Þi-am pictat inima,
în sanctuarul veșniciei mele.
Am amestecat culorile,
cu lacrima
ochilor mei.
Þi-am pictat sufletul,
în nuanța inimii mele.
Nicio umbră n-a rămas
pe sufletul tău cel mare.
Þi-am pictat surâsul îndrăzneț,
ce îmi vorbea, fără cuvinte.
Privindu-te,
amintirile m-au copleșit.
Îți simțeam prezența,
îți auzeam respirația.
Instantaneu m-am apropiat,
dar…,
erai numai un spectru
descompus,
în milioane de culori.
Am umplut sanctuarul
cu tine.
Când voi pleca de aici,
am să te iau cu mine,
să fii icoana mea,
să mă închin la tine.


8 februarie 2006