|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Moartea cailor albi personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Laura Dragomir [wahaha ]
2005-02-01
| |
Ne-am mutat in graba intr-o moara de vant si-am acoperit ferestrele cat palmele. Cu palmele. Ce noroc. Cerul se prelinge murdar pe la orizonturi. Suntem copii care privesc moartea cailor albi din herghelia basmelor fara sa poata clipi macar. Tu ai luat putin intr-o sticluta si i-ai dat drumul in buzunarul meu. Sa nu uitam de ce locul e gol deasupra noastra. Cand o sa iesim de aici, tigancile au sa-l vanda prin bazaruri facand cu ochiul si jurand ca l-au facut cu mana lor. 'Suvenir de la mare, frumosule. Ca ochii tai de cenusiu.'
|
|
|
|