Gânduri despre gânduri


*Suntem prea mici ca să sperăm ceva dar prea mândri ca să o recunoaștem.Ne trecem neimportant și ne uităm repede, altfel nu ne-am putea accepta.
*Cu ce poți anula fascinația de a fi?
*Urăsc viața căci e clădită pe dorință și renunțare, dar o iubesc fiindcă m-a învățat să gândesc. Ea e prețul devenirii mele.
*Omul s-a obișnuit cu el în așa măsură încât se crede nemuritor. Va plăti scump curajul de a se minți.
*Calea fericirii trece adesea prin tărâmul ignoranței.
*E o reală plăcere în a te lăsa înșelat de viață, ajungi să te pierzi printre tristeți.
*Am fi oare mai buni într-o lume mai bună sau ne-am păstra cu ambiție sfântă bestialitatea?
*Tăcerea celui învins- o minunată plecăciune.
*Te-ai căutat vreodată în minciună? Ai cele mai mari șanse.
*Dumnezeu- un simbol activ. Poate e surprins și el de inutilitatea marilor credințe.
*Nimic n-a înlocuit până acum haosul, nici teama de ordine.
*Sufletul adesea sângerează, suspină după certitudini.
*Când oare nu vom mai conduce noi lupta împotriva înstrăinării de sine?
*Paradisul- loc al cultivării lipsei de înțelepciune.
*E un blestem să înțelegi!
*Am purtat și am topit în oglinda de gheață a vremii toate măștile unui geniu de piatră, sunt distrugătorul prin excelență.
*Veți învăța cu toții să fiți veșnici, pentru că sunteți un destin.
*Prin reîntoarcerea iluzorie la origini ne amăgim cu sentimentul întregirii.
*Literatura e gând eliberat de ispite.
*Prin încifrare se închide o lume în căutarea alteia.
*Viața e o glumă teatrală de prost gust, ce se pierde undeva între ignoranță și neprofesionalism.
*Există în om o pornire tainică de dăruire sferelor întunecate ale lumii de dincolo de vis.
*Durerii sfâșietoare i se opune neliniștea teribilă.
*Ați alunecat vreodată în deziluzii rușinoase?
*Asumați-vă libertatea și curajul înțelepciunii de a reuși!
*Ne-am obișnuit să fim ridicoli în căutările noastre mărunte.
*Am epuizat ideile pentru a le înlocui cu atitudini, cu stări ale omului mediocru.
*Lucrurile ne părăsesc ofensate de pretențiile noastre de absolut, ele ne cunosc cel mai bine micimea.
*Nimic nu pare să ne înspăimânte mai mult decât singurătatea și tăcerea marilor dureri.
*Suntem supuși forței iluziei, această vrăjitoare bătrână dar mereu fermecătoare, pentru care biata cunoaștere e un simplu instrument.
*Ne fascinează orbirea, întunericul nu cere nimic.
*Realul de dincolo de vis e întotdeauna voință de depășire a datum-ului existențial.
*Visul e un act de revoltă, care capătă adesea valențele unei împotriviri nejustificate.
*Erosul și thanatosul se regăsesc în vis într-o unitate mai presus de orice cunoaștere privitoare la lumea sensibilă.
*Visul se opune prin sine fericirii plate, adusă de împlinirea unor dorințe comune.
*Poezia naturii e o stare de fapt, interiorizată până la identificare cu eul personal.




Bogdan Chirica (Bachus)