deosebim mult"; �Omul înÈ›elept aÈ™teaptă totul de la el însuÈ™i, omul de rând aÈ™teaptă totul de la alÈ›ii"; �Dacă un om È™tie să se conducă pe sine însuÈ™i, ce dificultate ar întâmpina el pentru a conduce un stat?"; �Virtutea nu rămâne niciodată singură, ea aduce după sine imitatori"; �Acei care posedă È™tiinÈ›a din naÈ™tere sunt oameni superiori; acei care o dobândesc prin studii vin după ei; acei care sunt mai puÈ›in inteligenÈ›i, dar totuÈ™i studiază, se plasează după cei precedenÈ›i; acei care sunt ignoranÈ›i È™i nu studiază sunt pe ultima treaptă a omenirii"; �Să aveÈ›i gânduri curate!"; �Ce este iubirea față de oameni? Ceea ce nu vrei să È›i se facă È›ie, nu face altora!" Câteva din aceste idei îl apropie pe Confucius mult de ideile creÈ™tinismului. 3764 Sinantropul, Pitecantropul, omul de Cromagnon, omul de Neanderthal - niÈ™te anonimi celebri sau poate niÈ™te mituri create deliberat din reconstituiri bine măsluite care nu duc la Adam È™i Eva ci la maimuÈ›ele furioase din copacii preistoriei terestre. 3765 DuÈ™man: unul care trăieÈ™te contra noastră. 3766 La curÈ›ile dictatorilor linguÈ™irea face parte din protocolul obligatoriu. 3767 Odată linguÈ™itul căzut sub securea călăului, linguÈ™itorii dau ghes să-l linguÈ™ească pe călău. 3768 Au apărut linguÈ™itori atât de rafinaÈ›i încât, înainte de a linguÈ™i, fac un preambul prin care ei detestă linguÈ™irea ca atare, arătând că a linge nu ÃŽnseamnă a proslăvi impostura, ci a arăta în chip... obiectiv È™i demn meritele de necontestat ale celui proslăvit! 3769 In unele situaÈ›ii este de preferat să faci pe prostul, fiindcă dacă se simte că eÈ™ti inteligent cu adevărat, vei avea neÈ™ansa să fii repudiat. 3770 Apel politic către liderii țărilor asuprite de totalitarism dar care susÈ›in prosteÈ™te că sunt �absolut libere È™i democratice": �Vă rugăm insistent, nu ne impuneÈ›i nouă fericirea È™i libertățile voastre veninoase cu forÈ›a!" 3771 Anonimul răutăcios care atacă cu laÈ™itate se iscăleÈ™te totdeauna: �niÈ™te binevoitori". 3772 Adevărul mărturisit prin silnicii pare să fie mai de valoare decât cel mărturisit de bună voie. 3773 Pe un om obraznic care, în pragul bătrâneÈ›ii, se mai crede È™i tânăr, îl putem flata cam în felul următor: �Pari încă tânăr, amice, dar nu cu prea mult; numai cu È™apte ani. Asta fiindcă îți lipsesc cei È™apte ani de acasă...� 3774 Tăcem acelaÈ™i gând împreună È™i prin această tăcere ne înÈ›elegem mai bine! 3775 O majoritate pasivă ce tace cu coada între picioare este o jalnică minoritate. 3776 Este mai ruÈ™inos, din punct de vedere sentimental, să nu fii cuminte prea târziu; È™i este cu mai puÈ›in bătător la ochi È™i mai scuzabil să nu fii cuminte prea de vreme. 3777 Pasiunile anulează raÈ›iunea. 3778 Cel mai mare sacrificiu pe care îl poÈ›i cere unui tânăr este să-i ceri sau să-l forÈ›ezi să renunÈ›e la iubirea pentru fiinÈ›a căreia el i-a consacrat toate gândurile È™i toată viaÈ›a. 3779 Egoistul când urcă scările unor funcÈ›ii, dacă ar putea, le-ar trage după sine, ca să nu mai urce È™i altul alături de el. 3780 Totdeauna este mai de preferat o baie de mocirlă decât o baie de sânge. 3781 Niciodată unui om rău nu-i pare mai rău ca atunci când îi face cuiva un bine, silit fiind de alÈ›ii, sau când face binele dintr-o neatenÈ›ie pe care È™i-o consideră o mare greÈ™eală pe care nu È™i-o iartă niciodată. 3782 A transforma un câine într-o pisică, aceasta ar fi într-adevăr o minune. A transforma un om în măgar nu ni se mai pare o minune atât de mare, de vreme ce mulÈ›i oameni au făcut eforturi serioase să devină măgari, văzându-È™i, în cele din urmă, eforturile încununate de succese reale È™i de neinvidiat. 3783 O femeie care nu È›ine la demnitatea ei devine din femeie femelă. 3784 BărbaÈ›ii au fost întotdeauna niÈ™te experimentatori nedesăvârÈ™iÈ›i, pe când femeile niÈ™te desăvârÈ™ite experimentate. 3785 Din însemnările unui misogin: �Femeile - trepte lunecoase de coborâre spre infern...� 3786 Din însemnările unui homosexual: �Femeia? Ce-o mai fi È™i aia?!� 3787 Pune-i jugul dragostei pe gâtul unui măgar È™i ai să constaÈ›i cu uimire că va trage cât doi boi! 3788 Fă tuturor dreptate, chiar È™i în situaÈ›ia în care ar trebui ca, pentru aceasta, să-È›i faci È™i È›ie È™i alor tăi nedreptate! 3789 Antidotul îți poate salva viaÈ›a numai dacă îl iei după o otravă, dar dacă îl iei singur, fără nici un motiv, el însuÈ™i poate acÈ›iona ca o otravă. 3790 Strigi spre vârful muntelui: �Nu e bine!� - iar, de jos, din văi, ecoul te contrazice È™i-È›i răspunde: �...e bineee! ...e binee!� 3791 Trilurile frumoase ale privighetorii o duc în robia coliviei. 3792 Când eÈ™ti mereu harnic cu străinul, te va socoti rudă. 3793 FrumuseÈ›ea oamenilor este ca o lumină orbitoare care nu-È›i mai permite să vezi decât foarte greu cusururile lor sufleteÈ™ti. 3794 Piciorul cotropitorului trebuie retezat cu o clipă înaintea capului, imediat ce a încercat să pășească pe pământul sfânt al patriei. 3795 Unde sunt albine sunt È™i trântori Dar să nu uităm: albinele își ucid trântorii. Oamenii sunt mai toleranÈ›i. 3796 Pasărea care nu-È™i găseÈ™te cuibul găseÈ™te vânătorul. 3797 Fiecare vârstă cu bucuriile ei: tinerii cu iubirea, bătrânii cu amintirea iubirii. 3798 O femeie frumoasă poate trage după ea o mie de bărbaÈ›i - cum se zice - doar cu un singur fir de păr, cu condiÈ›ia însă ca să fie de pe capul ei tânăr È™i să nu fie alb. Altminteri nu poate trage nici un È™oricel... 3799 Trupul încovoiat al bătrânului este un arc viu care poate arunca în juru-i săgeÈ›i de înÈ›elepciune. 3800 Culmea cinismului: să-È›i ucizi duÈ™manul È™i apoi să te rogi fierbinte pentru fericirea sufletului său. 3801 Sunt oameni foarte bogaÈ›i care fac tot posibilul să nu arate că sunt bogaÈ›i, apărând ca niÈ™te cetățeni modeÈ™ti în toate privinÈ›ele atunci când iau contact cu societatea în care trăiesc - È™i bine fac. Asemenea oameni nu sunt nici bârfiÈ›i, nici pizmuiÈ›i. Ei sunt niÈ™te înÈ›elepÈ›i. Dar există È™i altfel de oameni avuÈ›i. Adevăratele necazuri ale acestora provin din faptul că ei sfidează cu dispreÈ› pe cei din jurul lor, pe care vor să-i zdrobească È™i să-i umilească prin afiÈ™area bogăției, crezând că aceasta le conferă personalitate È™i respect. Dar se întâmplă exact invers: atitudinea lor declanÈ™ează pretutindeni invidie, indignare, ură È™i sete de răzbunare împotriva aroganÈ›ei. 3802 Necesitatea de a-i alina pe cei nefericiÈ›i nu trebuie să o simÈ›i ca pe o datorie impusă dinafară, ci ca pe un reflex plin de căldură, ca pe un impuls spontan, izvorât din lăuntrul sufletului tău. De lângă cel nefericit nu ar trebui să pleci până ce nu îi ridici măcar o mică parte din povara nefericirii lui. 3803 Bibliotecile È™i librăriile: hrană spirituală care să ajungă pentru toate generaÈ›iile; un cosmos de vieÈ›i bogate È™i concentrate între două coperÈ›i care ne îmbogățesc propria noastră viață. Ce vor deveni ele mâine, în lumina tehnicii ultra computerelor? Probabil o singură dischetă care va înlocui cu succes o bibliotecă uriașă. 3804 Să folosim timpul liber în cele mai mici diviziuni ale sale pentru citit È™i tot restul timpului pentru a gândi cele citite. 3805 Auzim tot mai des despre monede falsificate, după care numismaÈ›ii se bat, considerându-le rarități chiar cu mult mai preÈ›ioase decât omoloagele lor originale din seria similară. AÈ™adar, iată un caz în care falsul este mai valoros decât originalul, iar falsificatorii - demni de o stimă... nefalsificată. Cam ciudată treabă! 3806 Talentul este un dar pe care trebuie să-l plătim tot cu un dar: cu viaÈ›a noastră. 3807 CutezanÈ›a, când nu intervine la locul È™i la timpul potrivit, devine obrăznicie. 3808 Utopia este o È›ară amăgitoare care a purtat diferite nume: socialism, fascism, comunism, islamism fundamentalist È™.a. ToÈ›i care au vrut să o cucerească s-au nenorocit când au intrat în ea, iar unii o caută È™i astăzi cu disperare. 3809 Sunt oameni buni È™i �oameni buni"... Unii buni la toate È™i alÈ›ii buni de aruncat. 3810 Oamenii care sunt cu adevărat buni, plini de omenie, vor căuta din capul locului să-È™i reverse prea-plinul inimii lor într-un fel altruist, dăruindu-se semenilor fie sub formă de medici, infirmieri, pompieri, salvamariÈ™ti, salvamontiÈ™ti, donatori de sânge, filantropi, misionari religioÈ™i, pictori, sculptori, fie în postura de compozitori, preoÈ›i, predicatori, pedagogi etc., salvând vieÈ›i È™i suflete, pictând cu drag chipuri omeneÈ™ti, flori, sculptând sau compunând melodii destinate sufletului ori educând cu drag aceste suflete. Dar există È™i o mare masă de oameni la fel de buni fără să aibă asemenea meserii. Ei sunt niÈ™te altruiÈ™ti anonimi, cu nimic mai prejos decât primii, numai că, din păcate, ajutorul lor dezinteresat dat oamenilor nu-l vede nimeni È™i nu-l apreciază nimeni. 3811 FiÈ›i prudenÈ›i nu numai pentru voi înÈ™ivă, ci È™i pentru a-i avertiza pe alÈ›ii de pericolele pe care ei nu se pricep să le întrevadă. 3812 Nu încerca să desparÈ›i doi tigri care se bat. 3813 Iubirea creÈ™te È™i din teama de a pierde ceea ce iubeÈ™ti. 3814 Nimeni nu a iubit niciodată pe cineva din frică. 3815 Nu cred că există iubire pe deplin satisfăcută! 3816 Soldatul este un pion, ca de È™ah, iar pionul ori se sacrifică, ori merge înainte. Cine a văzut vreodată un pion mergând înapoi? 3817 Unii doresc războiul pentru banii de pe armele ce le vând, alÈ›ii pentru decoraÈ›iile ce le râvnesc ori pentru prăzi, iar alÈ›ii pentru dorinÈ›a de a deveni eroi cu orice preÈ›, veneraÈ›i de mulÈ›ime. ToÈ›i sunt niÈ™te nebuni care fac pe patrioÈ›ii! AdevăraÈ›ii eroi se nasc nu din rândul acestora, nici din cele ale agresorilor, ci numai pe baricadele apărătorilor! 3818 Leul sătul nu atacă niciodată. 3819 Poporul care este forÈ›at să împletească din cauza fricii coroane de laur pe capul conducătorilor lui, le împleteÈ™te într-adevăr frumos È™i cu măiestrie, astfel încât frunzele laurilor să acopere È™i mai bine ghimpii pe care, oricum, îi va ascunde sub aceste frunze. Când însă frunzele verzi se usucă È™i cad, va rămâne vizibilă numai coroana de ghimpi. 3820 Bărbatul frumos È™i femeia frumoasă nu trebuie să cunoască ce este gelozia, mai ales dacă fiinÈ›a pentru care sunt geloÈ™i este evident inferioară dintr-un punct de vedere sau altul. Dacă au temeiuri serioase de gelozie, pentru a scăpa de aceste sentimente înăbuÈ™itoare, ei sunt primii care au dreptul legitim să înlocuiască cu rapiditate persoana pentru care suferă cu o alta care nu le-ar mai da prilej de suferință. 3821 Omenirea va atinge adevărata eră de aur numai atunci când va dispreÈ›ui aurul ca preÈ› în sine. 3822 Nefericirea altora trebuie să ne fie propria nefericire. 3823 Pe oamenii puternici, plini de voință È™i dârzenie nici o fericire nu-i poate doborî! Ce este drept, nefericirile îi încovoaie puÈ›in sub poverile lor, le aduce poate È™i lacrimi în ochi, dar nu-i îngenunche. 3824 A nu întâlni nici un fel de nenorocire este încă un fel de fericire. 3825 Jumătate din marea fericire este o fericire obiÈ™nuită, dar augmentată de o inimă prea entuziastă. 3826 Mai preÈ›ioasă este fericirea plătită cu lacrimi decât cea plătită cu aur. 3827 Fericirea este binele în expansiune. 3828 In ce mă priveÈ™te, nu È™tiu dacă munca este într-adevăr, cum spun unii, tot una cu fericirea însăși. După câte cunoaÈ™tem, în limba română cuvântul muncă provine din limba slavonă, monka, unde înseamnă tocmai chin. Dar, în orice caz, munca este unicul vehicul care ne poate duce cu certitudine în împărăția de o clipă a fericirii. 3829 O fericire stupidă: fericirea de a fi slugarnic! 3830 Odată cu nenorocirile se nasc È™i antidoturile lor: speranÈ›ele. 3831 Vai, am văzut atâția oameni fericiÈ›i fără să È™tie că sunt! Dar au recunoscut aceasta abia atunci când nenorocirile mari s-au năpustit peste dânÈ™ii. 3832 PrudenÈ›a trebuie să lumineze fiecare pas al curajului, ocolind laÈ™itatea. 3833 Curajul unuia poate deveni revoltă. Curajul mulÈ›imii poate deveni revoluÈ›ie. 3834 Fricosul, chiar cu două săbii în mâini, se teme de cel viteaz cu mâinile goale. 3835 Nu-i tot una curajul venit din înÈ›elepciune È™i cel venit din disperare ori nebunie. 3836 LaÈ™ul cugetă cam aÈ™a: sufletul mi-e destul de curajos; numai picioarele nu prea vor să mă asculte. Doar ele fug... 3837 Dacă ai fost o dată curajos, iar a doua oară fricos, lumea îți va uita repede curajul È™i-È›i va È›ine totdeauna minte numai frica pe care ai arătat-o. 3838 Când curajul tău este întrecut de cel al duÈ™manului care te atacă, trebuie să È›i-1 dublezi, având ca măsură de două ori curajul duÈ™manului. 3839 Să ne temem de oamenii puternici cu idei fixe. 3840 Iată, ura a început să devină creatoare, È›inând Ioc de inspiraÈ›ie! 3841 Marxismul este inima comunismului, iar comunismul durerea de inimă a secolului nostru. Cine iubeÈ™te comunismul urăște pe Dumnezeu. 3842 Socialismul este un vis frumos al romanÈ›ioÈ™ilor naivi, iar comunismul este ceasul lui deÈ™teptător care sună alarma de trezire. Am văzut că Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir Sen au jucat prea încrezători la �ruleta rusească" a comunismului unde finalul nu poate fi altul decât pierderea lamentabilă a tuturor mizelor aruncate în acest diabolic joc sinucigaÈ™ pentru ideologia lor È™i chiar pentru viitorul popoarelor mânate de ei spre prăpastia istoriei. 3843 �Curajul" de a face rău, de a fura, de a fi violent, arțăgos, curajul de a minÈ›i, de a dispreÈ›ui fățiÈ™ ceea ce este bun È™i sfânt, de a organiza atentate È™i crime etc., este mai de grabă o frică dezonorantă, purtând doar masca curajului. Dar el rămâne tot o handicapare a spiritului, o frică ordinară, izvorâtă din laÈ™itate în faÈ›a unei vieÈ›i cinstite, în faÈ›a demnității umane. 3844 FricoÈ™ii vorbesc adesea cu entuziasm despre marele curaj pe care ei I-ar avea dacă s-ar ivi un prilej potrivit să-l dovedească. 3845 In faÈ›a bărbaÈ›ilor laÈ™i, eu nu aÈ™ da drept pildă pe bărbaÈ›ii cei mai curajoÈ™i, ci pe copiii È™i femeile cele mai curajoase. 3846 ÃŽmi plac visătorii care au vise cât se poate de îndrăzneÈ›e È™i trăsnite, chiar È™i acela de a altoi, să zicem, trandafirul cu stejarul, creând o pădure de trandafiri. Dacă din asemenea zeci de gânduri insolite doar unul îl vor realiza, el este deja de ajuns, pentru că acea unică realizare va ferici milioane de oameni. 3847 Dacă curajul este molipsitor (este de ajuns, de pildă, ca unul să îndrăznească atacul, fiindcă toÈ›i ceilalÈ›i îi iau pilda), frica s-a dovedit, din păcate, È™i mai molipsitoare, căci un singur fricos poate produce o nestăvilită panică în masă, cu atât mai mult cu cât acel fricos arată fiziceÈ™te mult mai voinic decât ceilalÈ›i È™i cu cât viaÈ›a tuturor este mai în pericol. 3848 Unii fricoÈ™i se pricep de minune să-i încurajeze pe cei temerari È™i să le dea sfaturi cum să devină mai curajoÈ™i. 3849 Interviurile televizate pot face faimoÈ™i pe oameni fără importanță, în timp ce reporterul, care de multe ori este mai important decât cel intervievat, riscă să rămână în umbra celui pe care I-a lansat. 3850 De unde o fi izvorând eroismul, dacă nu din dragoste, din educaÈ›ie sau din conÈ™tiință, nicidecum din forță? Te uiÈ›i la doi oameni diferiÈ›i: unul este un munte de om, numai muÈ™chi pe el - È™i tremură de frică, neîndrăznind să-È™i scoată semenii din foc, iar celălalt, abia o mână de om, pe care I-ar da vântul jos, dar iată-l cum se avântă cu vitejie prin flăcări È™i-i aduce pe toÈ›i teferi afară, chiar dacă È™i-a pârlit È™i el pielea. Mare minune È™i cu mecanismul acesta invizibil al eroismului, care la unii funcÈ›ionează perfect, ca un ceas electronic, iar la alÈ›ii deloc! 385 i In război, spunem că cineva este erou tocmai fiindcă a ucis cât mai mulÈ›i soldaÈ›i inamici care, în tabăra lor, fără îndoială, tot denumirea de eroi capătă È™i ei. Cu alte cuvinte, erou poate fi cel ce a ajutat pe duÈ™man să-È™i mărească numărul de... eroi! 3852 Există È™i eroi mari care niciodată nu au È™tiut că sunt eroi, nici chiar atunci când închideau ochii. 3853 Eroii care cad sunt ca È™i cascadele de munte care, prăvălindu-se, pun în miÈ™care turbinele electrice. Ei acÈ›ionează însă turbinele revoltei, declanșând energiile maselor înfuriate de exploatarea totalitarismului. 3854 Există, pare-se, atât lei cu inimă de iepure, cât È™i iepuri cu inimă de leu. 3855 ToÈ›i eroii devin frumoÈ™i, chiar dacă înainte îi consideram niÈ™te oameni cu un fizic neplăcut! 3856 Adu-È›i mai întâi raiul în inima ta È™i apoi poÈ›i fi sigur că vei ajunge în rai! 3857 Cea mai mare carte care È›ine contabilitatea eroilor este istoria. 3858 Un erou care dorea să rămână anonim mi-a mărturisit: �Am devenit un erou de frică să nu devin un laÈ™.� 3859 LaÈ™itatea este lipsa totală de curaj dublată de lipsa totală de conÈ™tiință. 3860 Decât laÈ™, mai bine mort! 3861 Frica este primul pas spre trădare. 3862 Numai laÈ™ul cunoaÈ™te pe obrazul lui cât de fierbinte este palma celui curajos. 3863 Timizii sunt zdrobiÈ›i de cei îndrăzneÈ›i. 3864 O mică îndrăzneală la vreme aduce mai mari foloase decât o cutezanță nebună venită mai târziu. 3865 LaÈ™itatea politicienilor este mai rea decât aceea a unui individ oarecare, lipsit de responsabilități È™i care, oricum, caută să-È™i apere pielea într-o chestiune particulară. Dar laÈ™itatea rămâne laÈ™itate, indiferent la cine se manifestă. 3866 Cine dă sfaturi fără pilde nu este ascultat; numai cine dă întâi pilde bune È™i apoi sfaturi frumoase este imitat cu plăcere de cei mulÈ›i. 3867 ViaÈ›a este alcătuită 50% din speranÈ›e că ni se va întâmpla ceva bun È™i 50% că nu ni se va întâmpla ceva rău. 3868 Orice dogmă răsturnată, orice prejudecată înfrântă este o barieră ridicată din calea progresului omenirii spre desăvârÈ™ire. 3869 Dacă omul ar fi avut forÈ›a elefantului, probabil că È™i-ar fi pus la contribuÈ›ie mai mult muÈ™chii decât capul; atunci creierul, de bună seamă, nu i-ar mai fi evoluat. Dar aÈ™a, forÈ›a minÈ›ii lui a supus toată lumea cunoscută È™i forÈ›a fizică cea mai oarbă i s-a supus cu umilință. 3870 Uneori concepÈ›ii frumoase despre necesitatea bunătății È™i blândeÈ›ii pornesc tocmai de la oamenii duri, ceea ce pare surprinzător. Aceasta însă devine cea mai bună dovadă că cei duri nu suportă duritatea altora pe pielea lor. 3871 Nu È™tiu cum se face că ghinioanele, ca È™i nenorocirile, îi cruță pe oamenii răi È™i-i lovesc din plin doar pe cei buni È™i valoroÈ™i. Sau - cine È™tie - poate că îi amână pe cei răi pentru mai târziu, rezervându-le niÈ™te catastrofe cumplite în final. 3872 In jurul celor glorioÈ™i se strâng trei feluri de oameni: cei care-i admiră sincer È™i-i iubesc, cei care-i invidiază, voind să le fure secretul gloriei, È™i cei care-i urăsc din toată inima, pândindu-i îndeaproape ca să-i doboare. 3873 Cancerul oricărei glorii este îngâmfarea. 3874 Omul cu o singură glorie îl evită pe cel cu mai multe glorii. 3875 Am văzut un balon ciudat care dacă îl umflai normal lua o forma unei sfere perfecte, dar dacă îl umflai mai mult, sfera lua forma unui cap de măgar. La fel stau lucrurile È™i cu îngâmfarea unor indivizi. 3876 Nu există bucurie mai mare în rândul popoarelor ca aceea de a vedea prăbuÈ™indu-se gloria unor conducători care nu È™i-au meritat-o. 3877 Faima oamenilor ajunÈ™i mari prin mijloace necinstite trebuie stăvilită cu orice preÈ› la fel ca un incendiu care poate distruge totul. 3878 De la mica reputaÈ›ie la glorie nu este decât un pas. 3879 Pentru unii trebuinÈ›a de glorie este mai imperioasă decât necesitatea de a mânca È™i pentru a o obÈ›ine ei fac orice bravadă. Uneori aceÈ™tia își sacrifică până È™i viaÈ›a, ca măcar după moarte să vadă lumea că gloria tot nu le-a scăpat. 3880 Nu cumva vorbind È™i scriind mereu despre gloria vreunui erou îți poÈ›i făuri, la rândul tău, o mică glorie? 3881 Setea de glorie a făcut mai multe victime decât ura È™i lăcomia. 3882 Cel ce-È™i măreÈ™te gloria micÈ™orând libertatea supuÈ™ilor este un tiran care trebuie deposedat de sceptru È™i distrus. 3883 Nu există genii fără glorie, dar există glorii fără geniu. 3884 Dacă nu-È›i legi gloria ta personală de aceea a naÈ›iunii de care aparÈ›ii, gloria îți va fi efemeră È™i È›i se va stinge cât de curând. 3885 Pentru cei invidioÈ™i, nu poate fi o înfrângere È™i o durere mai mare decât gloria strălucită a duÈ™manului È™i rivalului lor. 3886 Absolutul este omul. 3887 Din paradoxuri se poate naÈ™te creaÈ›ia cea mai originală. 3888 Un paradox conjugal: în toiul nopÈ›ii, soÈ›ia a visat È™i a strigat prin somn: �Fugi, că vine bărbatul meu!" Iar soÈ›ul ei bun, care dormea lângă nevastă-sa, buimăcit de somn, s-a speriat È™i a sărit pe geam... 3889 Nu cred în seriozitatea oamenilor comici. 3890 Uite, am descoperit adevărul! Acum învață-mă ce să fac cu el, fiindcă minciunile È™tiu să le mânuiesc È™i singur, dar mecanismul adevărului mi se pare atât de complicat, încât aproape că sunt gata să renunÈ› la el. 3891 Există râuri cu debit foarte bogat de apă, dar care își disipează forÈ›a hidraulică curgând prin mai multe braÈ›e, pe o arie întinsă. Din păcate, È™i cu talentul multor oameni se întâmplă cam la fel, când È™i-l risipesc în prea multe direcÈ›ii. 3892 Nimeni nu-È™i detestă mai mult mâncarea ca vegetarienii care au fost carnivori. 3893 Cu cât spaÈ›iul dintre coperÈ›ile unei cărÈ›i este mai mare, cu atât mai mare devine teama unor cititori de a cumpăra È™i citi acea carte. 3894 Parlamentul este adesea Sahara politicii unde cel mai mare eveniment este o furtună de nisip verbal ce va umple curând ochii cetățenilor din afară. 3895 Papagalul pare să fie cel mai potrivit simbol dacă l-am pune deasupra uÈ™ilor de intrare din multe parlamente. 3896 Istoricii ne modelează datele despre trecutul țării, politicienii pe cele despre prezent, iar economiÈ™tii È™i scriitorii de Science-fiction pe cele despre viitor. 3897 Trebuie să ai bani ca să înveÈ›i cum să faci mulÈ›i bani. 3898 FericiÈ›i sunt făcătorii de pace recunoscuÈ›i de ONU, căci ei își împart între ei egal grămezile de dolari de la Premiul Nobel pentru pace, în timp ce pacea rămâne mai departe un frumos vis. 3899 OrganizaÈ›ia NaÈ›iunilor Unite este un Babilon contemporan (locuind într-un Turn Babei modern È™i civilizat) de unde marile puteri dau lecÈ›ii morale naÈ›iunilor mici ÃŽnvățându-le cum să le respecte poruncile. 3900 ÃŽntr-o casă unde unii fumează È™i alÈ›ii nu, este inutil să mai aeriseÈ™ti camerele de vreme ce plămânii celor ce nu fumează absorb în totalitate fumul exalat, mai bine decât cele mai perfecte hote electrice. 3901 VirtuÈ›ile dure pot fi mai rele decât viciile. 3902 Cei mai mulÈ›i români s-au născut spre a fi folositori, alÈ›ii să decadă, iar alÈ›ii să colecÈ›ioneze înjurături È™i să ajungă preÈ™edinÈ›i. 3903 FericiÈ›i cei blânzi, căci ei vor È™ti să voteze din nou pe cei răi. 3904 Când cineva spune că nu È™tie cu cine să voteze, sunt sigur că va vota cu cel mai rău. 3905 Vulgaritatea este ca vomatul unui beÈ›iv pe un strat parfumat de flori. 3906 Cimitirele: staÈ›iunile de odihnă cele mai costisitoare. 3907 Femeile poartă cele mai scumpe ceasuri pentru că È™tiu să valorifice cele mai scumpe ore. 3908 Omul se pricepe să îmbătrânească vinul iar vinul pe om. 3909 Când un băiat îi vorbeÈ™te des unei fete despre fosta lui amică, aceasta îi va vorbi în curând despre viitorul ei prieten. 3910 O văduvă tânără, frumoasă È™i bogată este de zece ori mai peÈ›ită decât o fată mare la fel de frumoasă. 3911 Cosmetica îți poate schimba repede aspectul exterior al capului È™i al feÈ›ei. Nu există însă È™i o cosmetică la fel de eficientă È™i pentru interiorul capului. 3912 Toate săruturile lungi se scurtează după căsătorie. 3913 Cel mai ciudat filosof din lume este acela care nu este ciudat. 3914 Uitându-se mult în oglindă, Darwin a conchis că omul se trage în mod categoric din maimuță. 3915 Declarăm iubirea folosind literele mici È™i ura folosind literele de tipar. 3916 Bârfa este un schimb reciproc de caracterizări ale persoanelor care nu sunt de față, făcut între noi È™i interlocutorii noÈ™tri. 3917 Ziua Femeii este sărbătoarea când mamele adună cadouri È™i dulciuri ce le vor păstra să le dea odraslelor lor de Ziua Copilului. 3918 Nu-i tot una să fii constant în iubire È™i constant în iubiri. 3919 Nici o fată urâtă nu regretă că a greÈ™it ceva cu un băiat frumos. 3920 Vânătorii È™i pescarii au tolbele pline mai mult cu poveÈ™ti decât cu trofee. 3921 Am cunoscut un om atât de murdar È™i de nespălat, dar care nu avea nici un parazit pe el. ToÈ›i puricii È™i păduchii fugeau îngroziÈ›i de pe el. 3922 Pe porÈ›ile iadului stă scris în limba rusă: �Prăletarii vsioh stranî săidiniaieties?!� (�Proletari din toate țările, uniÈ›i-vă!�). 3923 ÃŽntrucât funeraliile sunt atât de scumpe, să evităm pe cât putem de mult a fi eroul lor central! 3924 Trei lucruri contribuie la îmbrăcarea soÈ›iei în blănuri scumpe: animalul-victimă, vânătorul È™i soÈ›ul-victimă. 3925 Luxul este o necesitate imperioasă. Dar numai pentru vânzătorul din magazinele de lux. 3926 O cale sigură prin care soÈ›iile își pot feri soÈ›ii să nu cheltuie banii la cârciumă ori pe alte nimicuri este una È™i aceeaÈ™i: să-i cheltuie ea cât mai repede cu putință. 3927 Mireasa: o fată îmbrăcată frumos în voal alb È™i cu coroniță pe cap, pentru a-È™i sărbători public toate fericirile lăsate în urmă. 3928 BărbaÈ›ii trăiesc mai puÈ›in decât femeile deoarece femeile îi uzează prea mult. 3929 Napoleon spunea că prostituatele sunt necesare întrucât fără ele bărbaÈ›ii ar fi atacat femeile respectabile pe stradă, însă cred că exagera, întrucât nici o femeie care ia bani nu merită vreun ban. 3930 Indivizii care fac parte din aceeaÈ™i generaÈ›ie, dacă vizavi de alte generaÈ›ii manifestă o anumită rezervă È™i o atracÈ›ie mai redusă, când este vorba de cei de aceeaÈ™i vârstă, atunci se caută între ei, se simpatizează, se ajută È™i dezvoltă relaÈ›ii cu atât mai amicale cu cât È™i avansarea lor în vârstă creÈ™te. Asemenea relaÈ›ii sunt pe cât de justificate pe atât de fireÈ™ti È™i necesare. 3931 TentaÈ›ia bate la porÈ›ile sufletului nostru la fel de des ca È™i bătăile inimii. Ca să scăpăm de atâtea insistenÈ›e, din când în când, le deschidem cu resemnare porÈ›ile. 3932 ToÈ›i oamenii sunt mai mult sau mai puÈ›in visători. DiferenÈ›a este că unii își realizează visele, în timp ce alÈ›ii continuă să doarmă È™i să viseze fără să se trezească vreodată. 3933 Diavolul dă multora putere de convingere să nu creadă în Dumnezeu, inoculându-le ideea că nici el, diavolul, nu există. 3934 Milionarul este un om foarte căutat care primeÈ™te mereu scrisori de simpatie È™i de laudă de la toate rudele È™i prietenii uitaÈ›i È™i care nu răspunde la nici una niciodată. 3935 GreÈ™elile în experienÈ›ele È™tiinÈ›ifice sunt săgeÈ›ile sigure indicând totdeauna care este drumul cel bun spre reuÈ™ită. 3936 Comunismul este inventat pentru oamenii care nu-s buni la nimic altceva. 3937 Dacă Eminescu ar fi trăit în zilele noastre, ar fi fost cu siguranță demult arestat, bătut È™i numit de comuniÈ™ti trădător de patrie pentru ideile lui democratice, apoi ar fi sfârÈ™it într-o închisoare după ce i-ar fi fost toate manuscrisele confiscate È™i arse fără milă. Dar, cum È™tim că era prea inteligent să se lase prins de proÈ™ti È™i cum îi plăceau mult călătoriile, cu siguranță că s-ar fi salvat la timp fugind ca È™i George Enescu în occident. 3938 Mi se pare foarte ciudat faptul că promotorii mondiali ai comunismului, deÈ™i luptau fățiÈ™ contra religiei, aveau o atracÈ›ie inexplicabilă pentru problemele religioase: KarI Marx È™i Friedrich Engels scriseseră cândva poeme creÈ™tine È™i rugăciuni adresate lui Iisus Hristos care ar putea intra astăzi în pagini antologice prin acurateÈ›ea lor. Lenin citea adesea Biblia; Stalin, fiul unei spălătorese analfabete foarte credincioase, urmase un seminar teologic ortodox la Tiflis (Tbilisi), fiind eliminat cu câteva zile înainte de căpătarea diplomei de teolog, iar Mao Tze-dun se delecta citind de zor opera lui Confucius pe care însă o interzicea poporului său. Multe È™i controversate creaturi se mai aflau în marea grădină a lui Dumnezeu! 3939 Spionajul este arta bazată pe utilizarea la maximum a tactului de a afla tot ce este mai preÈ›ios chiar de pe terenul adversarului È™i de a nu permite nimănui să bănuiască adevărata identitate È™i adevăratele intenÈ›ii ale celui ce-È™i riscă viaÈ›a jucând un rol de personaj neutru, perfect dezinteresat, rol pe care doar foarte puÈ›ini din cei cu sânge rece I-ar putea interpreta. 3940 Un singur lucru este bun în acÈ›iunea teroriÈ™tilor sinucigaÈ™i (gen kamikaze) care detonează bombe unde este aglomeraÈ›ia mai mare: ei nu-È™i mai pot repeta crima È™i a doua oară. 3941 Nu încape nici o îndoială: criminalii se tem foarte puÈ›in de legi. Practica È™i istoria au dovedit limpede că nici o lege nu a reuÈ™it să-i distrugă ori să le micÈ™oreze numărul. Dimpotrivă, numărul lor creÈ™te an de an. Dar toată temea este încredinÈ›ată că nu ar rămâne nici urmă de criminali dacă legile ar lăsa poporul să-È™i facă singur dreptate pedepsindu-i în public. 3942 Pentru unii religia este superstiÈ›ie; pentru alÈ›ii superstiÈ›ia este o religie. 3943 Dacă eÈ™ti superstiÈ›ios È™i ai 13 copii, atunci trebuie făcut tot posibilul să apară È™i al 14-lea. 3944 Cel mai plictisitor om este cel care, ori de câte ori îl întâlneÈ™ti, îți vorbeÈ™te numai si numai despre acelaÈ™i lucru, fără să mai schimbe vreodată subiectul. In locul lui preferi pe cineva care este în afară de orice subiect. 3945 Primul secret al succesului este să nu pomeneÈ™ti nici o dată cuvântul insucces. 3946 Fiecare trecem prin momente când inteligenÈ›a noastră se împiedică de ceva sau oboseÈ™te datorită unei concentrări prea încordate, însă în acele clipe trebuie să fim aproape siguri că stupiditatea îi poate lua imediat locul. 3947 DefiniÈ›ia mincinosului: mincinosul este omul care... Dar este de ajuns! La urma urmelor, cine nu a minÈ›it niciodată? 3948 Ceea ce studiem în È™coli È™i facultăți este una, ceea ce studiem singuri este alta. Ambele studii sunt ca două râuri care se unesc într-o singură albie. Pe când debitul primei surse se termină după ce am absolvit studiile, debitul celei de a doua continuă să crească È™i să devină tot restul vieÈ›ii principalul mijloc de informaÈ›ie È™i de îmbogățire a culturii noastre. 3949 O economie naÈ›ională marcată de succese este aceea care câștigă mai mult decât conducătorii ei politici pot risipi. 3950 Ipocrizia este omagiul pe care politicienii îl aduc datoriilor promise pe care ei È™tiu că nu le vor împlini niciodată. 3951 Oamenii de cultură medie stăpânesc aproximativ 10.000 de cuvinte, dintre care, zilnic, un bărbat foloseÈ™te cam 5000 de cuvinte (repetate, bineînÈ›eles, de mai multe ori), iar femeia, în comparaÈ›ie cu bărbaÈ›ii, cca 7000. Cauza pentru care femeile folosesc cele 2000 de termeni în plus nu se datorează sărăciei de vocabular masculine, ci faptului că femeile nu le dau bărbaÈ›ilor răgaz să le �egaleze la puncte", fiindcă totdeauna pe femei... �le ia gura pe dinainte". 3952 Femeile sunt de trei feluri: cele frumoase, cele inteligente È™i... restul. 3953 Femeile sunt atractive la 20 de ani, tentante la 30, lipicioase la 40 È™i greu de dezlipit la 50. 3954 Femeile frumoase sunt rănile tuturor bărbaÈ›ilor sensibili. 3955 Femeile uÈ™oare nu sunt altceva decât niÈ™te bipede aptere dar care zboară mai repede decât muÈ™tele flămânde, de la un bărbat la altul. 3956 Intre o femeie fumătoare È™i o locomotivă care funcÈ›ionează cu cărbuni scoțând nori de fum, o prefer pe a doua, căci dacă prima nu se fereÈ™te de mine È™i-mi aruncă fumul deseori în ochi, locomotiva nu face niciodată aÈ™a ceva, iar de ea se fereÈ™te chiar È™i fumătoarea cea mai învederată. 3957 �Un măr pe zi de doctor te va păzi�. Da, este foarte adevărat, dar... �un usturoi pe zi de toată lumea te va păzi!" 3958 Limbile moarte sunt: greaca, latina, slavona È™i... limba de lemn din gura mai multor faimoÈ™i bolborositori de lexic greu descifrabil, care dacă tăceau, precis că filosofi tot nu rămâneau! 3959 Cine vorbeÈ™te mai multe limbi trebuie să înveÈ›e a-È™i È›ine gura de mai multe ori decât cei care È™i-o înfrânează pentru o singură limbă. 3960 Intre relaÈ›iile dintre un stat mare È™i puternic È™i unul mai mic, absurditatea în politică a început să devină o regulă căreia i se imprimă aparenÈ›ele logicului. 3961 Lăsăm generaÈ›iei următoare din secolul al XXI-lea cele mai frumoase încercări de a ne moderniza È›ara È™i de a ne vindeca de comunism, precum È™i cele mai frumoase datorii externe pe care le-am făcut vreodată, rugându- ne la bunul Dumnezeu ca să-i ajute pe urmaÈ™ii noÈ™tri să È™i le poată plăti cu succes ori să poată inventa un aparat ultramodern care să le facă să dispară fără urme. 3962 Poezia modernă È™i ciudatele semne Nazca din Peru au ceva comun: pot însemna orice È™i nimeni nu le înÈ›elege pe deplin. 3963 Despre accidente auto: dacă maÈ™ina dumneavoastră a avut un accident nu prea grav È™i continuă totuÈ™i să se mai târască, asta înseamnă că din cei 100 de cai putere 70-80 au fost deja uciÈ™i pe È™osea. 3964 Unele accidente auto se întâmplă când È™oferul se află sub influenÈ›a... partenerei din dreapta lui. 3965 Banii din abundență ne conferă, pare-se, un simÈ› în plus È™i ne introduce în cea de a patra dimensiune a vieÈ›ii - insensibilitatea față de alÈ›ii. 3966 Romanii nu au murit. Ei au devenit nemuritori transformându-se în Români! 3967 ÃŽn timpul potopului, Noe a fost pentru o perioadă de 40 de zile È™i 40 de nopÈ›i, unicul conducător È™i stăpân absolut al întregii planete Terra. Aceasta este concluzia logică, dacă admitem ad literam relatarea biblică, iar de atunci niciodată Terra nu a mai cunoscut aÈ™a ceva. Numai că toată populaÈ›ia pământului peste care domnea Noe după potop erau doar membrii familiei lui. 3968 MulÈ›i se întreabă cum de au încăput în celebra Arcă a lui Noe toate speciile de păsări È™i animale din lume? Răspunsul meu ar fi foarte logic dacă ar fi fost È™i adevărat: Dumnezeu, care poate totul, nu era imposibil ca să fi redus mărimea animalelor atât de mult încât un elefant să fi devenit micuÈ› cât un È™oricel. în acest caz, arca ar fi putut încărca mai multe perechi de specii decât existau atunci pe pământ. Doar animalele marine au fost scutite de închisoarea plutitoare care s-a oprit pe muntele Ararat. însă Biblia nu ne dă un asemenea detaliu, care poate a rămas unul din multele secrete nedezvăluite de această operă. 3969 Când o duduie cam trecută își ascunde vârsta spunând că are doar 35 de ani, ca să nu o contrazicem direct, îi putem replica: Fiind siguri că anul dumneavoastră numără 14 luni È™i nu 12, atunci vârsta declarată poate fi într-adevăr foarte corectă... 3970 Uneori nimic nu pare mai supranatural ca un splendid peisaj natural. 3971 ÃŽn iubire totdeauna suspiciunea este călăuza geloziei. 3972 Ne facem adesea frumoase iluzii despre oamenii pe care îi cunoaÈ™tem considerându-i foarte inteligenÈ›i È™i profunzi. Ei sunt însă la fel cu apa din puÈ›uri care oglindesc cerul infinit dar care au apă puÈ›ină È™i stau la fund. 3973 Dacă o femeie frumoasă, când îmbătrâneÈ™te își transformă frumuseÈ›ea fizică într-una intelectuală, ea va fi la fel de plină de graÈ›ii È™i la fel de adorată ca în anii tinereÈ›ii. 3974 Unde există muncă fără câștig va exista È™i câștig fără muncă. 3975 Vremurile rele È™i cu lipsuri mari fac vecini buni. 3976 Avem atât de multe poezii È™i atât de puÈ›ină poezie! 3977 George Washington este Steaua Polară a Americii - primul făuritor al primei democraÈ›ii reale de pe glob È™i al unei independenÈ›e la fel de reale - marele părinte al naÈ›iunii americane! 3978 Dumnezeu i-a dat României o formă de coroană de copac viguros, dar crivățul roÈ™u din stepele siberiene i-au rupt ramurile bogate de la răsărit È™i i-au furat fructele coapte... Sângele vărsat însă la rădăcina acestui arbore bimilenar îl va face să crească È™i să renască în istoria timpurilor ce vin. 3979 Un lider abil È™i impunător din punct de vedere politic, chiar când este singur, formează totdeauna o majoritate mai puternică decât toÈ›i oponenÈ›ii lui numeroÈ™i. 3980 Inima lui Nicolae Bălcescu era mare cât România; È™i bătea pentru români cum bat valurile furtunoase ale Mării Negre în țărmurile patriei. Marele patriot a murit ca un martir la vârsta lui Iisus Hristos dar a înviat în spiritul României de astăzi. 3981 Comunismul este o caricatură perfectă È™i plină de perfidie a propriilor lui slogane ipocrite: el pretinde că luptă pentru libertatea maselor supunând toate libertățile; cere egalitate dintre oameni creând o clasă parazitară de politicieni ce dispreÈ›uiesc pe proletarii în numele cărora pledează, având toate bogățiile aduse gratis la nasul lor; strigă că desfiinÈ›ează exploatarea exploatând poporul până la sânge; proclamă pretutindeni libertatea cuvântului închizând gura tuturor naÈ›iunilor supuse È™i ridică È›arcuri în jurul țării dominate de politrucii care ucid fără milă pe toÈ›i patrioÈ›ii. Nu de geaba, Binecuvântata Fecioară Maria, în apariÈ›ia ei de la Fatima, în Portugalia, a numit comunismul opera cea mai înÈ™elătoare inventată de Satana pe pământ! 3982 OraÈ™ etern BucureÈ™ti! EÈ™ti mai veÈ™nic decât Ierusalimul, mai frământat de cutremure decât Atena, mai plin de viață decât New-Yorkul, mai afumat decât Londra È™i la fel de cosmopolit ca È™i Parisul, al cărui cartier îndepărtat ai rămas chiar È™i după 200 de ani! Intrăm totdeauna în tine cu dragoste È™i emoÈ›ii, admirându-È›i oamenii prietenoÈ™i, parcurile înflorite È™i strălucirea culturii care te plasează printre primele oraÈ™e înÈ›elepte ale lumii de astăzi. BucureÈ™ti - oraÈ™ al bucuriilor triste È™i al tristeÈ›ilor vesele! 3983 Mintea omenească este pista din care se lansează toate navele pământene spre cosmosul infinit. 3984 Scriitorii se ascund de moarte prin cărÈ›ile lor prin care unii își găsesc într-adevăr nemurirea. 3985 Tiraniile frânează dezvoltarea firească a țărilor È™i îmbolnăvesc spiritele oamenilor, retardându-le uneori cu multe regretabile decenii, într-un fel ireversibil. 3986 O serie întreagă din miniÈ™trii È™i prim-miniÈ™trii noÈ™tri din ultima generaÈ›ie, în orice sat din È›ară, nu ar fi angajaÈ›i niciunde, din cauza nonvalorii lor, nici măcar ca simpli văcari ai satului. 3987 Este firesc ca jignirile înveninate ale neaveniÈ›ilor să trezească în noi indignare, dar nici nu-È›i poÈ›i imagina cât de mare devii atunci când le ignori È™i le dispreÈ›uieÈ™ti în totalitate. 3988 Cel care amenință mereu pe toÈ›i să se păzească de unirea tuturor celor ameninÈ›aÈ›i. 3989 Nici o morală nu are vreo valoare dacă nu vine din gurile celor care sunt recunoscuÈ›i ca oameni fără pete morale. 3990 Semănătorul are motive să fie totdeauna mai fericit decât culegătorul. 3991 Orice mamă trebuie să se străduiască a fi văzută de copiii ei ca un înger terestru care-i călăuzeÈ™te spre virtute, spre bunele maniere, spre viaÈ›a cea mai demnă cu putință. In felul acesta, copiii ei vor deveni mai târziu oglinzile proprii în care fiecare mamă își va putea admira cu mândrie întreaga-i integritate morală pentru care a luptat. 3992 Infidelitatea triunghiulară a soÈ›iei, replicată de cea hexanonală a soÈ›ului, nu duc în nici un caz la o geometrie plană neeuclidiană ori la o geometrie în spaÈ›iu, ci la un stres divorÈ›ional, atunci când existenÈ›a �unghiurilor� sunt descoperite. 3993 ViaÈ›a este uneori o suită de suspine, alteori un spectacol sau o sărbătoare dilematică, plină de multe idiosincrasii, dacă nu chiar un fel de vis tangibil în exteriorul lui È™i cu multe semne fierbinÈ›i de întrebare în interior, dar, oricum, viaÈ›a ne oferă zilnic o lumină măreață care ne vine totdeauna de sus È™i, de aceea, bună, rea, - ea merită să fie trăită din plin! 3994 MulÈ›imea maximelor poate deveni la un moment dat derutantă pentru cititorul bombardat cu atâtea precepte morale. Ele fie că par pedante, fie că stârnesc confuzii, fie că se uită; sau, neputând fi aplicate în totalitate, își pierd treptat din autoritatea scontată. 3995 A trebuit să fac eforturi mari ca să nu pot gândi ori spre a-mi È›ine gândurile întru totul captive. Dar... evident: difficile est maximam non scribere! 3996 Reflexiunea scrisă este produsul finit al unor efervescenÈ›e psihice intrinseci È™i infinite care au avut totdeauna rezonanÈ›e majore în conÈ™tiinÈ›a autorului. Este motivul pentru care el se vede aproape obligat să-È™i consemneze ecourile conÈ™tiinÈ›ei izvorâte din observare, informare, cunoaÈ™tere, adevăr, comparaÈ›ie, bucurie È™i durere. 3997 Multe maxime sunt foarte înÈ›elepte. în chintesenÈ›a lor de câteva rânduri găseÈ™ti adunată toată filosofia secolelor trecute, tot rafinamentul contemporan al gândirii omeneÈ™ti, toată experienÈ›a unor veacuri strălucite, ele putând rezuma în mici pilule tomuri întregi de opere filosofice. 3998 De câteva ori am fost întrebat cum s-au născut aceste �Cioburi de cristal". Desigur, nu mi-a fost greu să improvizez, de fiecare dată, un răspuns simplu È™i, în acelaÈ™i timp, destul de sincer: �Cred că din experienÈ›a vieÈ›ii mele, din ce altceva să apară ele? Din studiul îndelung È™i profund al multiplelor fenomene social-morale contemporane, din tot ce am văzut împrejurul meu È™i din tot ce am auzit È™i citit. "Multe au fost mai întâi trăite dramatic de mine; altele cercetate amănunÈ›it È™i redate după cum le-am înÈ›eles eu la vârsta de 18-20 de ani, când m-am decis să le încep; oricum, adeseori verificate, dar nu totdeauna perfect selecÈ›ionate valoric. Astfel, sentinÈ›ele È™i reflecÈ›iile mele se nășteau zilnic, fără întrerupere, chiar È™i în timp ce mergeam singur pe stradă sau când vorbeam cu cineva. Aproape pentru fiecare gest, pentru fiecare scenă sau cuvânt al celor din jur, mi se ivea spontan, în gând, câte o replică aforistică. FireÈ™te, nu toate erau egal de valoroase, nu toate străluceau prin spontaneitate, precum È™i destule din volumul de față. O bună parte nici nu le-am mai retranscris, eliminându-le definitiv. Poate că trebuiau eliminate chiar È™i mai multe. ÃŽn procesul elaborării lor, unele le notam imediat într-un carneÈ›el ce-1 purtam câte odată la mine. Destul de multe, poate chiar din cele foarte bune, din diferite motive, nu am mai apucat să le scriu, È™i acum îmi pare sincer rău, căci au intrat în bezna uitării definitive. în anumiÈ›i ani nu am consemnat nici una. Cu siguranță că de le-aÈ™ fi notat pe toate, ele ar fi depășit cu mult numărul de zece mii, È›inând seama că-mi notez observaÈ›iile asupra vieÈ›ii de peste douăzeci È™i cinci de ani. Cantitatea lor impresionantă m-ar fi determinat să mă întreb cu seriozitate È™i îngrijorare dacă, într-adevăr, ar mai fi avut cineva răgazul firesc să mi le citească vreodată cu interesul cu care au fost scrise È™i, în plus, să mi le È™i înÈ›eleagă, pentru că, la drept vorbind, ceea ce eu consider a fi important, altul poate aprecia că este cu totul subsidiar. Dacă am vrut sau nu, m-am făcut însă, cu siguranță, interpretul gândurilor unei convenabile majorități a cititorilor, deÈ™i, din anumite puncte de vedere, gândirea fiecăruia este ceva absolut individual È™i subiectiv, depinzând de la un nivel la altul. Mai È™tiu că ea nu este nicicum empatică, oricât ar fi sentimentele umane de comune È™i de universale. Iată pentru ce, în prezent, nu-mi mai notez nici un dicton, nici un adagiu, nici o apoftegmă sau sentință proprie, oricât de grozave È™i de ispititoare mi s-ar părea ele - È™i mă opresc aici, fără a face totuÈ™i jurăminte ferme în acest sens, pentru că - iertaÈ›i-mi comparaÈ›ia - È™i beÈ›ivul se jură, după fiecare pahar, că acela este ultimul din viaÈ›a lui. Și totuÈ™i... 3999 Ceea ce nu È™tiu se datoreÈ™te a ceea ce È™tiu, iar ceea ce È™tiu izvorăște din ceea ce nu È™tiam de fel. 4000 Aici se termină gândurile È™i însemnările mele, dictate de experienÈ›a unui sfert de veac de existență. Am vrut, iubite cititorule, să înalÈ›, chiar de la început, un baraj masiv în calea fluviului meu de gânduri împestriÈ›ate, un fluviu real È™i viu, clocotitor, întru totul asemănător cu al tău, care - la început - nu fusese decât un izvoraÈ™ firav È™i fără altă importanță. Aceasta era taina mea �de atunci", marea mea �taină din tinereÈ›e"... Doream, poate, să-i captez debitul, necesar în primul rând mie, spre a-i opri scurgerea È™i risipirea în timp, prin lume. Dar nu a fost deloc cu putință. Am vrut, mai limpede spus, să-l păstrez îndeosebi pentru mine, pentru nevoile mele sufleteÈ™ti, însă valurile lui, mereu crescânde, îmi dădeau ghes să am curaj, începând după aceea să-È™i reverse preaplinul ideilor pe deasupra stăvilarului, sub forma unei întinse cascade de cuvinte alunecoase, din care puÈ›ini stropi au răzbătut acum È™i la tine. Poate ai gustat câteva picături din această apă neodihnită È™i atunci ai văzut că ea nu este nici cea mai rece, nici cea mai vrăjită È™i nici nu potoleÈ™te setea de a È™ti. în schimb, luată mai multă la un Ioc È™i privită în liniÈ™te, ea oglindeÈ™te destul de bine o parte din sufletul meu È™i al tău, precum È™i o parte a lucrurilor diverse din jurul nostru, ceea ce nu pare chiar atât de rău. Am face, deci, o greÈ™eală dacă ne-am ucide gândurile noastre bune, chiar dacă ele nu sunt toate geniale, chiar dacă nu toate gândurile ar avea aparenÈ›a unor fascinante străluciri solare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy