înainte de: "bună seara tuturor" muream. era bine așa între neuronii tăi, nu mă durea sufletul. ai promis că până în zori o să-mi demonstrezi nemurirea.

totul era pregătit: ploaia, prosopul de baie, hainele cele noi, ceaiul de la răsărit, muzica preferată. te-ai bărbierit de trei ori la rând, ți-ai repetat îmbrățișările pe teiul din curte, apoi te-ai uitat la toate fotografiile mele, mi-ai recitit scrisorile, ai oftat, nu ai văzut scris mic într-un colț: mi-e frică!

***

stelele se adună una în alta, iar luna te privește mustrător. tu însă continui: trebuie, nu ești prea sigur cine suntem unul pentru altul.

două scântei mari se vor aprinde sub linia orizontului, o vor rupe deschizându-mi calea. te vei aștepta să fiu mai frumoasă. te vei teme de prea multă fericire.

plângi. ți-am scris rolul fără să opui măcar un gest. te simți egoist.