Tata urs-n goana-i printre nămetți își face drum,
Pe blana-i inghețată, alunecă pân'la piele fulgii mari,
Oasele-i trosnesc la fie'ce mișcare și... scrum
din inima-i incendiu
Sufletu-i înlăcrimat respiră fum!
Cadoul țintuit-n colți să-i încânte puiul,
Se dezintegreză-n răutatea vijeliei ce-neacă pustiul,
Primul ghiocel-n primăvara vieții... a pierit!
(Unde-am să găsesc-n iarna-mi trăire altul?!)
Pe muntele-i urcuș de două zile, îndepărtat-n căutare,
încheituriile-i refuză orice comandă de mișcare.
Răpus de rafale înghețate, saliva-i este sloi,
(Doamne,... o dată de-aș mai atinge lăbuțele-i moi...)

Puiuțul oprindu-și joaca, boticul între labe-ș puse,
-Joacă iubita mamii', atâtea jucării și surprize'aduse!