Tristetea lasa in vietile noastre dare amarui.De
clipele triste nu vrem sa ne aducem aminte,le alumgam
in fund de suflet si incercam sa le facem uitate,ca sa
putem pasi mai departe.Tanjim dupa bucurie,visam sa
avem mereu motive sa zambim,sa plutim,sa ne putem
declara posesorii secretului miraculos al
fericirii.Exista o singura tristete de care ne va fi
intodeauna dor,tristetea din
dragoste.Dulce-amar,sentimentul iubirii neimpartasite
are un farmec pe care nu-l poate egala nici una dintre
celelalte trairi.
In viata fiecareia deintre noi exista o poveste de
inima albastra.Toti am iubit si nu ni s-a raspuns,
macar o data in viata,fiecare dintre noi a simtit
macar pentru o vreme gustul de neuitat al asteptarii
febrile,al sperantei disperate,al dorintei infrante
dureros.Sa iubesti chiar daca stii ca fiinta catre
care-ti indrepti gandurile te priveste ca pe un strain
pare,daca privesti cu ochi lucid,o nesabuinta,o
pierdere de vreme,un gest inutil.Si totusi, nu exista
nimic mai frumos decat o iubire curata,in care nimic
nu s-a intamplat,dar totul este inca posibil.
Cand iubesti fara a fi iubit exersezi mai intens,mai
fierbinte ca oricand,speranta.Constati abia mai
tarziu,cand in sfarsit,soarta isi va darui povestile
impartasite catre care tindem cu totii,ca nimic nu
egaleaza dulceata viselor si reveriilor de odinioara.
Sa arzi,sa tanjesti,sa suferi mocnit,sa stii ca
trebuie sa-ti concentrezi toata lumina sufletului
pentru a te face vazut,avand puterea de sa nadajduiesti ca totul se va sfarsi romantic si fericit,ca in povesti,cu o imbratisare,este un exercitiu de suflet, pe care nu ti-e dat de prea multe ori sa-l repeti.
E nevoie de multa tinerete si de multa puritate ca sa
poti indura chinurile tandre ale iubirii neimplinite.
Pe masura ce anii trec,devenim tot mai grabiti,tot
mai pragmatici,mai concreti.Avem nevoie de dovezi de
dragoste grabnice si orice intarziere a raspunsurilor
pe care le asteptam ne face sa capitulam fara prea
multe regrete.Incet-incet, oamenii incep sa isi
considere sentimentele investitii.Iubirea
neimplinita,superbele amoruri frisonante se intampla
rar,poate doar o data in viata,iar tristetea lor
frumoasa ne ramane pentru eternitate in suflet,traire
irepetabila si pretioasa.Pentru ca nu exista alta tristete mai frumoasa si mai de neuitat decat tristetea din dragoste,cea mai dulce tristete din lume.