Se spune că Moldova nu a fost niciodată mai întinsă , mai bogată și mai respectată ca în acele vremuri, în care faima domnitorului ei s-a răspândit chiar și în apusul creștin si în răsăritul necredincios, stârnind admirația prietenilor și respectul dușmanilor așa cum îl descria Grigore Ureche în Letopisețul țării Moldovei, pe marele voievod :
”Fost-au acest Ștefan Vodă om nu mare de stat…lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vâra că văzându-l ai săi să nu se îndepărteze și pentru aceea războiul de nu biruia și unde-l biruia alții nu pierdea nădejdea că știindu-se căzut jos se ridica deasupra biruitorilor. “
Ștefan cel Mare nu și-a pus pecetea numai pe istoria unui popor, ci și asupra unui continent care fără el ar fi avut mult de furcă cu turcii.
Cu toții știm că Ștefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan al II-lea , ucis de Petru Aron în anul 1451. Ștefan fusese inițial numit al treilea însă din tinerețe si-a revendicat dreptul la tron și a reușit să-l îndepărteze pe uzurpatorul și ucigașul tatălui său.
Chiar din tinerețe el a dat dovada de hotărâre și curaj atunci când el a pornit spre Suceava în fruntea unei oștiri de peste 6000 de oameni, unii moldoveni, alții munteni de-ai lui Vlad Tepes, și l-a alungat din Moldova pe perfidul Petru Aron.
Cu toate că a beneficiat de o primire triumfală care i-a fost făcută în cetatea Sucevei, și cu toate că a fost uns ca Domn de către Mitropolitul Teoctist nu au marcat din punctul lui de vedere soluționarea problemei “Petru Aron „.
Toate popoarele au câte un bărbat în care au personificat idealul virtuților și însușirilor ce ar dori să găsească în domnitorul lor numele și faptele acestor bărbați îndumnezeiti ce fac fală, cum s-ar spune o proprietate națională și din neam în neam, din veac în veac, aureola de slavă ce-i încoanjură crește și se sporește mai mult și tot ce este mare, frumos, eroic se atribuie geniului și brațului lor.
„Un asemene bărbat a avut și Moldavia; și acesta este Ștefan cel Mare. Niciun domn, înaintea sau în urma lui, n-a ajuns la vânta și celebritatea sa; niciunul nu și-a păstrat între moldoveni și pot zice între români un nume așa de drag, așa de curat, așa de popular ca al lui; încă astazi aproape de trei veacuri și jumatăte după moartea sa, Ștefan cel Mare este idealul poporului nostru el personifică patriotismul, vitejia, dreptatea, bunătatea, în șfărșit toate însușirile unui mare domn, a unui geniu scutitor. Numele său nu mai puțin răsună astăzi decât în frumoasele timpuri când steagurile sale fâlfâiau falnic din vărful Carpaților până la țărmurile Dunării și ale Mării Negre; încă astăzi pe înaltul munților și în adâncul văilor, în orașe și în sate, în palaturi și în bordeie, pretutindeni numele său se pomenește cu mândrie și recunoștință de tot acela ce se zice român. “Locuitorul ce nu știe rugăciunea duminicii, îți va spune toate isprăvile sale și ce este mai mult, va atribui lui tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice sunt întreabă-l cine le-a făcut, el îți va răspunde: Șefan cel Mare!
Orice pod, orice biserică orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său! „
Orice bunătate, orice așezământ a cărui rămășițe se mai trăgănează până astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înțelepte, Ștefan Vodă le-a urzit…așa îți va zice el și iar Ștefan Vodă!
În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni, rezumă toate faptele istorice, toate monumentele. Mormântul acestui mare domn nu este mai puțin venerat de către români decât al lui Mahomed de către musulmani și cultul ce românii îi păstrează s-a întins până acolo, încât mulți îi zic Sfântul Ștefan.
Chiar și astăzi, întocmai ca și arabii care au îndumnezeit pe Napoleon sub numele de Bunaberdi.
Și cu mult în adevăr, Ștefan cel Mare în nimic nu s-a arătat mai jos de colosala sa reputație. El era adevărata căpetenie de noroade, adevăratul domn, în toată puterea cuvântului. “Niciuna din însușirile cu care poeții s-au plăcut a împodobi pe poruncitorii națiilor nu-i lipsea: vitejie, duh înalt, iubire de dreptate unită cu o cuvenită energie spre a insufla totodată respect și dragoste, adevărata înțelegere a duhului poporului și a trebuințelor sale, iubirea patriei mai mult decât a tronului său și în sfârșit și acele virtuți private, acea umilință ce raportează toate isprăvile nu sieși, ci Dumnezeului atotputernic, acea blândețe ce trage inima supușilor, acea dărnicie ce vine în ajutorul fiecăruia lipsit și pătimaș.”
lstoria a patruzeci și șapte de ani a domnirii sale dovedește prin vii fapte toate aceste drepte laude. Numele său din numele tuturor domnilor Moldovii este singurul care de către străini nu este mai puțin slăvit. Pontiful Romei l-a declarat Valul creștinității, toți regii și stăpânitorii Europei în viață-i încă i-au marturisit și i-au recunoscut meritul și puternica lucrare în respingerea barbariei turcești și prin urmare în apărarea civilizației Europei. Un autor de o nație rivală cu moldovenii, Dlugos, totuși nu poate a tăcea despre strălucitele fapte ale acestui domn și în entuziasmul său, striga: "O, bărbat vrednice de mirat, cu nimic mai prejos decât eroicii povățuitori de care noi atât ne mirăm, care în vremile noastre, dintre toți stăpânitorii lumii mai întâi ai câștigat o biruință atât de însemnată asupra turcilor! Tu ești cel vrednic, după judecata mea, căruia se cuvine să ți se dea domnia si povățuirea a toată lumea și mai ales vrednicia de voievod mai mare împrotiva turcilor, după primirea și hotărârea tuturor creștinilor, lăsând pe ceilalți împărați și prinți catolici să se tăvălească în lenevire, desfrânări sau în razboaie civile".
Petru Aron se refugiase în Polona iar Bogdan al II-lea nu fusese răzbunat, fapt ce-i crea îndoieli lui Ștefan deoarece el continua sa trăiască sub semnul incertitudinii neștiind dacă uzurpatorul tatălui său nu se va întoarce cândva pentru a-i rezerva o soartă similară.
Dupa ani de bătălii și frământări, ani în care Moldova și-a recăpătat cetatea Chilia, ce-i fusese furată de unguri cu multa vreme în urmă, ani în care s-a reușit o victorie asupra lui Matei Corvin, regele Ungariei înfrânt la Baia, în 1467 , ani în care Ștefan a reușit să se impună în fața vecinilor. În anul 1469 Ștefan a reușit începerea luptei împotriva necredincioșilor pentru scoaterea Moldovei din situația de țară tributară a Imperiului Otoman. Acesta a fost primul pas de atragere a Þării Românești de partea Moldovei. În acele timpuri era greu de găsit un aliat care să nu treacă de frică de partea dușmanului și prin istețimea lui , Ștefan a reușit să-și facă prieten pe Radu cel frumos, domn al Þării Românești aservit Semilunei.
Schimbarea domnilor munteni și intervenția turcilor veniți în ajutor, au dus la bătăliile de la Goci (județul Bacău)-1471, cea de la Cursul Apei, (județul Râmnicul Sărat)-1473, cea de la Vaslui-1475, unde o rudă a Sultanului Mohamed al II-lea avea să facă remarca : “Niciodată armatele turcești n-au suferit un dezastru mai mare”
Faptul că Ștefan a refuzat să plătească haraciul a căpătat încrederea și admirația unei întregi țări. Timp de mai mult de zece ani, Ștefan a încercat cu o admirabilă tenacitate să-și impună voința însă pe tronul muntean se urcaseră în primul rând Radul cel Frumos, Laiota Basarab, Basarab cel Tănăr zis și Þepeluș și Vlad Călugăru un alt fiu al lui Vlad Dracul și toți trecuseră de partea turcilor. În 1476, Vlad Tepeș ajutat de Ștefan a revenit la tron însă a fost omorât după numai o lună de zile. Timp de aproape de un sfert de secol, Ștefan a ieșit aproape biruitor în toate bătăliile. În afara genialei sale personalități, au mai existat și alți factori care au contribuit la victoriile lui și anume o bună organizare social politică și militară a țării, sănătoase principii de politică externă, alegerea unei strategii și tactici potrivite. El a știut să se facă iubit de moldoveni și a putut beneficia de sprijinul lor. În anul 1502 întors din Polonia, Ștefan a avut mari complicații de sănătate și în data de 2 iulie 1504, Ștefan a murit fiind dus la Mănăstirea Putna unde se odihnește și astăzi.
Ștefan a avut 3 soții, Evdochia din Kiev, decedată în 1467, Maria din Mangop, decedată în 1477 și Maria, fiica lui Radu cel Frumos.
Ștefan a lăsat in urmă multe lăcașuri dumnezeiești, atât în țară cât și în afara hotarelor ei, in Ardeal , în Þara Românească și pe muntele Athos. În perioada domniei lui , Moldova a cunoscut o perioadă de mare avânt cultural și economic.
Artele plastice au înflorit, în special tehnica de realizare a frescelor bisericești, născându-se noi concepții arhitectonice, fiind schimbat sistemul de fortificație al cetăților. Nimeni și nimic nu va șterge amintirea unei astfel de domnii înfloritoare și numele lui «Ștefan » devenit prin faptele sale « Cel Mare ».
Ștefan cel Mare este cel MAI MARE ROMAN al tuturor timpurilor.
’’ Apărătorului creștinătății, bine-credinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul încredințat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creștine și al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit și iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm:
Bucură-te, Sfinte Ștefane, Binecredincios Voievod și apărător al creștinătății!”



bibliografie:
Rugăciunea Sfântului Ștefan
Michael H.Hart- personalități care au influențat evoluția omeniri
Mircea Traian Biju-Dicționar al spiritului uman
Ștefan cel Mare în târgul Băiei-de Mihail Kogalniceanu