Primele picturi realizate în atelierul meu a fost pictura pe lemn și pe pânză reprezentând copii ale unor icoane. Căutarea lor și avantajul material mi-a ridicat mult veniturile chiar și peste așteptări, însă, ca un ortodox înflăcărat și loial credinței mele mi se născu-se în minte ideea de a slujii bisericilor prin acest talent fără niciun avantaj, dedicându-mă cu familia acestei slujiri, în ideea de a avea o certitudine a mântuirii sufletului. Înainte de a face acest pas fatal, am avut un îndemn de a studia mai întâi Sfânta Scriptură și pentru prima dată în viața mea am putut să-mi văd hidoșenia sufletului ca într-o oglindă. Mersul la biserică, obiceiurile, mentalitatea, erau zădărnicite de povața biblică până acolo încât a trebuit să mă simt zdrobit de un adevăr care l-am acceptat cu greu. De ce este atât de greu să accepți un adevăr? Rădăcina unei mentalități, educația treptată a acelei rădăcini înfipte atât de adânc, poate face din om un răzvrătit sau un împietrit în fața adevărului Lui Dumnezeu asemenea lui Faraon. Pentru că nu aveam pe cine să trag la răspundere la acea vârstă înaintată, am avut intenția de a da în judecată biserica sau instrumentul educației care mi-a lezat conștiința prin învățătura ne-biblică, însă, am găsit în Biblie că vina o poartă omul care nu este interesat să citească și să se apropie mai mult de Cuvântul Său, singura metodă de autocontrol și autocercetare în ce privește conștiința și educația lui. Faptul că am găsit preoți care contrazicea versetele biblice care arăta interzicerea idolatriei pe motiv că numai cei învățați teologic pot înțelege Biblia m-a adus până acolo încât am făcut rost de scrieri ale sfinților părinți cu citate care le voi reda sumar în rândurile de mai jos ca cititorul să poată discene diferența de gândire între timpul trecut și cel de azi, și am găsit preot care, pus în fața acestui adevăr a refuzat să recunoască autorul.

Cităm, din cartea: Omilii la Facerea pag. 84-85 de sf. Ioan Hrisostom. ( Ioan.Gură.de.Aur)
„ Să facem, spune Dumnezeu, om după chipul Nostru și după asemănare”
Dar la auzul acestor cuvinte se năpustesc alți eretici, care pângăresc dogmele Bisericii și zic: „ Iată, a spus:” „ După chipul Nostru”. Și vor să spună că Dumnezeu are chip de om. Dar cea mai mare nebunie este să cobori la chip de om pe Cel fără de formă , fără de chip, neschimbător și să dai Celui fără de trup forme și mădulare! Poate fi, oare, o nebunie asemenea aceleia să nu vrei să câștigi din învățătura Scripturilor insuflate de Duhul Sfânt, ci din potrivă să vrei să te vatăm-i cu ele? Așa fac cei bolnavi și cei care au vederea slabă. După cum aceștia se feresc de lumina soarelui din pricina bolii lor de ochi, iar cei bolnavi nu se ating nici de mâncărurile cele mai sănătoase, tot așa și cei bolnavi cu sufletul și orbi la minte nu pot căuta la lumina adevărului. Da, după ce Dumnezeu a spus: „ Să facem om după chipul Nostru și după asemănare”, nu s-a oprit aici, ci prin cuvintele ce le-a adăugat, ne arată ce înțeles trebuie să dăm cuvân-tului „chip” „ Și să stăpânească peste peștii mării și păsările cerului și peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ” Deci prin cuvântul „chip” trebuie înțeles stăpânire și nimic altceva, că Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate cele de pe pământ; și nimic nu este pe pământ mai mare decât el, ci toate sunt supuse sub stăpânirea lui. (Așa deci, înțelesul cuvântului „chip” nu înseamnă asemănarea omului cu Dumnezeu după ființă, ci asemănarea cu El în ce privește stăpânirea ). După cum cuvântul „chip” înseamnă „stăpânire”, tot așa cuvântul „asemănare” înseamnă ca noi să ajungem, atât cât stă în puterea noastră omenească, asemenea Lui Dumnezeu ;să ne asemănăm adică Lui Dumnezeu în ce privește bunătatea, blândețea, virtutea, precum zice Hristos : „ Fiți asemenea Tatălui vostru din ceruri” Matei 5:45* Hai să luăm un exemplu al cuvântului „chip” din Geneza : „Și i s-a născut lui Adam un fiu după chipul lui și după asemănarea lui; și a numit Set numele lui”.
De ce despre Cain nu s-a vorbit aceleași cuvinte ca despre Set ? Prevăzând mai dinainte pornirea lui spre rău, Cain nu păstrase însușirile părintești, ( cum adesea vedem și la copii noștri ) adică, „asemănarea” și nici „chipul” de a stăpânii, căci pornit spre crimă, el ș-a pierdut acele însușiri ale părinților : Nu același lucru se întâmplă cu Set, căci numai lui i-a fost adresate cuvintele: „chip și asemănare” având deci aceleași însușiri ca și tatăl său, păstrând aceleași caractere de virtute și arată prin faptele lui „chipul” părintesc. Iar dacă și după ce le-am explicat adevăratul înțeles al cuvintelor, eretici tot se încăpățânează să spu-nă că „chip” înseamnă formă atunci să le grăim așa: Atunci nu numai bărbatul, ci și femeia este după „chipul” Lui Dumnezeu, că amândoi au aceeași formă, dar explicația aceasta nu are rațiune. Ascultă-l pe Pavel care spune: „ Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că este „chip și slavă” a Lui Dumnezeu; iar femeia este slavă a bărbatului.” 1 Corint. 11:7* Bărbatul stăpânește, femeia se supune, așa cum dintru început i-a spus Dumnezeu femeii: „Către bărbatul tău întoarcerea ta și el te va stăpâni” Fac. 3:16* Așadar, întrucât cuvântul „chip” are înțeles de „stăpânire” și nu de „formă”, și omul stăpânește pe toate, iar femeia se supune, pentru aceea spune Pavel despre bărbat că este „chip” și „slavă” a bărbatului. ( am încheiat citatul )
În sprijinul celor spuse mai sus vom apela la același mare orator și scriitor, și din aceeași carte la pag. 182*, cităm: „Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai după-amiază; și s-au ascuns”. Ce spui ? === Oare Dumnezeu umblă? Să-i atribuim, oare , Lui Dumnezeu picioare ? Să nu înțelegem, oare, din aceste cuvinte nimic înalt ? Dumnezeu nu umblă ! Doamne ferește ! Cum ar umbla El, Care este pretutindeni și umple totul? Este cuprins, oare, într-o grădină, EL , al Cărui tron e cerul și al cărui așternut al picioarelor este pământul ? Isaia 66:1
Care om cu judecată poate spune asta? ( …Cu cine Mă asemănați voi ca să-i fiu asemenea? Zice Sfântul. Ridicați ochi în sus și priviți : Cine le-a zidit pe toate acestea?.. Isaia 40:18-26*== …”Că a Te cunoaște pe Tine este dreptate desăvârșită și a ști puterea Ta este rădăcina nemuririi. * Pe noi nu ne-au înșelat născocirile omenești ale unui meșteșug viclean; nici truda deșartă a zugravilor, adică, chipul mânjit cu multe feluri de vopsele, * A cărui înfățișare ațâță patima celor nebuni, cu pofta chipului ne-nsuflețit al unei arătări fără de viață”. * Înțelepciunea lui Solomon 15:3-5*)= ( Biblia ortodoxă, pag. 980*) Atunci, cum trebuie să înțelegem cuvintele?: „Au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai după-amiază”
Trebuie să le înțelegem în sensul că Dumnezeu a vrut să-i facă pa Adam și Eva să simtă atât de mult, încât să le insufle frica. Și aceasta s-a și întâmplat. I-a cuprins atâta teamă, că au încercat să se ascundă, ca și cum ar fi venit Dumnezeu. Au intrat în ei păcatul și călcarea poruncii și ia cuprins rușinea. Judecătorul cel drept, adică; CONȘTIINÞA, deșteptată sau trezită la păcat, le-a strigat cu glas tare, i-a învinuit, le-a arătat fapta, ca și cum le-ar fi scris înaintea ochilor măsura păcatului lor. (din păcate însă, astăzi omul nu mai poate fi trezit la această conștiință, deoarece nesimțirea a făcut din păcat o obișnuință) DA , chiar de la început, de când a făcut pe om, Stăpânul Cel iubitor de oameni a pus în om conștiința, ca un ACUZATOR nelipsit din om, care nu poate greși, nici nu poate fi înșelat, (și care tot ea ne va condamna la judecata de apoi.) Chiar dacă ai putea ascunde de toți oameni păcatul săvârșit sau fapta de rușine, de acest ACUZATOR n-o poți ascunde ! Acuzatorul acesta pe care-l ai în tine te însoțește mereu, te supără, te chinuiesc, te biciuiește și niciodată nu se liniștește, ci se năpustește asupra ta în piață, și între lume, și la masă, și când dormi, și când te scoli,… Iar la pag. 138, din aceeași carte, spune în încheiere: Gândindu-ne dar , și la slăbiciunea noastră și la aceea că cele spuse de Scriptură sunt spuse de dumnezeu, să înțelegem cuvintele Scripturii așa cum e firesc să fie spuse despre Dumnezeu, ne-adăugând nimic la cele spuse, pentru a nu fi scoși din cartea vieții, Apocalipsa 22:18-19* și să nu coborâm Dumnezeirea , atribuindu-i formă omenească și mădulare, ci să gândim toate cum se cuvine Lui Dumnezeu, că Dumnezeirea este simplă, necompusă și fără formă. Dacă ne-am lăsa conduși de gândurile noastre și i-am atribuii Lui Dumnezeu mădulare și chip omenesc, am cădea, fără să ne dăm seama, în necredința și idolatria elinească, (grecească) sau cea romană, după cum și Scriptura îi condamnă : „ Pentru că , cunoscând pe Dumnezeu, nu l-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-a mulțumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea ne-socotită s-a întunecat. * Și au schimbat slava Lui Dumnezeu Celui ne-stricăcios cu asemănarea chipului omului stricăcios…( așa cum este creștinismul de astăzi) și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor. ( așa cum este budis-mul, hinduismul e.t.c.) * Ca unii care au schimbat adevărul Lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit FÃPTURII , în loc FÃCÃTORULUI, …”Romani1:21-25*
(Am încheiat citatul)