Am făcut, anterior, o clasificare a karmei în karma veche (mentală și afectivă, pozitivă și negativă) și karma nouă (mentală și afectivă, pozitivă și negativă). De asemenea, am afirmat că omul își poate pozitiva karma, îndeplininindu-și misiunea lui în această viață (dharma).
Fiecare viață constituie o lecție care trebuie învățată. Dacă această lecție nu este bine însușită, persoana este obligată să repete experiențele respective, într-o viață viitoare, prin reevaluarea karmei după moarte.
Faptul că nu ne mai amintim evenimente din viețile anterioare se explică prin ideea că Eul (conștiința extinsă), cea care memorează toate evenimentele, împiedică accesul mentalului la acestea, tocmai pentru a ne proteja psihic. Imaginați-vă ce ar însemna să ne putem aduce aminte toate viețile în care am fost, de exemplu, maltratați, schingiuiți sau uciși.
Karma pozitivă inițială pe care ne-o impune Dumnezeu (Spiritul Suprem) poate fi realizată fie prin iubire (maximizarea karmei afective pozitive, sublimarea afectului, mântuirea prin iubire - cazul creștinismului), fie prin gândire (maximizarea karmei mentale pozitive, sublimarea mentalului, mântuirea prin înțelepciune - tehnicile de meditație), fie prin ambele căi (maeștrii spirituali, marii inițiați).
Savanții, de exemplu, maximizează karma pozitivă mentală, dar neglijează karma afectivă, eroii procedează exact invers, maximizând karma afectivă pozitivă, dar dând mai puțină importanță karmei mentale. Fanaticii maximizează karma mentală, iar criminalii pe cea afectivă, ambele karme fiind, însă, negative.
Posedarea poate fi explicată ca fiind amestecul a două karme negative, care se atrag între ele, o entitate fiind prezentă în lumea terestră, iar cealaltă într-una din Lumile Spirituale (reamintim că prin Lumi Spirituale înțelegem planuri ale existenței inaccesibile simțurilor noastre, care sunt simultane cu lumea în care trăim). Revelația este, în accepția noastră, atragerea unei entități superioare de către un individ cu o karma predominant pozitivă (ambele entități au un grad înalt de vibrație interioară)
Persoanele care reușesc să-și pozitiveze karma și să depășească valoarea karmei inițiale impuse de Dumnezeu, se sustrag ciclului de reîncarnări (samsara), continuându-și existența, după moarte, într-unul din planurile Lumilor Spirituale, unde primesc o nouă misiune. Cei care au atins nirvana (cufundarea în Vacuitatea primordială) în timpul vieții, pot renunța la o nouă existență în Lumile Spirituale, regăsindu-și Odihna Supremă. Adevăratul scop al vieții este obținerea unei misiuni într-o Lume Spirituală sau contopirea cu Vacuitatea și nu satisfacerea poftelor propriului Ego.
Pentru a ne pozitiva karma, trebuie mai întâi să conștientizăm karma negativă și să încercăm diminuarea ei. Acest deziderat poate fi realizat cu ajutorul astrologiei (studierea aspectelor negative din astrogramă), al clarviziunii (accesul la viitorul determinat de karma actuală), prin citirea aurei (evidențierea gândurilor negative, a dezechilibrelor energetice și a bolilor) sau prin regresii hipnotice în care se pot identifica acțiuni negative din viețile anterioare, care se repercutează în prezent. Pozitivarea karmei este înlesnită de o viață morală și spirituală de excepție, printr-o alimentație rațională și o gândire pozitivă. De asemenea, orice tehnică specială de meditație (yoga, zen, rugăciune) este binevenită, înbunătățindu-ne substanțial karma.
Nu există, însă, numai karme individuale, ci și karme colective, deoarece indivizii interacționează între ei. Astfel, putem afirma că există o karma a fiecărei națiuni, după cum există o karma globală, a Terrei.
În cazul României, karma pozitivă se manifestă prin inteligență, elitism spiritual, imaginație, fantezie, ospitalitate, comunicare interumană, credință, tradiții, sacralitate, incantații și ritualuri magice. Karma negativă este reprezentată de mediocritate, lipsa valorilor profunde, ignoranță, gândire negativă și superficială, căutarea permanentă a unui țap ispășitor, mitocănie, lene, hoție, etc.
Karma colectivă este o consecință a karmelor individuale, a urii între popoare și rase, a lăcomiei, agresivității sau ignoranței. NU REVOLUÞIILE SOCIALE CONSTITUIE CHEIA SCHIMBÃRII LUMII, CI REVOLUÞIILE INTERIOARE. Nu de Revoluție este nevoie, ci de Evoluție. Degeaba schimbăm conducătorii, dacă nu ne schimbăm ca Oameni.
Evoluția colectivă, ca și evoluția individuală, este sinuoasă, oscilând în permanență între Bine și Rău. Nu există progres în linie dreaptă, ci doar o reevaluare a istoriei de pe poziții superioare. Atunci când karma negativă a omenirii (Răul) ia cote alarmante este trimis un spirit superior, care se încarnează într-un mare inițiat, pentru a salva lumea terestră. Astfel apare o nouă religie.
Dacă Răul este la limita admisibilă, Dumnezeu formează energetic un om cu o karma pozitivă inițială foarte mare (un avatar, cazul lui Iisus Hristos), căruia nu i se permite să-și altereze karma, indiferent de suferințele îndurate (de aceea se spune că el a preluat păcatele întregii omeniri). Lui Moise, care era un mare inițiat, dar nu era un avatar, i s-a permis, prin liberul său arbitru, să-și altereze karma (a ucis un egiptean).
Prin extensie, putem afirma că întregul Univers este o acumulare de karme, care trebuie „arse“. Legea cauzalității, Legea universală a karmei este aplicabilă numai Lumilor inferioare lui Dumnezeu. Spiritul Suprem, având o karma pozitivă infinită, este singurul neafectat de acestă Lege. Sistemul karmic este un sistem autoactiv, forțele karmice intrând în acțiune în mod spontan. Dumnezeu, care acționează în Eternitate, creează Lumile, apoi le lasă să evolueze liber, în Timp, guvernate de Legea inexorabilă a karmei.

„Iubirea ca principiu și Ordinea ca bază: Progresul ca scop.“ (Auguste Comte)
„Sper într-o purificare completă a sufletelor.“ (Mohandas Karamchad Gandhi)
„Ei (oamenii) nu numai că și-au limitat ambițiile intelectuale (...) la a inventa și a construi mașini, dar au sfârșit prin a deveni ei înșiși adevărate mașini.“ (René Guénon)
„Să nutriți iubire față de toți, fiecare nefiind altul decât voi înșivă.“ (Rămakrishna)
„Vrei o lume mai bună, mai fraternă, mai dreaptă? Ei, bine, apucă-te s-o faci tu însuți: cine te împiedică? Fă-o în tine, fă-o împreună cu cei care o doresc. Fă-o la dimensiuni mici, și ea se va mări.“ (Lanza del Vasto)
„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.“ (Moise, Numeri)
„Găsește pacea interioară și mulțimile își vor găsi salvarea alături de tine.“ (Serafim de Sarov)
„A-i acuza pe ceilalți de propriile tale nenorociri, denotă ignoranță; a-ți asuma răspunderea lor, este propriu omului care începe să se instruiască; a nu acuza nici pe alții, nici pe tine, este dovada unui om perfect instruit.“ (Epictet)