Nu vreau covoare de flori înmiresmate
nici lumânări duioase, parfumate,
sunt toate marcate de efemeritate
de nesiguranță ,sunt de vânt purtate!

Există gesturi sfinte ce pot pecetlui
cuvinte, fără noimă, pline de sensibil;
mărunte promisiuni, ce n-or secătui
ci-or întări convingeri ocolind penibil!

Femeia prin destin nu i floarea din grădină,
e sălbatecul mac, de pe câmp nesfârșit
ce- și cere, crâmpeiul, din iubirea divină ,
trăind la extreme cuprinsul infinit.

Nu poți defini necuprinsul ce te-apasă,
femeii în suflet nu poți să-I pătrunzi
decât dacă-n juru-i e o ușă deschisă,
doar dacă poți tu, în suflet să te-afunzi!

Și chiar de-ai pătrunde dincolo de visare
nu-I sigur că ai înțelege ceva cu-adevărat;
căci omu-I născut ca pentru măsurare
să folosească, aceeași unitate, ce l-a creat!