Lumea noastră se întinde până unde îndrăznim să visăm.
Valeriu Butulescu

*


Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.

Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.

Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.

Lumea, saltimbanc, aplaudă !
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.

Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.

Mă resemnez !
Am pierdut multe alte lucruri folositoare !

*