Mi se scufunda inima in tristete...
O durere cleiosa o inconjoara si o trage in jos spre adancuri mohorate, interzicandu-i sa mai bata cu aceeasi repeziciune .
Am pierdut zilele astea , definitiv, inca un OM foarte important din viata mea.
E Diri..., cum o numeam cu totii... un apelativ care ne inspira o teama dublata de o caldura imensa, ce-ti dadea in final o stare de confort familiar.
Rezultatele erau puntea de legatura cu zambetul ei, pe care il cautai, ti-l doreai amarnic sa-l obtii.La ea nu aveai voie sa gresesti, fiindca deviza sa era “performanata nu se poate obtine decat prin munca asidua”.
Si ne-a fortat sa devenim profesionisti, fiecare pe calea pe care si-a ales-o.Si, Doamne, cat de mandra era cu noi.Eram toti copiii dumneaei. Ne cunostea parintii, fratii, ne stia greutatile de acasa, ne stia bucuriile.Mai tarziu ne stia sotii si proprii copii.
La intalnirile aniversare ne inghesuiam toti sa-i punem la picioare realizarile, care in mare parte i se datorau... Si cat de mandra era de noi, cu noi...Ne-a marturisit ca dintre toti, pe generatia mea a iubit-o in mod aparte, poate fiindca il aveam langa noi pe ” lumina ochilor ei”, fiul sau.
N-a pregetat vreodata sa-i invete pe ceilalti. A fost un dascal cu tinuta, remarcabil, in clasa, pe strada , acasa, la telefon, oriunde. Si-a impartit sufletul in mii de bucatele, pe care le-a daruit tuturor elevilor sai.Le-imprastia cu bucurie, ca pe niste confeti in zi de sarbatoare.
Ne-a facut sa-l iubim pe Nenitescu ca pe marele Eminescu. Chimia era pentru doamna Nistor totul. Crea pentru noi problemele, inventa adevarate poezii din reactiile chimice, intocmea din ele rebusuri , facea orice ca sa ne stimuleze mintea, sa o punem la contributie, sa descoperim noi insine rezultatele , care apoi sa ni se intipareasca pentru totdeauna in minte.Aveam adesea concursuri de recitari, care se chemau invariabil : Tabelul lui Mendeleeev.
Era distinsa, era frumoasa, era nobila in toate. A fost un profesor artist. Opera sa : 37 de generatii scolite ca la carte.
Mi s-a rupt inima . E fracturata, iar atelele nu pot sa tina strans bucatile .Jalea e ca o durere palpabila. O simt in fiecare fibra a corpului meu. Reactiile chimice ce mi se desfasoara in corpul asta fizic nu mai degaja, ca alta data , gaz ilariant.Sunt doar oxidative...
Dincolo de timp Diri va ramane precum distilatul: o esenta pura, ce o voi pastra in suflet mereu...
Spiritul sau aparte urca acum la energiile universale, ne va inconjura mereu si isi va lasa amprenta sa divina pe vietile noastre , o amprenta a calitatii.
Multumesc.N-am sa te pot uita vreodata, fiindca intr-un fel sau altul ai ramas in mine. Multumesc mult.