in fiecare brad câte o singuratate
când muntele sunt eu

unele pietre ascund lumină și voci
prin galeriile inundate de tăceri
ce prea îndelung au căzut dinspre cerurile tale
nu văd printre stele nici o corabie
nici steagurile venirii

iar mă dor păsările triste
cu lacăt pe inimă
să nu certe depărtările