Ești
o gură de aer distilat
In nervii mei cenușii
Esti o undă amară de
Tipăt
Peste distanța
Până la păcat.
Esti o brumă vagă de adevăr
Până la capătul răspunsului
Pe care’l cauți!
Eu cred că ești
cu adevărat
O lumină nervoasă
Care mă face să exist.