Când nu speram,
te-am întâlnit
și-n ochii tăi
eu am văzut lumina,
ce m-a atras ca un magnet,
jucându-ne
apoi cu fericirea.
Eu știu că sunt
a ta iubită
și poarta sufletului
am deschis,
dar nu-nțeleg,
de ce ți-e frică?
când destinul este scris.
Pentru-amândoi,
Tu ai ales:
să îngropăm
pe veci iubirea,
dar oare nu ai înțeles?
că-n suflet
Ea își scaldă nemurirea.