Şapte – cinci litere într-o cifră, număr prim, impar, pozitiv… Dacă aş gîndi doar condus de rațiune şi de un rece pragmatism, ar trebui deja să finisez articolul. Dar m-am trezit azi, 7 ianuarie, cu un sentiment special: libertate. E anume libertatea gîndurilor şi a alegerii… şi m-am gîndit: dacă n-ar fi liberul arbitru, omul nu ar mai fi om, adică nu s-ar mai putea simți om în totalitate. Şi ce ne face pe noi unitari? Simțurile. Prețul pus pe ele. Anume ele sunt cele care îmi dau şi alte semnificații cifrei 7…

În credința creştină, în Evul Mediu, cifra şapte simboliza liniştea, milostivirea şi pacea, aceasta era interpretată fiind suma dintre cifrele trei (care reprezintă pe Dumenzeu) şi cifra patru (simbolul celor patru elemente, patru vînturi, sau cele patru puncte cardinale). Cifra apare frecvent în basme ca „Albă ca zăpada” cu cei „şapte pitici”, sau „Cele şapte minuni ale lumii”, „Cei şapte arhangheli”, „Zilele săptămînii”, „Facerea lumii”. Experiențele făcute cu privire la comportarea individuală au stabilit că este o cifră preferată de mulți, ca şi culoarea albastră.

O preferă chiar şi politicienii (platforma „celor şapte magnifici” lansată de PPCD în Campania Electorală pentru Alegerile Legislative din 29 iulie 2009).

Şapte a devenit şi cifra schimbării, începutul unei noi epoci, a calmului şi a liniştii, cîştigată prin suferințe. Cifra sacrificiului pentru trezirea comună din somnul păcatului. Şi nu doar 7 ianuarie se regăseşte în aceste descrieri – sărbătoarea Naşterii Domnului pentru creştin-ortodocşi – dar şi 7 aprilie – ziua culminării revoltei de la Chişinău, reprezentînd manifestații violente ce au avut loc la sediul Parlamentului şi Preşedinției Republicii Moldova, simpatizanții opoziției contestând corectitudinea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, desfăşurate pe 5 aprilie.

La “plinirea vremii” (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, “chip de rob luând” (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc. La „plinirea vremii”, dezamăgită de nesfîrşita perioadă a bâlbâielilor şi ezitărilor numite Tranziție, conştiința națională „s-a întrupat” în chipurile a mii de tineri, „care păreau să trăiască în lumea lor paralelă, virtuală, nepăsându-le de ceea ce se petrece în realitate” (Nicolae Negru), şi s-a născut din Mişcarea pentru Eliberare Națională pentru mînuirea românilor basarabeni.

Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiții, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Într-o „iesle simplă”, în cea mai săracă țară din Europa, conform blogurilor, forumurilor şi rețelelor sociale, o comunitate mică, dar care a ştiut să ocolească blocada informațională din aprilie, s-a născut pentru a relata atît audienței interne, cât şi celei externe lucruri pe care presa tradițională le ignora şi să construiască un spațiu public în care să fie cultivat adevărul.

Hristos a venit să aducă lumină şi în temnița iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli şi al păcatului. O „noapte lungă” era şi perioada comunistă, în care „lumea era oarbă”, stînd în „întunericul slujirii” unor valori şi simboluri păgîne, anticreştine, neo-marxiste şi fals-comuniste.

Tradiția vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale. Trei a fost şi numărul liderilor principalelor formațiuni de opoziție, care s-au solidarizat cu protestatarii.

Precum lumînări se aprind în Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seară) în Ajunul Crăciunului, la fel s-au aprins lumînări şi în seara de 6 aprilie. La chinuri insuportabile a fost supus Domnul nostru, Iisus Cristos, pentru a ne mîntui de păcate. Studenți interogați, şantajați, avertizați şi urmăriți în acele zile, fete violate, victime ale răfuielii comuniste – prețul democrației şi libertății noastre.

Asemănarea dintre aceste 2 evenimente care au răsturnat realitatea şi au impus un nou curs istoriei este pe cît de mare pe atît şi de tragică şi educatvă, încît mă gîndesc: oare pentru noi, basarabenii, Crăciunul nu a devenit un copil al revoluției? 9 luni desparte 7 aprilie de 7 ianuarie. Iar naşterea Domnului marchează re-naşterea noastră…

Cu acest prilej, aş vrea să lansez un studiu analitic audiovizual care să elucideze adevărul despre evenimentele din 7 aprilie, adevărul întrevăzut printre secvențele documentarelor electorale. Şi precum Crăciunul ne aduce bucurii, pace şi linişte sufletească, aş vrea ca aceste sentimente pure să ne însoțească şi în noul curs democratic pe care ni l-am asumat prin sacrificii.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

P.S. Materialul video îl puteți accesa pe linkul: http://artificii.wordpress.com/2010/01/07/craciunul-copilul-revolutiei/