cate ganduri, intr-o bricheta goala au fost stinse?
un foc napastios se-adapa din frica mortii fine.
tu crezi?
as crede, dar in ce?
in labirintul descifrat de altii;
al tau e prea complicat si prafuit, mai bine l-ai vinde.
nu cred;
nu vreau; vreau mai incerc:
sa sparg pereti cu umbra
sa merg taras in ochi
sa fug lovit de-un gand prapastios
sa obosesc uitand tot ce am fost.
de ce iti explic aceste lucruri?
cine esti tu?
nu mai vorbesti?
nici eu n-as sti raspunde,
te inteleg,
acuma poti sa pleci
m-am absorbit, si-am pus capacul
ce vreti sa -mi faceti e fara rost
sunt intr-un vid, lichid, apos.