Îmi dai numai cât vrei, îți dau cât am,
Mai mult de-atât nici n-ar avea vreun rost,
Un As de treflă-n mânecă aveam,
Dar-culmea!- l-am jucat și p-ăsta prost...



Și-atunci,rămâne-așa, îți dau cât am,
Iar tu, la rândul tău, îmi dai cât vrei,
Eu fur "cinstit" din tine-un pic de alb,
Tu văduvești de verde ochii mei...

Îți dau cât am, promit, de-mi dai cât poți,
Cât știi, cât vrei, cât crezi că merităm,
Cuvinte vii -trasoare-n miez de nopți
Pentru o tâmplă trista căutam.

Ci dă-mi cât vrei, da' numa' dă-mi odată!
Căci, uite-le, în tâmpla mea țintesc!
Și nu as vrea să mor 'nainte-vreme
De-a te-auzi mințind cu-n "te iubesc!"