Adesea aud norii pășind tacticos pe terasa cenușie, târându-și după ei burțile pe care le etalează din când în când la câte un concurs de frumusețe.
*
De obicei se întâlnesc la marginea cerului ca doi vechi prieteni, își dau binețe sprijinindu-se într-o rază de soare, pălăvrăgind apoi plini de importanță despre circuitul apei în natură. Ba că ajunge mai greu la etajul superior al troposferei și nu au cu ce să-și hrănească juniorii, ba căldura este insuportabilă. Concluzia este că se întâmplă ceva cu stratul de ozon și că ar trebui tras cineva la răspundere (deși nu au o viziune foarte clară a ceea ce înseamnă acest lucru).
*
Uneori au divergențe, sarcinile negative atârnă greu și de aici starea de ebrietate: nu-și mai găsesc polii. Atunci țipă și scuipă foc, aruncând cu piatră pe unde apucă. Odată au lovit luna de au ciobit-o la un colț. A trebuit să meargă la un meșter faur să o șlefuiască din nou, dar tot se mai observă în unele seri când se întoarce pe partea cealaltă să vadă și alt capăt de lume.
*
Altădată sunt atât de amețiți încât, trăgând aer în piept dimineața, înghit vreo pasăre rătăcită care a uitat să se adăpostească din calea lor. Când iese biata de acolo (și asta cu chiu cu vai!) cu penele vâlvoi și glăsuind ceva pe limba ei, își jură că nu mai călătorește singură niciodată și că va lua lecții de autoapărare.
*
Am vrut să mă plimb și eu odată cu norul, dar era prea scump. Trebuia să îmi las haina gaj și nu eram pregătită să renunț la ea. Plus că mi-aș fi murdărit părul, încâlcindu-l în vânturile hoinare care fugeau de autorități după ce furaseră o pălărie plus splendoarea unei păpădii. Nu le-au mai prins. Se spune că și-ar fi găsit sălaș în coroana unui stejar bătrân, pe alte meleaguri.
*
Odată am văzut un nor schimonosindu-și fața în oțelul strălucitor al unui avion. Îi zâmbise așa de galeș, după care l-a îmbrățișat. La proces a spus că voise doar să se scalde împreună în ocean și că sentimentul a fost reciproc. Nici nu se putea pune problema unui viol.
*
Altul se scobea între dinți, oglindindu-se în mare. Îi rămăsese o urmă de albastru pentru că înghițise o bucată de cer. Acum trebuia să dea socoteală. Norocul soarelui că apucase să își strângă chaise-long-ul și să plece. Inițial îl anunțaseră de tsunami, dar stătea liniștit pentru că avea o pilă la știri care îi spusese că e doar un zvon ca să crească audiența.
*
Dacă ai răbdare să-i asculți, afli uimit că fiecare are o poveste.