agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-15 | [This text should be read in romana] | Când vulpea, sosită de niciunde, începu să le predea prima și ultima lecție de domesticire, tot Pământul dormea dus… Și era mai bine așa, fiindcă, dacă ar fi văzut că era o vulpe polară, oamenii mari ar fi alungat-o degrabă. Pentru simplul motiv că nu era aceea pe care mintea lor o cunoștea deja. Doar Mic și cu “albăstrița” lui, care aveau prea puține cunoștințe pentru a respinge din start orice, ședeau cuminți în grădinița cu flori moțăind… Cuminți și cu urechile, respectiv petalele ciulite la ceea ce vulpea încă ținea secret, aruncându-și, pentru început, cu o mișcare savantă, gulerul de blană într-un copac. - Dragii mei, începu ea, mă simt onorată să vă pot vorbi despre domesticire… - Și noi! spuseră copilul și floarea, cu toată sinceritatea. - V-aș putea răsplăti, dacă nu mă veți mai întrerupe! adăugă ea, scotocindu-se după câteva bomboane, rămase de pe unde a mai predat… Cei doi tăcură, intuind că va fi o lecție frumoasă și scurtă… - Deci… pentru că este bine să cunoasteți toate regulile conviețuirii, vă voi mărturisi un lucru extrem de important… - Da, da… interveniră ei aprobator,… moment în care vulpea le aruncă prima bomboană; până la topirea căreia avu timp să se converseze la telefon cu o rudă. - Deci…, reluă ea discursul… pe voi vă interesează în primul și în primul rând cum să vă armonizați… Mic se uită la “Nu-mă-uita” și “Nu-mă-uita” la Mic. Nu erau siguri că îi mai interesează aspectul, odată ce supărarea dispăru de la sine, dar se hotărâră să asculte în continuare ceea ce le era predat cu atât de multă convingere… - A te armoniza presupune în primul rând… Și în al doilea rând, în speranța că veți ține seama… Iar acum, dacă îmi este permis să închei într-o notă optimistă… Sigur că îi era permis… Ce putea fi mai optimist decât dispariția gulerului de blană din copac și deschiderea cărții Micului prinț… Din care Mic îi citi, în sfârșit, florii sale, la lumina a mii de stele și a unui sigur asteroid, trei pagini pline de poezie… După care, abia apoi, căzu frânt… Armonizându-se cu somnul - tovarăș de nădejde atunci când ești obosit, sau vrei să visezi că străbați, într-o singură dimineață, Universul pe jos…
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy