Am deschis ochii
și am căutat acel gust de bucurie ce îl cunoști,
acea privire intensă spre viață
ce ar trebui să fie.
Zile ciudate, confuze, fara culoare si sens,
nuanțele lor sunt în suflet ,
așteptând să picteze fiecare zi.
Gânduri care încep să zboare
de cum se lasă seara
ducând cu ele cuvinte nespuse.
Și apoi, o anxietate subtilă
de a nu știi cum să gasesc cuvinte
care să dea formă gândurilor.
Privesc mâinile, încep să zâmbesc,
pentru că o voce suavă îmi spune
că sunt însoțită mereu...
Muzica ce o asculți răsună și în camera mea,
suspin ușor și cu ochii închiși
găndurile mele se joacă...
Îi spun vântului să te mângâie cu gândurile mele...
Soarelui să te încălzescă cu brațele mele,
Cerului să te însoțească mereu cu visele mele...