O controversa actuală
(Actualitatea pericolului TV si capcanele explicatiilor atee si ne-ortodoxe)


Citind diferitele carti ce mi-au picat in mana in ultimul timp, la insistenta unor crestini, de altfel bine intentionati, purced sa-mi spun parerea, pe temelia Ortodoxiei mereu actuale, mustind a Duh Sfant si neacrita de scolastica gaunoasa.
Despre ce este vorba? Despre valul din ultimul timp de carti care, desi cu idee crestin-ortodoxa si cu gand bun, savarsesc pacatul de a fi superficiale facand uz de apologie crestina "veche"(eterodoxa). Este vorba despre ciclurile gen: "Efectele televiziunii asupra mintii umane"(Virgil Gheorghe), "Mass-media sau mediul invizibil" (McLuhan, 1997) si altele de acest gen. Ce ma surprinde si ce mi-a adus critici, cand am vrut sa comentez "labilitatile stiintifice" si "pseudo-ortodoxia" argumentelor prezentate, a fost adresarea voita asa zisilor "intelectuali ortodocsi" cu pretentie de atoatestiitori. Daca se impleteste cercetarea stiintifica cu argumentele ortodoxe ale "dovedirii" stiintifice, a prezentei lui Dumnezeu, a Cunoasterii Lui pe cale rationala este foarte bine, dar ma asteptam in primul rand la o abordare mai stiintifica, o folosire a dovezilor mai actuala(nu din anii '40 - '70)si avem desule slava Domnului; iar in al doilea rand ma steptam nu la o copiere a argumentelor teologiei protestante(greseala fatala ca si in prezentarea Creationismului stiintific, de sorginte protestanta)a autorilor, ci o trecere prin filiera pnevmatologiei specifice Ortodoxiei rasaritene. Se vede treaba ca duhovnicii nostrii (unii, carora faima a luat-o inaintea starii lor spirituale!) cati mai sunt, sunt ocupati cu altele mai acatari decat acest demers, sau au intrat si ei in oarece parere omeneasca, fiind pentru un timp lipsiti de cuvant sau inspiratie. Altfel nu pot sa-mi explic cum cei ce vor sa se faca cunoscuti si citati in reviste si carti, nu trec dincolo de babismele argumentelor din aceste "apologii"(sau mai nimerit ar fi:"apoplexii ortodoxe") de factura indoielnica, deoarece dincolo de mesajul:"sa nu ne uitam la TV, computer, etc.."(oarecum motivat)nu aduc nici un fel de argumente nici duhovnicesti(cand se refera la Biblie citeaza din cele protestante sau "uita" sa zica ca respectivii cercetatori din occident, autorii, sunt de fapt protestanti, care nu numai ca aduc lumina in acest demers, dar incurca lucrile prin desantata prezentare a scolasticii lor) nici stiintifice. Imi aduc aminte de anumite "grupari" eliptice Ortodoxiei, gen: Visarionisti, Ostasi, Vladimiresti & Co... care pentru a-si conduce mai bine gloata nu da voie sa se consulte alti duhovnici decat cei indicati anume de ei si nici alte manastiri(ca le strica afacerea!); dar nici nu-i lasa pe bietii condusi sa mai auda cate ceva pe la mijloacele de informare in masa(chiar TV...!) de teama sa nu se destepte si sa-i paraseasca. Sa ma refer, pentru a ma face inteles la ratacirea mai grea decat ateismul caruia i se impotriveste: despre Creearea lumii de catre un Ganditor(Mare Arhitect, cumva?)si retragerea lui din Creatie? Unde este Duhul Sfant care purcede mereu, unde sunt energiile necreate a lui Dumnezeu, care sustine din iubire lumea(nu "Omnipotentes"-ul din Crezul catolic, ci "Atotiitorul", iubitor si purtator de grija a lumii)? Asa cum spun pleiadele de Sfinti Parinti ai Bisericii:Caracteristica definitorie a Bisericii de Rasarit este PNEVMATOLOGIA(si de aici sublinierile Parintelui Staniloaie: Persoana si Comuniunea). Iarasi in aceste carti se pune accent pe "natura" dumnezeirii, nu pe lucrarea Ei proniatoare, se incearca, uzandu-se de aceleasi argumente(pe care in alte carti le combate!!!)ateiste, materialiste si chiar panteiste sa se demonstreze ca exista oarecum un vid in Creatie("In mormant cu trupul, in Iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins" - rugaciune din timpul Sf. Liturghii) sau ca, Creatia este ceva rau(Satana sta cu furca in cutia computerului sau a Tv-ului!), la fel si trupul...desantate si neortodoxe afirmatii! Cand termina de citit o astfel de carte si i se insuseste in suflet, crestinul de curand venit la credinta cea adevarata, la inceput bine intentionat se trezeste ca argumenteaza credinta sa prin teze ca: "Sediul vointei este in partea stanga a creierului, sediul simtirii este in alta parte...etc". Grotesc si fals! Intorceti-va la izvoare si gasiti acolo argumente, nu in capcanele "dreptei" si ale pseudo-apologetilor crestini(nu e vorba despre politica!).
Se intalnesc in aceste carti de factura proasta si indoielnica cuvinte copiate din teologia protestanta si din socio-psihologia veche: "individ"(se stie de ceva vreme ca acest concept de -individ- izvorat din Iluminism si "autonomia omului" a dus la insingurarea omului modern, caci un individ este singular si rupt de legaturile comunitatii, de aici si individualismul. Ortodoxia opune termenul si intelesul de - persoana- ("un adanc ce cheama Adancul", cum zice Psaltirea)in stransa legatura cu cei din jur, nu in solipsism, chiar cercetarile mai aproape de adevar ale psihanalizei, gen C.G.Jung, Adler, Frankl si altii sustin un "inconsntient colectic", un fel de inter-legare umana), "activitate cortica", "anomalie neurologice ale emisferei stangi, diminuarea capacitatii critice, a creativitatii, a reactivitatii cortexului..."; aici dincolo de poleiala pseudo-stiintifica a argumentelor(deoarece se stie din psihologie ca inca nu s-a stabilit asa zisul: "centru al vointei, al simtirii"...etc, ci doar "zona" creativitatii, iar cercetarile ami noi afirma in unanimitate o anumita suplinire a celorlalti centrii in cazul in care unul este afectat iremediabil....cine mai are dubii sa studieze intens manualele actuale si cartile de specialitate; ca sa nu mai vorbim de cateva cazuri celebre in care s-au nascut copii fara creier, doar cu un lichid si care reactionau la stimulii exteriori, neavand deci "centrii"sau zonele de vointa, simtire. Aceste adevarate minuni vii arata cu degetul spre religie, mai mult decat spre stiinta, demonstand inca odata ca nu poate exista "punctele de unde incepe vointa, ratiunea, simtire" situate zic ei undeva pe creier ci doar zone prin care acestea se fac vizibile sau "tasnesc"!). Daca ar fi sa ne referim acum la cunostintele religioase, teologice ale acestor autori, vom vedea ca ei fac apel in cel mai bun caz la o cazuistica si dogmatica smulsa si cred ei adaptata ortodoxiei, de prin cotloanele second hand ale teologiei universitar-scolastice de azi, predate de parinti profesori cu state vechi in doctoratele occidentului(si cateodata in cele ale politiilor politice). Iata deosebirea:

ANTROPOLOGIE CRESTINA(ASCETICA)

"Sfanta Scriptura si dumnezeiestii Parinti inteleg numele de "inima", vointa, sentiment, sau intr-o alta terminologie: irascibilitate, concupiscenta si ratiunea, facultati indivizibile ale sufletului. Sf Grigore Palamas a subliniat ca "fiinta" ratiunii se gaseste in inima, in timp ce "lucrarea " ei este in creier. Teoria aceasta a fost investita cu autoritatea hotararilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).
Independent de concluziile psihologiei, aflate in continua schimbare, invatatura Sfintilor Parinti este unanima si indelungata. Ea este sprijinita pe Sfanta Scriptura si pe experienta ascetica in Duhul Sfant.
Se distinge doua lucrari, diferite: curatia mintii si curatia inimii. Altceva este curatia mintii si altceva este curatia inimii. Fiindca mintea constitue una din facultatile cele mai nobile ale sufletului, in vreme ce inima e constituita din toate puterile sufletului. Acest lucru l-au inteles Sf Parinti Neptici(Filocalici) si tot ei u remarcat primejdia ca cineva sa fie atras de ideea ca a dobandit o inima curata, numai si numai fiindca a constatat ca mintea sa a fost eliberata de ganduri necurate si se misca usor in zone inteligibile sau psudocontemplatii. Multi s-au inselat foarte mult. Locul inimii constituie o mare problema, pe care gratie lucrarilor Duhului Sant, Sfintii Parinti au lamurit-o in chip multilateral, cu exceptia localizarii ei care ramane un mister incomensurabil.
Psihologia si psihanaliza nu pot face nimic in acest domeniu pentru ca lucrarea Duhului Sfant cat si razboiul dus cu duhurile rele se afla in afara spatiului omului de stiinta (A se urmari Tanacu-logia atat a oamenilor de stiinta atei care-si dau cu parerea cat si a "celor departe de Ierusalim-ul adevarului" din interiorul Bisericii, de la vladica pana la opinca universitarilor - nota mea). Intreb, deci, cum poate un psihiatru sa faca constatari asupra unui suflet aflat sub inraurirea Duhului Sfant si asupra altuia influentat de duhurile necurate?(Rusine asa zisilor "stareti de gradinita" si "preoti-profesori universitari demagogi si aculturali", care apareau la TV si in Mass-media ocarand pe toti care vroiau sa urmeze Sfintilor Parinti si sa scape diferite persoane de stapanirea uzurpatoare a duhurilor necurate...li se potriveste cuvantul Evangheliei:" Ei, care nu intra in Imparatie si nu lasa nici pe altii sa intre...!" - Nota mea)
Dat fiind ca Psihiatria nu accepta energii supranaturale intelege oricine in ce fel de rataciri cade ea. Dar daca se intampla ca psihiatrul sa fie un om credincios, intelege oricine ce dilema are de infrumtat in fata unui suflet aflat sub inraurirea satanei "transformat in inger al luminii"(II Cor, 11, 14), fiindca in acest sector credinta suprima, intr-o anumita masura, stiinta, ca si mijloacele folosite de ea."(DIN:"DIALOGURI LA ATHOS" DE TEOCLIT DIONISIATUL)
Acum cateva citate din Sfintii Parinti despre acelasi lucru:

SF MACARIE EGIPTEANUl:
"Inima guverneaza intreg organismul si, atunci cand harul stapaneste toate pasunile inimii, ea imparateste asupra tuturor gandurilor sit uturor madularelor. Caci acolo sunt mintea si toate gandurile sufletului"

SF ISAAC SIRUL:
"Iata, zice , cerul e inauntru tau daca esti curat; si vei vedea in tine pe ingeri impreuna cu lumina lor si pe Stapanul lor impreuna cu ei"..."Sileste-te sa intri in visteria dinauntru tau si vei vedea comoara cereasca, caci una sunt aceasta si aceea".

SF DIADOH AL FOTICEII:
"Inima este si un centru "paranatural"; adica izvorul gandurilor si actiunilor necurate. Toate patimile contrare firii, gandurile rele, rusinoase, blasfemiatoare tasnesc din acest izvor. Toate dorintele rele, poftele absurde, inclinarile rele si antiduhovnicesti se nasc din inima. Dar trebuie sa fie bine lamurit faptul ca aceste actiuni rationale nu rasar din insasi natura inimii, ci din flosirea rea si antievanghelica a libertatii morale. De altfel, din aceasta cauza sunt ele caracterizate de catre Sfintii parinti ca lucrari Paranaturale(contrare naturii). Toate acestea se strang ca niste nori grosi in jurul inimiisi nu o lasa "sa vada raza dumnezeiasca".

SF GRIGORIE PALAMAS:
"Sufletul este o realitate compusa din mai multe puteri. Daca o singura putere a sufletului este intinata, in intregime, de lucrarea pacatului, gratie unitatii sufletului, se impartasesc de intinaciune toate celelalte puteri".
Sfintii Parinti Neptici au pornit de la urmaoarea axioma filosofica sau mai bine zis, experienta lor coincide cu aceasta axioma: "orice lucrare(energie) fiintiala are o relatie naturala cu fiinta si puterea care lucreaza si la care s eintoarce in mod natural ca sa se uneasca cu ea si sa se odihneasca in ea". Trebuie ca lucrarea mintii instalata in creier sa se intoarca spre o unire cu propria ei fiinta, care se gaseste ca intr-un organ, inauntru inimii.
Influentati de filosofia platonica, care nu numai ca nu cunoaste distinctia mintii in finta si lucrare ci vrea ca mintea sa lucreze in afara trupului, putem eronat crede ca trupul omenesc este o "pestera" intunecoasa sau o "inchisoare" si prin urmare mintea trebuie impinsa in afara spre libertate. La fel, Parintii Neptici disting trei miscari ale sufletului(rectilinie, elicoidala si circulara), deci trei feluri de miscari distincte ale adevaratului nostru "centru de gandire".
Intr-adevar nu se pot nega anumite efecte nocive ale televizorului si computerului, dar asa cum spunea si un mare duhovnic al nostru(Parintele Cleopa)ca aceste mijloace ca si gura(vorbirea) umana(ea insasi un aparat complex)pot slujii binelui sau dimpotriva....raului, prin batjocura sau slava ce o poate aduce dumnezeirii. Nu vreau sa fac aici referire la unele sondaje(care stim cum sunt facute si apoi Ortodoxia niciodata nu a pus accent pe cantitate in detrimentul calitatii)cu: " sofismul fructului oprit"; pe mine ce ma intriga este faptul ca apologetii ortodocsi si oamenii de bun simt nu sunt consecventi in demonstratiile lor, anume se folosesc fara distinctie de demonstratii ateisto-materialiste, pe care altadata le combat cu vehementa. Referitor la auto-hipnoza Tv si diminuarea unor anumite unde ale creierului si ale emisferelor cerebrale, se poate spune in unanimitate cu cele mai noi descoperiri stiintifice(de la "Psihologia consonantica" a adevaratului parinte al Ciberneticii moderne, romanul Odobleja si pana la Teoria fractalilor, a Haosului, precum si a "zidului lui Plank" si a quarcilor)si cu autenticele izvoare duhovnicesti, ca nu sunt(cele prezentate simplist si aleatoriu in aceste carti de atentionare a pericolului TV)cele mai inmasura explicatii frizand atat stiinta adevarata cat si credinta crestin-ortodoxa. Daca vrem sa tragem un adevarat semnal, trebuie sa o facem asa cum trebuie din punct de vedere ortodox si stiintific, acestea neexcluzandu-se reciproc. In acest mod primitiv de demostratie nu numai ca nu vom atrage tinerii sau intelectualii in Biserica ci vom face un deserviciu adevaratei credinte, chiar daca se va observa la inceput o anumita "constiinta morala" la credinciosi. Neprezentand corect si actual ultimele descoperiri, precum si "stiinta Sf Parinti", acest fel de abordare ne va duce mai curand la erezie decat la "paza simturilor". Am intrebat un "apologet" al acestor lucrari indoielnice si fervent ca un adevarat "hipnotizat" de "revelatiile" acestor carti ieftine, despre cunostintele lui vis a vis de cele mai noi descoperiri ale stiintei, care se apropie uimitor de revelatia crestina si deasemeni despre parerea Sf. Parinti referitoare la suflet si minte.....mi-a raspuns c-am asa: " Nu exista ce spui tu, eu citesc mai mult decat tine si stiu ca in religie nu se intalneste nici un fel de explicatie de "gandire cu inima" nu cu creierul!". I-am argumentat din Sfinti Partinti si alti scriitori si duhovnici actuali, si am primit un soc-raspuns: " Daca era asa, ne invata la facultate...!". Pai, da, are si el oarecum dreptate, ce fel de apologie crestina sa se invete in facultatile noastre, cand imi aduc aminte ca nu numai ca erau refuzate materiile autentic duhovnicesti(gen:"Dogmatica Pr. Prof Dumitru Stanloaie, etc.)dar se preda amestecat si nedistinctiv Psihologia atee, sociologia, si alte materii care nu numai ca nu erau infuzate de spirit crestin, dar erau opuse total teologiei. De aceea inclin sa-i dau dreptate unui parinte profesor de la Facultatea de Teologie(Pr. Prof Comsa, ucenic de-al regretatului Pr. Galeriu) care marturisea: " Mi-e teama ca teologii pe care noi ii scoatem azi sunt cei are vor seculariza mai tare Biserica maine!". Stia el ce spune, nu?
Toti duhovnicii sunt de acord ca familia este cea care prima si cel mai mult modifica in bine sau in rau comportmentul copiilor si mai tarziu al tinerilor. Dar am intrebat pe acesti aparatori inversunati si nedistinctivi ai "pericolului TV", care sunt in afara de familie adevaratii "modelatori de constinte si caractere"? Nu a stiut concret sa raspunda...atunci cu inima indurerata i-am spus ca nu numai familia este aceia care are raspunderea uriasa de "modelator si formator de constiinte" ci si scoala, Biserica si chiar societatea(Biserica mare). Din pacate putini sunt tinerii in Biserica, deoarece noi preotii suntem majoritatea sub "prezbitera placere si preacuviosul ban" si nu reusim sa facem "virtutea mai interesanta decat pacatul"(„Fiinta Injunghiata” Pr. Prof. Buga Ion). Ne limitam la "colacul babei"si nu mai avem timp de citit niscaiva descoperiri mai noi ale stiintei, incercand mereu sa le armonizam cu actualitatea Ortodoxiei. In acest fel tot Occidentul ne arata cu degetul si spune ca Biserica Ortodoxa este stavila progresului, modernului si ca Protestantismul, Catolicismul este mai modern si duce mai repede la integrarea in lumea moderna a tarii noastre. Raspunsul nostru , cand exista, este searbad, cu aceste teorii total depasite ale stiintei vecurilor trecute, cu o Apologie Ortodoxa invechita, pe schelete scolastice(se stie bine ca manunalele actuale de Dogmatica din Seminarii si Facultati, inca merg pe cele preluate din Catolicism si Protestantism, punand accent mai mult pe natura dumnezeirii, imparind-O in fel si chip si mai putin pe iubirea Intra-Treimica si Unitatea dumnezeirii). Cei mai vinovati de aceste confuzii sunt preotii, profesorii de teologie si oamenii de cultura, si apoi familia si celelalte. Niciodata nu au lipsit tentatiile, fie ca le zicea: patefon, tranzistor, televizor, casetofon, computer, telefon celular, DVD, MP3, sau ce se va mai inventa.....eu cred ca Dumnezeu este prezent oriunde si oricand prin energiile Sale necreate si ca nu poate exista o "pauza" in Creatia Lui(nici chiar internetul nu este lipsit de Prezenta Sa!), unde sa nu fie prezent...depinzand de noi daca "puterea noastra" de stapanire, data la Facere o utilizam in scop benefic sau malefic. A sataniza toate aceste mijloace nu face altceva decat sa produca repulsie la tineri si adevaratii intelectuali si a ramane in Biserica decat cu babele si analfabetii. Daca noi credem, ma repet, ca atragem tinerii si intelectualii cu astfel de lucruri ieftine, ne inselam, ii vom indeparta, poate definitiv! Intotdeauna va fi deosebire intre teologia de amvon a universitatilor si cea autentic "traitoare" a duhovniciei. Nu administratia bisericeasca este reprezentativa si formeaza adevarata Biserica a unui neam, ci duhovnicii si alesii lui Hristos, cunoscuti numai de El, care nu si-au plecat genunchiul luii Baal(duhului veacului) si Mamona(tot ce reprezinta hedonic, placerile lumii acesteia). Am recitit de curand multe din cartile de Creationism stintific si am constatat inca odata ca noi, ortodocsii nu avem un manual sistematic in care sa stea scris ca: "Dumnezeu creeaza incontinuu lumea"(prin energiile Sale necreate, neacceptate de Creationismul de sorginte protestanta si catolica, cum ne spunea parintele Galeriu la cursuri), Dumnezeu a facut lumea in 7 zile, dar in "zile de creatie"(Par Galeriu C-tin), nu zile cu durtata determinata de 24 h(de unde zi lumina, cand soarele a fost de abia creat in ziua a patra de creatie?), Dumnezeu nu are atribute(ca in Dogmatica scolastica, poleita cu ortodoxie din Seminariile Teologice)ci "lucrari iubitoare"in afara Fiintei Lui, ca "Dumnezeu nu este Atotputernicul(Omnipotentes- "Marturisirea "completata artificial a Catolicilor), ci "Atottiitorul", Dumnezeu-Treime nu "sta"(adica vremelnic si cu inceput), ci "sade"(vesnic, din iubire, fara de inceput si fara de sfarsit)pe Tronul Dumnezeirii, "Raiul si Iadul sunt si stari dar si locuri", etc...intalnim adesea si acestea, asa cum am incercat sa le prezint succint aici(referitoare la sediul gandirii - in "inima", nu muschiul cardiac, ci "inima" in inteles de suflet si nu in "creier", care potrivit Bisericii este doar mijloc de revelare a ratiunilor sufletesti) si poate neindestulator.
Se stiu controvesele asemanatoare in Biserica Greciei, oarecum asemanatoare cu cele semnalate in treacat aici: disputele intre reprezentantii "neozoistilor"(inovatorilor): Prof Chr Yannaras si ale "Paleozoistilor"(conservatorilor): Prof Pannayotis, Trembelas...("zoi"-ul este ideal, metoda pietista de abordare a credintei). Iata pana la ce fel de rataciri ajung si acolo acestia(din studiul - "Misticism-Apofatism, teologie catafatica", 1973, Atena): "...teologie este numai cea Catafatica(pozitiva), Mistica si Apofatismul nu are grad de teologie, ci doar "metoda teologica subiectiva" - ex: intelectualismului mistic de origine filosofica a lui "Psudo-Dionisie Areopagitul", sentimentalism mistic si la Sf Simeon Noul Teolog(primul influentat de neoplatonicism, al doilea de messalianism)" (cei mai multi dintre contestatarii misticii sunt influentati de telogiile protestante si catolice al;e lui J von Oosterzee si Thomas de Kempis). Iata ce rataciri mari aduc acestia, influentati de teologia protestanta si catolica:" "....Psudo Dionisie duce la panteism, iar Sf Grigore Palamas , cu separarea Energiilor de Fiinta, duce la o compozitie in Dumnezeu. Sf Simeon Noul Teolog: "are o supratensiunea nervilor si o suprasolcitare psihica ce duce la sentimentalism pios; invatamintele luidaca nu usunt eretice sunt cel putin bizare si insolite...". Acestora, Parintele Teoclit Dionisiatul(poate cea mai autorizata voce din Athos a momentului) ii raspunde Prof Trembelas in: " In jurul unui studiul teologic" in "Athoniniki Dialoghi", 1975: "Toti acesti doctori in telogie (de altfel crescuti la academiile occidentale)gresesc lamantabil, neavnd o traire duhovniceasca autentica(Ex: Yannaras, Trembelas, Prof. Balanos, etc.)excepta Prof. Grig Papamihail".

CONCLUZIA:
"Noi Ortodocsii avem o raspundere foarte grea fata de Dumnezeu, fata de lume si fata de noi insine, fiindca din neglijenta noastra nu ne facem receptivi la lumina dumnezeiasca si, fireste, nu marturisim lucrarile ei necreate, ce reprezinta slava teologiei Ortodoxe si diferenta specifica intre ea si adunarile secularizate cu nume crestin ale Apusului care negustand din tezaurele Duhului Sfant, sau este indiferent fata de ele, ca unul ce este pamantesc, sau le combate ca unul ce sufera influente demonice. Dar si numai acest fapt e suficient ca sa dovedeasca prin ce intuneric de nepatruns merge. Biserica actuala va trebui sa mobilizeze cele mai puternice mijloace pamantesti pe care le ofera lumea. Si trebuie sa recunoastem ca lumea ofera multe lucruri care captiveaza sufletul omanesc pe care-l desfigureaza, in timp ce Ortodoxia se prezinhta ca o oferta slaba care nu poate sa emotioneze si sa inalte. Fiindca niciodata ca azi "lumea" nu a oferit atatea surogate care sunt introduse prin simturi in sufletul care-si desarta dorurile in aceste surogate. sa nu ne referim la cele ce se adreseaza simturilor inferioare. Acestea se pot combate usor, ca unele ce sunt clar animalice. Dar ce pot fi cu greu combatute, ca fenomene ce tin de civilizatie, sunt cele care se refera la desfatarea ochilor, a auzului si gandirii care subordoneaza categoriile esteticii, literaturii si filosofiei. Si ele sunt cu atat mai periculoase cu cat sub masca unei inalte civilizatii fascineaza mai adanc si mai extins sufletele" (Parintele Teoclit Dionisiatul, Sf Munte Athos)