agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6260 .



Rトピpuns la o テョntrebare
essay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Michel_Foucault ]

2009-02-23  | [This text should be read in romana]    |  Submited by alexandru moga



Le mulネ孛mesc cititorilor revistei Esprit pentru cト au binevoit sト-mi punト テョntrebトビi ネ冓 lui J.-M. Domenach pentru cト mi-a dat posibilitatea sト le rトピpund. Aceste テョntrebトビi erau atテョt de numeroase 窶 ネ冓 fiecare テョn parte atテョt de interesantト 窶 テョncテョt テョmi era cu neputinネ崙 sト mト aplec asupra tuturor. Am ales-o pe ultima* (nu fトビト regretul de a fi fost nevoit sト le abandonez pe celelalte):
1) pentru cト la o primト privire m-a surprins, convingテョndu-mト テョnsト imediat cト priveネ冲e テョnsトκ冓 esenネ嫗 lucrトビii mele;
2) pentru cト テョmi permite sト plasez cel puネ嬖n cテョteva dintre rトピpunsurile pe care aネ fi vrut sト le dau celorlalte テョntrebトビi;
3) pentru cト formuleazト interogaネ嬖a pe care nici o lucrare teoreticト nu poate, astトホi, sト o evite.

*

Cum sト nu recunosc cト aネ嬖 caracterizat cテョt se poate de just ceea ce mト preocupト sト テョntreprind? ネ亙 cト aネ嬖 atins, totodatト, punctul de inevitabilト discordie: 窶廣 introduce constrテョngerea sistemului ネ冓 discontinuitatea テョn istoria spiritului窶? Da, mト recunosc aproape total テョn aceastト caracterizare. Da, recunosc cト este vorba de un demers aproape de nejustificat. Pertinenネ崙 diabolicト: aネ嬖 reuネ冓t sト definiネ嬖 munca mea テョntr-un mod la care nu pot decテョt sト subscriu, dar pe care nimeni, vreodatト, n-ar vrea sト-l asume. Simt, dintr-o datト, テョntreaga mea bizarerie. Stranietatea mea atテョt de puネ嬖n legitimト. ネ亙 acest demers care a fost oarecum solitar, desigur, テョnsト テョntotdeauna rトッdトフor, fトビト altト lege テョn afara lui テョnsトκ冓, suficient de aplicat, credeam eu, ca sト poatト sト se apere singur, テョmi dau seama brusc cテョt este de deviant faネ崙 de normele prestabilite, cテョt este de scandalos. Cu toate acestea, douト sau trei detalii din definiネ嬖a atテョt de justト pe care mi-o propuneネ嬖 mト deranjeazト, テョmpiedicテョndu-mト sト ader la ea pe de-a-ntregul.
Mai テョntテョi, folosiネ嬖 cuvテョntul sistem la singular. Or, eu sテョnt pluralist. Iatト ce anume vreau sト spun. (テ士i veネ嬖 テョngトヅui, sper, sト nu vorbesc doar despre ultima mea carte, ci ネ冓 despre cele care au precedat-o; ネ冓 aceasta pentru cト, テョmpreunト, ele alcトフuiesc un mトハunchi de cercetトビi ale cトビor teme ネ冓 repere cronologice sテョnt suficient de apropiate; ネ冓, de asemenea, pentru cト fiecare din ele constituie o experienネ崙 descriptivト care se opune ネ冓, deci, se referト le celelalte douト printr-un anumit numトビ de trトピトフuri.) Sテョnt pluralist: problema pe care eu mi-am pus-o este aceea a individualizトビii discursurilor. Pentru individualizarea discursurilor, existト criterii care sテョnt cunoscute ネ冓 sigure (sau aproape): sistemul lingvistic cトビuia テョi aparネ嬖n, identitatea subiectului care le-a articulat. Mai existト, テョnsト, ネ冓 alte criterii, cu nimic mai puネ嬖n familiare, dar mult mai enigmatice. Atunci cテョnd vorbim despre psihiatrie, despre medicinト, despre gramaticト, despre biologie sau despre economie, la singular, despre ce anume vorbim? テ始 ce anume constau aceste ciudate unitトκ嬖 pe care credem cト le putem recunoaネ冲e dintr-o primト privire, dar cトビora ne-ar fi foarte greu sト le definim limitele? Unele dintre aceste unitトκ嬖 par a veni din adテョncul istoriei noastre (medicina nu mai puネ嬖n decテョt matematicile), テョn vreme ce altele au apトビut recent (economia, psihiatria), iar altele, poate, テョn fine, au dispトビut (cazuistica). Unitトκ嬖 テョn care vin sト se テョnscrie neテョncetat noi enunネ孛ri ネ冓 care sテョnt neテョncetat transformate de cトフre acestea (stranie unitate a sociologiei sau a psihologiei, care, テョncト de la naネ冲ere, n-au テョncetat s-o ia de la capトフ). Unitトκ嬖 care se menネ嬖n cu テョncトパトκ崚ョnare dupト atテョtea erori, uitトビi, noutトκ嬖, dupト atテョtea metamorfoze, dar care au parte, uneori, de mutaネ嬖i atテョt de radicale テョncテョt ne-ar fi foarte greu sト le considerトノ identice cu ele テョnsele (cum sト afirmi cト aceeaネ冓 economie o regトピim, fトビト テョntreruperi, de la fiziocraネ嬖 ネ冓 pテョnト la Keynes?).
Existト, poate, discursuri care pot sト-ネ冓 redefineascト テョn orice moment propria individualitate (matematicile, de pildト, pot sト reinterpreteze テョn orice moment totalitatea istoriei lor); テョnsト テョn nici unul dintre cazurile amintite, discursul nu poate sト restituie totalitatea istoriei sale テョn unitatea unei arhitecturi formale. Rトノテョn douト recursuri tradiネ嬖onale. Recursul istorico-transcendental: sト テョncerci sト gトピeネ冲i, mai presus de orice manifestare ネ冓 de orice naネ冲ere istoricト, o テョntemeiere originarト, deschiderea unui orizont inepuizabil, un proiect aflat テョn recul faネ崙 de orice eveniment, ネ冓 care sト pトピtreze de-a lungul istoriei schiネ嫗 mereu deschisト a unei unitトκ嬖 niciodatト terminate. ネ亙 recursul empiric sau psihologic: sト cauネ嬖 テョntemeietorul, sト interpretezi ce anume a vrut el sト spunト, sト detectezi semnificaネ嬖ile implicite care dorm tトツute テョn discursul sトブ, sト urmトビeネ冲i firul sau destinul acestor semnificaネ嬖i, sト povesteネ冲i tradiネ嬖ile ネ冓 influenネ嫺le, sト fixezi momentul trezirilor, al uitトビilor, al conネ冲ientizトビilor, al crizelor, al schimbトビilor テョn spiritul, sensibilitatea sau interesul oamenilor. Mi se pare テョnsト cト primul dintre aceste recursuri este tautologic, iar cel de-al doilea extrinsec ネ冓 neesenネ嬖al. Reperテョnd ネ冓 sistematizテョnd propriile lor caracteristici, aネ dori eu sト テョncerc a individualiza marile unitトκ嬖 care scandeazト, テョn simultaneitate sau テョn succesiune, universul discursurilor noastre.
Am reネ嬖nut trei grupe de criterii:
1) Criteriile de formare. Ceea ce permite individualizarea unui discurs precum economia politicト sau gramatica generalト nu este unitatea unui obiect sau o structurト formalト; nu este nici o arhitecturト conceptualト coerentト; nu este o opネ嬖une filosoficト fundamentalト; ci mai curテョnd existenネ嫗 unor reguli de formare pentru toate obiectele sale (oricテョt de dispersate ar fi acestea), pentru toate operaネ嬖unile sale (care pot, uneori, sト nu se suprapunト ネ冓 nici sト se テョnlトハネ孛ie), pentru toate conceptele sale (care pot fi, foarte bine, incompatibile), pentru toate opネ嬖unile sale teoretice (care, uneori, se exclud unele pe altele). Existト o formaネ嬖une discursivト individualizatト ori de cテョte ori un asemenea joc de reguli poate fi definit.
2) Criteriile de transformare sau de prag. Voi spune cト istoria naturalト sau psihopatologia sテョnt unitトκ嬖 de discurs dacト voi putea defini condiネ嬖ile care a fost nevoie sト fie テョntrunite テョntr-un moment foarte precis al timpului pentru ca obiectele, operaネ嬖unile, conceptele ネ冓 opネ嬖unile lor teoretice sト se poate forma; dacト voi putea sト definesc modificトビile interne de care ele au fost susceptibile; dacト voi putea sト definesc, テョn sfテョrネ冓t, care este pragul de transformare dincolo de care noi reguli au fost puse テョn joc.
3) Criteriile de corelare. Voi spune cト medicina clinicト este o formaネ嬖une discursivト autonomト dacト voi putea sト definesc ansamblul relaネ嬖ilor care o definesc ネ冓 care o situeazト printre celelalte tipuri de discurs (precum biologia, chimia, teoria politicト sau analiza societトκ嬖i) ネ冓 テョn contextul non-discursiv テョn care ea funcネ嬖oneazト (instituネ嬖i, raporturi sociale, conjuncturト economicト ネ冓 politicト).
Aceste criterii permit テョnlocuirea temelor istoriei totalizante (indiferent cト e vorba despre 窶徘rogresul raネ嬖unii窶 sau despre 窶徭piritul unui veac窶) cu niネ冲e analize diferenネ嬖ate. Ele permit descrierea, ca テゥpistテゥmè a unei epoci, nu a sumei cunoネ冲inネ嫺lor acestei epoci sau a stilului general al cercetトビilor ei, ci a abaterii, a distanネ嫺lor, a opoziネ嬖ilor, a diferenネ嫺lor, a relaネ嬖ilor multiplelor sale discursuri ネ冲iinネ嬖fice: テゥpistテゥmè nu este un fel de mare teorie subiacentト, ci un spaネ嬖u de dispersie, un cテョmp deschis ネ冓, fトビト テョndoialト, infinit descriptibil de relaネ嬖i. Aceste criterii mai permit, テョn plus, ネ冓 descrierea nu a marii istorii care ar trage dupト sine toate ネ冲iinネ嫺le テョntr-un acelaネ冓 avテョnt, ci tipurile de istorii 窶 adicト de remanenネ崙 ネ冓 de transformare 窶 ce caracterizeazト diferitele discursuri (istoria matematicilor nu ascultト de acelaネ冓 model ca istoria biologiei, care nici ea nu ascultト de acelaネ冓 model ca istoria psihopatologiei): テゥpistテゥmè nu este o felie de istorie comunト tuturor ネ冲iinネ嫺lor; este un joc simultan de remanenネ嫺 specifice. テ始 sfテョrネ冓t, ele permit situarea fiecトビuia la locul sトブ respectiv a diferitelor praguri: cトツi nimic nu dovedeネ冲e dinainte (ネ冓 nimic nu demonstreazト dupト examinare) cト cronologia lor este aceeaネ冓 pentru toate tipurile de discurs; pragul ce poate fi descris pentru analiza limbajului la テョnceputul secolului al XIX-lea nu cunoaネ冲e, desigur, un episod simetric テョn istoria matematicilor; ネ冓, fapt cu mult mai paradoxal, pragul de formare al economiei politice (marcat de Ricardo) nu coincide cu constituirea 窶 de cトフre Marx 窶 a unei analize a societトκ嬖i ネ冓 a istoriei1. テ英istテゥmè nu reprezintト un stadiu general al raネ嬖unii; ci un raport complex de decalaje succesive.
Nimic, aネ兮dar, cum se poate vedea, mai strトナn mie decテョt cトブtarea unei forme constrテョngトフoare, suverane ネ冓 unice. Eu nu caut sト detectez, pornind de la semne diverse, spiritul unitar al unei epoci, forma generalト a conネ冲iinネ嫺i sale: ceva de felul unei Weltanschauung. Nu am descris nici emergenネ嫗 ネ冓 eclipsa unei structuri formale care ar domni, o vreme, peste toate manifestトビile gテョndirii: n-am fトツut istoria unui transcendental sincopat. テ始 sfテョrネ冓t, nu am descris nici gテョndiri sau sensibilitトκ嬖 seculare nトピcテョndu-se, bテョlbテョindu-se, luptテョnd, stingテョndu-se asemeni unor mari suflete fantomatice jucテョndu-ネ冓 teatrul lor de umbre pe arierscena istoriei. Am studiat, rテョnd pe rテョnd, ansambluri de discursuri; le-am caracterizat; am definit jocuri de reguli, de transformトビi, de praguri, de remanenネ嫺; le-am compus テョntre ele, am descris fascicole de relaネ嬖i. Peste tot unde am considerat necesar, am fトツut sト prolifereze sistemele.

*

O gテョndire, spuneネ嬖 dumneavoastrト, care 窶徭ubliniazト discontinuitatea窶. Noネ嬖une, テョntr-adevトビ, a cトビei importanネ崙, astトホi 窶 atテョt pentru istorici cテョt ネ冓 pentru lingviネ冲i 窶, nu poate fi subestimatト. テ始sト utilizarea singularului nu mi se pare cu totul potrivitト. ネ亙 aici, sテョnt pluralist. Problema mea: sト substitui formei abstracte, generale ネ冓 monotone a 窶徭chimbトビii窶, sub care de bunトプoie noi gテョndim succesiunea, analiza unor tipuri diferite de transformare. Ceea ce implicト douト lucruri: a pune テョntre paranteze toate vechile forme de continuitate moale cu ajutorul cトビora este atenuat, de obicei, faptul sトネbatic al schimbトビii (tradiネ嬖e, influenネ崙, obiceiuri de gテョndire, mari forme mentale, constrテョngeri ale spiritului uman), ネ冓 a face sト izbucneascト, din contrト, cu obstinaネ嬖e, テョntreaga vivacitate a diferenネ嫺i: a stabili, cu meticulozitate, abaterea. A pune, apoi, テョntre paranteze toate explicaネ嬖ile psihologice ale schimbトビii (geniul marilor inventatori, crizele de conネ冲iinネ崙, apariネ嬖a unei noi forme de spirit); ネ冓 a defini cu cea mai mare grijト transformトビile care nu spun cト au provocat, ci au constituit schimbarea. A テョnlocui, pe scurt, tema devenirii (formト generalト, element abstract, cauzト primト ネ冓 efect universal, amestec confuz de identic ネ冓 nou) cu analiza transformトビilor テョn specificitatea lor.
1) テ始 interiorul unei formaネ嬖uni discursive determinate, a detecta schimbトビile care afecteazト obiectele, operaネ嬖unile, conceptele, opネ嬖unile teoretice. Pot fi, astfel, distinse (mト limitez la exemplul Gramaticii generale): schimbトビile prin deducネ嬖e sau implicaネ嬖e (teoria verbului copulativ implica distincネ嬖a テョntre o rトヅトツinト substantivalト ネ冓 o flexiune verbalト); schimbトビile prin generalizare (extindere la verb a teoriei cuvテョntului-desemnare ネ冓 dispariネ嬖a, prin urmare, a teoriei verbului copulativ); schimbトビile prin delimitare (conceptul de atribut este specificat prin noネ嬖unea de complement); schimbトビile prin trecere la complementar (din proiectul de a construi o limbト universalト ネ冓 transparentト derivト cトブtarea secretelor ascunse テョn limba cea mai primitivト); schimbトビile prin trecerea la celトネalt termen al unei alternative (primatul vocalelor sau primatul consoanelor テョn constituirea rトヅトツinilor); schimbトビile prin permutarea dependenネ嫺lor (teoria verbului poate fi テョntemeiatト pe aceea a numelui ネ冓 invers); schimbトビile prin excludere sau includere (analiza limbilor ca niネ冲e sisteme de semne reprezentative face sト cadト テョn desuetudine cトブtarea テョnrudirii dintre ele, care este テョnsト reintrodusト prin cトブtarea unei limbi primitive).
Aceste diferite tipuri de schimbare constituie prin ele テョnsele ansamblul derivaネ嬖ilor caracteristice ale unei formaネ嬖uni discursive.
2) A detecta schimbトビile care afecteazト formaネ嬖unile discursive テョnsele:
窶 deplasarea liniilor ce definesc cテョmpul obiectelor posibile (la テョnceputul secolului al XIX-lea, obiectul medical テョnceteazト a mai fi prins テョntr-o suprafaネ崙 de clasificare ネ冓 テョncepe sト fie reperat テョn spaネ嬖ul tridimensional al corpului);
窶 noua poziネ嬖e ネ冓 noul rol al subiectului vorbitor テョn cadrul discursului (subiectul din discursul naturaliネ冲ilor din secolul al XVIII-lea devine テョn exclusivitate subiect privitor テョn conformitate cu o grilト ネ冓 notant conform unui cod; テョnceteazト a fi ascultトフor, interpretant, descifrant);
窶 noua funcネ嬖onare a limbajului テョn raport cu obiectele (テョncepテョnd cu Tournefort, discursul naturaliネ冲ilor nu mai are rolul de a pトフrunde テョn lucruri, de a surprinde テョn adテョncul lor limbajul pe care acestea テョl テョnvトネuie テョn secret ネ冓 de a-l produce la lumina zilei; ci de a aネ冲erne o suprafaネ崙 de transcriere pe care forma, numトビul, mトビimea ネ冓 dispunerea elementelor sト poatト fi traduse テョn mod univoc);
窶 noua formト de localizare ネ冓 de circulaネ嬖e a discursului テョn societate (discursul clinic nu se formuleazト テョn acelaネ冓 locuri, nu are aceleaネ冓 procedee de テョnregistrare, nu se difuzeazト, nu se acumuleazト, nu se conservト ネ冓 nici nu se contestト, テョn secolul al XVIII-lea, la fel ca discursul medical).
Toate aceste schimbトビi, de un tip superior celor dinainte, definesc transformトビile care afecteazト spaネ嬖ile discursive テョnseネ冓: sテョnt mutaネ嬖i.
3) テ始 sfテョrネ冓t, al treilea tip de schimbトビi, cele care afecteazト simultan mai multe formaネ嬖uni discursive:
窶 schimbarea locului テョn cadrul diagramei ierarhice (analiza limbajului a deネ嬖nut, de-a lungul epocii clasice, un rol rector pe care l-a pierdut, テョn primii ani al secolului al XIX-lea, テョn beneficiul biologiei);
窶 alterarea テョn natura recネ嬖unii (gramatica clasicト, テョn calitatea ei de teorie generalト a semnelor, garanta, テョn alte domenii, transpunerea unui instrument de analizト; テョn secolul al XIX-lea, biologia asigurト importarea 窶徇etamorforicト窶 a unui anumit numトビ de concepte: organisme  organizare; funcネ嬖e  funcネ嬖e socialト; viaネ崙  viaネ崙 a cuvintelor sau a limbilor);
窶 deplasトビi funcネ嬖onale: teoria continuitトκ嬖i fiinネ嫺lor, care, テョn secolul al XVIII-lea, ネ嬖nea de discursul filosofic, este preluatト, テョn secolul al XIX-lea, de discursul ネ冲iinネ嬖fic.
Toate aceste transformトビi, de un tip superior precedentelor douト, caracterizeazト schimbトビile proprii epistemei テョnsトκ冓. Sテョnt redistribuiri.
Iatト un mic lot (cincisprezece, poate) de modificトビi diferite ce pot fi identificate cu privire la discursuri. ネ亙 iatト de ce aネ fi preferat sト se spunト cト am subliniat nu discontinuitatea, ci discontinuitトκ嬖le (adicト diferitele transformトビi care este posibil a fi descrise cu privire la douト stadii ale discursului). Important テョnsト, pentru mine, acum, nu este constituirea unei tipologii exhaustive a acestor transformトビi.
1) Important este sト atribui drept conネ嬖nut conceptului monoton ネ冓 gol de 窶徭chimbare窶 un joc de modificトビi specificate. Istoria 窶彿deilor窶 ネ冓 aceea a 窶慂冲iinネ嫺lor窶 nu mai trebuie sト fie o relevare a inovaネ嬖ilor, ci analiza descriptivト a diferitelor transformトビi efectuate2.
2) Ceea ce mト intereseazト este sト nu amestec o astfel de analizト cu un diagnostic psihologic. Cトツi un lucru (legitim) este sト te テョntrebi dacト a fost genial sau care au fost experienネ嫺le din prima copilトビie ale celui a cトビui operト prezintト un atare ansamblu de modificトビi. ネ亙 alt lucru sト descrii cテョmpul de posibilitトκ嬖, forma operaネ嬖unilor, tipurile de transformare ce caracterizeazト practica sa discursivト.
3) Ceea ce mト intereseazト este sト arトフ cト nu existト, pe de o parte, discursuri inerte, deja mai mult sau mai puネ嬖n moarte, ネ冓, pe de altト parte, un subiect atotputernic care le manipuleazト, le dト peste cap, le テョnnoieネ冲e; ci cト subiecネ嬖i producトフori de discursuri fac parte din cテョmpul discursiv 窶 テョn el テョネ冓 au locul (ネ冓 posibilitトκ嬖le de a se deplasa) ネ冓 funcネ嬖a (posibilitトκ嬖le de mutaネ嬖e funcネ嬖onalト). Discursul nu este locul de erupネ嬖e a subiectivitトκ嬖i pure; este un spaネ嬖u de poziネ嬖onトビi ネ冓 de moduri de funcネ嬖onare diferenネ嬖ate pentru subiecネ嬖.
4) Dar ceea ce mト intereseazト cel mai mult este sト definesc jocul de dependenネ嫺 dintre toate aceste transformトビi:
窶 dependenネ嫺 intradiscursive (テョntre obiectele, operaネ嬖unile, conceptele unei aceleiaネ冓 formaネ嬖uni);
窶 dependenネ嫺 interdiscursive (テョntre formaネ嬖uni discursive diferite: de pildト, corelaネ嬖ile pe care le-am studiat テョn Cuvintele ネ冓 lucrurile テョntre istoria naturalト, economie, gramaticト ネ冓 teoria reprezentトビii);
窶 dependenネ嫺 extradiscursive (テョntre transformトビi discursive ネ冓 diferite transformトビi care s-au produs altundeva decテョt テョn discurs: de pildト, corelaネ嬖ile, studiate テョn Istoria nebuniei ネ冓 テョn Naネ冲erea clinicii, テョntre discursul medical ネ冓 un テョntreg joc de schimbトビi economice, politice, sociale).
Tot acest joc de dependenネ嫺, eu aネ vrea sト-l aネ册z テョn locul simplitトκ嬖i uniforme a atribuirilor de cauzalitate; ネ冓, prin テョnlトフurarea privilegiului neテョncetat reprodus al cauzei, sト determin apariネ嬖a mトハunchiului polimorf al corelaネ嬖ilor.
Vedeネ嬖 aネ兮dar: nici vorbト sト substitui o categorie, 窶彭iscontinuul窶, celei nu mai puネ嬖n abstracte ネ冓 generale de 窶彡ontinuu窶. Mト strトヅuiesc, dimpotrivト, sト demonstrez cト discontinuitatea nu este, テョntre evenimente, un vid monoton ネ冓 de negテョndit, pe care ar trebui sト ne grトッim a-l umple (douト soluネ嬖i perfect simetrice) cu plenitudinea mohorテョtト a cauzei sau cu agila jucトビie a spiritului; ci cト ea este un joc de transformトビi specificate, diferite unele de altele (avテョnd fiecare condiネ嬖ile, regulile ネ冓 nivelul sトブ) ネ冓 legate テョntre ele conform schemelor de dependenネ崙. Istoria este analiza descriptivト ネ冓 teoria acestor transformトビi.

*

Un ultim punct, asupra cトビuia sper sト pot fi mai scurt. Folosiネ嬖 expresia 窶彿storia spiritului窶. La drept vorbind, テョnネ嫺legeam sト fac mai degrabト o istorie a discursului. ネ亙 care e diferenネ嫗, o sト mト テョntrebaネ嬖. 窶弋extele pe care le luaネ嬖 ca material nu le studiaネ嬖 conform structurii lor gramaticale; nu descrieネ嬖 cテョmpul semantic pe care ele-l strトッat; nu limba constituie obiectul dumneavoastrト. ネ亙 atunci? Ce anume cトブtaネ嬖, dacト nu sト descoperiネ嬖 gテョndirea care le animト ネ冓 sト reconstituiネ嬖 reprezentトビile cトビora ele le-au oferit o versiune durabilト poate, dar fトビト doar ネ冓 poate infidelト? Ce anume cトブtaネ嬖, dacト nu sト regトピiネ嬖, テョn spatele lor, intenネ嬖a oamenilor care le-au formulat, semnificaネ嬖ile pe care, voit sau fトビト sト ネ冲ie, ei le-au depus テョn ele, acel imperceptibil surplus faネ崙 de sistemul lingvistic ネ冓 care este ceva de felul deschiderii proprii libertトκ嬖i sau istoriei spiritului?窶
Aici se ascunde, poate, punctul esenネ嬖al. Aveネ嬖 dreptate: ceea ce analizez eu テョn discurs nu este sistemul limbii sale ネ冓 nici, テョn general, regulile formale ale construcネ嬖ei sale: cトツi nu mト preocupト sト aflu ce anume テョl face sト fie legitim sau テョi conferト inteligibilitate, permiネ崚ョndu-i sト serveascト テョn comunicare. Problema pe care eu o pun este nu cea a codurilor, ci a evenimentelor: legea de existenネ崙 a enunネ孛rilor, ceea ce le-a fトツut posibile 窶 pe ele ネ冓 nici un altul テョn locul lor; condiネ嬖ile apariネ嬖ei lor singulare; corelaネ嬖a lor cu alte evenimente anterioare sau simultane, discursive sau nu. La aceastト テョntrebare, eu mト strトヅuiesc, totuネ冓, sト rトピpund fトビト a mト referi la conネ冲iinネ嫗, obscurト sau explicitト, a subiecネ嬖lor vorbitori; fトビト a raporta faptele de discurs la voinネ嫗 窶 poate involuntarト 窶 a autorilor lor; fトビト a invoca acea intenネ嬖e de a spune care este totdeauna テョn exces de bogトκ嬖e faネ崙 de ceea ce se spune; fトビト a テョncerca sト captez uネ冰rinネ嫗 nemaivトホutト a unei vorbiri care n-ar avea text.
Ceea ce face ca demersul meu sト nu fie nici o formalizare ネ冓 nici o exegezト. Ci o arheologie: adicト, aネ兮 cum テョnsuネ冓 numele sトブ o aratト テョntr-un mod prea evident, descrierea arhiveia. Prin acest termen, eu nu テョnネ嫺leg masa textelor care au putut fi strテョnse テョntr-o epocト datト sau conservate din acea epocト prin avatarurile ネ冲ergerii. テ始ネ嫺leg ansamblul regulilor care, テョntr-o epocト datト ネ冓 pentru o societate determinatト, definesc:
窶 limitele ネ冓 formele dicibilitトκ嬖i: despre ce este cu putinネ崙 sト vorbim? Ce anume a fost constituit ca domeniu de discurs? Ce tip de discursivitate a fost afectat unui domeniu sau altuia (despre ce s-a povestit; despre ce s-a vrut a se face o ネ冲iinネ崙 descriptivト; la ce s-a acordat o formulare literarト etc.)?
窶 limitele ネ冓 formele conservトビii: care sテョnt enunネ孛rile sortite sト treacト fトビト urmト? Care sテョnt, dimpotrivト, destinate a intra テョn memoria oamenilor (prin recitare ritualicト, prin pedagogie ネ冓 テョnvトκ崙ノテョnt, prin distracネ嬖e ネ冓 sトビbトフoare, prin publicitate)? Care sテョnt notate pentru a putea fi reutilizate ネ冓 テョn ce scopuri? Care au fost puse テョn circulaネ嬖e ネ冓 テョn interiorul cトビor grupuri? Care sテョnt cele reprimate ネ冓 cenzurate?
窶 limitele ネ冓 formele memoriei aネ兮 cum apare ea テョn diferitele formaネ嬖uni discursive: care sテョnt enunネ孛rile pe care fiecare le recunoaネ冲e ca valabile sau discutabile sau ca definitiv invalidate? Care sテョnt cele care au fost abandonate ca neglijabile ネ冓 cele care au fost excluse ca strトナne? Ce tipuri de raporturi au fost stabilite テョntre sistemul enunネ孛rilor prezente ネ冓 corpusul enunネ孛rilor trecute?
窶 limitele ネ冓 formele reactivトビii: dintre discursurile epocilor anterioare ネ冓 ale culturilor strトナne, care sテョnt cele reネ嬖nute, valorizate, importate, cele care se テョncearcト a fi reconstituite? ネ亙 ce anume se face cu ele, cトビor transformトビi le sテョnt ele supuse (comentariu, exegezト, analizト), ce sistem de apreciere li se aplicト, ce rol li se テョncredinネ嫺azト sト joace?
窶 limitele ネ冓 formele aproprierii: ce indivizi, ce grupuri, ce clase au acces la ce tip de discurs? Cum este instituネ嬖onalizat raportul dintre discurs ネ冓 cel care-l rosteネ冲e, dintre discurs ネ冓 cel care-l primeネ冲e? Cum se semnaleazト ネ冓 se defineネ冲e raportul dintre discurs ネ冓 autorul sトブ? Cum se desfトκ冩arト, テョntre clase, naネ嬖uni, colectivitトκ嬖 lingvistice, culturale sau etnice lupta pentru preluarea discursurilor?
Acesta e fondul pe care se detaネ册azト analizele テョncepute de mine; spre el se テョndreaptト ele. Nu scriu, prin urmare, o istorie a spiritului, テョn funcネ嬖e de succesiunea formelor sau de densitatea semnificaネ嬖ilor sale sedimentate. Nu interoghez discursurile cu privire la ceea ce, pe tトツute, acestea vor sト spunト, ci cu privire la faptul ネ冓 la condiネ嬖ile apariネ嬖ei lor manifeste; nu cu privire la conネ嬖nuturile pe care ele pot sト le ascundト, ci referitor la transformトビile pe care ele le-au efectuat; nu cu privire la sensul ce se pトピtreazト テョn ele asemeni unei origini perpetue, ci cu privire la cテョmpul テョn care ele coexistト, se menネ嬖n sau dispar. Este vorba de o analizト a discursurilor テョn dimensiunea exterioritトκ嬖i lor. De unde trei urmトビi:
窶 a trata discursul trecut nu ca pe o temト pentru un comentariu care l-ar readuce la viaネ崙, ci ca pe un monument3 ce se cere descris テョn propria sa alcトフuire;
窶 a cトブta テョn discurs nu legile de construcネ嬖e, asemeni metodelor structurale, ci condiネ嬖ile sale de existenネ崙4;
窶 a lega discursul nu de gテョndirea, de spiritul sau de subiectul care au putut sト-i dea naネ冲ere, ci de cテョmpul practic テョn care el poate sト se desfトκ冩are.

*

テ士i cer scuze: m-am miネ冂at foarte テョncet, aproape m-am tテョrテョt. ネ亙 pentru foarte puネ嬖n lucru: sト propun trei modificトビi uネ冩are la definiネ嬖a dumneavoastrト ネ冓 sト vト cer テョngトヅuinネ嫗 sト vorbim despre munca mea ca despre o テョncercare de a introduce 窶彭iversitatea sistemelor ネ冓 jocul discontinuitトκ嬖lor テョn istoria discursurilor窶. Sト nu credeネ嬖 cumva cト vreau sト triネ册z; sau cト テョncerc sト evit punctul esenネ嬖al al テョntrebトビii dumneavoastrト discutテョndu-i la infinit termenii. Un acord prealabil era, テョnsト, necesar. ネ亙 iatト-mト, テョn sfテョrネ冓t, cu spatele la zid. Trebuie, acum, sト rトピpund.
Nu, fireネ冲e, la テョntrebarea dacト eu sテョnt reacネ嬖onar; ネ冓 nici la aceea dacト textele mele sテョnt reacネ嬖onare (テョn ele テョnsele, intrinsec, printr-o serie de semne foarte bine criptate). テ始trebarea pe care mi-o puneネ嬖 este mult mai serioasト, singura, cred, care poate fi, テョn mod legitim, pusト. Mト テョntrebaネ嬖 cu privire la raporturile テョntre ceea ce spun ネ冓 o anumitト practicト politicト.
Dupト pトビerea mea, la aceastト テョntrebare se pot da douト rトピpunsuri. Unul priveネ冲e operaネ嬖unile critice pe care discursul meu le efectueazト テョn domeniul care テョi este propriu (istoria ideilor, a ネ冲iinネ嫺lor, a gテョndirii, a cunoaネ冲erii窶ヲ): ceea ce scoate el din circuit era, oare, indispensabil pentru o politicト progresistト? Celトネalt priveネ冲e cテョmpul de analizト ネ冓 domeniul de obiecte pe care discursul meu テョl face sト aparト: cum ar putea acestea sト se articuleze la exerciネ嬖ul efectiv al unei politici progresiste?
Operaネ嬖unile critice テョntreprinse de mine ar putea fi rezumate astfel:
1) A stabili limite acolo unde istoria gテョndirii, テョn forma ei tradiネ嬖onalト, テョネ冓 oferea un spaネ嬖u nesfテョrネ冓t. テ始 special:
窶 a repune テョn cauzト marele postulat interpretativ conform cトビuia domnia discursului nu ar avea graniネ嫺 determinabile; lucrurile mute ネ冓 tトツerea テョnsトκ冓 ar fi populate de cuvinte: acolo unde nici un cuvテョnt nu se mai face auzit, mai putem, テョncト, sト ascultトノ murmurul adテョnc テョngropat al unei semnificaネ嬖i; chiar ネ冓 テョn ceea ce oamenii nu spun, ei continuト sト vorbeascト; o lume de texte cトホute テョn adormire ne aネ冲eaptト pe paginile albe ale istoriei noastre. Acestei teme, eu aネ dori sト-i opun faptul cト discursurile sテョnt niネ冲e domenii practice limitate care au graniネ嫺le, regulile de formare ネ冓 condiネ嬖ile lor de existenネ崙: soclul istoric al discursului nu este un discurs mai profund 窶 テョn acelaネ冓 identic ネ冓 diferit;
窶 a repune テョn cauzト tema existenネ嫺i unui subiect suveran care ar veni sト anime din exterior inerネ嬖a codurilor lingvistice ネ冓 care ar depune, astfel, テョn discurs urma de neネ冲ers a libertトκ嬖i sale; a repune テョn cauzト tema unei subiectivitトκ嬖 care ar constitui semnificaネ嬖ile, dupト care le-ar transcrie テョn discurs. Acestor teme, eu aネ vrea sト le opun reperarea rolurilor ネ冓 a operaネ嬖unilor exercitate de cトフre diferiネ嬖i subiecネ嬖 窶彭iscursivi窶;
窶 a repune テョn cauzト tema originii infinit retrase, ca ネ冓 ideea cト, テョn domeniul gテョndirii, rolul istoriei este acela de a retrezi la viaネ崙 uitトビile, de a spulbera ocultトビile, de a ネ冲erge 窶 sau de a bara din nou 窶 barajele. Acestei teme, eu aネ vrea sト-i opun analiza sistemelor discursive istoriceネ冲e definite, cトビora li se pot fixa praguri ネ冓 determina condiネ嬖i de naネ冲ere ネ冓 de dispariネ嬖e.
テ始tr-un cuvテョnt, a stabili aceste limite ネ冓 a pune テョn cauzト aceste trei teme ale originii, subiectului ネ冓 semnificaネ嬖ei implicite テョnseamnト a urmトビi 窶 sarcinト foarte dificilト, rezistenネ嫺 extreme dovedesc acest lucru 窶 eliberarea cテョmpului discursiv de sub dominaネ嬖a structurii istorico-transcendentale pe care i-a impus-o secolul al XIX-lea.
2) A elimina opoziネ嬖ile insuficient gテョndite. Iatト cテョteva dintre ele, テョn ordinea crescテョndト a importanネ嫺i: opoziネ嬖a dintre vivacitatea inovaネ嬖ilor ネ冓 apトピarea tradiネ嬖ei, inerネ嬖a cunoネ冲inネ嫺lor dobテョndite ネ冓 cトナle vechi ale gテョndirii; opoziネ嬖a dintre formele medii de cunoaネ冲ere (care ar reprezenta mediocritatea cotidianト a acesteia) ネ冓 formele sale deviante (care ar manifesta singularitatea ori singurトフatea geniului); opoziネ嬖a dintre perioadele de stabilitate ネ冓 de convergenネ崙 universalト ネ冓 momentele de ebuliネ嬖e cテョnd conネ冲iinネ嫺le intrト テョn crizト, sensibilitトκ嬖le se metamorfozeazト, noネ嬖unile sテョnt revizuite, date peste cap, reテョmprospトフate sau, pentru o perioadト incertト, cad テョn desuetudine. Tuturor acestor dihotomii, eu aネ vrea sト le substitui analiza cテョmpului diferenネ嫺lor simultane (care definesc, テョntr-o epocト datト, dispersia posibilト a cunoaネ冲erii) ネ冓 a diferenネ嫺lor succesive (care definesc ansamblul transformトビilor, ierarhia, dependenネ嫗 ネ冓 nivelul acestora). Acolo unde pテョnト acum se povestea istoria tradiネ嬖ei ネ冓 a invenネ嬖ei, a vechiului ネ冓 a noului, a ceea ce-i mort ネ冓 a ceea ce-i viu, a deschisului ネ冓 テョnchisului, a staticului ネ冓 dinamicului, mト preocupト sト povestesc istoria neテョncetatei diferenネ嫺; mai exact, sト povestesc istoria ideilor ca ansamblul formelor specificate ネ冓 descriptive ale non-indentitトκ嬖i. Pe care aネ mai dori, totodatト, s-o eliberez ネ冓 de sub povara テョntreitei metafore care o apasト de mai bine de un secol (metafora evoluネ嬖onistト, care テョi impune separaネ嬖a dintre regresiv ネ冓 adaptativ; metafora biologicト, care separト inertul de viu; ネ冓 metafora dinamicト, care opune miネ冂area imobilitトκ嬖i).
3) Sト テョnlトフur negarea care a privit discursul テョn propria sa existenネ崙 (aceasta e, pentru mine, cea mai importantト dintre operaネ嬖unile critice pe care le-am テョntreprins). Aceastト negare comportト mai multe aspecte:
窶 a nu trata niciodatト discursul decテョt cu titlul de element indiferent, lipsit de consistenネ崙 ネ冓 de lege autohtonト (purト suprafaネ崙 de traducere pentru lucrurile mute; simplu loc de exprimare pentru gテョndurile, テョnchipuirile, cunoネ冲inネ嫺le ネ冓 temele inconネ冲iente);
窶 a nu recunoaネ冲e テョn discurs decテョt decupajele pe model psihologic ネ冓 individualizant (opera unui autor ネ冓 窶 de ce nu? 窶 opera sa de tinereネ嫺 sau de maturitate), decupajele pe model lingvistic sau retoric (un gen, un stil), decupajele pe model semantic (o idee, o temト).
窶 a admite cト toate operaネ嬖unile sテョnt efectuate テョnainte de discurs ネ冓 テョn afara lui (テョn idealitatea gテョndirii sau テョn gravitatea practicilor mute); cト discursul, テョn consecinネ崙, nu este decテョt acel mトビunt surplus care adaugト o franjト aproape impalpabilト lucrurilor ネ冓 spiritului: un excedent de la sine テョnネ嫺les, din moment ce nu face altceva decテョt sト spunト ceea ce este spus.
Acestei negトビi, eu aネ vrea sト-i opun faptul cト discursul nu este nimic sau aproape nimic. Iar ceea ce el este 窶 ceea ce defineネ冲e propria sa consistenネ崙, ceea ce permite analizarea lui din perspectivト istoricト 窶 nu este ceea ce s-a 窶忻rut窶 a se spune (acea obscurト ネ冓 greoaie テョncトビcトフurト de intenネ嬖i care ar apトピa, din umbrト, mult mai greu decテョt lucrurile efectiv spuse); nu este ceea ce a rトノas mut (acele lucruri impunトフoare ce nu vorbesc, profilul lor テョntunecat pe suprafaネ嫗 uネ冩arト a ceea ce este spus). Discursul este constituit de diferenネ嫗 dintre ceea ce s-ar putea spune, corect, テョntr-o epocト (テョn conformitate cu regulile gramaticii ネ冓 cu cele ale logicii) ネ冓 ceea ce se spune テョn mod efectiv. Cテョmpul discursiv reprezintト, la un anumit moment, legea acestei diferenネ嫺. El defineネ冲e, astfel, un anumit numトビ de operaネ嬖uni care nu sテョnt de ordinul construcネ嬖ei lingvistice sau al deducネ嬖ei formale. El desfトκ冩arト un domeniu 窶從eutru窶 テョnトブntrul cトビuia vorbirea ネ冓 scrisul pot sト facト sト varieze sistemul opoziネ嬖ei dintre ele ネ冓 diferenネ嫗 dintre modurile lor de funcネ嬖onare. El apare ca un ansamblu de practici reglate ce nu constau pur ネ冓 simplu テョn a conferi un corp vizibil ネ冓 exterior interioritトκ嬖i agile a gテョndirii ネ冓 nici テョn a oferi soliditトκ嬖i lucrurilor suprafaネ嫗 de apariネ嬖e care urmeazト sト le reduplice. テ始 adテョncul acestei negトビi care a apトピat asupra discursului (テョn avantajul opoziネ嬖ei gテョndire-limbaj, istorie-adevトビ, vorbire-scriere, cuvinte-lucruri) se ascundea refuzul de a recunoaネ冲e cト テョn discurs ceva se formeazト (conform unor reguli uネ冩r de definit); cト acest ceva existト, subzistト, se transformト, dispare (conform unor reguli la fel de uネ冩r de definit); pe scurt, cト alトフuri de tot ceea ce o societate poate sト producト (窶彗lトフuri窶: adicト テョntr-un raport ce se poate determina), existト formare ネ冓 transformare de 窶徑ucruri spuse窶. Tocmai istoria acestor 窶徑ucruri spuse窶 este cea pe care am テョntreprins-o.
4) テ始 fine, ultima sarcinト criticト (care le sintetizeazト ネ冓 テョnglobeazト pe toate celelalte): a elibera de statutul lor incert テョntregul ansamblu de discipline pe care le numim istoria ideilor, istoria ネ冲iinネ嫺lor, istoria gテョndirii, istoria cunoネ冲inネ嫺lor, a conceptelor sau a conネ冲iinネ嫺i. Aceastト incertitudine se manifestト テョn mai multe moduri:
窶 dificultトκ嬖 テョn delimitarea domeniilor: unde sfテョrネ册ネ冲e istoria ネ冲iinネ嫺lor ネ冓 unde テョncepe aceea a opiniilor ネ冓 a credinネ嫺lor? Cum se departajeazト istoria conceptelor ネ冓 istoria noネ嬖unilor sau a temelor? Pe unde trece linia despトビネ嬖toare dintre istoria cunoaネ冲erii ネ冓 aceea a imaginaネ嬖ei?
窶 dificultatea de a defini natura obiectului: facem istoria a aceea ce a fost cunoscut, dobテョndit, sau istoria formelor mentale, sau istoria interferenネ嫺i dintre cele douト? Facem istoria trトピトフurilor caracteristice ce aparネ嬖n テョn comun oamenilor dintr-o epocト sau dintr-o culturト? Descriem un spirit colectiv? Analizトノ istoria (teleologicト sau geneticト) a raネ嬖unii?
窶 dificultatea de a determina raportul dintre aceste fapte de gテョndire sau de cunoaネ冲ere ネ冓 celelalte domenii ale analizei istorice: trebuie sト le tratトノ oare ca pe niネ冲e semne a altceva (ale unui raport social, ale unei situaネ嬖i politice, ale unei determinトビi economice)? Sau ca pe rezultatul lor? Sau ca pe refractarea lor prin intermediul unei conネ冲iinネ嫺? Sau ca pe expresia simbolicト a formei lor de ansamblu?
Atテョtor incertitudini, eu aネ vrea sト le substitui analiza discursului テョnsuネ冓 din punctul de vedere al condiネ嬖ilor de formare, al seriei modificトビilor ネ冓 al jocului dependenネ嫺lor ネ冓 corelaネ嬖ilor sale. Discursul apare, astfel, テョntr-un raport descriptibil cu ansamblul celorlalte practici. テ始 loc sト avem de-a face cu o istorie economicト, socialト, politicト care sト テョnglobeze o istorie a gテョndirii (care ar fi expresia ネ冓 dubletul ei), テョn loc sト avem de-a face cu o istorie a ideilor care ar fi fトツutト sト depindト (fie printr-un joc de semne ネ冓 de expresii, fie prin relaネ嬖i de cauzalitate) de condiネ嬖i extrinseci, vom avea de-a face cu o istorie a practicilor discursive din punctul de vedere al raporturilor specifice care le articuleazト la alte practici. Nici vorbト de compunerea unei istorii globale 窶 care ネ冓-ar regrupa toate elementele テョn jurul unui principiu sau al unei forme unice 窶, ci de desfトκ冰rarea, mai curテョnd, a cテョmpului unei istorii generale テョn interiorul cトビuia am putea sト descriem singularitatea practicilor, jocul relaネ嬖ilor dintre ele, forma dependenネ嫺lor lor. ネ亙 tocmai テョn spaネ嬖ul acestei istorii generale ar putea analiza istoricト a practicilor discursive sト se circumscrie ca disciplinト.
Iatト care sテョnt, テョn mare, operaネ嬖unile critice pe care le-am テョntreprins. Permiteネ嬖-mi, atunci, sト vト iau martor al テョntrebトビii pe care o adresez celor care ar putea sト se alarmeze: 窶弃oate o politicト progresistト sト fie legatト (テョn reflecネ嬖a sa teoreticト) de temele semnificaネ嬖ei, originii, subiectului constituant, pe scurt, de テョntreaga tematicト ce garanteazト istoriei prezenネ嫗 inepuizabilト a Logosului, suveranitatea unui subiect pur ネ冓 profunda teleologie a unei destinaネ嬖i originare? Are o politicト progresistト ceva テョn comun cu o asemenea formト de analizト 窶 sau cu punerea ei sub semnul テョntrebトビii? Are, o astfel de politicト, vreo legトフurト cu toate metaforele dinamice, biologice, evoluネ嬖oniste prin intermediul cトビora se mascheazト dificila problemト a schimbトビii istorice 窶, sau, dimpotrivト, cu distrugerea lor meticuloasト? ネ亙: existト vreo legトフurト necesarト de rudenie テョntre o politicト progresistト ネ冓 refuzul de a recunoaネ冲e テョn discurs altceva decテョt o minusculト transparenネ崙 scテョnteind o clipト la limita dintre lucruri ネ冓 gテョnduri, apoi dispトビテョnd? Se poate, oare, crede cト o atare politicト ar avea vreun interes sト repete o datト テョn plus tema 窶 de care am crezut cト peste douト sute de ani de existenネ崙 ネ冓 de practicト, テョn Europa, a discursului revoluネ嬖onar ar fi putut sト ne elibereze 窶 dupト care cuvintele nu sテョnt decテョt vテョnt, o ネ冩aptト exterioarト, o foネ冢ire de aripi abia audibile テョn seriozitatea istoriei ネ冓 テョn tトツerea gテョndirii? Trebuie, テョn sfテョrネ冓t, ca o politicト progresistト sト fie legatト de devalorizarea practicilor discursive, テョn scopul unui triumf, テョn idealitatea sa incertト, al unei istorii a spiritului, a conネ冲iinネ嫺i, a raネ嬖unii, a cunoaネ冲erii, a ideilor ネ冓 a opiniilor?窶
Mi se pare, din contrト, cト sesizez, テョn schimb 窶 ネ冓 cu suficientト claritate 窶, periculoasele facilitトκ嬖 pe care ネ冓 le-ar acorda politica despre care vorbiネ嬖 dacト s-ar dota cu garanネ嬖a unui temei originar sau a unei teleologii transcendentale, dacト s-ar juca cu o constantト metaforizare a timpului prin imaginile vieネ嬖i sau prin modelul miネ冂トビii, dacト ar renunネ嫗 la sarcina dificilト a unei analize generale a practicilor, a relaネ嬖ilor dintre ele ネ冓 a transformトビilor lor pentru a se refugia テョntr-o istorie globalト a totalitトκ嬖lor, a raporturilor expresive, a valorilor simbolice ネ冓 a tuturor acelor semnificaネ嬖i secrete investite テョn gテョnduri ネ冓 テョn lucruri.

*

Sテョnteネ嬖 テョndreptトκ嬖t sト mト テョntrebaネ嬖: 窶廣ネ兮 este: operaネ嬖unile critice pe care le faceネ嬖 nu sテョnt atテョt de condamnabile pe cテョt ar putea pトビea la prima vedere. ネ亙 totuネ冓: cum ar putea acest travaliu de termitト referitor la naネ冲erea filologiei, a economiei ネ冓 a anatomiei patologice sト priveascト politica ネ冓 sト se テョnscrie printre problemele actuale ale acesteia? Era o vreme cテョnd filosofii nu se dedicau cu un atテョt de mare zel prafului din arhive...窶 La care eu vト voi rトピpunde cam aネ兮: 窶廢xistト actualmente o problemト care nu este lipsitト de importanネ崙 pentru practica politicト: aceea a statului, a condiネ嬖ilor de exercitare, de funcネ嬖onare ネ冓 de instituネ嬖onalizare ale discursurilor ネ冲iinネ嬖fice. Iatト ce anume am supus eu analizei istorice 窶 alegテョnd discursurile care nu au structura epistemologicト cea mai tare (matematicile sau fizica), ci cテョmpul de pozitivitate cel mai dens ネ冓 cel mai complex (medicina, economia, ネ冲iinネ嫺le umaniste)窶.
Sト luトノ un exemplu simplu: formarea discursului clinic care a caracterizat medicina de la テョnceputul secolului al XIX-lea ネ冓 pテョnト テョn zilele noastre, sau aproape. L-am ales pentru cト este vorba despre un fapt istoric foarte determinat ネ冓 care n-ar putea fi pus テョn legトフurト cu o instaurare mai mult decテョt originarト; pentru cト, テョn cazul sトブ, ar fi foarte lesne de denunネ嫗t o 窶徘seudo-ネ冲iinネ崙窶; ネ冓 mai cu seamト pentru cト este uネ冩r de surprins テョn chip 窶彿ntuitiv窶 raportul dintre aceastト mutaネ嬖e ネ冲iinネ嬖ficト ネ冓 un anumit numトビ de evenimente politice precise: cele pe care ne-am obiネ冢uit sト le grupトノ 窶 chiar ネ冓 la scarト europeanト 窶 sub titlul de Revoluネ嬖a Francezト. Problema este de a da acestui raport テョncト confuz un conネ嬖nut analitic.
Prima ipotezト: ceea ce s-a modificat este conネ冲iinネ嫗 oamenilor (sub efectul schimbトビilor economice, sociale, politice); iar percepネ嬖a lor cu privire la boalト a fost, prin chiar acest fapt, alteratト: ei i-au recunoscut consecinネ嫺le politice (frトノテョntトビi, nemulネ孛miri, revolte テョn rテョndul populaネ嬖ilor cu sトハトフate deficitarト); i-au recunoscut, totodatト, ネ冓 implicaネ嬖ile economice (dorinネ嫗 patronilor de a folosi mテョnト de lucru sトハトフoasト; dorinネ嫗 burgheziei aflate la putere de a trece テョn mテョinile statului sarcina asistenネ嫺i); au transpus テョn ea concepネ嬖a lor cu privire la societate (o singurト medicinト cu valoare universalト, テョnsト cu douト cテョmpuri de aplicaネ嬖e distincte: spitalul pentru clasele sトビace; practica liberalト ネ冓 concurenネ嬖alト pentru cei bogaネ嬖); au transpus, de asemenea, テョn ea noua lor concepネ嬖e despre lume (desacralizarea cadavrului, fapt care a permis autopsiile; o mai mare importanネ崙 acordatト corpului viu ca instrument de lucru; grija pentru sトハトフate care a luat locul preocupトビii pentru mテョntuire). テ始 toate acestea, multe lucruri nu sテョnt false, dar, pe de o parte, ele nu dau seamト de formarea unui discurs ネ冲iinネ嬖fic, ネ冓, pe de altト parte, ele n-au putut sト se producト, cu efectele pe care am putut sト le constatトノ, decテョt テョn mトピura テョn care discursul medical dobテョndise deja un nou statut.
A doua ipotezト: noネ嬖unile de bazト ale medicinei clinice ar deriva, prin transpunere, dintr-o practicト politicト sau, cel puネ嬖n, din formele teoretice テョn care aceasta se reflectト. Ideile de solidaritate organicト, de coeziune funcネ嬖onalト, de comunicare tisularト, abandonarea principiului clasificatoriu テョn avantajul unei analize a totalitトκ嬖i corporale ar corespunde, astfel, unei practici politice care descoperea, sub stratificトビi テョncト feudale, raporturi sociale de tip funcネ嬖onal ネ冓 economic. Sau: refuzul de a vedea テョn maladii o mare familie de specii cvasi-botanice ネ冓 efortul de a-i gトピi patologicului punctul de inserネ嬖e, mecanismul de dezvoltare, cauza ネ冓, pテョnト la urmト, terapeutica nu corespund, oare, proiectului, formulat テョn rテョndul clasei dominante, de a nu mai stトパテョni lumea doar cu ajutorul cunoaネ冲erii teoretice, ci printr-un ansamblu de cunoネ冲inネ嫺 aplicabile, deciziei sale de a nu mai accepta ca naturト ceea ce ar veni sト i se impunト ca limitト ネ冓 ca rトブ? Nici astfel de analize nu-mi par pertinente, deoarece eludeazト problema esenネ嬖alト: care ar trebui sト fie, テョn mijlocul celorlalte discursuri ネ冓, テョn general, al celorlalte practici, modul de existenネ崙 ネ冓 de funcネ嬖onare al discursului medical pentru ca astfel de transpuneri ネ冓 astfel de corespondenネ嫺 sト se producト?
Iatト de ce, faネ崙 de analizele tradiネ嬖onale, eu aネ deplasa punctul de atac. Dacト テョntr-adevトビ, existト efectiv o legトフurト テョntre practica politicト ネ冓 discursul medical, nu este, mi se pare, pentru cト aceastト practicト a schimbat mai テョntテョi conネ冲iinネ嫗 oamenilor, felul lor de a percepe lucrurile ネ冓 de a concepe lumea ネ冓, テョn sfテョrネ冓t, forma cunoaネ冲erii ネ冓 conネ嬖nutul cunoネ冲inネ嫺lor lor; nici pentru cト aceastト practicト se va fi reflectat mai テョntテョi, テョntr-un mod mai mult sau mai puネ嬖n clar ネ冓 sistematic, テョn conceptele, noネ嬖unile ネ冓 temele care au fost, apoi, importate テョn medicinト; ci テョntr-un mod mult mai direct: practica politicト a transformat nu sensul sau forma discursului, ci condiネ嬖ile sale de emergenネ崙, de inserネ嬖e ネ冓 de funcネ嬖onare; ea a transformat modul de existenネ崙 al discursului medical. ネ亙 aceasta printr-un anumit numトビ de operaネ嬖uni descrise テョn altト parte, pe care le rezum aici: noi criterii pentru desemnarea celor care primesc, statutar, dreptul de a ネ嬖ne un discurs medical; nou decupaj al obiectului medical prin aplicarea unei alte scトビi de observare, care se suprapune celei dintテョi fトビト a o elimina (boala observatト statistic la nivelul unei populaネ嬖i); nou statut al asistenネ嫺i, care creeazト un spaネ嬖u spitalicesc de observaネ嬖e ネ冓 intervenネ嬖e medicalト (spaネ嬖u organizat, de altfel, dupト un principiu economic, dat fiind cト bolnavul, beneficiar al テョngrijirilor, trebuie sト le retribuie prin lecネ嬖a medicalト pe care o oferト: el テョネ冓 plトフeネ冲e dreptul de a fi テョngrijit prin obligaネ嬖a de a fi privit chiar ネ冓 mort); nou mod de テョnregistrare, conservare, cumulare, difuzare ネ冓 predare a discursului medical (care nu mai trebuie sト manifeste experienネ嫗 medicului, ci sト constituie, mai presus de orice, un document cu privire la boalト); nou mod de funcネ嬖onare a discursului medical テョn cadrul sistemului de control administrativ ネ冓 politic al populaネ嬖ei (societatea ca atare este privitト ネ冓 窶徼ratatト窶 テョn funcネ嬖e de categoriile sトハトフトκ嬖i ネ冓 patologicului).
Numai cト 窶 ネ冓 aici este punctul テョn care analiza テョネ冓 atinge complexitatea 窶, aceste transformトビi ale condiネ嬖ilor de existenネ崙 ネ冓 de funcネ嬖onare ale discursului nu se 窶徨eflectト窶, nu se 窶徼raduc窶 ネ冓 nici nu se 窶彳xprimト窶 テョn conceptele, metodele ネ冓 enunネ孛rile medicinei: ele テョi modificト regulile de formare. Ceea ce e transformat de practica politicト nu sテョnt 窶徙biectele窶 medicale (practica politicト nu transformト, e prea evident, 窶徭peciile morbide窶 テョn 窶彷ocare lezionale窶), ci sistemul care テョi oferト discursului medical un obiect posibil (o populaネ嬖e supravegheatト ネ冓 repertoriatト; o evoluネ嬖e patologicト totalト la un individ cトビuia i se stabilesc antecedentele ネ冓 cトビuia i se observト zilnic tulburトビile sau remisia acestora; un spaネ嬖u anatomic autopsiat); ceea ce este transformat de cトフre practica politicト nu sテョnt metodele de analizト, ci sistemul lor de formare (テョnregistrarea administrativト a maladiilor, a deceselor, a cauzelor acestora, a intrトビilor テョn ネ冓 a ieネ冓rilor din spital, constituirea arhivelor; raportul dintre personalul medical ネ冓 bolnavi テョn interiorul cテョmpului spitalicesc); ceea ce a fost transformat de cトフre practica politicト nu sテョnt conceptele, ci sistemul lor de formare (テョnlocuirea conceptului de 窶徭olid窶 cu cel de 窶慂嫺sut窶 nu este, fireネ冲e, rezultatul unei schimbトビi politice; dar ceea ce practica politicト a modificat este sistemul de formare a conceptelor: ea a permis テョnlocuirea notトビii intermitente a efectelor bolii ネ冓 atribuirii ipotetice a unei cauze funcネ嬖onale, cu un control anatomic strict, aproape continuu, dispus テョn profunzime, ネ冓 reperarea localト a anomaliilor, a cテョmpului lor de dispersie ネ冓 a eventualelor lor cトナ de transmitere). Graba cu care conネ嬖nuturile unui discurs ネ冲iinネ嬖fic sテョnt raportate, de obicei, la o practicト politicト mascheazト, dupト pトビerea mea, nivelul la care articularea poate fi descrisト テョn termeni preciネ冓.
Mi se pare cト, pornind de la o astfel de analizト, vom putea テョnネ嫺lege:
窶 cum sト descriem existenネ嫗, テョntre un discurs ネ冲iinネ嬖fic ネ冓 o practicト politicト, a unui ansamblu de relaネ嬖i cトビora este cu putinネ崙 a le urmトビi detaliile ネ冓 a le surprinde subordonarea. Relaネ嬖i cテョt se poate de directe, deoarece nu mai sテョnt nevoite sト treacト prin conネ冲iinネ嫗 subiecネ嬖lor vorbitori ネ冓 nici prin eficacitatea gテョndirii. Relaネ嬖i indirecte, totuネ冓, deoarece enunネ孛rile unui discurs ネ冲iinネ嬖fic nu mai pot fi considerate ca fiind expresia imediatト a unui raport social sau a unei situaネ嬖i economice;
窶 cum sト determinトノ adevトビatul rol al practicii politice faネ崙 de un discurs ネ冲iinネ嬖fic. Ea nu are un rol taumaturgic de creaネ嬖e; nu provoacト naネ冲erea, din nimic, a unor ネ冲iinネ嫺; transformト condiネ嬖ile de existenネ崙 ネ冓 sistemele de funcネ嬖onare ale discursului. Aceste transformトビi nu sテョnt nici arbitrare, nici 窶徑ibere窶: ele se produc テョntr-un domeniu care are propria sa configuraネ嬖e ネ冓 care, prin urmare, nu oferト posibilitトκ嬖 nesfテョrネ冓te de modificare. Practica politicト nu reduce la neant consistenネ嫗 cテョmpului discursiv テョn interiorul cトビuia opereazト. Ea nu are nici un rol de criticト universalト. Nu テョn numele unei practici politice se poate judeca cu privire la ネ冲iinネ嬖ficitatea unei ネ冲iinネ嫺 (cu condiネ嬖a, totuネ冓, ca aceasta sト nu pretindト, テョntr-un fel sau altul, sト fie o teorie a politicii). テ始 numele unei practici politice se poate, テョn schimb, pune sub semnul テョntrebトビii modul de existenネ崙 ネ冓 de funcネ嬖onare al unei ネ冲iinネ嫺;
窶 cum pot relaネ嬖ile dintre o practicト politicト ネ冓 un cテョmp discursiv sト se articuleze, la rテョndul lor, pe relaネ嬖i de un alt ordin. Astfel, la テョnceputul secolului al XIX-lea, medicina este legatト atテョt de o practicト politicト (テョntr-un mod pe care l-am analizat テョn Naネ冲erea clinicii), cテョt ネ冓 de un テョntreg ansamblu de modificトビi 窶彿nterdiscursive窶 care s-au produs simultan テョn mai multe discipline (テョnlocuirea unei analize a ordinii ネ冓 a caracterelor taxinomice cu o analizト a solidaritトκ嬖lor, funcネ嬖onトビilor ネ冓 seriilor succesive, pe care am descris-o テョn Cuvintele ネ冓 lucrurile);
窶 felul テョn care anumite fenomene pe care ne-am obiネ冢uit sト le aネ册zトノ pe primul plan (influenネ崙, comunicare a modelelor, transfer ネ冓 metaforizare a conceptelor) テョネ冓 aflト condiネ嬖a istoricト de posibilitate テョn aceste modificトビi prime: importarea, de pildト, テョn analiza societトκ嬖i, a unor concepte biologice precum cele de organism, funcネ嬖e, evoluネ嬖e, chiar de boalト, nu a avut, テョn secolul al XIX-lea, rolul pe care テョl cunoaネ冲em (cu mult mai important, cu mult mai テョncトビcat ideologic decテョt comparaネ嬖ile 窶從aturaliste窶 din epocile precedente) decテョt datoritト statutului conferit discursului medical de cトフre practica politicト.
Am recurs la acest exemplu atテョt de lung pentru un singur lucru, dar la care ネ嬖n foarte mult: pentru a vト arトフa テョn ce fel ceea ce mト strトヅuiesc sト fac sト aparト prin analiza mea 窶 pozitivitatea discursurilor, condiネ嬖ile lor de existenネ崙, sistemele care le guverneazト emergenネ嫗, funcネ嬖onarea ネ冓 transformトビile 窶 poate sト priveascト practica politicト. Pentru a vト arトフa ce poate face aceastト practicト cu munca mea. Pentru a vト convinge cト, schiネ崚ョnd aceastト teorie a discursului ネ冲iinネ嬖fic, fトツテョndu-l pe acesta sト aparト ca un ansamblu de practici reglate ce se articuleazト テョntr-un mod analizabil pe alte practici, nu mト amuz pur ネ冓 simplu sト complic ネ冓 mai mult jocul pentru anumite minネ嬖 mai vivace; テョncerc sト definesc prin ce anume, テョn ce mトピurト ネ冓 la ce nivel discursurile, ネ冓 テョn special discursurile ネ冲iinネ嬖fice, pot face obiectul unei practici politice ネ冓 テョn ce sisteme de dependenネ嫺 se pot afla ele テョn raport cu aceasta.
Permiteネ嬖-mi sト vト fac, テョncト o datト, martorul テョntrebトビii pe care o pun: nu este oare prea bine cunoscutト aceastト politicト ce rトピpunde テョn termeni de gテョndire sau de conネ冲iinネ崙, テョn termeni de idealitate purト sau de trトピトフuri psihologice atunci cテョnd i se vorbeネ冲e despre o practicト, despre condiネ嬖ile, regulile ネ冓 transformトビile ei istorice? Nu ne este, oare, prea bine cunoscutト aceastト politicト care, din adテョncul secolului al XIX-lea, se テョncトパトκ崚ョneazト a nu vedea テョn imensul domeniu al practicii decテョt epifania unei raネ嬖uni triumfトフoare ネ冓 a nu descifra テョn el decテョt destinarea istorico-transcendentalト a Occidentului? Mai precis: refuzul de a analiza, テョn ce au ele テョn acelaネ冓 timp mai specific ネ冓 mai dependent, condiネ嬖ile de existenネ崙 ネ冓 regulile de formare ale discursurilor ネ冲iinネ嬖fice nu condamnト, oare, orice politicト la o alegere periculoasト: fie sト stipuleze, テョntr-un mod care poate fi efectiv denumit, dacト vrem, 窶徼ehnocratic窶, validitatea ネ冓 eficacitatea unui discurs ネ冲iinネ嬖fic oricare ar fi condiネ嬖ile reale ale exercitトビii sale ネ冓 ansamblul practicilor pe care el se articuleazト (instaurテョnd, astfel, discursul ネ冲iinネ嬖fic ca regulト universalト a tuturor celorlalte practici, fトビト a ネ嬖ne seama de faptul cト este el テョnsuネ冓 o practicト reglatト ネ冓 condiネ嬖onatト); fie sト intervinト direct テョn interiorul cテョmpului discursiv, ca ネ冓 cum acesta nu ar avea consistenネ崙 proprie, fトツテョnd din el materialul brut al unei inchiziネ嬖i psihologice (judecテョnd unul prin celトネalt ceea ce se spune ネ冓 cel care spune) sau practicテョnd valorizarea simbolicト a noネ嬖unilor (distingテョnd, テョn cazul unei ネ冲iinネ嫺, conceptele 窶徨eacネ嬖onare窶 de cele 窶徘rogresiste窶)?

*

Aネ dori sト conchid supunテョndu-vト atenネ嬖ei cテョteva ipoteze:
窶 o politicト progresistト este o politicト ce recunoaネ冲e condiネ嬖ile istorice ネ冓 regulile specificate ale unei practici, acolo unde alte politici nu recunosc decテョt necesitトκ嬖 ideale, determinaネ嬖i univoce sau jocul liber al iniネ嬖ativelor individuale;
窶 o politicト progresistト este o politicト ce defineネ冲e テョntr-o practicト posibilitトκ嬖le de transformare ネ冓 jocul de dependenネ嫺 dintre aceste transformトビi, acolo unde alte politici se テョncred テョn abstracネ嬖a uniformト a schimbトビii sau テョn prezenネ嫗 taumaturgicト a geniului;
窶 o politicト progresistト nu face din om sau din conネ冲iinネ崙 sau din subiect テョn general operatorul universal al tuturor transformトビilor: ea defineネ冲e planurile ネ冓 funcネ嬖ile diferite pe care subiecネ嬖i pot sト le ocupe テョntr-un domeniu care are propriile sale reguli de formare;
窶 o politicト progresistト nu considerト cト discursurile sテョnt rezultatul unor procese mute sau expresia unei conネ冲iinネ嫺 silenネ嬖oase; ci cト 窶 ネ冲iinネ崙, literaturト, enunネ孛ri religioase sau discursuri politice 窶, ele formeazト o practicト ce se articuleazト pe celelalte practici;
窶 o politicト progresistト nu se gトピeネ冲e faネ崙 de discursul ネ冲iinネ嬖fic テョntr-o poziネ嬖e de 窶彡erere continuト窶 sau de 窶彡riticト suveranト窶, ci trebuie sト cunoascト felul テョn care diferitele discursuri ネ冲iinネ嬖fice, テョn pozitivitatea lor (altfel spus ca practici legate de anumite condiネ嬖i, supuse anumitor reguli ネ冓 susceptibile de anumite transformトビi), se aflト prinse テョntr-un sistem de corelaネ嬖i cu alte practici.
Acesta e punctul テョn care ceea ce mト strトヅuiesc sト fac de zece ani テョncoace se テョntテョlneネ冲e cu テョntrebarea pe care mi-o adresaネ嬖. Ar trebui, de fapt, sト spun: acesta e punctul テョn care テョntrebarea dumneavoastrト 窶 テョntr-atテョt este ea de legitimト ネ冓 de potrivitト 窶 atinge テョnsuネ冓 miezul テョntreprinderii mele. Aceastト テョntreprindere, dacト aネ vrea s-o reformulez 窶 sub efectul interogaネ嬖ei dumneavoastrト care, de douト luni テョncoace, nu テョnceteazト sト mト preseze 窶, iatト cam ceea ce aネ spune: 窶廣 determina, テョn dimensiunile sale diverse, ceea ce a trebuit sト fie, テョn Europa, cu テョncepere din secolul al XVII-lea, modul de existenネ崙 al discursurilor ネ冓 テョn special al discursurilor ネ冲iinネ嬖fice (regulile lor de formare, cu condiネ嬖ile, dependenネ嫺le ネ冓 transformトビile lor), pentru a se ajunge la constituirea cunoaネ冲erii care este a noastrト, a celor de azi, ネ冓 mai exact a cunoaネ冲erii care ネ冓-a luat ca domeniu acest curios obiect care e omul窶.
ネtiu aproape la fel de bine ca oricine cテョt de 窶彿ngrate窶 窶 テョn sensul strict al termenului 窶 pot fi astfel de cercetトビi. Cテョt de dificil ネ冓 arid este sト tratezi discursurile plecテョnd nu de la blテョnda, muta ネ冓 intima conネ冲iinネ崙 ce se exprimト テョn ele, ci de la un obscur ansamblu de reguli anonime. Cテョt de neplトツut este sト faci sト aparト limitele ネ冓 necesitトκ嬖le unei practici acolo unde ne-am obiネ冢uit sト vedem desfトκ冰rテョndu-se, テョntr-o purト transparenネ崙, jocurile geniului ネ冓 ale libertトκ嬖i. Cテョt de provocator este sト tratezi ca pe un mトハunchi de transformトビi aceastト istorie a discursurilor care fusese animatト, pテョnト acum, de metamorfozele liniネ冲itoare ale vieネ嬖i sau de continuitatea intenネ嬖onalト a trトナtului. Cテョt de insuportabil e, テョn sfテョrネ冓t, dat fiind ceea ce fiecare vrea sト punト, sau crede cト pune din 窶彳l テョnsuネ冓窶 テョn propriu-i discurs, atunci cテョnd se pregトフeネ冲e sト vorbeascト, cテョt de insuportabil e, aネ兮dar, sト decupezi, sト analizezi, sト combini, sト recompui toate aceste texte reテョntoarse, acum, la tトツere, fトビト ca vreun moment sト se schiネ嫺ze テョn ele chipul transfigurat al autorului: cum adicト! atテョtea cuvinte テョngrトノトヅite, atテョtea semne depuse pe atテョta hテョrtie ネ冓 oferite atテョtor priviri, un zel atテョt de mare pentru a le menネ嬖ne dincolo de gestul ce le articuleazト, o pietate atテョt de adテョncト pentru a le conserva ネ冓 a le テョnscrie テョn memoria oamenilor, toate acestea ca nimic sト nu rトノテョnト din biata mテョnト care le-a trasat, din neliniネ冲ea care テョncerca sト se liniネ冲eascト prin ele ネ冓 din viaネ嫗 acum テョncheiatト care nu le mai are decテョt pe ele pentru a supravieネ孛i!? Discursul, テョn determinarea sa cea mai profundト, sト nu fie oare 窶忖rmト窶? Iar ネ冩apta sa sト nu fie locul nemuririlor fトビト substanネ崙? Ar trebui cumva sト admitem cト timpul discursului nu este timpul conネ冲iinネ嫺i adus la dimensiunile istoriei sau timpul istoriei prezent sub forma conネ冲iinネ嫺i? Ar trebui oare sト presupun cト テョn discursul meu nu este vorba de supravieネ孛irea mea? ネ亙 cト vorbind eu nu-mi conjur moartea, ci o stabilesc; sau, mai curテョnd, cト abolesc orice interioritate テョn acest afarト atテョt de indiferent la viaネ嫗 mea テョncテョt nu face nici o diferenネ崙 テョntre viaネ嫗 ネ冓 moartea mea?
Tuturor acestora, le テョnネ嫺leg foarte bine frトノテョntarea. Le-a fost, fトビト テョndoialト, destul de greu sト recunoascト faptul cト istoria, economia, practicile lor sociale, limba pe care o vorbesc, mitologia strトノoネ冓lor lor, chiar fabulele ce le erau povestite テョn copilトビie ascultト de niネ冲e reguli care nu sテョnt toate date conネ冲iinネ嫺i lor; ネ冓 nu vor deloc sト fie deposedaネ嬖, テョn plus, ネ冓 de acest discurs テョn care vor sト poatト sト spunト, imediat, fトビト distanネ崙, ceea ce gテョndesc, cred sau テョネ冓 imagineazト; ei ar prefera mai curテョnd sト conteste cト discursul este o practicト complexト ネ冓 diferenネ嬖atト, care ascultト de niネ冲e reguli ネ冓 de niネ冲e transformトビi analizabile, decテョt sト fie privaネ嬖 de tandra certitudine, atテョt de consolatoare, de a putea schimba, dacト nu lumea, dacト nu viaネ嫗, cel puネ嬖n 窶徭ensul窶 acestora doar cu ajutorul prospeネ嬖mii unui cuvテョnt care nu ar veni decテョt de la ei テョnネ冓ネ冓 ネ冓 ar rトノテョne テョn imediata apropiere a sursei, pe vecie. Atテョtea lucruri, din limbajul lor, le-au scトパat deja: nu mai vor sト le scape, テョn plus, ネ冓 ceea ce spun, acel mトビunt fragment de discurs 窶 vorbit sau scris, nu are nici o importanネ崙 窶 a cトビui existenネ崙 fragilト ネ冓 nesigurト trebuie sト le poarte viaネ嫗 mai departe ネ冓 pentru un timp mai テョndelungat. Ei nu pot suporta 窶 ネ冓 sテョnt, テョntrucテョtva, de テョnネ嫺les 窶 sト audト spunテョndu-se: discursul nu e viaネ嫗; timpul discursului nu este timpul vostru; テョn el, nu vト veネ嬖 テョmpトツa cu moartea; este foarte posibil sト-l fi ucis pe Dumnezeu sub povara a tot ce aネ嬖 spus; dar sト nu credeネ嬖 cト veネ嬖 face, din tot ce spuneネ嬖, un om care va trトナ mai mult decテョt el. テ始 fiecare frazト pe care o rostiネ嬖 窶 ネ冓 mai exact テョn cea pe care tocmai eネ冲i pe cale s-o scrii, tu, cel care te テョncトパトκ崚ョnezi sト rトピpunzi la o テョntrebare care simネ嬖 cト te priveネ冲e personal ネ冓 care urmeazト sト semnezi acest text cu numele tトブ 窶, テョn fiecare frazト, aネ兮dar, domneネ冲e legea fトビト nume, alba indiferenネ崙: 窶廚e conteazト cine vorbeネ冲e; cineva a spus: ce conteazト cine vorbeネ冲e!窶

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!