- Mărie!... Să pui să facem o țâră de mămăligă. Merge cu brânză...
- Pui, Mărine...
Și ciurul tremură între palmele muncite, iar mălaiul se așterne ca o zăpadă de aur. O tăiem cu ața.......felii de soare. Un soare mare, aburind pe capacul de lemn.
- Cătăline, taică, tu când o să fii mare să te faci învățător! Să mănânci și tu o pâine albă... Să știi și tu că popa și învățătorul sunt cei mai respectați oameni. Ei dau lumină oamenilor. Ei le luminează mintea....
- Mă fac, tataie...
Sunt învățător de zece ani. Ce n-aș da pentru o felie de mămăligă tăiată cu ața!...Azi mămăliga nu mai e așa de dulce...nici nu mai este cernută de aceleași mâini...