Seninul roșiatic se afundă maiestuos,
vălurind acorduri de vechi menestrel;
întinderea-i una, descinzând din frumos
bucată din Eden, dăruită de El.

Clepsidra trufașă adoarme suflarea,
incert pare totul în umbre visând,
rătăcitor singuratec, ce-și caută cararea
e luna, pe cer, suav surâzând.

O trenă de stele sclipind amorțit,
oglinda în ape legendare și reci
cu chipul lui Hagen,trist și mocnit
spaime cuprind în gânduri seci.

Pierdut în falduri, strop de argint,
șovăielnic , sfios culcușul își caută,
fluturaș , vrăjitor cu puterea pălind,
sculptat de pricepută daltă.

Ochiul lui palid tresare dureros,
căci zânele flori, curcubeu zămislit
cupe-și închid în decorul curios,
fără cuvinte, l-au părăsit.