Incerc sa’ti scriu, dar cuvintele se pierd in ganduri, hartia ramane alba si eu nu pot decat sa raman acelasi neputincios. Tu treci pe langa mine si eu raman sa privesc tot ce mi’ai adus in trecut si n’am reusit sa ating si sa simt. Mi’a fost teama ca apoi as fi vrut mai mult decat imi vei aduce maine, de aceea sunt o “piatra” pe care tu ai slefuit’o dupa dorinta si chipul tau. Am fost cules dintr’o dorinta a ta si m’ai lasat sa’ti tin calea in fiecare ceas. N’am sa te pot atinge, n’am sa te pot intampina asa cum imi doresc, fiindca tu ma impingi spre capatul lumii, cautand locul in care te’ai nascut. Iti inteleg graba, dar te vad obosit si’mi este teama ca te voi pierde pe drum, si fara tine eu n’am sa mai cunosc ce’mi va aduce ziua de maine, fiindca tu o vei lua cu tine in haosul ce se deschide in urma ta. Iti vei continua drumul fara mine si nu pot gandi ceea va urma. Te cunosc doar pe tine. Te’am citit in cartile ce le purtai cu tine si am incercat sa privesc in pasii pe care aveai sa’I faci. Am incercat sa te cunosc in trecut si am sperat ca doar asa voi sti ce vei avea sa faci cu noi in ziua ce va urma. Stiu ca este putin din ceea ce esti in ceea ce gandesc, dar din putin ne’ai dat viata si din putin te’am cunoscut. Doar tu vei hotara cat sa privim din tine si cat sa cunoastem. Iar acum cand tu te vei opri, eu cum am sa te pot ajuta? Tot ce stiu sta intr’un calendar. Cu el am incercat sa’ti numar clipele trecute in ani si nimic mai mult. Imi spune cand te vei intuneca si cand lumina, imi spune cat vei ingheta si cand dezgheta, imi spune cand ai sa plangi si cand vei inflori. Lasa’ma sa te ating, sa simt cum te scurgi prin viata mea, sa traiesc alaturi de cei pe care I’ai adus langa mine, sa te numar pana cand ma voi stinge in dorinta pe care mi’ai ales’o. Asa cum tu iti cauti locul care te’a ales pe tine, asa si eu imi caut dorinta in care tu ai ales sa te insotesc. Da’mi timpule, puterea de a merge pana la capatul drumului ales de tine si iarta’ma daca nu ti’am implinit dorinta. Nu toti avem intelepciunea anilor tai si nu toti putem alege cand sa ne oprim, asa cum o faci tu. De aceea ai fost ales tu si nu noi. Suntem prea slabi pentru a purta povara clipelor adunate de tine si prea egoisti pentru a putea acoperi viitorul cu dorintele noastre. Viitorul inseamna noi si noi existam prin tine, doar tu ne poti duce mai departe visele, doar tu ai puterea de a le imparti dupa ceea ce suntem. Eu imi doresc sa nu te opresti acum, imi doresc sa ma porti in calea ta si maine. Imi doresc sa ma sting in ceea ce esti si sa raman in urma ta, o pagina de carte.