am întors capul și am văzut umbra lungită
cum se-ntâlnea cu o umbră
și mai mare
sub lună ireală

de fapt luna este mereu ireală
niciodată nu seamănă cu ceea ce știm despre ea
cea de acum sau cea de atunci
(dacă preferați timpul trecut al poveștii)
era o lună săpată-n buzunare
cusută cu frică de soare

fetele goale se duceau în pădure
ștrengar gâdilând fruntea lumii
șoptind farmece domesticind sângele
somnul lor de apoi a împietrit vântul
cocori din umbră au legănat pământul

moartea s-a dus de aiurea
pe alte meleaguri să se împăuneze
cu arta ei de a tulbura