Poeme într-un vers, de Ion Pillat (n. 31 martie 1891 - d. 17 aprilie 1945)

Cunoscător al liricii moderne universale, traducător din poezia franceză, engleză, germană, spaniolă, americană, contemporan cu Shiki și admirator al poeziei de inspirație niponă, poet cu o aleasă educație și studii desăvârșite la Paris, Ion Pillat va cunoaște și experimenta forme ale poeziei din întreaga lume dar, va rămâne fidel poeziei occidentale. Se pare că poetul nu și-a dorit să scrie haiku, sursa sa de inspirație pentru poemele într-un vers fiind poezia lui Victor Hugo. El însuși afirmă în prefața volumului / Poeme într-un vers/ : / Poemul într-un vers nu trebuie confundat cu epigrama greacă, rubaiul persan sau hai-kaiul japonez. /…/Titlul la poemul într-un vers are rolul de a duce concentrarea lirică la un cuvânt esenţă, la sămânţa ideii din poem, printr-un proces de sintetizare a expresiei poetice/.
În lucrarea / Poemul într-un vers – Studii /, apărută în anul 2001, autori Florin Vasiliu și Vasile Moldovan, se afirmă despre poemul într-un vers: / Cel mai scurt poem din lume, cu adevărat /. În aceeași lucrare autorii fac o paralelă bazată pe asemănări și deosebiri între haiku și poemul într-un vers, rezumând că spre deosebire de haiku unde autorul este coparticipant la spectacolul naturii, în poemul într-un vers autorul este predispus reflecției, meditației, gândirii profunde, adică rămâne autoreflexiv. Fie ca și noi prin studiul personal sau de grup să păstrăm și să continuăm linia înaintașilor privind abordarea poeziei marelui poet ca pe un bun incontestabil și inedit al literaturii române, să prețuim și să rămânem într-un raport comparativ cu alte genuri de poezie.
În căutarea versului perfect poetul comprimă și exprimă în puține cuvinte: ideea, jocul de sensuri, cunoașterea, realitatea și imaginarul, fragmentul (titlul) și întregul (versul propriu-zis), reușind printr-o formulare concisă desăvârșirea poetică. Grăitoare este definiția în vers, atât de originală: / Poemul într-un vers. Un singur nai, dar cîte ecouri în păduri /. Spre deosebire de poemele lungi care se citesc repede, fiecare vers explicându-l pe celălalt, poemul într-un vers trezește dorința de a fi citit și recitit mărind pauza dintre cuvinte. A doua lectură este ca o reculegere profundă, poemul este regândit, cuvintele capătă noi înțelesuri.
Titlul poemului în discuție este detaliul care primează asupra întregului. /Friză /, o istorie pare redusă la dimensiunea de expresie a unui cuvânt rar folosit, un cuvânt care pe lângă că ne trimite la dicționar ne dezvăluie o multitudine de sensuri. Amfore, sarcofage, urne bogat ornamente cu picturi, inserții decorative ale unei lumi dispărute ne atrag prin lentila sensibilității în sfera imaginarului descoperind într-o altă dimensiune multitudini de sensuri. Vestigii păstrătoare ale civilizațiilor de demult, filtrate de propriile trăiri și decantate în prezentul poetului, presupunem prin lectură, cunoaștere, revelație. În completarea titlului, poetul alege să asocieze gestului simplu, profan și singular: / de când îți legi sandala / un trecut în crescendo: /s-au dezlegat milenii /, resimțită fiind presiunea datorată unui cuvânt cu greutate, / milenii /, asupra unui prezent subestimat. Am putea spune că pornind de la o imagine singulară, cea a legării sandalei, ajungem printr-o citire lentă la expansiunea vastă, copleșitoare, a miilor de ani.
Printr-un singur vers poetul ne invită la un eveniment poetic fără egal, împlicându-ne prin adresarea la persoana a doua singular la participarea unui imaginar colectiv. Există în acest poem un vis-à-vis subînțeles, versul descrie simultan o imagine și un scurt concept de gândire. O sinteză comparativă pe drumul devenirii: ființa în acțiune și trecutul său bogat ca istorie (profunzimile) sunt legate (sic!) din perspectiva intimității și expansiunii gândirii pentru a surprinde ferm în vers, inefabilul. Lumea concretului, cea a gestului de legare a sandalei, trimite simbolic către închinare și plecăciune vis-à-vis (!!!) de adâncimile memoriei îndărătul cărora fără de gânduri, căutăm libertatea prin meditație, revelație, și eliberarea unor energii nebănuite prin cuvântul scris. Poemul plin de muzicalitatea datorată opoziției legat-dezlegat, adună și unifică experierea personală cu acumulările, cu imaginarul și invizibiul. Închisul și deschisul, funcționează metaforic ca o ușă între profan și sacru, o ușă care mai mult adâncește misterul dar ne și lasă posibilitatea continuării versului într-o viziune personală. Prin versul său poetul ne invită și ne aruncă în zona labirintică și fascinantă a minții, ne provoacă să-i continuăm perspectiva. Bineînțeles alte comentarii ar putea completa și înnoi aceaste impresii de cititor în strânsă legătură cu starea, dispoziția și inspirația mea în acest moment al scrierii. Având în vedere noile tendințe privind haikuul modern pe un rând sau pe două rânduri, îl putem considera pe Ion Pillat un vizionar.
Poemele într-un vers, adevărate bijuterii de cuvinte, unice și repezentative pentru literatura româna vor fi mereu un etalon pentru noi, iubitorii aplicanți ai poeziei minimaliste de inspirație niponă, haiku. (Ana Urma)
✍️