Decorul îmi soarbe privirea,
Un aspru vânt de faur,
Și gândurile toate
Sunt minții mele traur.

Frigul mă strânge de inimă,
Ca un virus banal,
Alunecând cu razele lunii
Pe albul pat conjugal.

Timpul râde sarcastic,
Ca un dușman bestial,
Ce viața-mi devoreză
Ca prada sa un animal.

Angoasa inundă prin vene,
Prin sufletul meu solitar,
Sub umbra allarum tuarum
Când toate îmi par in zădar.