pe-aleile parcului erau doar amintiri de alta data,
fantome umbland linistite brat la brat,
calcand sub picioarele lor imateriale
frumusetea petalelor de trandafir.

le-am privit o vreme, nevazute celorlalti,
iar apoi mi-am aprins linistit o tigara.
era sera iar cerul isi stinsese deja
focul apusului de toamna in lacrimi de ploaie.

mi-am ridicat gulerul pardesiului gri
si am pasit tacut pe urme ce erau de-acum amintire.
am trecut ascultand cantecul ploii,
plangand o demult pierduta iubire.

fantomele-au stat o clipa-ntorcandu-se-n loc
si-au privit de-odata spre mine:
"am ramas numai noi. ne lasa aici
si cata-ti de viata, aici ne e bine!"

am zambit intristat si am stins mucul tigarii,
iar apoi am trecut pe langa umbra ce-am fost.
ploua iar trandafirii-si cantau ultima strofa
din cantecul lor de iubire.