Puterea și încrederea cred că sunt reciproce, uneori nu trebuie să ai în față fizic un om ca să poți ajuta sau să poți fi ajutat, totul e să simți vibrația puterii gândului, a cuvântului, acel bine necondiționat care poate trece de orice zid.
Duminica trecută am fost la un examen la Constanța, cînd am terminat de corectat, am renunțat să mai aștept să merg la masă, am coborât de la Universitatea de Marină pe plaja Modern, singură-singură, cu un pic de teamă, era după o ploaie și nu prea era lume, însă..., zăpăcită cum sunt, în natură uit de griji, uit de toate convențiile societății, așa că am alergat desculță pe plajă, apa mării era atat de limpede, atat de stralucitoare..., valurile nebunatece, se jucau cu gândurile mele, asta era senzația, un soi de bineeeeeeeeee, mult bineeeeeeeee sufletesc... Mi-am sunat copiii și le-am trimis salutul mării, zgomotul valurilor...
Apoi, dupa o oră, am urcat la facultate și am plecat să "recuperăm" familia profesorului care era la Mamaia și acolo..., ei, acolo dragii mei s-a întâmplat o poveste incredibilă: m-am indrăgostit, dragoste la prima vedere, nebunie mareeeeeeeeee. I-am zâmbit unei maimuțe, Betty, o frumusețe, dusă în lesă de stăpâmii ei fotografi. Ea..., țuști in brațele mele. Nu mai reușeau să o ia nici cu amenințări, nici cu rugăminți din brațele mele, și-a încolăcit "mânuțele"în jurul gâtului meu, apoi a început cu o ploaie de pupături pe gât, pe obraji și sincer..., a fost o iubire reciprocă, ciudat, dar am strâns-o și eu la piept cu atâta duioșie! Mi-a amintit de copiii mei când erau mici, aceeași senzație parcă eram copilul meu... Când stăpânii o chemau sa vină la ei ea le arăta dinții și dădea din cap negativ. Până la urmă am făcut o poză cu ea, dar era tristă, voia sa rămână cu mine... M-a mișcat această afecțiune reciprocă, am înțeles că iubirea nu are limite, nu are condiții impuse, nu contează cine o oferă, dacă o face cu toata inima, cu tot sufletelul, fie că e om, maimuțică sau altă viață, se transmite, se simte vibrația sentimentului...
Cred că acum veți spune că am luat-o razna, dar mi-e foarte dor de Betty, am rămas cu un gol de dor după plecare.
Pe drum, ne-a prins o ploaie cu borboloci și..., Bunul Dumnezeu ne-a rasfățat cu un curcubeu care acoperea lanurile de maci, ce se semețeau printre spicele de grâu ...
Doar o zi am fost plecată, doar câteva ore mi-au fost suficiente să-mi umplu cămăruțele sufletului cu viață, cu iubire, cu putere și incredere că iubirea este peste tot, trebuie doar să avem deschise porțile sufletului să o primim...