pustiul creștea în el,
cum în cremene foșnetul dorului.
se spunea pe sine într-o frunză,
până la capăt.

bătrâne, pe aici totul e în bătaia puștii,
au secat izvoarele doinelor,
cântecele au devenit blesteme.

învață-ne să mai murim o dată,
prin tine,
întru cuvânt.