Acum incep sa traiesc desi abia acum am murit cu adevarat.
Fantasme de ceara topita imi ingheata cele mai frumoase amintiri despre noi. Si apoi... nici macar nu ai existat.
Dar ce tot spun... de parca ar interesa pe cineva!
Tu esti tu si eu sunt eu asa cum am fost de la bun inceput: doua emisfere ratacite in cautarea nebuna a aceleiasi iluzii pereche. Si atat.
Ne vedeam fara sa stim ce vedem asa cum apoi ne-am trait fara sa stim ce traim, asa cum mai tarziu ne-am lasat fara sa stim ce lasam. Am renuntat ca sa putem cauta mai departe. Dar poate ca intr-o zi, poate prea tarzie ne vom reintalni... sau nu. Tu crezi in Destin?