Supraconștientul este entitatea cea mai elevată din om, filtrează și separă impuritățile din intelect și cuget, care apar din cauza erorilor de percepție și de judecare, are similitudini cu spiritul, posedă mai multă lumină, dar mai puțină forță decât spiritul. Omul care apelează des la supraconștient, este un iluminat, ce subtitrează esotericul în limbajul format din supra-cuvinte, iar la polul opus, iconștientul este asimilat de oamenii iraționali, ilogici și absurzi, acesta emite pe frecvența întunericului, care opacizează perspectiva asupra vieții, și când inconștientul conduce, oniricul se revarsă din minte în realitate.
Neîncrederea, când este străbătută de oboseala îndoielii continue, îi induce tonicitatea și stenicitatea consecvenței ei, impregnată cu exotericul raționamentelor sceptice.
Neîncrederea naște obtuzitatea obturând acribia viziunii aglutinate de clarviziune.
Omul neîncrezător măsoară umbrele celorlalți oameni în loc să privească lumina din ei.