Îmi place să mă simt ca la serviciile secrete. Ca un spion. Din filme. Seară de seară, închid toate luminile din casă. Îmi postez fotoliul în balcon. Cu greu. Că fotoliul e mai mare decât rama de la ușă. Îmi iau un pahar cu ceai. Zic că e Jack. Și o țigară. O țin doar în mână. Că nu fumez. Și o gumă de mestecat. Că am văzut într-un film că un spion trebuie să aibă astea la el. Gumă și țigări. Mă îmbrac în negru. Să nu fiu observabil. Þin și un jurnal special. Cu tot ce văd. La oră și minut. Mă simt ca un super agent. Îmi notez absolut totul. Descriu și persoanele. Un fel de portret robot. Mi-am luat și un binoclu. M-ajută mult. Acum, nimic nu-mi mai scapă. Văd cum unul vine pe șapte cărări acasă. Cade într-un gard viu. Nu se mai ridică. Un câine îl miroase. Doi tineri se sărută. Sau el o sărută pe ea. Ea îi dă o palmă. După care îl sărută ea pe el. El pleacă. Ea dispare. El o înjură. Ea nu știe. Unul aruncă un lichid pe geam. Scutură apoi o pătură. La etajul patru din față se aprinde o țigară. Stă în gura unui tip în pielea goală. Nu se vede nimic în spatele lui. Doi indivizi aruncă o piatră într-un parbriz și fug. Cineva sună la interfon. Nu răspunde nimeni. Pleacă. Două mâțe zbiară. Se fugăresc. Un câine le urmează. E alt câine. Omul beat din tufiș geme. Trece o mașină de poliție. Cu girofarul în acțiune. Blocurile se luminează în roșu și albastru. Mă ascund. Au trecut. Îmi reiau poziția. E lună plină. A fost și aseară. Se aprind mai multe lumini. Se aud alarme de mașini. Un tip înjură. Nu-i pornește mașina. Umblă sub capotă. A plecat. Parcarea începe să se golească. Sună ceasul. Trebuie să plec la serviciu. Mă gândesc să îmi iau un ajutor. Pentru cât sunt eu plecat.