Când vestea despre identitatea secundară sub care în ‘89 Nicu Mihoc dădea pe goarnă la Secu despre cine intenționa să părăsescă țara a transpirat pe blogul jurnalistului Andrei Bădin, cineva din redacție care citea înmărmurit mărturia lui Dan Culcer, a exclamat că ăsta ar fi chipurile cel mai tare scandal din Tîrgu Mureș, probabil de la evenimentele din martie ’90 încoace. Cum Mihoc nu s-a căznit prea tare să nege faptul, preferând să adopte o tăcere demnă, în ochii unora lucrurile au devenit tot mai clare, cetățenii creduli ai acestei urbe așteptându-se la o demascare publică a ciorii vopsite care ar fi urmat s-o ia și prin dos și prin gură, până i-ar fi mers fulgii, spre deliciul asistenței amatoare de senzații tari.
Pe urmă, intelighenția precaută a opinat că presa mureșeană, înregimentată în PD-L, s-ar putea să se angajeze la o campanie curajoasă de apretare a imaginii șifonate a lui Mihoc. TTM a trântit pe site un articol în care un jurnalist cu vechi ștate de plată, în modul cel mai subtil cu putință, care cu siguranță a scăpat multora, a transformat delațiunea lui Marcel Popa, cioara vopsită, într-o așa zisă discuție particulară cu un răcan de la Secu. Adică, vezi dom’le, i-a scăpat la una mică? Apoi, Zi de Zi a anunțat un interviu în exclusivitate cu Mihoc, căruia i s-ar fi oferit astfel ocazia să-și prezinte varianta pe pagini ample de ziar de uz extern – vorba unui amic.
Ei bine, nimic din toate acestea. După ce Realitatea TV, pe principiul “nu facem valuri, să nu se împrăștie duhoarea”, a prezentat o știre seacă pe tema “Mihoc și Secu”, interviul din Zi de Zi n-a mai avut loc și apele tulburi de acum două săptămâni s-au păstrat la fel de tulburi, dar liniștite precum mormântul soldatului necunoscut.
Și, în definitiv, de ce nu? Hai sictir! Pe cine interesează, dom’le, rahaturile astea. Dacă nu e cu țâțe, nu face rating. N-a zis Felix Motanu’ că toată lumea turna la Secu pe timpul regretatului. Cel ce e fără de păcat să arunce primul piatra! “ Tatăl nostru care ești în PD-L…” Voi ăștia care vă dați drept sfinți, lăsați-o moartă, că nu vă crede nimeni. Iar noi ăștia cu inima română, hai să dăm mână cu mână, la mici cu bere și când o fi mai rău, așa să ne fie. “Cine e pe primul loc/ Nicu, Nicu…”.