Momente de emoție duse la limita lacrimei am trăit la recitalul TATIANEI STEPA, care a reușit să înduplece cerul prin cântecul ei și să îndepărteze norii furtunii care planase până atunci, amenințătoare, deasupra cerului din Vama Veche... a scris Maria Gheorghiu pe site-ul Radio București despre ultimul concert al Tatianei Stepa de la ediția Folk You 2009 din Vama Veche.

Ce pot să spun, să povestesc? De acum câteva ore, de când m-a sunat Maria Gheorghiu, îmi tremură degetele și îmi caut cuvinte să scriu o știre.

Tatiana Stepa... La început de an am fost la spital după prima ei operație, se simțea mai bine spunea ea, am privit atunci spre chirurgul Cristi Drăgan, a plecat ochii. Nu scapă, mi-am spus, Cristi nu își ferește niciodată privirea.

Am privit-o iarăși pe Tatiana:
- Tu ești o luptătoare!
Sunt, Sorin... dar uneori nu se poate mai mult.
- Nu vreau să aud, tu luptă, doctorii vor lupta și ei, așa-i doctore?

Cristi zâmbește profesional, zâmbet de complezență... acum îl urăsc pentru că îl cunosc prea bine, mă irita, mă demoralizează, nu vreau!!

- Tatiana, promite-mi ceva: cum te faci bine, vii la Pariu pe Prietenie! Primul loc al revenirii tale să fie la noi, între prieteni.
Dacă ai știi ce dor îmi este de scenă! Sigur că voi veni!

Mai târziu am vorbit la telefon și iarăsi era bine, pentru că Tatiana nu răspundea la mobil decât atunci când se simțea bine. Când boala o epuiza, se retrăgea în ea, nu comunica și nu vorbea nimănui, nu se plângea nimănui. Nu se plângea nimănui!

Mai tarziu am chemat-o ca spectatoare la Pariu pe Prietenie:
- Tatiana, cântă Maria Gheorghiu, cântă Cantos, recită Clara Mărgineanu, suntem numai între prieteni. Uite, te iau de acasă și te duc înapoi atunci când obosești.
Nu pot, Sorin. Abia reușesc să fac o tură de bloc, nu pot.
- Atunci măcar intră în direct cu noi, prin telefon, la începutul ediției. Voi citi poezia Iubire de lut și vom pune melodia ta pe versurile Clarei Mărgineanu. Te sun eu în jur de 18:00.
O să vedem, Sorin...

Nu a răspuns la telefon, am înțeles, nu vroia să pară sfârșită, nu avea voie să apară în fața oamenilor ca o muribundă fără puteri și nici să i se audă vocea. Fanii ei trebuiau să își amintească de ea în anumit fel, ori se face bine și revine, ori dispare. A dispărut...

Dacii sărbătoreau moartea și boceau nou-născuții! Să facem la fel. Să serbăm stingerea cantautoarei Tatiana Stepa, să nu plângem pentru că ea nu vroia lacrimi! Îi plăceau viața și muzica și poezia și scena. Și scena! Acum e dincolo și privește înapoi... așadar să îi serbăm moartea! Asta așteaptă Tatiana Stepa de la noi, iar duminica viitoare ne vom ține de cuvânt.