Speranțe năruite și vise fără nume,
Sărut amar si gînduri stranii,
Morminte si adunături de flori
E tot ce mi-ai lăsat în minte
E tot ce a rămas din noi,
Căci noi nu am fost niciodată
Doar eu și cu umbra mea
Și nici nu vom mai fi vreodată
Te-am alungat din lumea mea.

Și prin sicrie vii de morți
Adun petale dulci de flori
ca-n amintirea ce se scurge
A lacrimilor ce n-ajunge
Și tu n-ai suflet
Și tu n-ai glas
Al cerului nu ai ramas
Căci în zadar ai condamnat
Iubirea ce eu ți-am purtat.